Publicat de: damianion | Octombrie 20, 2008

Bine ați venit!

Va dorim o lectura plăcută!

God bless you!

 „Încredințează-ți soarta in mana Domnului, încrede-te in El și El va lucra” Psalmul 37:5

drapel-romania-animat

“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Proverbe 19:22

poza

new ARTICOLE

https://damianion.wordpress.com/articole-publicate-in-farul-crestin/

globPe cine folosește Dumnezeu?

 

 

Viata lui Ghedeon ofera raspuns acestei intrebari. Viata lui Ghedeon este departe in istorie, insa daruirea lui fata de Dumnezeu si modul in care Dumezeu l-a folosit in planul Sau arata cum lucreaza Dumnezeu folosind oamenii dedicati Lui.

Daca vrei ca Dumnezeu sa te foloseasca si pe tine in mareata si minunata Lui lucrare urmareste mai jos daca ceea ce l-a caracterizat pe Ghedeon te caracterizeaza si pe tine.

1. Pe cel ce se pocaieste, desi nu este fortat de nimeni

Ghedeon a trait intr-o vreme in care Israelul era in apostazie in relatia cu Dumnezeu si subjugare fata de poporul Madian (Judecatori 6:1-6). Imoralitatea poporului evreu a dus la pedepsirea acestuia. Judecatori 1:2 zugraveste tabloul tragic de vietuire a lui Israel: ,, Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.”

In timp ce poporul traia consecinta neascultarii de Dumnezeu, tanarul Ghedeon este chemat de Dumnezeu la slujire. Desi la inceput Ghedeon a avut un cuvant de ezitare, datorita dramei in care traia poporul sau, el nu a dat curs ispitei care vine sa il invinovateasca pe Dumnezeu atunci cand este suferinta (6:13). Ghedeon a avut taria de a privi la lucruri din perspectiva lui Dumnezeu. Poporul suferea nu fiindca Dumnezeu era nedrept, ci datorita trairii in pacat.

Intr-un context idolatru cand poporul nu dorea sa faca voia lui Dumnezeu, tanarul Ghedeon decide sa dea curs cercetarii lui Dumnezeu. Astfel el ,,dărîmă altarul lui Baal, … , şi taie parul închinat Astarteii” (6:25-28). Ghedeon distruge idolii din casa tatalui sau, de fapt el se pocaisete de buna voie de trairea pacatoasa avuta pana atunci. La Dumnezeu, Ghedeon gaseste pacea pe care nimeni nu i-a oferit-o in acele zile de deznadejde (6:23,24).

 

     2. Pe cel ce nu se teme, desi problema este mare si grea

Dumnezeu il cheama pe Ghedeon sa fie conducatorul poporului in lupta de eliberare de sub jugul madianitilor.           

Madian a facut o coalitie impotriva lui Israel (7:12) si numarul soldatilor armatei dusmane era de aproape 135.000 de persoane, in timp ce armata lui Ghedeon numara 32.000 de luptatori. Fiindca Dumnezeu nu foloseste pe cei fricosi, 31.700 de evrei au fost lasati sa se intoarca acasa. Nu intotdeauna cei multi sunt viteji.

Oare inima lui Ghedeon nu a fost incercata de indoiala cand acesta a vazut numarul mare de evrei care l-au parasit, iar armata dusmana era mult mai mare decat a lui ? Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon fiindca nu s-a temut si a ramas increzator in El.

 

    3. Pe cel ce vegheaza, desi altii se plang si au temeri

Dumnezeu a selectat de doua ori armata lui Israel pana ce au ramas doar cei demni pentru a fi folositi de El. La inceput au plecat fricosii 7:3, iar apoi cei ce nu au aratat ca pot fi atenti si nu pot veghea in lupta 7:5-7.

Dumnezeu nu foloseste in lucrarea Lui pe cei ce nu se califica, conform cu standardul Sau. De remarcat este faptul ca Dumnezeu nu renunta la acest principiu, chiar daca putini vor ramane in slujba Lui.

 

    4.  Pe cel ce se increde in Dumnezeu, desi influenta celor ce renunta este mare

Dupa selectarea armatei lui Ghedeon nu au ramas cei care aveau calitati de  mari razboinici, ci acei care erau dispusi sa se bizuie pe Dumnezeu. Din versetele 7:9-11 se observa clar ca si cei 300 de barbati ramasi cu Ghedeon, aveau nevoie de incurajare. Spre deosebire de cei care au renuntat, acestia din urma aveau incredere in Dumnezeu.

Astfel, la indemnul Domnului, Ghedeon impreuna cu Pura s-a apropiat in timpul noptii de tabara dusmana. Aici a auzit pe unul din dusmani istorisind visul avut, iar alt dusman dand talmacirea visului. Pana si dusmanii au inteles inainte de lupta ca Dumnezeu a hotarat victoria Israelului. Cu o astfel de incurajare Ghedeon si oamenii care l-au insotit au pornit lupta de eliberare. Biruinta este realizata de Dumnezeu folosindu-se de cei increzatori. Rolul acestora este dat de credinta lor.

 

5. Pe cel ce duce lucrarea pana la sfarsit, desi o rezolvare partiala a problemei pare a fi suficienta

Versetele 7:16-22 indica spre o viziune divina pusa intr-o strategie umana in lucrarea pe care Ghedeon o face. Cei multi si puternici sunt biruiti de cei putini, dar care lupta in Numele lui Dumnezeu.

Imediat ce mica oaste a lui Israel a pornit lupta de eliberare, Dumnezeu a adus si biruinta. Biblia vorbeste despre coalitia lui Madian ca a ajuns sa fuga din fata celor 300 de evrei. In acest context Ghedeon s-ar fi putut multumi de biruinta avuta si sa fi declarat victoria si independenta fata de Madian. Insa, oricand dusmanul pus pe fuga s-ar fi putut intoarce.Astfel, Ghedeon nu s-a oprit aici, ci a urmarit dusmanul pana ce l-a infrant cu totul.

 

     6. Pe cel ce aduce pace intre oameni, desi coflictul este gata facut

In timpul urmaririi dusmanilor, barbatii lui Efraim s-au certat cu Ghedeon argumentul fiind dorinta lor de a fi participat la lupta. Insa, Ghedeon condus de Duhul lui Dumnezeu stie cum sa le raspunda pentru a nu se face dezbinare in poporul Domnului – 8:3 ,, … După ce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.”

Se poate observa la Ghedeon daruirea lui fata de Dumnezeu, dar si dorinta de unitate pentru poporul pe care il slujeste in Numele Domnului. Dumnezeu nu foloseste pe cei care dezbina.

 

    7. Pe cel ce impune disciplina lui Dumnezeu, desi neoranduiala i-a cuprins si pe cei batrani

In timp ce Ghedeon urmarea pe ultimii dusmani, ajuns la Sucot, oamenii de aici impreuna cu batranii nu l-au spijinit. Versetele 8:5-9 vorbesc despre refuzul celor din Sucot si Penuel sa colaboreze cu Ghedeon si armata Domnului.

In urma biruintei totale asupra dusmanilor Ghedeon revine in Sucot si Penuel unde face o judecata dreapta pentru cei care nu l-au spijinit in implinirea planului lui Dumnezeu – 8:15-17. Ghedeon era un slujitor impaciuitor, insa, in acelasi timp, si unul drept fiindca autoritatea si randuiala lui Dumnezeu trebuie respectate.

 Pastor Ion Damian

      

  

.

    

CITITI UN SITE PENRU SUFLET www.radna.ro

Emisiunea “DESCOPERA-TI CHEMAREA” s-a mutat de la radio Alt Fm

VOM REVENI CURAND!

Va invitam sa ne impartasiti parerea dumneavoastra despre emisiune.

Va multumim! 

descoperachemarea@yahoo.com

poza

pro-familie

 

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Suntem normali…Nu suntem fanatici și nu suntem homofobi

La trecerea dintre secolul XIX și secolul XX s-a  înfiripat o nouă ideologie, mai puțin băgată  în seama la început, extrem de agresivă astazi, ideologie care și-a propus să demoleze din temelii casa  în care a locuit omenirea de milenii. Această ideologie  și-a propus să demoleze concepția creștină despre lume și viață. Și-a propus să demoleze credința  în adevăr absolut  și valori morale absolute. Si-a propus sa demoleze credința  în biserică și familie, ca realitați întemeiate de Dumnezeu, cu un rol stabilit de Dumnezeu  în societate.
 
Această ideologie  și-a propus sa demoleze credința  într-o realitate obiectivă. Odată demolați stâlpii casei  în care a locuit omenirea de milenii,  și-au propus să construiască o alta lume așa cum  și-o imagineaza ei. O lume  în care doar concepția lor este normativa  și toate celelalte sunt catalogate drept retrograde, anarhice, homofobe. Pentru a ilustra ce  înseamna demolarea casei  în care am locuit de milenii, voi folosi doua ilustrații. Prima- de la  începuturile omenirii, cand s-a nascut un copil, toți ai casei  și toti cunoscuții au  întrebat ce au, băiat sau fetiță? Mai nou, cu tehnologia modernă, cu imagistica, de prin luna a cincea, a șasea, se intreabă: Ce o să fie, băiețel sau fetiță?
 
Datorită faptului că  în ființa noastră,  în modul  în care ne-a creat Dumnezeu, există o armonie  între trupul  în care ne naștem, sufletul pe care ni l-a dat Dumnezeu  și mediul  în care trăim. Așa că, dacă s-a nascut o ființa de sex masculin, părinții au tratat copilul acela ca băiețel. I-au creat toate condițiile să se dezvolte armonios ca baiat și societatea s-a referit la el ca băiat sau daca a fost fetiță,  în aceiasi termeni.
 
Promotorii noii ideologii ne spun: Dacă s-a născut  în trup, nu contează identitatea biologică de gen pentru că ființa care s-a născut poate fi sfârtecată. Să rupem relația dintre suflet  și trup. Are trup de sex masculin sau de sex feminin, dar noi o sa cultivăm  în trupul acela alt fel de identitate psihologică.Și ați văzut ilustrațiile doamnei avocat. Deja desenele animate, manualele si toată această propagandă a noii ideologii este  îndreptată să rupă, să sfârtece ființa copilului ca să nu mai  știe ce este  și să fie ceea ce forțează alții. O ființă sfârtecată  în felul acesta intră  într-o criză profundă de identitate  și devine o victimă a noii ideologii. Această ființă este apoi  împinsă  în tot felul de parteneriate  și este cultivată această nouă omenire pe care ne-o propun promotorii noii ideologii. In numele acestei ideologii, trebuie desființată familia ca fiind unitatea liber consimțită dintre un bărbat  și o femeie, pentru că dacă am rupt ființa umană  în interiorul ei, atunci putem construi orice fel de familii. Deci,  întelegeți că se sfârtecă sufletul, viața, ființa copiilor de la cele mai fragede vârste.
 
În această agresiune asupra casei omenirii noastre, a familiei  și a bisericii întemeiate de Dumnezeu, oricine  își permite să spună  “nu-i adevarat”  și “nu așa funcționează omenirea”, este calificat homofob. Homofobia, apelativ este una dintre cele mai cumplite insulte aduse oamenilor normali. Homofobie  înseamnă să suferi de o fobie  și fobia este un simptom a unei boli psihice. Daca un om este bolnav  și suferă de fobie, trebuie internat la ospiciu  și tratat pentru dereglări psihice. Deci,  în numele “toleranței lor”, ne cataloghează pe toți bolnavi psihici, retrograzi. Și apoi ne spun că suntem intoleranți. Dragii mei, suntem normali. Un om normal vede ceea ce este sănătos, ce este echilibrat. Se uită la un copil  și nu acceptă anormalul ca normă.
 
În viața de acum,în România de acum, desenele animate, emisiuni la diverse canale de televiziune, reviste – pe toate canalele se incearcă să ni se impună această casă construită de promotorii noii ideologii. Întrebarea noastră este: Vom apăra moștenirea pe care ne-a dat-o Dumnezeu de milenii? Vom apăra ceea ce Dumnezeu a întemeiat ca  în Creație, parte bărbătească  și parte femeiască? Si a  întemeiat familia monogamă heterosexuală: un singur barbat, o singura femeie,  I-a binecuvântat Domnul Dumnezeu și omenirea  și-a continuat viața de milenii. Sau vom intra  într-un fel de lașitate a secolului XXI  în care  de teama ostracizării sau a ridiculizării, de-a fi denumiți in fel  și chip, vom pleca  și noi capul  și vom lăsa sa ne fie copiii mutilați, sa fie biserica mutilată  și să trăim ca niște oameni care ne facem vinovați inaintea lui Dumnezeu  și a generațiilor viitoare că în vremea  în care a trebuit sa apăram ce ne-a dat Dumnezeu, ne-a fost teamă.
 
De aceea m-am alaturat Coaliției pentru familie, să apăr ceea ce ne-a dat Dumnezeu.  Și ne rugăm ca Dumnezeu sa binecuvânteze România. Vă rog să retineți  încă un aspect. Probabil că ați văzut atacuri nesfârșite la adresa bisericii. Au fost luate ca  și ținta a batjocurilor  și a atacurilor pentru că dacă ar fi reușit să scoată biserica, să scoată credința din poporul roman, ce ne-a mai ramas să apărăm? De aceea ne rugăm să păzească Dumnezeu  și familia  și biserica. Si salut prezența distinșilor ierarhi, a preoților, a pastorilor. Salut prezența parlamentarilor, a dvs., a tuturor și spun: E vremea să ne rugăm și este vremea să acționăm, să apărăm ce ne-a lasat Dumnezeu. Să binecuvânteze Dumnezeu familia, biserica  și țara noastră!
 
Paul Negruț
(Mesaj prezentat la Conferința “Coaliției pentru familie” în Oradea)
Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Marsul pentru viata 2017

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Texas spune NU transsexualilor

Cu un vot de 21 la 10 Senatul Texasului a respins un proiect de lege care să acorde anumite drepturi speciale transsexualilor: LINK

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Căsătoria – garanţia fericirii copiilor

Căsătoria, nu concubinajul, este garanţia fericirii şi dezvoltării copiilor: LINK

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Noua Zeelandă – eutanasie

Eutanasia este legală în Noua Zeelandă. 16.000 de cetăţeni au lansat o acţiune împotriva eutanasiei: LINK

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Film pro-viaţă

Recent a fost difuzat în America un film pro-viaţă, întitulat The Voiceless („Cei fără glas”). trailer: LINK

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Campania 40 de zile pentru viaţa în România

Încurajăm pe toţi creştinii României să participe la campania 40 de viaţă pentru România: LINK

AFR

Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

PĂRINȚI: NU SEXUALIZATI MINTEA COPIILOR VOȘTRI !

Revolutia sexuala nu se perpetueaza de la sine pentru ca revolutionarii revolutiei sexuale nu pot sa se reproduca biologic. V-ati intrebat vreodata daca nu cumva parintii sunt, cit de cit, responsabili pentru perpetuarea ei? Din nefericire, raspunsul la aceasta intrebare este, de multe ori, afirmativ. Foarte multi parinti isi transforma copiii in adepti inflacarati ai revolutiei sexuale, fie intentionat ori indirect, prin propriile actiuni, ori din nebagare de seama si nepasare.
 
Subiectul de azi ne-a fost inspirat de o stire cu totul bizara peste care am dat saptamina trecuta. De fapt, e probabil cea mai bizara stire peste care am dat in ultimii ani: o mama si fiul ei si-au schimbat, simultan, sexul biologic in barbat si fata, devenind, peste noapte, tata si fiica. Inainte de shimbarea sexului, mama si sotul ei au facut cinci (5) copii. Cu ani in urma, mama si unul din fii ei au vizionat impreuna un documentar despre adolescentii care isi schimba sexul biologic din cel „atribuit” lor de societate la nastere, in cel „ales” de ei dupa nastere. La 15 ani, fiul a inceput tratament hormonal de schimbare a sexului. Mama nu s-a opus ci, dimpotriva, a devenit curioasa. Din senin, zice ea, si-a dat seama ca apartine sexului nepotrivit si a dorit si ea sa-si schimbe sexul. Si-a taiat sanii sa devina barbat. Sotul ei, de 53 de ani, afirma ca nu afla  nimic rau in asta, sotia (ori sotul?) lui pastrindu-si organele sexuale feminine. [Detalii: https://www.yahoo.com/celebrity/mother-son-transition-father-daughter-164709815.html]
 
Daca adultii ca parinti fac aceste lucruri, nu e de mirare ca in lumea occidentala confuzia sexuala atinge proportii tot mai ingrijoratoare, mai ales la copii si adolescenti. In vara anului trecut am scris depre un fenomen deosebit de tragic care se petrece in America – adolescentii isi schimba sexul biologic in grup, adica simultan, la gramada, un fenomen numit „cluster transitioning”. Adolescentii spun ca prefera tranzitia la gramada pentru ca, zic ei, le da un simtamint de „solidaritate” si pot confrunta mai bine, impreuna, „intoleranta” societatii fata de cei care isi schimba sexul.
 
Joaca parintii un rol negativ?
 
Adevarul este ca parintii poarta multa vinovatie pentru transformarea copiilor lor in revolutionari sexuali. Unii prin actiuni intentionate si iresponsabile, iar altii prin nepasare si neimplicare in viata copiilor lor.
 
Incepem cu atitudinile parintilor. Foarte multi parinti sunt extrem de liebrtini si permisivi. Astfel de parinti se gasesc in mod special la generatia tinara, educata in spiritul anarhic al vremurilor noastre. Sunt parinti care nu cu mult timp in urma au iesit de pe bancile universitatilor unde au fost invatati sa dispretuiasca trecutul, „ingustimea” de gindire a parintilor lor, „ingustimea” valorilor traditionale, si sa respinga modelele traditionale de organizare sociala si normele sociale testate de societate de mii de ani. Acesti parinti tineri apartin unei culturi anarhiste care aplauda distrugerea normelor traditionale de orice fel. Sunt parinti care se simt emancipati privind sexualitatea si imprima in copiii lor acelasi spirit de anarhie si contra-normalitate. Sunt parinti care alearga dupa ce e la moda in domeniul social si cultural. Descatusarea societatii de „inhibitiile sexuale” ale generatiilor care au trait inaintea lor e un obiectiv pe care il promoveaza. Sunt fericiti cind isi vad copiii „descatusati” de lanturile „robiei” sexuale traditionale. Impliniti cind isi vad copiii emancipati, respingind abstinenta si normele traditionale de conduita sexuala, ori intr-o stare de confuzie sexuala si de criza de identitate de gen.
 
Neconformismul sexual atrage atentie. Unii parinti sunt nerabdatori sa-si transforme copiii in celebritati peste noapte. Cum se poate face asta mai usor si repede decit prin dezorientarea si denaturarea intentionata a sexualitatii copiilor lor? Unor astfel de parinti li se pare interesant sa-si cresca copiii dupa noile standarde si moravuri sexuale. Mai ales daca copiii dau semne, inca din copilaria frageda, ca nu se conformeaza asteptarilor traditionale de comportament sexual. Daca fiica se joaca cu masini iar baiatul cu papusi, acesti parinti au impresia ca odraslele lor apartin sexului opus. Ii duc la medic, iar medicul, pentru castig personal, sugereaza parintilor tratament hormonal pentru copii, iar de la o vreme copiii isi piered identitatea sexuala cu care s-au nascut. Unii parinti isi imbraca baieti ca fetele iar fetele ca pe baieti. Baietii cresc parul lung si parintii il impletesc asemenea parului fetelor, iar fetelor li se taie partul scut sa arate ca baietii.
 
Alti copii sunt crescuti sa arate si sa adopte o identitate androgenica. Androgenismul, adica identitatea sexuala care se vrea neutra, nici feminina nici masculina, ia proportii. Fetele adopta un ton profund si agresiv al vocii, abandoneaza feminitatea in vorbire, glas, si vestimentare, iar baietii fac la fel. Fetele resping femininitatea iar baietii masculinitatea. Fetele se imbraca sa nu arate nici ca fete dar nici ca baieti, iar baietii se imbraca si isi aranjaza parul sa arate nici ca baieti nici ca fete. Cu citiva ani in urma New York Times a publicat un articol despre extinderea ingrijoratoare a modelui sexual androgen in Argentina, el fiind la moda in mod special la tinerii din Buenos Aires. Iar in ani recenti clerici musulmani au exprimat aceleasi ingrijorari privind fetele din Emiratele Arabe Unite. Crime mai mari ale parintilor ori adultilor impotriva copiilor ca acestea sunt de neimaginat. Toxicitatea acestui comportament parental e greu de exagerat. Dar cu toate acestea, astfel de parinti sunt vazuti ca parinti ai viitorului, aplaudati in media progresista occidentala ca veritabile modele de imitat pentru copiii lor.
 
Alte comportamente parentale iresponsabile
 
Confuzia sexuala si transformarea copiilor normali in revolutionari inflacarati ai revolutiei sexuale se produc la marsurile homosexuale. Marsuri la care majoritatea participantilor nu sunt homosexuali ci persoane confuze privind identitatea de gen ori propria sexualitate. Copiii lor, impresionabili, participa cu sutele, ducind in mina fluturasi ori pancarte cu semnul curcubeului, si avind fetele pictate cu culorile curcubeului. An dupa an. Incet, incet, acesti copiii devin ceea ce parinti lor deja au devenit, dar si mai rau. Confuzia lor sexuala devine mai intensa si se propaga. La asta se adauga alte practici bizare ale parintilor: pornografia, sextingul, tati care poarta rochii in casa, ori mame care se identifica ca fiind barbati, isi taie sanii, ori isi deprind fetele cu o gaindire si comportament feminist anti-masculin . Practica ereziilor si perversiunii sexuale incepe in familie si continua in strada. 
 
Multi parintii isi expun copiii culturii sexualizate in mod intentionat. Un exemplu recent e filmul Beauty and the Beast lansat recent de Disney. Daca pina acuma cei doi protagonisti traditionali ai filmului erau unul masculin si unul feminin, Disney a decis sa introduca in noua versiune o scurta portretizare a atractiei sexuale intre persoane de acelasi sex. Cu toate acestea, parintilor parca nu le pasa si permit copiilor sa vizioneze astfel de filme si documentare care le murdaresc mintile si le cauzeaza confuzie sexuala. Vreme de mai multi ani, de fapt, Disney a produs materiale pro-homosexuale fara ca parintii sa ia atitudine de teama sa nu fie etichetati „ingusti” la minte.
 
Desenele animate au devenit si ele un mijloc prin care revolutia, confuzia si criza de identitate sexuala sunt transmise copiilor. Putini parinti mai urmaresc desenele animate cu copiii lor cu scopul de a depista si izola mesajele sexuale nepotrivite transmise copiilor lor. Divortul e si el responsabil pentru sexualizarea mintii copiilor. Studii peste studii arata foarte clar ca in familiile intacte confuzia sexuala e cvasi-inexistenta. Dar in familiile unde lipseste mama ori tata, copiii devin confuzi din punct de vedere sexual in numar mult mai mare. Pentru o dezvoltare normala a sexualitatii lor, copiii au nevoie atit de o mama cit si de un tata, mai ales in anii formativi ai vietii. Baietii au nevoie de o mama si o tata, iar fetele au nevoie de un tata si o mama, fiecare in aceasta ordine. Prezenta in familie a parintilor de sex opus pune echilibru si normalitate sexuala in copiii. Conform studiile pe care le comentam periodic, majoritatea copiilor si a adolescentilor care se identifica ca find ne-heterosexuali parvin din familii destramate, din care lipsesc fie mama fie tata. Iar caminele constituite din parinti de acelasi sex produc numarul cel mai ridicat de copii si adolescenti confuzi sexual.
 
Paziti-va de idoli!
 
Sexualizarea mintii e o idolatrie. Atit la adulti dar mai ales la copii. Paziti-va de acest idol! Aceste cuvinte ale Apostolului Ioan, rostite acum 2000 de ani in ultimul verset al primei lui epistole, sunt atit de relevante azi cit au fost atunci cind au fost scrise. Sexualizarea mintii copiilor e o crima impotriva lor. O crima de care multi ne facem vinovati. Din nefericire mintea multor parinti e ea sexualizata. Iar o astfel de minte nu poate produce nimic altceva decit copii cu mintea sexualizata. Minti imature produc copii imaturi. Parinti sexualizati produc copii sexualizati. Mintea parintilor sexualizati are nevoie de de-toxificare. Traim in apogeul epocii seculare, una in care statul confisca totul si se substituie familiei, casatoriei si rolului parintilor. Majoritatea dintre noi ne-am obisnuit cu acest nou statut al statului. Am permis statului sa nationalizeze familia, casatoria si relatiile de familie si sa le reconfigureze si sa le redefineasca dupa voie. Ne-au fost confiscate si drepturile parentale, printre ele dreptul de a ne educa copiii in spirit crestin. Din nefericire majoritatea dintre noi ne-am obisnuit si am acceptat noul status quo. Am relegat statului autoritatea de a ne educa copiii. Chiar daca educatia aceasta e, de fapt, o indoctrinare in idolatria vremurilor in care traim.
 
Cu mii de ani in urma, invatam din Sfintele Scripturi, Dumnezeu a impus parintilor obligatia de a educa copiii sa cunoasca Legea lui Dumnezeu, adica valorile si moravurile sanatoase care dau viata. Sa-i invete diferenta dintre bine si rau, sa discearna ce e bine si ce e rau, si sa urmeze binele. Asta din toate privintele, inclusiv sexualitatea. Deuteronom 6:6 constituie ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, adevarata filosofie a educatiei. Adevarata educatie il are in centrul ei pe Dumnezeu, moravurile si valorile. Adevarata educatie a copiilor e sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Dumnezeu si valorile biblice. Pe de alta parte, filosofia seculara a educatiei si sistemul secular educativ al zilelor noastre e unul de transmitere de informatii copiilor. Si cam atit. Ea nu are nimic de a face cu valorile pentru ca porneste de la premisa ca nu exista Dumnezeu si, in consecinta, nu exista valori. Copiii sunt educati ca valorile sunt neutre si se constituie exclusiv din preferintele subiective ale individului. Educatia crestina e una prin care copiii se transforma in persoane, in fiinte umane si da copiilor personalitate. Cea seculara le da doar informatii.
 
Educatia seculara e axata pe dreptul la autodeterminare a fiecarei persoane, inclusiv a copiilor; dreptul de a fi tu insuti; dreptul fiecarei persoane de a-si descoperi propria identitate; si dreptul de a-si trai viata cu scopul primar de a-si atinge „adevarata” identitate. Aceste drepturi, cit si exercitarea lor, incep in copilarie si se mentin pe durata vietii. In fata acestor provocari fara precedent, multi dintre noi ca parinti am capitulat. Viata e prea stresanta sa ne impotrivim acestor influente nocive care sunt prezente in vietile copiilor nostri. Parintilor crestini, insa, nu le este permis sa gandeasca asa. Contexul istoric in care traim noi nu e radical diferit de cel in care au trait inaintasii nostri. Iosua ne este bine cunoscut pentru decizia lui ca atit el cit si intreaga lui familie vor „sluji” lui Dumnezeu. Si pe vremea lui erau idoli. Multi sie de tot felul. Dar Iosua a avut taria si determinarea sa confrunte idolii zilelor lui si sa transmita valorile biblice copiilor lui. Aceasi obligatie ne apartine si noua.
***
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Publicat de: damianion | Martie 24, 2017

Paul Negruț — BISERICA ȘI SUBVENŢIILE DE LA STAT

  1. Introducere
Necesitatea abordării acestei probleme nu izvorăște din faptul că baptiștii nu ar avea un punct de vedere clar în problema relației biserică – stat, ci mai degrabă din tendința unor credincioși baptiști de a aborda pragmatic, și nu doctrinar această problemă. Pentru a preveni îndepărtarea Cultului Creştin Baptist din România de principiile sale de credință, credem că este necesar să analizăm oferta statului de a subvenționa bisericile din punct de vedere biblic şi doctrinar. Este cunoscut faptul că numărul pastorilor baptiști a crescut de la aproximativ 125 în anul 1989, la aproximativ 900 în 2017. Unii dintre pastorii care au intrat în slujire după 1990 nu s-au confruntat cu prigoana comunistă și cu imixtiunea brutală a statului în problemele interne ale Bisericii. De asemenea, este posibil ca unii credincioşi baptişti să nu cunoască istoria și natura prigoanelor la care au fost supuși credincioșii baptiști în perioada interbelică, perioadă considerată de istorici ca fiind de referinţă pentru democraţia românească. Mai mult, se poate ca schimbările doctrinare și practice care au avut loc în istoria bisericii după convertirea lui Constantin cel Mare să nu fie cunoscute de către unii dintre membrii bisericilor noastre.
În absența unei perspective biblice, doctrinare și istorice clare, importanţa şi valoarea principiilor baptiste referitoare la relația dintre biserică și stat riscă să fie desconsiderate sau abandonate.
Slujitorii care au lucrat în timpul restricțiilor și prigoanelor știu bine ce s-a întâmplat atunci cu lucrătorii care s-au îndepărtat de principiile de credință și au acceptat soluții pragmatice la provocările teologice și practice de atunci. De fapt, unii credincioși și chiar unii pastori au acceptat să colaboreze cu autoritățile comuniste pentru a scăpa de persecuții, pentru a evita pierderea autorizației de pastor emisă de Departamentul Cultelor sau pentru a beneficia de anumite avantaje vremelnice. De asemenea, cred că unii ne mai amintim încă de discursurile unor frați ai noștri la aşa numitele ”Conferințe de orientare ale păstorilor” patronate de Departamentul Cultelor, discursuri în care se făcea apel la texte biblice pentru a-l preamări pe Ceaușescu sau pentru a dovedi că primii creștini au fost comuniști. Din diverse motive, în Cultul Baptist nu au fost încă analizate din punct de vedere biblic şi doctrinar argumentele invocate de către aceia care au acceptat oferta statului pentru ca în urma acestei analize să putem învăţa din greşelile trecutului. Este adevărat că după desecretizarea arhivelor fostei Securităţi, cercetătorii care studiază aceste documente scot la lumină dimensiunile întunecate ale persoanelor care în numele relaţiei cu statul şi-au vândut credinţa, sufletul şi fraţii. Într-o tăcere care ascunde mâhnire sau resemnare, majoritatea bisericilor baptiste au hotărât să lase aceste lucruri în seama Judecății de Apoi. În mare măsură acest lucru a fost benefic pentru Cultul Baptist. Cred însă că un lucru important s-a pierdut și anume: care sunt pentru Biserică consecințele colaborării dintre stat și Biserică? Nu s-a discutat niciodată între noi care au fost argumentele pentru care unii pastori s-au solidarizat cu autoritățile comuniste pentru a-i da afară din slujire, din congrese și conferințe pe acei pastori care nu erau în grațiile autorităților. Pericolul care vine în urma acestei abordări a fost exprimat în fraza: ”Cine nu învaţă din istorie, riscă să o repete”.
 

 
  1. Argumente în favoarea acceptării subvenţiilor de la stat
Este adevărat că din 1990, în România atitudinea Statului față de Biserică s-a schimbat în mare măsură. Această schimbare lasă impresia că statul a devenit un binefăcător al Bisericii, iar unii merg chiar mai departe afirmând că în oferta statului de a subvenționa Biserica trebuie să vedem mâna lui Dumnezeu care ne vine în ajutor. Dacă așa ar sta lucrurile, atunci de ce să nu acceptăm o binefacere? Înainte de a răspunde la această întrebare, este important să vedem argumentele celor care susţin acceptarea subvențiilor de la stat.
 
  1. Argumentul nevoilor financiare ale bisericilor
Bisericile se confruntă cu mari greutăți financiare. Pe de o parte, în această perioadă este posibil ca bisericile să construiască noi case de rugăciune, școli, orfelinate, case pentru bătrâni, etc., iar pe de altă parte, criza economică prin care a trecut țara a dus la sărăcirea populației și deci, inclusiv a credincioșilor baptiști. În acest context, unii frați consideră că ar fi potrivit ca Biserica să accepte bani de la stat. Argumentul pare și mai convingător atunci când se invocă faptul că și credincioșii baptiști sunt contribuabili la bugetul statului. În absența unei înțelegeri biblice clare cu privire la:
  • identitatea și rolul statului,
  • identitatea și rolul bisericii,
  • relația dintre stat și biserică,
argumentul pare convingător. De ce să nu primească bisericile noastre înapoi o parte din ceea ce statul a luat de la noi?
 
  1. Argumentul salariilor mici
Un număr mare de păstori slujesc în biserici mici care nu au puterea financiară pentru a le realiza un salar decent. Lună de lună, aceşti fraţi ai noştri se confruntă cu lipsurile materiale şi familiile lor suferă din această cauză. Dacă am primi subvenţii de la stat, aceşti fraţi ai noştri ar putea avea un trai mai decent. Din nou, în absența unei înțelegeri biblice a modului în care Dumnezeu a hotărât ca lucrătorii să câştige pâinea, argumentul pare convingător.
 
  1. Argumentul comparației cu alte culte
Majoritatea cultelor din România primesc subvenţii de la stat. De ce am fi noi, baptiștii, singurii care să refuze această ofertă? În absenţa înțelegerii clare a diferențelor dintre doctrina baptistă şi doctrinele celorlalte culte cu privire la relaţia dintre biserică și stat, argumentul pare convingător.
 
  1. Argumentul de facto – starea de fapt
Unele biserici baptiste și comunități au primit deja ajutoare de la stat pentru diverse proiecte. Dacă așa stau lucrurile, de ce să nu primească toate? Argumentul de facto susţine în esență următorul lucru: dacă unele biserici și comunități s-au îndepărtat de doctrina baptistă cu privire la relația dintre biserică și stat, de ce să nu se îndepărteze toate bisericile? De ce să nu ne schimbăm doctrina?
 
  1. Argumentul acceptării subvenţiei pentru liceele teologice
Personalul didactic și auxiliar al liceelor teologice baptiste este finanțat de la bugetul de stat. Suntem ipocriți dacă acceptăm finanțare de la stat pentru liceele teologice, dar invocăm motivul doctrinar când este vorba de celelalte entități cultice. Dacă vrem să fim integri, atunci ori nu acceptăm deloc, ori acceptăm finanțare de la stat pentru tot cultul. Dacă nu înțelegem clar diferența dintre entitățile cultice: biserici, comunități, Convenția Maghiară, Uniune, Casa de Pensii, Institutul Teologic Baptist Bucureşti, Universitatea Emanuel din Oradea și liceele teologice care nu sunt entități cultice, atunci putem cădea în plasa celor care ne acuză de ipocrizie.
 
  1. Argumentul acceptării subvențiilor din partea altor state (țări)
Ajutoarele financiare primite din străinătate, în special din America, ar fi subvenţii de la statul american, pentru că bisericile de acolo sunt scutite de taxe pentru sumele donate bisericilor. Pe cale de consecință, acei bani care sunt donați bisericilor sunt de la stat. De ce putem accepta bani de la alte state și nu putem accepta și de la statul român? Dacă nu înțelegem clar diferența dintre banii colectați de stat prin sistemul de taxe și impozite și recunoașterea de către stat a libertăţii individului de a susţine financiar o biserică sau alte organizații non-guvernamentale, putem cădea în capcana celor care amestecă lucrurile pentru a crea confuzie.
Întrebarea care se pune este dacă toate aceste argumente sunt corecte și valide? Oferă ele o bază biblică solidă care să justifice schimbarea de doctrină și practică a Cultului Baptist din România? Răspunsul la această întrebare va fi mult mai clar după ce vom analiza argumentele biblico-teologice, istorice și socio-politice ale principiului baptist al separării Bisericii de stat.
 
  1. Argumente în favoarea separării Bisericii de stat şi a neacceptării subvenţiilor
 
  1. Argumentul eclesiologic
Unii susţinători ai acceptării subvențiilor de la stat invocă situaţii din vremea Vechiului Testament când împăraţi și popoare păgâne au ajutat la Construcţia Templului din Ierusalim. Invocarea textelor biblice cu scopul de a susține acceptarea subvenţiilor de la stat trebuie să țină cont de faptul că Vechiul și Noul Testament se referă de foarte multe ori la aspecte diferite.
În Vechiul Testament, de exemplu, Dumnezeu se adresează poporului Israel în context teocratic sau monarhic. În acele vremuri, apartenența la poporul Israel era sinonimă cu apartenența la poporul lui Dumnezeu. Astfel, legile sociale, ceremoniale și morale erau deopotrivă normative pentru tot poporul. Legea Vechiului Testament era de fapt legea poporului Israel, a statului teocratic sau monarhic, după caz. Datorită deosebirilor dintre vechiul Israel și Biserică, nici relaţia poporului Israel cu alte popoare nu poate fi folosită pentru a defini relaţia bisericii cu statul.
În Noul Testament, Biserica este organismul din care fac parte toți cei născuți din nou, din orice loc, din orice timp și din orice popor. Credincioșii sunt cetățeni ai cerului. Aici, pe pământ, ei sunt străini și călători. În călătoria lor, copiii lui Dumnezeu aduc mesajul și binecuvântarea cerului celor care trăiesc în robia lumii acesteia. În aspectul ei local, Biserica nou-testamentară transcede barierele sociale și etnice. Biserica este a lui Hristos, nu a statului. Biserica este trupul lui Hristos, poporul lui Dumnezeu, mireasa lui Hristos etc. Biserica nu este a Cezarului. Prin urmare, legile unei țări nu se mai aplică în mod automat Bisericii. În fiecare loc unde ființează biserica nou-testamentară, credincioșii sunt chemați să facă deosebirea între lucrurile lui Dumnezeu și cele ale Cezarului, ale statului. La fel ca în perioada apostolică, atunci când legile țării în care trăiesc copiii lui Dumnezeu contravin Cuvântului lui Dumnezeu, credincioșii plătesc prețul ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 4: 19).
 
  1. Argumentul doxologic
Din perspectiva Noului Testament, prentru credincios și Biserică, aspectul financiar nu este unul pragmatic, ci unul profund teologic și doxologic. Credinciosul se închină lui Dumnezeu cu darurile lui de bună voie. Contribuția financiară nu este o simplă taxă sau impozit, ci o modalitate de închinare.
Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” (Evrei 13:14-16)
Dărnicia este o jertfă de bună voie oferită lui Dumnezeu de către omul credincios:
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci “pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7)
Altfel spus, noi ne închinăm Domnului cu banul nostru, iar acești bani sunt folosiți pentru lucrarea Evangheliei în conformitate cu călăuzirea Duhului Sfânt. Banii oferiți de către stat nu provin din jertfa de închinare, ci dintr-o politică financiară a statului care percepe impozite grele de la cetățeni. Cei mai mulți cetățeni nu ar da de bunăvoie banii pe care statul îi ia cu forța prin sistemul de taxe şi impozite. Credincioșii nu se închină statului cu darurile lor de bunăvoie. De asemenea, trebuie subliniat faptul că Dumnezeu nu a încredinţat statului rolul să administreze banii bisericii prin sisteme de taxe și subvenții. Domnul Isus face distincție clară între bir (taxe, impozite) și dărnicia pentru lucrarea lui Dumezeu ca mod de închinare.
Dați Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Luca 20:25).
Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea” (Romani 13:7).
În România, la fel ca în multe alte ţări, statul vrea să-şi extindă autoritatea și asupra banilor care se cuvin lui Dumnezeu și să-i administreze după cum crede de cuviință. Astfel, în articolul 7 paragraful 3 din Legea privind regimul general al cultelor religioase în România se spune: „Statul sprijină activitatea cultelor religioase cu respectarea principiului proporţionalității.” În urma recensământului din 1992 s-a constatat că peste 80% din populația țării aparține Bisericii Ortodoxe. La recensământul din 2011 – 2012, 86,5% din populaţia României a declarat că sunt de religie ortodoxă, în timp ce doar 0,6% din populaţie a declarat că sunt de religie baptistă. Conform Legii cultelor înseamnă că peste 80% din fondurile alocate de la buget pentru culte se duc la o singură Biserică.
La fel stau lucrurile și când este vorba de accesul cultelor la mijloacele de informare în masă (radio și televiziune). Prin această practică, statul de fapt nu face altceva decât să stoarcă impozite mari de la cetățeni pentru a subvenționa salariile, construcțiile, reparațiile imobilelor și salarizarea zecilor de mii de persoane care aparțin unei Biserici. În felul acesta, indiferent de dedicarea reală a credincioșilor față de Biserica de care aparțin, statul are grijă să finanțeze structurile cultice, de învățământ și administrative, cu ajutorul pârghiilor financiar–administrative pe care le are la îndemână. A accepta subvenția de la stat înseamnă a recunoaște dreptul statului de a decide câți bani să dea, cui și pentru ce proiecte. În felul acesta jertfa de închinare și dărnicia benevolă aduse lui Dumnezeu sunt anulate dintr-un condei și înlocuite cu birul Cezarului.
 
  1. Pâinea slujitorilor bisericii
Un alt principiu biblic este cel referitor la plata lucrătorului creștin. Apostolul Pavel enunță acest principiu în felul următor:
Nu știți că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniți din lucrurile de la Templu și că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot așa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.” (1 Corinteni 9:13 – 14)
Slujitorul creștin trăiește din dărnicia celor pe care îi slujește iar celor care sunt slujiți, Biblia le spune:
Cine primește învățătura în Cuvânt să facă parte din toate bunurile lui și celui ce-l învață.” (Galateni 6:6)
și
Vrednic este lucrătorul de plata lui.” (1 Timotei 5:18)
În lumina acestui principiu, slujitorul duhovnicesc trebuie să fie aproape de Domnul și aproape de turmă, pentru a-și împlini bine slujba.
Salarizarea lucrătorilor de la bugetul de stat ar duce la încălcarea principiului biblic și, probabil, ar trebui să scriem în Mărturisirea de Credință: „Cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască de la bugetul de stat.” De asemenea, nu este greu de înțeles faptul că un slujitor duhovnicesc salarizat de la stat devine un funcționar de stat.
În cazul în care din diverse motive, o biserică locală nu se îngrijește de nevoile materiale ale lucrătorului, Biblia ne învață cum se poate rezolva problema aceasta.
  1. Slujitorul își câștigă pâinea lucrând cu mâinile lui, ca să nu fie povară pentru biserică. Apostolul Pavel a procedat așa:
 
N-am râvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva. Singuri știți că mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine.” (Faptele Apostolilor 20:33 – 34)
 
Vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și munca noastră. Cum lucram zi și noapte, ca să nu fim sarcină niciunuia din voi și vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.” (1 Tesaloniceni 2:9)
 
Modelul acesta a fost practicat și în România de mulți dintre cei ce au plantat biserici și le-au păstorit, până după cel de-al II-lea război mondial.
 
  1. Slujitorul primește ajutor de la alte biserici. Apostolul Pavel este model și aici:
 
Am despuiat alte Biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. Și când eram la voi și m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit frații, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit, și mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva.” (2 Corinteni 11:8)
 
De asemenea, apostolul Pavel explica:
 
Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strâmtorați; ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca și prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire; după cum este scris:„Cel ce strânsese mult, n-avea nimic de prisos, și cel ce strânsese puțin, nu ducea lipsă.” (2 Corinteni 8:13 – 15)
În ambele variante, libertatea de închinare și dărnicie ale credinciosului și bisericii sunt respectate, iar lucrătorul creștin nu devine funcționar de stat.
 
  1. Argumente istorice
Este cunoscut faptul că după convertirea lui Constantin cel Mare la creștinism, în 324, biserica a intrat în sfera de preocupare a statului. Facilitățile sociale și administrative pe care împăratul roman le-a oferit Bisericii au contribuit la schimbarea statutului acesteia. Din religie minoritară persecutată, creștinismul a devenit religia oficială a Imperiului, iar clericii au devenit demnitari. Prețul plătit de Biserică, însă, a fost în domeniul spiritual. Astfel, numirea și îndepărtarea episcopilor a devenit politică de stat. Vrednicia spirituală și morală a conducătorilor Bisericii a fost înlocuită cu aservirea politică. Modelul acesta a fost preluat și de Principatele Române încă de la întemeierea lor. Domnitorii români au fost generoși în a oferi daruri Bisericii și în a ctitori biserici și mănăstiri, dar în același timp și-au asumat dreptul de a numi ierarhii Bisericii. Nicolae Iorga afirma că în perioada conflictelor dintre boieri și domnitori (1418 – 1711) aproape fiecare nou domnitor înlătura ierarhul bisericii și numea în loc omul lui de încredere. După introducerea Regulamentului Organic, în urma păcii de la Adrianopol (1829), cu toate că s-a acreditat ideea separării puterilor în stat, din punct de vedere administrativ, Biserica a intrat sub controlul statului. Astfel, alegerea ierarhilor, administrația Bisericii, școlile bisericești și tribunalele eclesiastice și-au desfășurat activitatea sub controlul și cu aprobarea statului. Atunci când unii episcopi sau mitroliți s-au opus, domnitorul îi îndepărta din funcție și numea în loc oameni care duceau la îndeplinire politica domnitorului. În timpul lui Cuza, statul a luat cu două mâini ceea ce a dat cu o mână în timpul domnitorilor dinaintea lui. Confiscarea averilor mănăstirești, salarizarea clerului, recrutarea și numirea ierarhilor sunt doar câteva dintre reformele bisericești introduse de Cuza. Tendința statului de a controla Biserica a continuat și în perioada interbelică, sub guvernarea legionară și, mai apoi, după război, în perioada comunistă. Metodele s-au schimbat de la o perioadă la alta, dar scopul a rămas același. Biserica a avut de ales între privilegii social-administrative și libertatea de organizare și funcționare. De cele mai multe ori ispita lucrurilor materiale a biruit în detrimentul sănătății spirituale. Amestecul statului în viața Bisericii, chiar sub masca subvențiilor, nu a dus niciodată prosperitate spirituală Bisericii. Dacă ne uităm în istorie la consecințele prigoanelor lui Nero și ale privilegiilor lui Constantin cel Mare asupra Bisericii, este lesne de observat că privilegiile statului au avut consecințe doctrinare și practice mult mai grave.
 
 
  1. Răspuns la argumentele în favoarea acceptării subvențiilor de la stat
 
  1. Răspuns la argumentul nevoilor financiare ale bisericilor
În funcție de specificul nevoilor, bisericile au trei variante biblice:
  • să ia modelul bisericilor din Macedonia care din „sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie” (2 Corinteni 8:2);
  • să solicite ajutor de la alte biserici surori;
  • să încurajeze lucrătorii spre modelul apostolului Pavel în a face ceva potrivit aptitudinilor proprii;
  • să nu se lanseze în proiecte administrative irealiste și ineficiente. Propovăduirea Cuvântului are prioritate față de „slujirea la mese”.
Nevoile materiale nu justifică apelul la „birul Cezarului”.
 
  1. Răspuns la argumentul salariilor mici
  • apostolul Pavel a lucrat cu mâinile lui când a fost nevoie ca să nu fie povară pe biserică. Înaintașii noștri au plantat și păstorit biserici câștigând pâinea pentru familie după modelul lui Pavel;
  • salariul integral de la biserică este biblic pentru cei care lucrează cu Evanghelia. Dar atunci când biserica este la început sau a mai rămas doar un grup mic de credincioși care nu pot susține finaciar lucrătorul, volumul de muncă al lucrătorului îi permite să lucreze cu mâinile lui în timpul săptămânii;
  • păstorii care păstoresc biserici mari le pot sensibiliza să ajute păstori aflați în dificultate potrivit cu Filipeni 2:4”Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.
 
 
 
  1. Răspuns la argumentul comparației cu alte culte
  • fiecare cult are specificul său doctrinar cu privire la relația biserică – stat. Specificul doctrinar baptist este separația bisericii de stat inclusiv în problema subvenției. Atâta vreme cât suntem baptiști nu putem lua modelul altor culte fără a ne pierde identitatea.
 
  1. Răspuns la argumentul de facto – starea de fapt
  • faptul că unele biserici sau comunități au primit subvenții de la stat confruntă Uniunea Baptistă cu abaterea de la statut de către aceste entități cultice;
  • abaterea de la statut nu este un argument pentru schimbarea statutului;
  • dacă abaterea de la statut ar legitima schimbarea statutului, atunci acceptarea sodomiților de către unele biserici ar fi un argument la fel de legitim pentru a modifica statutul în această direcție. Cu acest argument, orice ar deveni posibil în Cultul Baptist;
  • răspunsul biblic la abaterea de la statut este mustrarea celor în cauză și îndreptarea lor.
 
  1. Răspuns la argumentul finanțării liceelor teologice
  • liceele teologice nu sunt entități cultice. Ele nu au personalitate juridică în cadrul Cultului Baptist. Liceele teologice sunt unități de învățământ preuniversitar în cadrul sistemului public de învățământ. Ele sunt persoane juridice de drept public, nu de drept privat ca bisericile, comunitățile, Conveția Maghiară, Uniunea Baptistă, Institutul Teologic Baptist din București, Universitatea Emanuel din Oradea și Casa de Pensii a Cultului Baptist;
  • personalul didactic și auxiliar al acestor unități de învățământ este angajat și salarizat la stat, din banul public. Nici un angajat al acestor unități de învățământ nu este asigurat la Casa de Pensii a Cultului, ci la Casa Națională de Asigurări;
  • printr-o decizie recentă a înaltei Curți de Casație și Justiție, personalul didactic din învățământul preuniversitar este încadrat în categoria „funcționar public”;
  • angajații entităților cultice din cadrul Cultului Creștin Baptist (biserici, comunități, Convenția Maghiară, Uniunea Baptistă, Institutul Teologic din București, Universitatea Emanuel din Oradea și Casa de Pensii) sunt în categoria „personal cultic” – salariați din resursele obținute prin dărnicia credincioșilor – jertfa de bună voie adusă Domnului în închinare și nu din „birul Cezarului”;
  • în concluzie, situația liceelor teologice nu poate fi invocată pentru a susține subvenția de la stat pentru activitatea și personalul entităților cultice.
 
  1. Răspuns la argumentul ca acceptarea ajutorului financiar de la biserici din alte țări este de fapt o acceptare a finanțării de la alte state
Ajutoarele primite din partea bisericilor sau fundațiilor creștine din alte țări nu reprezintă subvenție de la statul respectiv din următoarele motive:
  • banii respectivi nu provin din „birul Cezarului” și nu sunt „bani publici”;
  • banii respectivi provin din donația benevolă a credincioșilor către bisericile sau fundațiile respective;
  • ajutorul oferit de bisericile sau fundațiile creștine din alte țări pentru lucrarea Evangheliei din România este „ajutor frățesc” și nu „subvenție de la stat”;
  • statul American și alte state recunosc și respectă dreptul cetățenilor lor să doneze bani pentru cauze în care cred. Această recunoaștere se manifestă și prin deducerea din baza de calcul a impozitării venitului respectivei persoane a sumei cu care a contribuit benevol la biserică sau fundație;
  • deducerea sumei cu care un credincios baptist a contribuit benevol către biserică din baza de calcul a impozitării este stipulată și în Statutul actual, iar solicitarea a fost înaintată de mai multe ori Guvernului României; până la această dată, Guvernul României nu a dat curs acestei solicitări, ci preferă să adune impozitele și taxele pentru ca mai apoi, în funcție de politicile fiscale sau religioase să decidă cu ce sumă să subvenționeze cultele;
  • în concluzie, afirmația că ajutoarele primite de la bisericile din alte țări sunt bani de la stat este neadevărată și nu poate fi un argument pentru acceptarea de subvenții de la stat.
 
  1. Concluzii
Principiul de credință baptist al separării Bisericii de stat a păzit bisericile de robie atât în perioada de prigoană, cât și în vremuri de libertate. Atâta vreme cât Biserica nu depinde de stat pentru desfășurarea lucrărilor ei, nici ispita și nici amenințarea nu pot abate pe toți slujitorii de la ascultarea de Hristos în toate lucrurile. O finanțare de la stat, atât în plan material cât și – mai ales – salarial, aduce cu sine și pericolul disensiunilor și dezbinărilor între biserici și lucrători pentru că, aceste alocații sunt acordate cultelor procentual și nu toate bisericile baptiste și toți angajații lor ar putea beneficia de acestea.
Motivul pentru care bisericile nu cresc nu este unul financiar, ci unul spiritual. Este știut că, atunci când au fost plantate bisericile baptiste din România, frații nu au avut aur și argint, dar au avut putere de propovăduire și mărturie pentru Hristos. La fel, în multe țări ale lumii, în ciuda sărăciei și a lipsurilor materiale de tot felul, bisericile cresc și oamenii se întorc la Dumnezeu. Este tot atât de adevărat, însă, că acolo unde Biserica este finanțată de stat și nu duce lipsă de resurse materiale, catedralele poleite cu aur sunt goale, iar țările respective sunt tot mai invadate de secularism și imoralitate. Europa este o ilustrație clară a acestui fapt.
 
 
Paul Negruț
Vicepreședinte cu Educația în cadrul Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România

Older Posts »

Categorii