Publicat de: damianion | octombrie 20, 2008

Bine ați venit!

Va dorim o lectura plăcută!

God bless you!

 „Încredințează-ți soarta in mana Domnului, încrede-te in El și El va lucra” Psalmul 37:5

drapel-romania-animat

“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Proverbe 19:22

poza

new ARTICOLE

https://damianion.wordpress.com/articole-publicate-in-farul-crestin/

globPe cine folosește Dumnezeu?

 

 

Viata lui Ghedeon ofera raspuns acestei intrebari. Viata lui Ghedeon este departe in istorie, insa daruirea lui fata de Dumnezeu si modul in care Dumezeu l-a folosit in planul Sau arata cum lucreaza Dumnezeu folosind oamenii dedicati Lui.

Daca vrei ca Dumnezeu sa te foloseasca si pe tine in mareata si minunata Lui lucrare urmareste mai jos daca ceea ce l-a caracterizat pe Ghedeon te caracterizeaza si pe tine.

1. Pe cel ce se pocaieste, desi nu este fortat de nimeni

Ghedeon a trait intr-o vreme in care Israelul era in apostazie in relatia cu Dumnezeu si subjugare fata de poporul Madian (Judecatori 6:1-6). Imoralitatea poporului evreu a dus la pedepsirea acestuia. Judecatori 1:2 zugraveste tabloul tragic de vietuire a lui Israel: ,, Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.”

In timp ce poporul traia consecinta neascultarii de Dumnezeu, tanarul Ghedeon este chemat de Dumnezeu la slujire. Desi la inceput Ghedeon a avut un cuvant de ezitare, datorita dramei in care traia poporul sau, el nu a dat curs ispitei care vine sa il invinovateasca pe Dumnezeu atunci cand este suferinta (6:13). Ghedeon a avut taria de a privi la lucruri din perspectiva lui Dumnezeu. Poporul suferea nu fiindca Dumnezeu era nedrept, ci datorita trairii in pacat.

Intr-un context idolatru cand poporul nu dorea sa faca voia lui Dumnezeu, tanarul Ghedeon decide sa dea curs cercetarii lui Dumnezeu. Astfel el ,,dărîmă altarul lui Baal, … , şi taie parul închinat Astarteii” (6:25-28). Ghedeon distruge idolii din casa tatalui sau, de fapt el se pocaisete de buna voie de trairea pacatoasa avuta pana atunci. La Dumnezeu, Ghedeon gaseste pacea pe care nimeni nu i-a oferit-o in acele zile de deznadejde (6:23,24).

 

     2. Pe cel ce nu se teme, desi problema este mare si grea

Dumnezeu il cheama pe Ghedeon sa fie conducatorul poporului in lupta de eliberare de sub jugul madianitilor.           

Madian a facut o coalitie impotriva lui Israel (7:12) si numarul soldatilor armatei dusmane era de aproape 135.000 de persoane, in timp ce armata lui Ghedeon numara 32.000 de luptatori. Fiindca Dumnezeu nu foloseste pe cei fricosi, 31.700 de evrei au fost lasati sa se intoarca acasa. Nu intotdeauna cei multi sunt viteji.

Oare inima lui Ghedeon nu a fost incercata de indoiala cand acesta a vazut numarul mare de evrei care l-au parasit, iar armata dusmana era mult mai mare decat a lui ? Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon fiindca nu s-a temut si a ramas increzator in El.

 

    3. Pe cel ce vegheaza, desi altii se plang si au temeri

Dumnezeu a selectat de doua ori armata lui Israel pana ce au ramas doar cei demni pentru a fi folositi de El. La inceput au plecat fricosii 7:3, iar apoi cei ce nu au aratat ca pot fi atenti si nu pot veghea in lupta 7:5-7.

Dumnezeu nu foloseste in lucrarea Lui pe cei ce nu se califica, conform cu standardul Sau. De remarcat este faptul ca Dumnezeu nu renunta la acest principiu, chiar daca putini vor ramane in slujba Lui.

 

    4.  Pe cel ce se increde in Dumnezeu, desi influenta celor ce renunta este mare

Dupa selectarea armatei lui Ghedeon nu au ramas cei care aveau calitati de  mari razboinici, ci acei care erau dispusi sa se bizuie pe Dumnezeu. Din versetele 7:9-11 se observa clar ca si cei 300 de barbati ramasi cu Ghedeon, aveau nevoie de incurajare. Spre deosebire de cei care au renuntat, acestia din urma aveau incredere in Dumnezeu.

Astfel, la indemnul Domnului, Ghedeon impreuna cu Pura s-a apropiat in timpul noptii de tabara dusmana. Aici a auzit pe unul din dusmani istorisind visul avut, iar alt dusman dand talmacirea visului. Pana si dusmanii au inteles inainte de lupta ca Dumnezeu a hotarat victoria Israelului. Cu o astfel de incurajare Ghedeon si oamenii care l-au insotit au pornit lupta de eliberare. Biruinta este realizata de Dumnezeu folosindu-se de cei increzatori. Rolul acestora este dat de credinta lor.

 

5. Pe cel ce duce lucrarea pana la sfarsit, desi o rezolvare partiala a problemei pare a fi suficienta

Versetele 7:16-22 indica spre o viziune divina pusa intr-o strategie umana in lucrarea pe care Ghedeon o face. Cei multi si puternici sunt biruiti de cei putini, dar care lupta in Numele lui Dumnezeu.

Imediat ce mica oaste a lui Israel a pornit lupta de eliberare, Dumnezeu a adus si biruinta. Biblia vorbeste despre coalitia lui Madian ca a ajuns sa fuga din fata celor 300 de evrei. In acest context Ghedeon s-ar fi putut multumi de biruinta avuta si sa fi declarat victoria si independenta fata de Madian. Insa, oricand dusmanul pus pe fuga s-ar fi putut intoarce.Astfel, Ghedeon nu s-a oprit aici, ci a urmarit dusmanul pana ce l-a infrant cu totul.

 

     6. Pe cel ce aduce pace intre oameni, desi coflictul este gata facut

In timpul urmaririi dusmanilor, barbatii lui Efraim s-au certat cu Ghedeon argumentul fiind dorinta lor de a fi participat la lupta. Insa, Ghedeon condus de Duhul lui Dumnezeu stie cum sa le raspunda pentru a nu se face dezbinare in poporul Domnului – 8:3 ,, … După ce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.”

Se poate observa la Ghedeon daruirea lui fata de Dumnezeu, dar si dorinta de unitate pentru poporul pe care il slujeste in Numele Domnului. Dumnezeu nu foloseste pe cei care dezbina.

 

    7. Pe cel ce impune disciplina lui Dumnezeu, desi neoranduiala i-a cuprins si pe cei batrani

In timp ce Ghedeon urmarea pe ultimii dusmani, ajuns la Sucot, oamenii de aici impreuna cu batranii nu l-au spijinit. Versetele 8:5-9 vorbesc despre refuzul celor din Sucot si Penuel sa colaboreze cu Ghedeon si armata Domnului.

In urma biruintei totale asupra dusmanilor Ghedeon revine in Sucot si Penuel unde face o judecata dreapta pentru cei care nu l-au spijinit in implinirea planului lui Dumnezeu – 8:15-17. Ghedeon era un slujitor impaciuitor, insa, in acelasi timp, si unul drept fiindca autoritatea si randuiala lui Dumnezeu trebuie respectate.

 Pastor Ion Damian

      

  

.

    

CITITI UN SITE PENRU SUFLET www.radna.ro

Emisiunea “DESCOPERA-TI CHEMAREA” s-a mutat de la radio Alt Fm

VOM REVENI CURAND!

Va invitam sa ne impartasiti parerea dumneavoastra despre emisiune.

Va multumim! 

descoperachemarea@yahoo.com

poza

pro-familie

steag.jpg

Romania 100.png

 

Reclame
Publicat de: damianion | iunie 14, 2018

Descopera-ti Chemarea

poza (2).jpg

Descopera-ti Chemarea

Din El tot trupul, bine inchegat si strans legat, prin ceea ce da fiecare incheietura, isi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecarei parti in masura ei, si se zideste in dragoste. Efeseni 4:16

In călătoria noastră spre veşnicie trecem prin incercări, greutăţi, bucurii, uneori căderi, insă suntem mereu biruitori impreună cu Domnul Isus. Cel mai important lucru este increderea in Dumnezeu şi credincioşia noastră faţă de El. Ferice de cei care işi incheie călătoria alături cu Domnul Isus (Apoc.14:13). Credincioşii vor rămane pentru totdeauna cu Domnul (1Tes.4:14–18).

Cand Biserica se roagă trăieşte prin puterea rugăciunii şi se poate avanta in slujirea si in misiunea lui Dumnezeu. Slujirea este la indemana fiecărui credincios, aceasta cultiva smerenia, atinge inima şi produce roade. Ştim ce ne cere Domnul să facem, insă există şi pericolul de a dilua voia şi planul Domnului cu dorinţele şi gandurile proprii. Cand facem ceea ce trebuie să facem, suntem binecuvantaţi de Dumnezeu. Privind retrospectiv viaţa, am dori de multe ori să fim din nou copii sau tineri pentru a putea lua totul de la inceput. Cu un sentiment de neimplinire, de insatisfacţie, mulţi dintre noi ne simţim secătuiţi de puteri in faţa tuturor cerinţelor vieţii, iar gandul la viitor ne umple de o şi mai mare nelinişte. Cu mintea răscolită, probabil te intrebi: „Voi fi capabil să realizez ceva in anii ce vor urma?” Totul depinde de modul in care folosim fiecare lună, săptămană, zi, oră, minut sau secundă: „Invaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă inţeleaptă!” (Psalmul 90:12) Timpul reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale „patrimoniului” pe care il avem in viaţă, iar controlul asupra timpului poate face diferenţa dintre succes şi eşec. Oare focul jertfei noastre, cum arde pe altarul lui Dumnezeu? Oare suntem plini de dragoste faţă de Dumnezeu arătandu-I aceasta zilnic prin ceea ce Ii oferim, fiind responsabili de realitatea trăirii noastre in prezenţa Lui – „Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.” Levetic 6:13 Superficialitatea este o mare ispită a zilelor noastre. Azi este nevoie, nu de mai mulţi oameni inteligenţi, ci de oameni profunzi.

Să petrecem tot mai mult timp in părtăşie cu Dumnezeu citind şi meditand la Cuvantul Lui. Este dureros pentru că azi mulţi creştini nu mai citesc Scriptura ca să mediteze personal la Cuvantul Domnului, ci se mulţumesc doar cu faptul că li se citeşte la biserică. In felul acesta unii creştini urmează un fel de tradiţie orală, fiindcă işi aduc aminte că parcă cineva ar fi spus ceva şi nu ei au citit despre acel ceva.

Pasiunea pentru misiune trebuie să-l insufleţească pe fiecare credincios. Facă Bunul Dumnezeu ca tot mai multe inimi să-şi găsească bucuria şi implinirea slujind in lucrarea Lui prin darurile primite de la Duhul Sfant. Fie, cu ajutorul Domnului, să valorificăm orice oportunitate deschisă de El in vestirea Evangheliei atat in cadrul bisericii locale, cat şi in orice alt loc din societate. Ne-am descoperit darurile spirituale? Care sunt si cum le folosim in lucrarea lui Dumnezeu?

Dupa multa vreme, stapanul robilor acelora s-a intors si le-a cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanti a venit, a adus alti cinci talanti si a zis: „Doamne, mi-ai incredintat cinci talanti; iata ca am castigat cu ei alti cinci talanti.” Stapanul sau i-a zis: „Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios in putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intra in bucuria stapanului tau!” Matei 25:19-21

Inaintaşii nostri credincioşi şi-au făcut partea inaintea Domnului şi au lăsat in urma lor o lucrare bine făcută, iar noi suntem chemaţi să o ducem mai departe. Oare ravna, inţelepciunea, credincioşia şi jertfa care au caracterizat generaţiile anterioare ne insoţesc şi pe noi astăzi? Generaţiile anterioare şi-a făcut datoria, iar acum se bucura alături de Dumnezeu pe care L-au slujit. Astăzi este randul generaţiei noastre. Aşa cum noi scriem astazi despre generaţia trecută, generaţia care va veni va scrie despre generaţia noastră. Oare ce lăsăm in urmă ca istoria să consemneze? Cu ajutorul lui Dumnezeu, dorim din toată inima să fim creştini autentici şi o Biserică relevantă societăţii faţă de care suntem responsabili, inaintea lui Dumnezeu, să-i vestim Evanghelia.

Sunt felurite daruri, dar este acelasi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelasi Domn; sunt felurite lucrari, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza totul in toti. Si fiecaruia i se da aratarea Duhului spre folosul altora. 1 Corinteni 12:4-7

Păstor Ion Damian

Publicat de: damianion | iunie 14, 2018

Ungaria prospera

Budapest__Hungary__A_family_riding_bikes_during_an_event_810_500_75_s_c1.jpgDe când Ungaria a adoptat politici pro-familie numărul divorţurilor a scăzut, rata avorturilor a scăzut, şi numărul copiilor care s-au născut a crescut: LINK

Publicat de: damianion | iunie 14, 2018

INCERCAREA DE REINVIERE A COMUNISMULUI

SA RETINEM CA SCOPUL URMARIT ERA DESFIINTAREA SOCIETATII CRESTINE, DESTRAMAREA STRUCTURILOR SOCIALE EXISTENTE, PANA CAND SE VA AJUNGE LA UN ASEMENEA HAOS INCAT OAMENII SA DOREASCA SOCIETATEA NOUA, SOCIALISTA, APOI COMUNISTA.

Nouă nu ne vine să credem! În ruptul capului nu ne vine să credem! După cei şaptezeci de ani de comunism în Uniunea Sovietică şi după patruzeci de ani de comunism în Europa de Răsărit, mai vrea cineva să repete tragedia? Da, da, da!   În Europa de Apus şi în Statele Unite ale Americii se lucrează intens şi cu mare zel şi entuziasm la realizarea visului lui Karl Marx de a crea societatea comunistă!

La protestele noastre că experimentul acesta a creat iadul pe pământ, ni se răspunde candid că cei ce au condus experimentul în ţările noastre au greşit, nu   l-au aplicat corect, dar acum se va aplica în mod corect şi cu siguranţă va produce societatea ideală.

Cei ce au lansat lupta aceasta au fost cunoscuţi sub numele de şcoala de la Frankfurt, care şi-au început activitatea prin anul 1924.  Ei erau marxişti convinşi, dar îşi puneau întrebarea de ce revoluţia comunistă a început în Rusia înapoiată şi refuză să se producă în ţările avansate ale Apusului. Răspunsul lor a fost că în aceste ţări cultura este de vină că oamenii nu pornesc la revoluţie. Cu alte cuvinte, felul de a gândi creştin din aceste ţări este piedica. De aceea, trebuie să se producă mai întâi o revoluţie culturală, care să distrugă felul de a gândi şi structura existentă a societăţii şi să se producă un haos social din care singura ieşire să fie revoluţia comunistă.

Odată cu venirea lui Hitler la putere, profesorii marxişti de la Frankfurt s-au refugiat în America şi au fost primiţi cu braţele deschise la Universitatea Columbia din New York. Acolo, au decis să-şi aplice planul de a realiza o societate comunistă în noua lor ţară. Primul pas a fost să schimbe gândirea din universităţile americane, pe principiul că acolo unde este universitatea astăzi acolo va fi toată societatea peste douăzeci de ani. Ei au început prin a umple universităţile de profesori marxişti. Paralel cu aceasta au acreditat ideea că credinţa în Dumnezeu este contrară ştiinţei şi că, deci, religia creştină n-are ce căuta în şcolile de stat. Printr-o acţiune în justiţie bine argumentată, au reuşit să facă să fie ilegal ca cele zece porunci să mai fie afişate pe pereţii claselor de şcoală. Orice menţionare a lui Dumnezeu şi a credinţelor creştine şi a moralei creştine au fost declarate ca fiind acţiuni politice, şi numite „incorectitudine politică”.

Marxiştii de la Frankfurt au ajuns repede la concluzia că cel mai bun aliat al lor în demolarea creştinismului este Sigmund Freud, care atunci mai lucra la Viena. Combinaţia dintre marxism şi freudism a fost făcută cu scopul de a convinge lumea că creştinismul este o ideologie nu numai neadevărată, ci şi una care duce la nefericirea omului şi a societăţii.

Pentru ca omul să fie fericit, spunea teoria lui Freud, atât bărbatul cât şi femeia trebuie eliberaţi din cătuşele căsătoriei, trebuie convinşi să treacă la sex fără inhibiţii şi limite şi să renunţe la orice alte tabu-uri pe care le-au învăţat de la religia creştină. Formele de sexualitate care până atunci erau considerate drept „anormale” (cum ar fi homosexualitatea, lesbianismul, etc.), trebuia să fie acceptate ca fiind mai atrăgătoare decât viaţa sexuală din familie. În special copiii şi tineretul trebuia să fie învăţaţi felul acesta de viaţă. De asemenea, pornografia şi nudismul de orice fel trebuia să fie promovate ca absolut normale şi dezirabile.

Să reţinem că scopul urmărit era desfiinţarea societăţii creştine, destrămarea structurilor sociale existente, până când se va ajunge la un asemenea haos încât oamenii să dorească societatea nouă, socialistă, apoi comunistă.

Timp de zeci de ani, această ideologie a fost predată mai ales în universităţi, unde era prezentată cu numele inocent de „corectitudine politică”. Unii i-au spus „marxism cultural”.  Alţii fac tot ce pot să evite cuvântul „marxism”. Apoi, imediat după 1960, a izbucnit în universităţile din Apus şi din Statele Unite, revolta studenţească anticreştină şi pro sex fără limite. Această revoltă a dus la legalizarea pornografiei, la legalizarea avortului, la legalizarea căsătoriilor între homosexuali şi lesbiene şi alte asemenea forme de „viaţă nouă”.

Îndată după al doilea război mondial, trei dintre profesorii marxişti germani s-au întors la Frankfurt, au obţinut acolo poziţii de conducere şi au implementat şi în Germania acţiunile care au avut atâta succes în America.

Odată cu revoluţia sexuală a tineretului de după 1960, marxiştii, atât cei din Germania, cât şi cei din America (conduşi acolo de Herbert Marcuse, germanul care a rămas să perfecteze acţiunea de acolo), au considerat că sexul fără limite şi lipsa de orice moralitate este cea mai bună metodă de a distruge structura societăţii. De asemenea „eliberarea femeii din închisoarea familiei” devine parte din mişcarea marxistă a cărui scop final este distrugerea societăţii actuale în aşa mod încât oamenii să dorească societatea comunistă. Pervertirea copiilor prin confuzia de gen (homosexuali, lesbiene, transgenderi) face şi ea parte din acest plan diabolic.

Mişcarea marxistă a câştigat teren enorm în Germania. Vezi pentru aceasta cartea Gabrielei Kuby, „Revoluţia sexuală globală – distrugerea libertăţii în numele libertăţii” (publicată în româneşte în 2015, la Humanitas).

Promotorul acestei mişcări marxiste-comuniste la Bruxelles este luxemburghezul Jean-Claude Junkers, Preşedintele Comisiei Europene, iar elevul lui favorit este Klaus Iohannis (saşii din România sunt originari din Luxemburg!).

Îndată după al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a reuşit să impună comunismul în ţările din Europa centrală şi de răsărit şi timp de 40 de ani am trăit iadul pe pământ produs de ideologia marxistă. Pentru noi este un şoc să aflăm că intelectualitatea din Europa de apus a îmbrăţişat ideologia care duce la comunism! Dar trebuie să precizăm că mulţi intelectuali apuseni nu-şi dau seama că ceea ce propagă ei este drumul spre comunism. Chiar şi din ţările noastre (foste comuniste) mulţi nu-şi dau seama spre ce se îndreaptă această ideologie!

Domnul Iohannis nu este atât de naiv încât să nu-şi dea seama unde vrea domnul Junkers să ducă Europa!

O clarificare. Domnul Iohannis i-a numit pe cei ce vor căsătorie numai între un bărbat şi o femeie „fanatici religioşi”. Ce înseamnă aceasta? Răspund eu: Un om religios „fanatic” este un om care ia foarte în serios religia lui şi este pasionat pentru religia lui, fiind gata chiar şi să moară pentru ea. Care este opusul la religios fanatic? Este un om care are o religie „formală”. Adică, el merge din când în când la biserică, dar o face mai mult „de formă”. Adică, el nu dă mult pe religia lui. Şi, la strâmtoare, lui nu-i este greu să-şi abandoneze religia.

Domnul Iohannis este de religie luteran. Dar el nu este „fanatic”. Atunci, el este un luteran „de formă”. Iată de ce a îmbrăţişat el ideologia anti-creştină care vrea să introducă în societatea noastră ateismul ateu, conceput pentru a reintroduce comunismul în ţara noastră!

Poate că dânsul protestează faţă de această interpretare. Dar logica tuturor celor expuse mai sus ne duce la această concluzie!

Cele trei milioane de români care cer ca în Constituţie să fie înscris că numai un bărbat şi o femeie pot alcătui o familie, sunt oameni care iau în serios religia lor creştină (indiferent de ce cult creştin aparţin). Domnul Iohannis se opune tuturor acestora. Noi am crezut că el este creştin şi că îşi ia în serios creştinismul lui. Acum vedem că el ni se opune. Cu aceasta, el se înstrăinează de creştinii români care îşi iau în serios credinţa.

Vă las pe toţi să trageţi concluziile!

Iată că în 2016, în Statele Unite a apărut un candidat la preşedinţia ţării care se declara pe faţă „socialist” şi care era aproape să câştige la alegerile preliminare. Iar acum, citim să 57% dintre tinerii americani ar prefera să trăiască în comunism! Aceste fapte arată cât de mare succes a avut aici mişcarea marxist-comunistă.

Minunea lui Dumnezeu este că în atmosfera aceasta alegerile au fost câştigate de Donald Trump, care a declarat pe faţă că este creştin şi că vrea să redea libertate creştinismului evanghelic! Nu este de mirare că  stânga „democrată” este atât de furios dezlănţuită împotriva lui! Este un război pe viaţă şi pe moarte între marxism şi gândirea creştină!

Isus Cristos ne-a învăţat că de la început Creatorul i-a făcut pe oameni „parte bărbătească şi parte femeiască” (Evanghelia după Matei 19:4). Atunci când vom înscrie în Constituţie că familia este alcătuită dint-un bărbat şi o femeie, vom arăta lumii întregi că noi suntem urmaşii lui Isus Cristos, adică suntem creştini.

Să nu lăsăm pe nimeni să ne oprească. Nici măcar pe Preşedintele ţării!

Autor: Iosif Țon

Scriptura afirmă fără echivoc: homosexualitatea este un păcat. Asta nu înseamnă că cine păcătuiește este pierdut. Dimpotrivă. Biserica detestă păcatul, dar îi iubește pe păcătoşi și îl salvează, prin îndreptarea lui.

Ce se întâmplă însă când păcatul este socotit virtute? Exact ce vedem pe străzi, la paradele Gay Pride: lauda publică a păcatului.

De fapt, parada respectivă face parte dintr-o strategie mai amplă: implementarea „societății deschise” în societățile democratice. Motivația e foarte simplă: globalizarea economiei duce la globalizarea piețelor, care nu poate funcționa fără globalizarea societății și a politicilor publice.

Cum însă nu se pot uniformiza toți membrii unei societăți (cum își propun toate dictaturile sau societățile „închise”), democrații liberali s-au gândit la o strategie inversă: permitem fiecăruia să fie ce vrea el, deoarece libertatea poate sluji mai mult economiei decât constrângerea. Omul care e lăsat liber să consume e un client mai bun decât cel ce postește și se înfrânează.

În acest fel, apare o nouă „evanghelie” a lumii: „evanghelia Open Society”, care, de ceva vreme, se străduie să înlocuiască Evanghelia lui Hristos. Esența acestei noi „propovăduiri” este simplă: imperfecțiunea umană este noul motor economic al lumii, de aceea trebuie încurajată și chiar susținută.

Așa apare nevoia de o nouă morală, de noi „moravuri publice”. Ținta se atinge prin împingerea drepturilor și libertăților individuale în capcana libertinismului. Căci „dreptul la păcat” este doar o capcană, nu o virtute.

Pentru aceasta, încă din secolul trecut au apărut tot felul de mișcări de „eliberare” (ideologică, politică, economică, sexuală etc.) a omului de sub regulile „constrângătoare” ale sfințeniei. Primul obstacol moral de care s-au lovit aceste mișcări de eliberare a fost Biserica.

Era firesc, deoarece relativizarea morală a intrat imediat în contradicție cu morala de tip creștin, fundamentul societății până la acel moment. Astfel, a început un război ideologic cu Biserica, mai întâi în democrațiile vestice, iar după căderea blocului comunist, și în estul Europei.

În cadrul mișcării de „eliberare” sexuală, o direcție aparte o constituie ridicarea homosexualității la rang de „normalitate”. Pentru a reuși, s-a recurs la cea mai veche strategie spirituală manipulatorie: inserarea ideii că păcatul nu e o pagubă spirituală, ci o virtute, un câștig, sau, cel puțin, un dat natural. Astfel, nu mai e cazul să te smerești pentru păcat, căci el nu mai există, ci chiar să fii mândru că ești…păcătos.

Consecința imediată a acestei atitudini este rescrierea moralei. Din moment ce consideri că ai cu ce te „mândri”, nu-ți mai pui problema „căderii” sau a imperfecțiunii. Astfel căzut în capcană, sufletul îl va pierde pe Dumnezeu, iar finalitatea va fi cruntă, după spusa psalmistului David: «Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”»(Ps. 52, 1)

Pentru a anihila ideea că homosexualitatea ar fi păcat, s-au introdus și două idei, mai recente:

  1. Dumnezeu îi iubește pe homosexuali, ba, mai mult, că Dumnezeu i-a făcut așa. Vrea să inducă ideea că homosexualii n-au nici o vină că-s așa, întrucât alegerea nu le aparține. Greu de înțeles de ce te-ai mai mândri în asemenea situație, dar și mai greu de înțeles situațiile de „transformare” din heterosexual în homosexual și invers. De care adepții LGBT nu scot un cuvânt.
  2. Homosexualii se iubesc cu adevărat. Vrea să inducă ideea că cine se opune este un insensibil, un homofob, un încuiat, un bigot. Argumentul poate fi crezut de cei lipsiți de cunoaștere duhovnicească. „Iubirea” LGBT nu este prima și nici singura formă de iubire răstălmăcită. Pe planetă există și iubirea de plăceri, iubirea de bani, iubirea de putere, iubirea egolatră de sine și multe alte iubiri-capcană. Nici măcar „erosul” nu este văzut în creștinism ca o virtute de sine, câtă vreme el trebuie transformat în „agape”, chiar în Taina Cununiei.

Însă răstălmăcirile teologice n-au ca scop decât dorința pro-LGBT-iștilor de a izola Biserica, ca formator de opinie al spațiului public. Inducând ideea că Dumnezeu îngăduie homosexualitatea, pare că Dumnezeu nu mai este cel propovăduit de Biserică, că Biserica a „manipulat” cumva Adevărul despre Dumnezeu (oare câte acuze de manipulare nu s-au pus pe seama Bisericii?) și că Biserica îi prigonește pe nedrept.

Etichetarea Bisericii ca „dușman” al homosexualilor e o strategie veche de manipulare. Dar ea ascunde un secret nou: încercarea de a transforma toleranța creștinului în acceptare. Ca exemple, ni se dau denominațiunile creștine din Occident, care, fiind prea prinse în mrejele cezaro-papismului, au acceptat compromisul.

Astfel, prin Gay Pride, se urmărește obținerea sprijinului opiniei publice pentru o eventuală legalizare a relațiilor LGBT. Prin forța „străzii”, prin demonizarea celor trei milioane de susținători ai Referendumului pentru familia firească, așa cum a întemeiat-o Dumnezeu („bărbat și femeie i-a făcut Dumnezeu”, va spune Iisus, spre disperarea tuturor celor ce trâmbițează că Iisus nu s-a opus homosexualității), dar și prin susținerea Ambasadelor (nu mai puțin de 32 anul acesta) se vrea ca Adevărul să fie reformulat, iar Biserica să tacă.

Din păcate, strategii din spatele mișcării se amăgesc singuri, precum Iuda în tranzacțiile lui.

Deși numărul voturilor contează în democrație, Adevărul nu este stabilit de numărul acestora.

Iar încurajarea globalizantă a libertinismului nu va aduce decât autodistrugerea spirituală a umanității.

Articol semnat de pr. Eugen Tănăsescu, Consilier Mass Media – Arhiepiscopia Tomisului

Un profesor de liceu din Indiana susține că a fost forțat să demisioneze deoarece nu a aderat la politica școlii de a se adresa elevilor transgender cu numele și pronumele alese de aceștia.

„Sunt obligat să încurajez elevii în ceva despre care eu cred că reprezintă un stil de viață periculos”, a declarat pentru NBC News John Kluge, fostul profesor de orchestră al Liceului Brownsburg. El susține că obligarea lui de a se adresa elevilor cu pronume care nu sunt în acord cu sexul lor biologic încalcă convingerile sale religioase, precum și dreptul său constituțional la libertatea de exprimare.

„Nu am nimic împotrivă să predau elevilor care au alte convingeri decât ale mele, dar faptul că profesorii sunt obligați să vorbească într-un anumit mod este înspăimântător”, a mai declarat Kluge pentru NBC.

Școala cere ca profesorii să se adreseze elevilor cu numele sau pronumele alese de aceștia, cu condiția ca elevul să aibă consimțământul scris al unuia dintre părinți și al unui medic. Anterior, şcoala îi permisese lui Kluge să se adreseze elevilor utilizând numele lor de familie, dar a schimbat politica în urmă cu două luni astfel încât să îl oblige pe Kluge să se adreseze elevilor cu numele și pronumele alese de aceștia.

Susținătorii includerii persoanelor queer în școală și în comunitate nu percep cerința ca pe o încălcare a drepturilor lui Kluge, ci pur și simplu ca pe o cerere de respect.

„Folosirea unui nume ales de un elev transsexual este un act de susținere neprețuit. Este nevoie ca educatorii să conducă prin puterea exemplului, arătând respect față de identitățile, numele și pronumelor elevilor”, a declarat, conform NBC, Becca Mui, managerul de educație al grupului de suport GLSEN.

GLSEN este „o rețea națională de elevi, educatori, părinți și lideri ai comunității care lucrează pentru a crea școli care includ persoanele LGBTQ”, potrivit descrierii de pe contul de Twitter al acestora.

„Toată lumea merită ca ceilalți să li se adreseze cu numele lor și, procedând astfel, cadrele didactice reușesc, fără efort, să îşi trateze cu respect elevii și să le permită să trăiască autentic”, a spus și Sam Brinton, șeful departamentului de suport și afaceri guvernamentale al Trevor Project. Trevor Project oferă servicii de intervenție în caz de criză și servicii de prevenire a sinuciderilor, pentru tinerii LGBTQ.

Un reprezentant al Liceului Brownsburg susține că Kluge a demisionat din proprie inițiativă înainte de sfârșitul anului școlar, în timp ce Kluge susține că a trimis o scrisoare de demisie doar pentru că școala amenința să îl concedieze. „Vă rog stăruitor … încă mai vreau să lucrez aici”, explică Kluge.

Kluge a menționat că se va adresa consiliul școlii, dacă el și școala nu vor găsi o cale de compromis care să-i permită să continue să predea la Liceul Brownsburg.

Referendum pentru România

on Tuesday

Un profesor din Indiana este forțat să demisioneze după ce a refuzat să se supună politicilor transgender

Un profesor de liceu din Indiana susține că a fost forțat să demisioneze deoarece nu a aderat la politica școlii de a se adresa elevilor transgender cu numele și pronumele alese de aceștia.

„Sunt obligat să încurajez elevii în ceva despre care eu cred că reprezintă un stil de viață periculos”, a declarat pentru NBC News John Kluge, fostul profesor de orchestră al Liceului

See More

An Indiana high school teacher alleges that he was forced to resign because he wouldn’t ascribe to the school’s policy of calling transgender students by their chosen names and pronouns.
DAILYSIGNAL.COM

Cardinalul Gerhard Ludvig Müller, fost prefect emerit al Congregației pentru Doctrina Credinței (CDF), în timpul lui Benedict XVI și înlocuit de Francisc cu mult mai liberalul iezuit Luis Francisco Ladaria Ferrer, a participat, la Roma, la lansarea cărții lui Daniel Mattson „De ce nu mă numesc homosexual: cum mi-am recâștigat adevărata sexualitate și mi-am găsit liniștea”.

Mișcările ideologice homosexuale și de gen se străduiesc să creeze o falsă realitate care îi înrobește pe bărbații și femeile care manifestă atracție față de același sex și îi privează de adevărata lor identitate, a declarat fostul șef al departamentului de doctrină de la Vatican.

A fost creată a treia categorie de oameni

„Este inerent naturii ideologiilor să construiască o falsă realitate care îi transformă pe oameni în sclavi”, a spus cardinalul german cu această ocazie.

Continuarea pe www.evz.ro

În timp ce referendumul pentru modificarea Constituției în vederea protejării familiei bate pasul pe loc, iar partidele își aruncă de la unul la altul cartoful fierbinte, ignorând voința a trei milioane de oameni, la Ministerul Educației Naționale se coace ceva. Nu în sprijinul familiei naturale, ci contra ei. Pentru „educarea” românilor considerați prea „conservatori” în vederea acceptării „diversității” , adică a cuplurilor homosexuale. Cei de la MEN au ajuns la concluzia că societatea românească este dominată de „mentalități conservatoare” în ceea ce privește familia, motiv pentru care își propun, printr-un proiect pus în dezbatere publică pe site-ul instituției, să le „deschidă orizonturile”. Astfel încât, așa cum spune negru pe alb documentul MEN, „sistemul de educație parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen„

Potrivit EVZ,  proiectul „Strategia națională de educație parentală 2018 – 2025” prevede înființarea unei rețele de educatori parentali care să-i învețe, timp de două ore în fi ecare săptămână, pe părinții români și pe odraslele lor cum să scape de „mentalitățile conservatoare” și să accepte „diversitatea”.

În introducerea proiectului „Strategia națională de educație națională 2018 – 2025”, pus în dezbatere publică pe site-ul instituției, se stipulează starea de fapt din România, așa cum o văd, din birourile de la Ministerul Educației, „experții” acestuia.

Pentru MEN, românii sunt prea conservatori și blocați în valorile transmise tradițional. Asta reiese din paragraful unde este justificată necesitatea de a avea educatori parentali, care să-i învețe pe părinți cum să-și crească odraslele și pe copii cum să privească lumea

„Deseori, noile ideologii promovate în special în domeniul protecției copilului întâlnesc mentalități conservatoare, un sistem de valori ale familiilor ce trebuie regândit în contextul unor informații noi cu privire la nevoile de dezvoltare ale copiilor. De aceea, familia din societatea actuală are nevoie din ce în ce mai mult de un sprijin extern pentru a se adapta acestor cerințe, în condițiile în care părinții reclamă fie o incapacitate de gestionare a relațiilor cu proprii copii, fie rămân atașați valorilor care s-au transmis tradițional și pe care le consideră ca fundamentând modele valide de relaționare intrafamilială”, arată textul în cauză.

Ar fi nevoie de această „deschidere de orizonturi” pentru că „în ultimele decenii, statutul și rolul de părinte, cuprinzând atribuții de natură fizică, psihică, socială, culturală și economică, au evoluat rapid, sub înfluența dezvoltării tehnologice și informaționale a întregii lumi și a diversificării modelelor familiale și educaționale”.

Lovitura directă dată modelului tradițional de familie (bărbat plus femeie) vine la capitolul 3

„Definirea problemelor”, unde, fără a fi scris clar cuvântul „homosexual” și nici vreo variație a sa, ni se spune că trebuie să înghițim „o nouă cultură familială” și să avem „respect pentru diversitate”. Iar aceste lecții de „acceptare”, educatorii parentali le vor preda întregii familii. „Necesitatea unui sistem de educație parentală, centrat nu numai pe educația copilului, ci și pe îngrijirea și protecția acestuia, pe stimularea interesului pentru o nouă cultură familială și pe ideea de incluziune socială, deschis tuturor, inclusiv tinerilor, ca viitori potențiali părinți. Mai mult decât atât, sistemul de educație parentală trebuie să vină în sprijinul dezvoltării unor principii esențiale ce vizează promovarea drepturilor omului, respectul pentru diversitate și încurajarea activă a egalității de gen”, arată articolul 46.3.

De la vaccinare ni se trage

Între motivele prin care experții MEN își justifică proiectul este inclusă și vaccinarea. Mai precis, scăderea dramatică a ratei de vaccinare în România. Problema e, însă, unde respectivii autori aruncă vina. „Acțiunea de identificare și de vaccinare a comunităților cu acoperire vaccinală suboptimală are rezultate nesatisfăcătoare datorită: refuzului, nivelului socio-economic și de educație scăzut, migrației sezoniere, propagandei negative făcută de reprezentanții bisericii, implicării insuficiente a unor medici de familie și reprezentanților acestor comunități din structurile locale de decizie, personal insuficient, deficit numeric sau slaba implicare a mediatorilor sanitari și asistenților comunitari care să sprijine acțiunile de vaccinare în comunitățile greu accesibile; comunicare dificilă a medicului cu aparținătorii din aceste comunități”.

Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a decis că Jack Philips, cofetarul care a refuzat să facă tort de nuntă unui cuplu gay, avea dreptul să își refuze clienții. Cazul a generat o dezbatere virală peste Ocean, arată http://www.evz.ro, citând Foxnews.

Au fost 7 voturi pentru și două contra cofetarului din Colorado, care a devenit celebru în toată lumea după ce procesul său a ajuns la Curtea Supremă a SUA. Anterior, bărbatul pierduse procesul în mai multe instanțe, motiv pentru care a și ajuns la Curtea Supremă. Scandalul i-a adus prejudicii lui Philips, care nu s-a mai putut ocupa de afacerea sa, mai mulți angajați fiind nevoiți să-și găsească alt loc de muncă.

Decizia favorabilă cofetarului a fost luată după ce judecătorii au arătat că libertatea religioasă îi permite acestuia să refuze un client din motive de conștiință. Grupurile pentru drepturile civile prezente la proces împotriva cofetarului au afirmat că dreptul de a refuza serviciul anumitor clienți ar submina legi non-discriminare și ar leza drepturile minorităților. În apărarea sa, cofetarul a spus că nu a putut face un tort pentru un cuplu gay pentru ca nu a putut murdări imaginea unui „eveniment religios sacru”. Administrația Trump a fost și ea de acord cu afirmațiile lui Phillips în mare măsură. Procurorul General Jeff Sessions afirmat că ar trebui să se respecte libertatea religioasă.

Sentința în favoarea cofetarului a fost formulată de judecătorul Anthony Kennedy, care este specializat în astfel de cazuri. „Ostilitatea Comisiei a fost incompatibilă cu garanția primului amendament că legile noastre ar fi aplicate într-o manieră neutră față de religie”, a scris judecătorul Anthony Kennedy.

www.activenews.ro

Publicat de: damianion | iunie 6, 2018

Libertatea religioasă în lume – Raport

Departamentul de Stat SUA a publicat raportul pe 2017 al libertăţii religioase în lume. Raportul e aici: LINK

Publicat de: damianion | iunie 6, 2018

Transgenderism în Filadelfia

Un judecător în Pennsylvania a decretat că băieţii pot folosi toaletele fetelor şi invers: LINK

Older Posts »

Categorii