Publicat de: damianion | octombrie 20, 2008

Bine ați venit!

Va dorim o lectura plăcută!

God bless you!

 „Încredințează-ți soarta in mana Domnului, încrede-te in El și El va lucra” Psalmul 37:5

drapel-romania-animat

“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Proverbe 19:22

poza

new ARTICOLE

https://damianion.wordpress.com/articole-publicate-in-farul-crestin/

globPe cine folosește Dumnezeu?

 

 

Viata lui Ghedeon ofera raspuns acestei intrebari. Viata lui Ghedeon este departe in istorie, insa daruirea lui fata de Dumnezeu si modul in care Dumezeu l-a folosit in planul Sau arata cum lucreaza Dumnezeu folosind oamenii dedicati Lui.

Daca vrei ca Dumnezeu sa te foloseasca si pe tine in mareata si minunata Lui lucrare urmareste mai jos daca ceea ce l-a caracterizat pe Ghedeon te caracterizeaza si pe tine.

1. Pe cel ce se pocaieste, desi nu este fortat de nimeni

Ghedeon a trait intr-o vreme in care Israelul era in apostazie in relatia cu Dumnezeu si subjugare fata de poporul Madian (Judecatori 6:1-6). Imoralitatea poporului evreu a dus la pedepsirea acestuia. Judecatori 1:2 zugraveste tabloul tragic de vietuire a lui Israel: ,, Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.”

In timp ce poporul traia consecinta neascultarii de Dumnezeu, tanarul Ghedeon este chemat de Dumnezeu la slujire. Desi la inceput Ghedeon a avut un cuvant de ezitare, datorita dramei in care traia poporul sau, el nu a dat curs ispitei care vine sa il invinovateasca pe Dumnezeu atunci cand este suferinta (6:13). Ghedeon a avut taria de a privi la lucruri din perspectiva lui Dumnezeu. Poporul suferea nu fiindca Dumnezeu era nedrept, ci datorita trairii in pacat.

Intr-un context idolatru cand poporul nu dorea sa faca voia lui Dumnezeu, tanarul Ghedeon decide sa dea curs cercetarii lui Dumnezeu. Astfel el ,,dărîmă altarul lui Baal, … , şi taie parul închinat Astarteii” (6:25-28). Ghedeon distruge idolii din casa tatalui sau, de fapt el se pocaisete de buna voie de trairea pacatoasa avuta pana atunci. La Dumnezeu, Ghedeon gaseste pacea pe care nimeni nu i-a oferit-o in acele zile de deznadejde (6:23,24).

 

     2. Pe cel ce nu se teme, desi problema este mare si grea

Dumnezeu il cheama pe Ghedeon sa fie conducatorul poporului in lupta de eliberare de sub jugul madianitilor.           

Madian a facut o coalitie impotriva lui Israel (7:12) si numarul soldatilor armatei dusmane era de aproape 135.000 de persoane, in timp ce armata lui Ghedeon numara 32.000 de luptatori. Fiindca Dumnezeu nu foloseste pe cei fricosi, 31.700 de evrei au fost lasati sa se intoarca acasa. Nu intotdeauna cei multi sunt viteji.

Oare inima lui Ghedeon nu a fost incercata de indoiala cand acesta a vazut numarul mare de evrei care l-au parasit, iar armata dusmana era mult mai mare decat a lui ? Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon fiindca nu s-a temut si a ramas increzator in El.

 

    3. Pe cel ce vegheaza, desi altii se plang si au temeri

Dumnezeu a selectat de doua ori armata lui Israel pana ce au ramas doar cei demni pentru a fi folositi de El. La inceput au plecat fricosii 7:3, iar apoi cei ce nu au aratat ca pot fi atenti si nu pot veghea in lupta 7:5-7.

Dumnezeu nu foloseste in lucrarea Lui pe cei ce nu se califica, conform cu standardul Sau. De remarcat este faptul ca Dumnezeu nu renunta la acest principiu, chiar daca putini vor ramane in slujba Lui.

 

    4.  Pe cel ce se increde in Dumnezeu, desi influenta celor ce renunta este mare

Dupa selectarea armatei lui Ghedeon nu au ramas cei care aveau calitati de  mari razboinici, ci acei care erau dispusi sa se bizuie pe Dumnezeu. Din versetele 7:9-11 se observa clar ca si cei 300 de barbati ramasi cu Ghedeon, aveau nevoie de incurajare. Spre deosebire de cei care au renuntat, acestia din urma aveau incredere in Dumnezeu.

Astfel, la indemnul Domnului, Ghedeon impreuna cu Pura s-a apropiat in timpul noptii de tabara dusmana. Aici a auzit pe unul din dusmani istorisind visul avut, iar alt dusman dand talmacirea visului. Pana si dusmanii au inteles inainte de lupta ca Dumnezeu a hotarat victoria Israelului. Cu o astfel de incurajare Ghedeon si oamenii care l-au insotit au pornit lupta de eliberare. Biruinta este realizata de Dumnezeu folosindu-se de cei increzatori. Rolul acestora este dat de credinta lor.

 

5. Pe cel ce duce lucrarea pana la sfarsit, desi o rezolvare partiala a problemei pare a fi suficienta

Versetele 7:16-22 indica spre o viziune divina pusa intr-o strategie umana in lucrarea pe care Ghedeon o face. Cei multi si puternici sunt biruiti de cei putini, dar care lupta in Numele lui Dumnezeu.

Imediat ce mica oaste a lui Israel a pornit lupta de eliberare, Dumnezeu a adus si biruinta. Biblia vorbeste despre coalitia lui Madian ca a ajuns sa fuga din fata celor 300 de evrei. In acest context Ghedeon s-ar fi putut multumi de biruinta avuta si sa fi declarat victoria si independenta fata de Madian. Insa, oricand dusmanul pus pe fuga s-ar fi putut intoarce.Astfel, Ghedeon nu s-a oprit aici, ci a urmarit dusmanul pana ce l-a infrant cu totul.

 

     6. Pe cel ce aduce pace intre oameni, desi coflictul este gata facut

In timpul urmaririi dusmanilor, barbatii lui Efraim s-au certat cu Ghedeon argumentul fiind dorinta lor de a fi participat la lupta. Insa, Ghedeon condus de Duhul lui Dumnezeu stie cum sa le raspunda pentru a nu se face dezbinare in poporul Domnului – 8:3 ,, … După ce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.”

Se poate observa la Ghedeon daruirea lui fata de Dumnezeu, dar si dorinta de unitate pentru poporul pe care il slujeste in Numele Domnului. Dumnezeu nu foloseste pe cei care dezbina.

 

    7. Pe cel ce impune disciplina lui Dumnezeu, desi neoranduiala i-a cuprins si pe cei batrani

In timp ce Ghedeon urmarea pe ultimii dusmani, ajuns la Sucot, oamenii de aici impreuna cu batranii nu l-au spijinit. Versetele 8:5-9 vorbesc despre refuzul celor din Sucot si Penuel sa colaboreze cu Ghedeon si armata Domnului.

In urma biruintei totale asupra dusmanilor Ghedeon revine in Sucot si Penuel unde face o judecata dreapta pentru cei care nu l-au spijinit in implinirea planului lui Dumnezeu – 8:15-17. Ghedeon era un slujitor impaciuitor, insa, in acelasi timp, si unul drept fiindca autoritatea si randuiala lui Dumnezeu trebuie respectate.

 Pastor Ion Damian

      

  

.

    

CITITI UN SITE PENRU SUFLET www.radna.ro

Emisiunea “DESCOPERA-TI CHEMAREA” s-a mutat de la radio Alt Fm

VOM REVENI CURAND!

Va invitam sa ne impartasiti parerea dumneavoastra despre emisiune.

Va multumim! 

descoperachemarea@yahoo.com

poza

pro-familie

steag.jpg

Romania 100.png

 

 

Publicat de: damianion | ianuarie 27, 2021

Teamă sau curaj?

Teamă sau curaj? Liniște sau agitație? Încredere sau îndoială? Ce face diferența între cele două stări? Vorbim doar despre niște emoții de moment sau acestea pot avea un impact mai mare asupra persoanei? Este interesant de observat cum în fața unei situații de viață o persoană se teme, în timp ce alta are îndrăzneală. De ce? Bătălia se dă în mintea persoanei, felul în care aceasta interpretează experiența de viață duce la nașterea emoției și apoi la un comportament.

Ion Damian

Publicat de: damianion | ianuarie 14, 2021

FAPTE SAU PĂRERI? Ion Damian

FAPTE SAU PĂRERI?

,,Adevarat, adevarat iti spun ca Noi vorbim ce stim si marturisim ce am vazut; si voi nu primiti marturia Noastra.” Ioan.3:11

Intr-o lume a opiniilor, a parerilor de tot felul ramane realitatea faptelor care sunt argumentele ce construiesc rationamentul pentru convingerile si deciziile noastre. Se intelege prin a se convinge ,,a ajunge să fie sigur (de ceva); a-și da seama; a se încredința. prin raționamente, argumente sau probe evidente, a recunoaște adevărul unui fapt”. (DEX)

Opiniile sunt importante si sunt direct legate de libertarea de gandire si de expresie a omului, dar, cand dorim sa dezvoltam convingeri, apelam la argumente si evidente pentru a construi convingeri bazate pe realitate. Orice om poate opina ca intr-o buna zi va zbura personal, la fel ca pasarile. Aceasta opinie nu va fi niciodata amendata si ramane o libertate de expresie a celui in cauza. Insa, daca doreste sa treaca aceasta afirmatie de la opinie la convingere, atunci trebuie sa prezinte probele care demonstreaza acest fapt.

Oare la ce ajuta convingerile cladite pe opinii si pareri? Oare pentru a vorbi despre substanta convingerilor nu implicam un rationament?

Stirile false sunt adesea intalnite, dorim sa le depistam si sa ne ferim de influenta lor. Dar cum? Pericolul manipularii este unul real, desi manipularea are la baza lipsa realitatii. Intelegerea realitatii ajuta la evitarea capcanei stirilor false si la construirea temeinica a convingerilor.

Asa cum medicul chirurg nu opereaza pacientul pana nu este sigur de diagnosticul corect stabilit si verificat, convingerile nu ar trebui emise pana ce nu a fost parcurs intreg procesul de diagnosticare a problematicii pe care o avem in vedere.

Consecintele convingerilor rupte de realitate sunt reale si, de multe ori greu sau imposibil de reparat.

Convingerile sunt necesare in toate domeniile vietii, pornind de la relatia omului cu Dumnezeu, educatie, filosofie de viata si mergand pana la unde sa imi petrec concediul.

Dezbaterile de idei sunt interesante si pot captiva omul, insa, cand este vorba de afectarea vietii acestuia, opiniile rupte de fapte nu il ajuta pe om in viata reala. Astazi suntem martori la tot felul de dezbateri despre religie, credinta crestina, educatie, familie, morala si, nu in ultimul rand, despre vaccinarea anti covid-19.

Responsabilitatea in fata propriei constiinte determina omul creat de Dumnezeu sa uzeze de ratiunea primita de la Creator.

Credinta crestina rezulta din rationamentul Cuvantului lui Dumnezeu. ,,Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos.” Romani 10:17 ,,V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica.” 1Ioan 5:13 Vesnicia sufletului nostru si viata noastra pe acest pamant sunt prea importante sa le lasam sa se decida la coltul strazii, de catre tot felul de formatori de opinie ,,binevoitori”. Dumnezeu ne invata sa ne cladim credinta pe faptele Scripturii. De asemenea, ne cladim viata pe faptele realitatii care ne inconjoara.

Deci, orice convingere trebuie sa fie rezultatul realitatii. Care sunt convingerile noastre si cum ni le-am format? Care sunt premisele ce demonstreaza convingerile noastre? Sa-L implicam pe Dumnezeu in dezvoltarea convingerilor noastre!

Pastor Ion Damian

Publicat de: damianion | ianuarie 14, 2021

LA INCEPUT DE AN, CERERE SI OFERTA PENTRU SANATATE

LA INCEPUT DE AN, CERERE SI OFERTA PENTRU SANATATE

Cum va fi acest an din punct de vedere al sanatatii, al economiei, al vietii sociale? Toate acestea sunt framantari intalnite chiar din prima zi a anului nou. Insa, cum va fi relatia noastra cu Dumnezeu in acest an? Ce Ii vom oferi noi lui Dumnezeu in timp ce ii cerem atatea lucruri?

  • Preocuparea omenirii pentru sanatate

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, 1947) defineşte sănătatea ca fiind o stare de bine fizică, psihică şi socială completă.  Dr. Bernard W K Lau, in lucrarea Contextul psihosocial de stres în sănătate și boală, afirma despre consecinţele bolii că sunt intelese ca „incapacitatea de realizare a comportamentelor obişnuite”. Modelul auto-reglării al comportamentului de bolnav (self-regulatory model of illness behavior – Leventhal) se bazează pe modelele rezolvării de probleme, indivizii abordează (rezolvă) boala/simptomele în aceeaşi manieră în care rezolvă orice altă problemă.

Desi obtinerea sanatatii nu sta in iscusinta omului, acesta este implicat in tratarea bolii. Sunt cheltuite sume uriase de bani pentru cercetari medicale si pentru invovatii in vederea realizarii tratamentelor care sa vindece. Resursa umana si materiala este la dispozitia omului pentru optimizarea calitatii vietii, insa ajungem la concluzia ,,medicul trateaza si Dumnezeu vindeca”.

Iata cateva afirmatii despre sanatate: ,,Majoritatea persoanelor își irosesc sănătatea pentru a face avere, apoi își irosesc averea pentru a avea sănătatea înapoi.” (A.J. Reb Materi) ,,Fericirea este sănătatea sufletului.” (Hans Lohberger) ,,Sănătatea nu este prețuită până când nu apare boala.” (Thomas Fuller) ,,Dacă nu ai grijă de tine, neglijența va lua această responsabilitate.” (Carrie Lațet) ,,Omul sănătos le vrea pe toate, dar când se îmbolnăvește dorește numai sănătate.” (Mihai Cucereavii) ,,Ai grijă când citești cărți pentru sănătate. Poți muri din cauza unei greșeli de tipar.” (Mark Twain) ,,Sănătatea este un cuvânt mare. Ea cuprinde nu numai corpul, mintea si spiritual, ci si perspectiva unui om.” (James H. West)

  • Preocuparea Biblica pentru sanatate

Crendiciosii stiu ca Dumnezeu vindeca boala. Si boala este o unealta in mana lui Dumnezeu pentru implinirea scopului Sau. ,,El face rana si tot El o leaga; El raneste, si mana Lui tamaduieste.” (Iov.5:18). ,,Iata, ii voi da vindecare si sanatate, ii voi vindeca si le voi deschide un izvor bogat in pace si credinciosie.” (Ieremia 33:6)

Credinciosii sunt preocupati de sanatatea fizica. In acest context de viata credinciosul isi arata dragostea fata de semeni si este implicat in mod profund in relatia Sa cu Dumnezeu. ,,Spuneti-va sanatate unii altora cu o sarutare sfanta. Toate bisericile lui Hristos va trimit sanatate.” (Romani 16:16)  ,,Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului.” (Iacov 5:14)

Credinciosii sunt preocupati de sanatatea spirituala. Preocuparea este una intreaga, cuprinde trupul si sufletul. Existenta omului nu se limiteaza doar la trup, ci si la sufletul sau. ,,Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale sa-ti mearga bine, si sanatatea ta sa sporeasca tot asa cum sporeste sufletul tau.” (3Ioan 1:2) ,,Fiule, nu uita invataturile mele si pastreaza in inima ta sfaturile mele! Caci ele iti vor lungi zilele si anii vietii tale si-ti vor aduce multa pace. Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale. Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau! Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.” (Proverbe 3:1-8)

Credinciosii stiu cum sa se raporteze la boala indiferent de situatie. Apostolul Pavel a inteles boala ca pe o lucrare din partea lui Dumnezeu in viata sa, in vederea binelui sau etern si a ramas concentrat pe harul lui Dumnezeu. ,,De trei ori am rugat pe Domnul sa mi-l ia. Si El mi-a zis: „Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita.” Deci ma voi lauda mult mai bucuros cu slabiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa ramana in mine. De aceea simt placere in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari, pentru Hristos; caci cand sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:8-10)

Ne rugam pentru sanatate, medicii trateaza si doar Dumnezeu vindeca. Constienti de aceasta realitate ne incredem pe deplin in Dumnezeu. ,,Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!” (Psalmul 90:1-2)

Pastor Ion Damian

Publicat de: damianion | decembrie 26, 2020

DUMNEZEU ESTE CU NOI! Ion Damian

DUMNEZEU ESTE CU NOI!

SARBATOAREA INTRUPARII MANTUITORULUI

,,Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele Emanuel care, talmacit, inseamna: „Dumnezeu este cu noi.” Matei 1:23

Anul acesta Craciunul nu este inedit, ci este la fel fiindca nimic nu s-a schimbat in relatia lui Dumnezeu cu omul pe care il inconjoara cu harul, dragostea si indurarea Sa. Desi traim  intr-un context social sanitar care impune restrictii in vederea ocrotirii sanatatii publice, relatia omului cu Dumnezeu nu este restrictionata. Si in aceste zile relatia omului cu Dumnezeu este afectata doar de pacat.

Nu pandemia a schimbat Sarbatoarea Intruparii Mantuitorului, ci oamenii care resping pe Dumnezeu au schimbat de mult sensul acestei Sarbatori. „Crăciunul nu mai este despre pruncul Isus şi despre staul. (…) A fost dat jos din calendarul religios”, a declarat Barry Kosmin, director al Institutului pentru Studiul Secularismului în Societate şi Cultură de la Trinity College. Un sondaj Gallup realizat pentru USA Today arată că 51% dintre americani spun că sărbătoarea Crăciunului este „profund religioasă”. Totuşi, acelaşi sondaj arată că expresia religioasă este conexată cu moduri nereligioase de sărbătorire a Crăciunului. Astfel, 89% dintre respondenţi au declarat că vor oferi daruri de Crăciun, 86% au spus că vor lua masa împreună cu membrii familiei, 80% că vor împodobi bradul de Crăciun, 79% că vor intona cântece specifice sărbătorii, 34% că vor urmări filme cu tematică biblică. Doar 28% au declarat că vor citi sau vor povesti istoria naşterii Domnului Isus.

Scopul Sarbatorii

Si in acest an sarbatorim, vestim intruparea Fiului lui Dumnezeu care a implinit mantuirea omenirii si umblam cu Dumnezeu in dragoste si in ascultare fata de El. ,,astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:11 ,,Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a impacat cu El prin Isus Hristos si ne-a incredintat slujba impacarii; ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari.” 2 Corinteni 5:18-19

Atitudinea la Sarbatoare

Atitudinea noastra nu poate fi decat atitudinea celor credinciosi lui Dumnezeu. atitudine pe care o observam in ziua intruparii Domnului Isus Cristos. ,,Dupa ce au plecat ingerii de la ei, ca sa se intoarca in cer, pastorii au zis unii catre altii: „Haidem sa mergem pana la Betleem si sa vedem ce ni s-a spus si ce ne-a facut cunoscut Domnul.” S-au dus in graba si au gasit pe Maria, pe Iosif, si Pruncul culcat in iesle. Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toti cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau pastorii. Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei. Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera si care erau intocmai cum li se spusese.” Luca 2:15-20

Ce poate sa afecteze astazi pandemia?

Pandemia afecteaza comertul si unele obiceiuri de Craciun, precum mersul la colindat, organizarea petrecerilor, concediile si traditiile care implica relationarea fizica in colectivitate.

Ce nu poate sa afecteze pandemia?

Pandemia nu poate afecta esenta si sensul Sarbatorii. Astfel, prin harul lui Dumnezeu, si in aceste zile traim emotii si sentimente sfinte. Ne bucuram, iubim si empatizam, suntem alaturi de cei care au nevoie de noi in aceste zile. ,,Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal.” Ioan.1:14

Ce vom face de Craciun, privind la lucrurile care ne sunt accesibile?

Ne bucuram de intruparea Mantuitorului si Il laudam pe Dumnezeu. Ne inchinam lui Dumnezeu in casele si in familiile noastre, Il vestim pe Domnul Isus Cristos folosind canalele de comunicare pe care le avem la dispozitie. Participam la partasia Bisericii respectand regulile sanitare. ,,orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, coborandu-se de la Tatal luminilor, in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare.” Iacov 1:17

,,Acum te las, fii sănătos

Și vesel de Crăciun

Dar nu uita, când ești voios

Române, să fii bun!” – ,,Din an in an”, de Ciprian Porumbescu

Pastor Ion Damian

LA ÎNDEMÂNA CIRCUMSTANȚELOR SAU ÎN MÂNA CELUI ATOTPUTERNIC?

Unii le numesc hazard, pure întâmplări sau necunoscut, oricum le-am numi, sunt acele situaţii care se petrec în jurul nostru fără să fie în controlul nostru și care pot fi cu adevărat intimidante. Uneori ne pot umple de nemulțumire și cârtire sau ne pot paraliza cu frică! La urma urmei „ce poate să mai facă cel neprihănit când se surpă temeliile”(Psalmul 11:2)

  • Ce faci când îți pierzi serviciul care îți oferea o oarecare stabilitate financiară iar acum pierderea acestuia te aruncă într-un necunoscut sumbru.
  • Ce faci când situația politică devine tensionată, neplăcută sau chiar potrivnică ție?
  • Ce poți să faci atunci când afli că suferi și tu de o boală gravă?
  • Ce faci când cei ce ți-au fost aproape odată, astăzi fie stau departe fie îți stau împotrivă?

Maria și Iosif sunt un exemplu extraordinar pentru noi întrucât ei se pun la dispoziția lui Dumnezeu. Cu toate acestea, foarte curând se regăsesc plutind pe o mare a circumstanțelor deplin înfuriată. Uitați-vă la o cascadă de circumstanţe de care par să fie loviți cei doi în pasajul din Luca 2:1-7;

Iosif află că este o poruncă dela Împărat să se realizeze un recensământ și că trebuie prin consecinţă să călătorească în cetatea natală – Betleem, chiar acum. Acum când Iosif are alte priorităţi. Are o soţie de îngrijit … Of de ce chiar acum!?

Acum, când, Maria este aproape de a naște! 170 de kilometri parcurși pe măgăruș… pentru o femeie însărcinată chiar ridică motive de îngrijorare.

Au ajuns și probabil că au și reușit să facă formalitățile pentru recensământ când înainte să poată pleca înapoi la Betleem Mariei îi vine sorocul. Trebuie să nască! Oh chiar acum !? Chiar aici!?

Și ca și când nu ar fi fost destul, nici un loc nu mai este liber la han. Nu mai este nimic decât în staul. Of Doamne dacă tu ne dai harul slujirii de ce nu te ocupi și de aceste circumstanțe care ne sunt potrivnice!? Sau oare am înțeles greșit? Oare chiar Dumnezeu așa a vrut să se întâmple totul. Exact. Nimic nu-i scăpase din control – AȘA CUM NU I-A SCAPĂT DIN CONTROL NIMIC DIN VIAȚA TA!

Răspunsul celor doi nu este înregistrat în cuvinte și nici în simțiri în evanghelii, ci în acțiunile lor. Au acceptat, au mers înainte, au răbdat, s-au încrezut și s-au abandonat în brațul Celui Divin, Astfel devenind exemple extraordinare pentru fiecare din noi.

Cu câțiva ani în urma A. J. Gordon vizita o expoziţie mondială de tehnică. Din depărtare a zărit un om care pompa apă la o pompă veche din aceea cu braț. Apa curgea în timp ce pompa era acționată. Gordon își zice în sinea lui: „omul acesta chiar pompează apa în continuu”. Pe când s-a apropiat însă, a observat că omul de la pompă era de fapt o păpușă de lemn a cărui mână era mișcată de pompa care era acționată de fapt electric. – Așa s-ar putea să înțelegem și noi uneori că viețile noastre sunt acţionate și direcţionate în feluri nedorite de către circumstanțele din jurul nostru. De fapt, dacă ne apropiem de subiect și îl înțelegem prin Cuvântul Domnului, înțelegem că Dumnezeu este cel care acționează circumstanțele, uneori le îngăduie, alteori le formează dar întotdeauna sunt în controlul lui. Iar produsul care curge de aici este bine pentru toți ai lui.

Pavel ne asigură că: „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. ” (Rom. 8:28) Iosif (patriarhul din cartea Geneza era și el încredințat că în ciuda răutății fraților săi: „… Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume, să scape viața unui popor în mare număr.” (Gen. 50:20)

Fii loial lui Dumnezeu în ciuda circumstanțelor! Și nu uita: Dumnezeu este suveran peste suverani, peste corpul uman. El este suveran și împlinește în mod exact voia Sa până la nivelul detaliilor și răsplătește loialitatea credinciosului care trecând prin circumstanţe potrivnice Îl înalță și îl slujesc.

CONCLUZIE: Nu te îngrijora din cauza circumstanțelor potrivnice – preocupate cu a rămâne loial, credincios, fidel Lui Dumnezeu și voiei Sale. Astfel Circumstanțele nu vor putea face altceva decât sa te duca exact acolo unde vrea Dumnezeu sa te aducă. Mai aproape de El, Mai frumoși mai Folositori….

Pastor Sorin Ignat

Publicat de: damianion | decembrie 26, 2020

2021 UN AN MAI BUN? Andrei Mirăuțe

2021 UN AN MAI BUN?

La fiecare trecere dintre ani, noi ne facem planuri. Probabil nimeni nu a prevăzut atunci când ne aflam la sfârșitul anului 2019 că anul următor va fi așa cum a fost. Niciun plan al nostru nu prevedea stare de urgență, pandemie, coronavirus, mască și alte elemente conexe, care ne-au dat toată viața peste cap. Am sperat că va fi un an mai bun, dar iată că Dumnezeu ne-a rezervat ceva ieșit din tiparele planurilor noastre.

Anul 2020 a scos în evidență slăbiciunile omenirii: am crezut că știm mai multe, dar ne-am dat seama că știm atât de puțin; am crezut că având o medicină atât de avansată nu ne mai ia nimic prin surprindere, dar iată că ne-am înșelat; am crezut că tehnologia ne ajută, dar ne-a transformat poate în ceea ce nu doream să fim; am crezut că informațiile ne ajută, dar nu cred că a fost un an mai plin de confuzie pentru om decât anul 2020; am crezut că putem discerne adevărul, dar adevărul n-a fost niciodată mai greu de priceput; am crezut că va fi un an plin de viață și realizări, dar n-a fost vreun an mai anost și lipsit de veselie; am crezut că suntem mai uniți, dar am devenit tot mai divizați; am crezut…

Adevărul este că am devenit mai iritați, mai critici, mai lipsiți de răbdare și aici nu mă refer față de autorități, ci poate și față de familie și prieteni; am devenit mai dependenți de tehnologie ca niciodată; poate că am ajuns să ne denunțăm frații și să ne dezicem de cei ce au păreri diferite de ale noastre. În anul 2020, Dumnezeu ne-a scos înainte afirmația lui Ieremia 17:9: Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea.

Da, inima noastră este din cale afară de păcătoasă. Zilele vieții noastre s-au scurtat dramatic; zilele unora s-au împuținat, dar mi se pare că tuturor ni s-au scurtat. Am slujit mai puțin, am muncit mai puțin și parcă fiecare zi a trecut fără să realizăm nimic. Poate că ne-am pierdut pacea și fericirea nu și-a găsit locul în vreo zi a acestui an, ca atunci când vrei să dormi și nu-ți găsești poziția de maxim confort.

Și totuși, ce să ne așteptăm pentru anul 2021? Să ne mai facem planuri? Să nădăjduim că va fi un an mai bun?

Puțin probabil că 2021 va fi un an mai bun. Pe măsură ce ne apropiem de punctul final al istoriei, Biblia ne spune că omenirea va deveni mai rea, iar pământul tot mai insuportabil de trăit. Dumnezeu ne spune, să știți că în zilele din urmă vor fi vremuri grele, căci oamenii…sunt acestea zilele din urmă? Noi nu știm dacă pământul acesta va mai ține cinci ani, zece sau o sută, însă știm că societatea noastră este tot mai îndreptată spre păcat, așa cum ne adeverește Biblia. Nu, anul 2021 nu va fi mai bun. Mă aștept să nu fie bun economic, social, politic și moral. Și atunci, ce să facem?

Îmi doresc ca în ciuda faptului că anul 2021 nu va fi mai bun, noi să fim mai buni! Și oare cum să fim mai buni decât în părtășie strânsă cu Cristos! Din naștere inima noastră este rea, dar Cristos ne-a dat o inimă nou, nu doar pentru a fi mai buni, ci așa cum zicea Ravi Zacharias, să fim vii din morți cum eram. În Evrei 12:24 Biblia spune: Urmăriți pacea cu toţi și sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Chiar dacă lumea exterioară nu va fi mai bună, sper ca măcar noi, copiii lui Dumnezeu să fim mai sfinți, mai buni în omul dinăuntru, că până la urmă nu ei, ci El ne conduce viața și destinul!

Păstor Andrei Mirăuțe

Publicat de: damianion | decembrie 26, 2020

ÎNTRUPARE ȘI ÎN PANDEMIE, Ovidiu Drăgan

ÎNTRUPARE ȘI ÎN PANDEMIE

Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Luca 2:10,11

Ni se tot spune că anul acesta Crăciunul va fi diferit. Chiar dacă nu știm acum ce măsuri vor lua autoritățile, cu siguranță vor fi limitări și restricții. Vor încerca să limiteze locurile și numărul și persoanele, probabil și atitudinea. Doar că sărbătoarea Întrupării nu ține de locuri, numere sau persoane, nu-i așa? De atitudine nici atât. Chiar Întruparea când a avut loc, a fost cu distanțare de casă și cu izolare în grajd. Nici atunci nu au avut loc pentru El, de ce ar avea acum? Ideea este că El a venit pe acest pământ întunecat și a adus lumina adevărului și l-a încălzit prin căldura iubirii Lui. O va face și anul acesta, pentru că El rămâne același, ieri, azi și în veci.

Întruparea sigur este mai mult decât speranța ca mâine să fie mai bine decât azi. Nu are de-a face numai cu liniștea noastră sufletească în probleme sau nevoi. Nu este despre nu știu ce știri că mereu ne uităm la TV și ne crește tensiunea la fel ca prețurile în perioada asta.

Întruparea nu este doar despre timpurile în care trăim și nici despre mersul lumii acesteia. Nu a fost nici atunci când a coborât Hristos în lume. Vedeți și atunci părinții erau la recensământ, se înscriau să plătească taxe, totul fiind orchestrat de o conducere politică. A existat și atunci un Irod care să tulbure tot norodul că asta e specialitatea conducătorilor. Au fost și oameni care știau de eveniment, citau din minte profețiile dar nu s-au sinchisit să meargă să vadă cu ochii lor Minunea.

Întruparea nu este doar despre unii mai mult decât despre alții. Toți au locul lor și rolul lor. Magii și darurile lor, părinții și păstorii care vin în vizită, bătrânii din Ierusalim. Familia tânără dar și cea în vârstă, împreună în jurul Pruncului. Toți aceștia ne-au rămas model și inspirație pentru dăruire, credință, închinare și supunere. Atitudinea lor a fost răsplătită și promovată ca exemplu pentru fiecare generație de atunci și până astăzi. Sigur, locul central aparține Pruncului, că El este Emanuel, Mesia, Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt.

Întruparea este despre Hristos și dragostea lui. O iubire care transcende veacuri și generații, care are aceași putere și intensitate. Este despre închinare și dăruirea ce izvorăsc din aceiași dragoste. Este despre schimbare și transformare, pentru că dragostea aceasta nu te poate lăsa nici la fel, nici indiferent.

Cum va fi diferit anul acesta de Crăciun? Nu mă pot lua după nimeni, că nimeni nu știe în afară de El. Eu știu cum a fost în ultimii ani și dacă vom avea har va fi și anul acesta. Un Crăciun plin de El, de dragostea Lui și de speranță.

Păstor Ovidiu Drăgan

”CUVÂNTUL S-A FĂCUT TRUP … NOI AM PRIVIT SLAVA LUI,”

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu …și Cuvântul S-a făcut trup”

Evanghelia după Ioan, după cum se poate observa are un caracter special. Ea nu ne prezintă nașterea lui Hristos în această lume, nu ni-L înfăţișează ca pe Fiul lui David, nici nu urmărește genealogia Lui. Nu ne este prezentată nașterea Domnului pe pământ, nici începutul Evangheliei Sale, ci ni se spune despre existenţa Lui înainte de începutul oricărui lucru care are un început: „La început era Cuvântul“, ceea ce pe scurt reprezintă gloria Persoanei lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, o glorie care este dezvoltată în multe feluri în har, dar rămâne mereu aceeași în sine. Evanghelia ucenicului iubit ne dezvăluie ceea ce este Domnul, arătându-ne în același timp că noi avem parte de toate binecuvântările ce decurg din ceea ce este El atunci când El Se manifestă pentru a ne transmite aceste binecuvântări.

Primele versete prezintă ceea ce era El înainte de toate și aspectele diverse în care El este o binecuvântare pentru om, fiind Cuvântul devenit trup. El este Logos-ul, expresia întregului gând al lui Dumnezeu,– „la început era Cuvântul“. Dacă este să ne întoarcem în timp atât cât o poate face duhul omului, oricât de înapoi am merge, vedem că El era înainte de tot ce are început. Aceasta este ideea cea mai apropiată de perfecţiune pe care o putem avea noi despre existenţa lui Dumnezeu privind aspectul istoric, dacă putem să-l numim așa.

„La început era Cuvântul“. Și nu mai era altceva în afară de El? Imposibil! Căci al cui Cuvânt ar fi fost? „Cuvântul era cu Dumnezeu“– ceea ce înseamnă că El are o existenţă personală. Dar, pentru ca să nu gândim că El, deși etern, ar fi fost doar ceva din Dumnezeu, că eternitatea Îl presupunea deci în mod implicit și că Duhul Sfânt urma doar să-L descopere, ni se spune că El „era Dumnezeu“, deci era etern prin existenţa Lui, divin prin firea Lui și distinct ca Persoană.

Astfel găsim descoperirea Logos-ului etern, înainte de întreaga creaţie. Evanghelia după Ioan începe de fapt înainte de Geneza. Geneza ne prezintă istoria lumii în timp, iar Ioan ne prezintă istoria Cuvântului care există din eternitate, înainte ca să fi fost lumea, Cuvânt care era înainte de ceea ce omul poate numi început. El, în consecinţă, nu are un început al existenţei Sale.

Apoi „toate lucrurile au fost făcute prin El“. Sunt lucruri care au un început, iar acestea toate își au originea de la El „și fără El n-a fost făcut nimic din tot ce a fost făcut“, distincţie clară, pozitivă și absolută între tot ce a fost făcut și Isus. Dacă un lucru oarecare a fost făcut, atunci acela nu este Cuvântul, pentru că tot ce a fost făcut a fost făcut prin Cuvânt. Dar, în afară de actul suprem al creaţiei tuturor lucrurilor, care caracterizează Cuvântul, un aspect important este ceea ce era în El. Creaţia a fost făcută prin El, dar nu există în El. Însă „în El era viaţa“. Prin aceasta, El este într-o relaţie specială cu o anumită parte a creaţiei, care este obiectul special al gândurilor și intenţiilor lui Dumnezeu. Această viaţă „era lumina oamenilor“, ea descoperindu-se ca o mărturie a firii divine în relaţie directă cu ei, într-un mod în care ea nu este în relaţie cu nimic altceva. Această lumină strălucea în mijlocul a ceea ce, prin natura sa, îi era contrar, în mijlocul unui rău care depășește orice imagine pe care o putem lua din natură, pentru că acolo unde vine lumina ea risipește întunericul, însă aici lumina vine în întuneric, dar întunericul nu o percepe și rămâne tot întuneric, neînţelegând-o și neprimind-o. Acestea sunt relaţiile Cuvântului cu creaţia și cu omul, atunci când este privit din punct de vedere al naturii Sale, într-un mod abstract. Se poate remarca cum Duhul trece de la natura divină și eternă a Cuvântului la manifestarea în lume a Cuvântului devenit trup în Persoana lui Isus. Contemplându-L pe Isus pe pământ noi suntem în relaţie directă cu El, așa cum există El înainte ca să fi fost lumea. Ioan venise pentru a da mărturie despre lumină (v.7). Adevărata lumină era aceea care, venind în lume, lumina pe orice om, nu numai pe iudei. Fiind Creatorul lumii, Cuvântul a venit pentru întreaga lume, iar lumea, aflată în întuneric, orbită, nu L-a cunoscut. El a venit la ai Săi, adică la iudei, iar ai Săi nu L-au primit. Dar sunt totuși unii care L-au primit, și despre aceștia se spune că au primit dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu, și de asemenea că sunt născuţi Dumnezeu, neavând o descendenţă din carne, nici din voia vreunui om.

Astfel, am văzut Cuvântul în ceea ce este El în natura Lui în mod abstract (v.1-3) și ca fiind viaţa, manifestarea luminii divine printre oameni și consecinţele acestei manifestări (v.4,5) și cum a fost primit El acolo unde a venit astfel (v.10-13). Această prezentare generală a naturii Lui se încheie aici.

Autorul urmărește apoi istoricul a ceea ce este Domnul manifestat pe pământ ca om, așa că putem spune că începe din nou aici, la versetul 14, cu Isus prezent pe pământ – ceea ce Cuvântul a devenit, nu ceea ce era. Lumea nu-I cunoștea drepturile pe care El, ca lumină a lumii, le avea asupra omului. Singura diferenţă era faptul că nu L-a cunoscut sau L-a respins când, sub aspect dispensaţional, era în relaţie cu omul. Atunci a intervenit harul cu puterea de a da viaţa și de a-i face pe oameni să o primească. Lumea nu L-a cunoscut pe Creatorul ei atunci când a venit ca lumină; ai Săi L-au respins pe Domnul. Cei care erau născuţi nu din voia omului, ci din Dumnezeu, L-au primit. Astfel ni se prezintă nu ceea ce era Cuvântul, ci ce a devenit.

Cuvântul a devenit trup și „a locuit printre noi plin de har și de adevăr“. Iată marea realitate despre care ne vorbește Evanghelia, fapt care este sursa tuturor binecuvântărilor noastre. El este expresia perfectă a fiinţei lui Dumnezeu adaptată la tot ceea ce este omul, venind în întâmpinarea fiecărei nevoi a omului. Firea cea nouă în om are capacitatea deplină de a se bucura de această expresie a lui Dumnezeu. Avem aici mai mult decât lumina care este curată și dezvăluie toate lucrurile; avem expresia a ceea ce este Dumnezeu în har – sursă de binecuvântare.

Trebuie remarcat că Dumnezeu nu putea fi pentru îngeri ceea ce este pentru om: har, răbdare, îndurare și iubire pentru păcătoși. Și Isus este toate acestea și în același timp este binecuvântarea lui Dumnezeu pentru omul cel nou. Gloria în care a fost văzut Isus, arătată astfel înaintea celor care aveau ochi pentru a o vedea, era cea a unicului Fiu de la Tatăl, care este continuu plăcerea Tatălui.

Cuvântul care era cu Dumnezeu și care era Dumnezeu, care a devenit carne; și Cel care a fost văzut pe pământ având gloria unicului Fiu de la Tatăl.

De aici decurg două consecinţe: în primul rând harul și adevărul, iar acestea sunt nu numai declarate, ci chiar au venit prin Isus Hristos. Prin El s-a arătat adevărata relaţie a lui Dumnezeu cu toate lucrurile, precum și distanţa survenită între aceste lucruri și Dumnezeu. Aceasta este temelia adevărului. Orice lucru a căpătat poziţia cuvenită lui și este prezentat cu adevăratele lui caracteristici în toate relaţiile în care este, iar în centrul acestor relaţii este Dumnezeu. În prezenţa lui Hristos ni se descoperă ce este Dumnezeu, ce este omul perfect, ce este omul păcătos și ce este lumea și stăpânitorul ei. Deci harul și adevărul au venit, unicul Fiu, Cel care este în sânul Tatălui, ni-L descoperă pe Dumnezeu, și ni-L descoperă așa cum Îl cunoaște El, din poziţia în care este El. Și aceasta se leagă de caracterul și descoperirea harului în Evanghelia după Ioan: mai întâi este plinătatea, cu care suntem puși în legătură și din care noi toţi am primit, apoi vine poziţia noastră.

Persoana lui Isus, Cuvântul devenit carne, locuind printre noi, era plin de har și de adevăr. Din această plinătate am primit noi toţi, dar nu adevăr peste adevăr, ci am primit ceea ce ne este foarte necesar, anume „har peste har“, adică, prin favoarea lui Dumnezeu, o abundenţă de binecuvântări divine, ca rod al iubirii Lui și acumulate unele peste altele. Adevărul strălucește – orice lucru este manifestat în mod perfect; însă harul este dăruit.

Prelucrare,

Pastor Pavel Gag

Publicat de: damianion | decembrie 26, 2020

ÎNTRUPAREA LUI HRISTOS COBORÂREA LUI ÎN UMANITATE, Ilie Bledea

ÎNTRUPAREA LUI HRISTOS COBORÂREA LUI ÎN UMANITATE

Ioan 1:11-18

În această lună sărbătorim într-un mod special nașterea Domnului Isus. Este o perioadă ciudată datorită pandemiei și probabil că și sărbătorirea de anul acesta va fi ciudată, diferită de tot ce am trăit până acum, însă în ciuda acestei situații ciudate avem privilegiul de a medita la adevărul întrupării și de a aprodunda acest adevăr fundamental pentru credința noastră. Evanghelistul Ioan prezintă nașterea Domnului Isus în termenii întrupării Cuvântului. Ioan îl prezintă pe Domnul Isus ca fiind Cuvântul veșnic, Fiul etern al lui Dumnezeu. Ioan nu vorbește despre nașterea lui Hristos, din Iosif și Maria, ci de întruparea Lui ca și Cuvânt veșnic al lui Dumnezeu.

Sunt câteva adevăruri profunde cu privire la acest eveniment al întrupării Cuvântului, aici în acest text, la care vă invit să medităm în această perioadă. Mai întâi, trebuie să înțelegem:

1. APROPIEREA DOMNULUI ISUS DE OMENIRE PRIN ÎNTRUPARE, V10-13.

„A venit la ai Săi”, aceasta arată apropierea Lui de oameni. Ai Săi sunt evreii, în sens strict, dar în sens mai larg se referă la întreaga umanitate. Pentru că lumea nu L-a cunoscut în starea în care era El înainte v10, a venit în lume vizibil, S-a întrupat. Observați câteva detalii despre aceasta:

a. Realitatea apropierii Sale, v11. Apropierea Lui este ceva real, El s-a apropiat de umanitate, luând trup ca al nostru. S-a făcut unul dintre noi.

b. Respingerea apropierii Sale de către ai Săi, evreii v11. Ioan consemnează scurt și cuprinzător. Ai Săi nu L-au primit, nu ne spune de ce nu l-au primit, ci doar că nu l-au primit. A fost respins de ai Săi.

c. Recunoașterea și receptivitatea faţă de apropierea Lui, v12-13.

  • Calea – credinţa, v12.
  • Câștigul – dreptul de copil al lui Dumnezeu, v12.
  • Cauza – nașterea din Dumnezeu, v13. L-au primit și au crezut, fiind născuţi din Dumnezeu. Omul crede în Hristos și îl primește pe El, fiind născut din Dumnezeu și doar când este născut din Dumnezeu, nu se poate altfel.

2. AUTORITATEA CUVÂNTULUI ÎN ÎNTRUPARE, V1-2; 14.

Cuvântul este Dumnezeu și are autoritate. În Întruparea Lui a fost implicată clar și autoritatea Lui. Sunt câteva informaţii pe care textul ni le prezintă cu privire la Cuvânt, care ne duc la această concluzie:

a. Cuvântul era din veșnicie, este etern, v1.

b. Cuvântul era în părtășie perfectă cu Dumnezeu, v1-2. Faţă în faţă cu Dumnezeu, v1-2. În intimitate, comuniune absolută. v18.

c. Cuvântul era și este Dumnezeu suveran, v1.

d. Cuvântul în mod liber S-a făcu trup, S-a întrupat, v14.

  • De bună voie, din dragoste izvorâtă din El.
  • Nu a fost constrâns de nimeni de nimic. Nu a fost făcut, nu a fost forţat de nimeni. Când ne gândim la aceasta, nu putem spune decât: Slavă Lui! A Lui este autoritatea și puterea în toate!

3. AȘEZAREA REȘEDINȚEI SALE ÎNTRE OAMENI PRIN ÎNTRUPARE, V14.

Sunt și aici câteva precizări importante care trebuie făcute:

a. Din slava veșniciei a venit în cortul vremelniciei, trup, v14. Sarx în greacă. Un trup de carne, uman, ca al nostru, nu alt trup. Smerenia și sacrificiul Lui este descoperită în aceasta.

b. Din sala tronului din Ceruri, și-a făcut cortul între noi, în tabăra noastră, v 14. Cuvântul în original, care este tradus cu a locuit este și-a făcut cortul, sau a cortuit. O trimitere la călătoria lui Israel prin pustiu, când Dumnezeu a avut cortul în mijlocul taberei. Acum El, Hristos este Cortul întâlnirii cu Dumnezeu și Chivotul Legământului. Ce era în cort și ce se făcea în cort? Sfânta și sfânta sfintelor. Și acolo se aducea jertfa la scaunul îndurării, la chivot se stropea sângele. Aici revenim la ideea trupului, cărnii pe care a luat-o Domnul Isus. De ce? Să fie nu numai Cortul, Chivotul și Scaunul îndurării, ci și jertfa de ispășire, să-și verse sângele pentru curăţirea păcatelor noastre. Asta va spune Ioan mai târziu cu câteva versete în Ioan 1:29.

4. ADEVĂRUL DESCOPERIT ÎN ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI, V14-18.

Peste Cortul întâlnirii în Vechiul Testament și în Templu se pogora norul Slavei lui Dumnezeu și descoperea poporului voia lui Dumnezeu. Acum toată slava lui Dumnezeu este în Domnul Isus. Ioan prezintă tema Luminii divine, începând cu v5, aici detaliază și ne arată ce lumină, sau ce se descopere în întruparea lui Hristos.

a. Adevărul gloriei divine în lumea mândriei omenești, v14. Glorie înseamnă măreţie, strălucire, splendoare, frumuseţe, greutate, valoare. A Lui este Gloria! Aceasta ne-a descoperit Hristos. Omul crede el că este măreţ, glorios, însă nu este decât praf.

b. Adevărul graţiei divine în lumea păcătoșeniei umane, v14, v16-17. Graţie, har, eliberare, graţiere. Hristos a venit să ne elibereze din robia viciilor, a patimilor, a păcatului, a mizeriei noastre.

c. Adevărul autenticității divine în lumea minciunilor diavolului și omului, v17. Adevărul divin absolut a fost revelat în Hristos. Hristos este adevărul absolut. El a spus: Eu sunt Adevărul. Adevărul care ne eliberează de minciuna diavolului; Ioan 8:32; Cuvântul Lui este adevărul, Ioan 17:17b.

d. Adevărul cunoașterii divine în lumea ignoranței umane, v18, 1-2.

Logos înseamnă gândire, raţiune, discurs, cunoaștere. Domnul Isus l-a făcut cunoscut pe Dumnezeu, după o analiză corectă și obiectivă. El descoperă gândirea și persoana lui Dumnezeu corect și suficient. El cunoaște gândul lui Dumnezeu. Cine a cunoscut gândul lui Hristos? Noi îl cunoaștem acum datorită întrupării și avem gândul lui Hristos. 1 Corinteni 2:16

Nu putem decât să spunem: Slăvit să fie Dumnezeu pentru întruparea lui Hristos!

În întrupare vedem apropierea Lui, suveranitatea Lui, sau autoritatea lui Hristos, locuirea și smerenia lui Hristos în întrupare și vedem lumina și slava lui Hristos în întrupare.

Suntem noi conștienţi de toate acestea? Credem cu adevărat în El și L-am primit, fiind născuţi din Dumnezeu? Ioan 1:12-13.

Caută să cunoști acest adevăr tot mai mult, cugetă la el și conformează-ți viața cu adevărul despre Hristos!

Vă doresc tuturor o sărbătoare a întrupării lui Hristos în această lumină!

Pastor Ilie Bledea

Publicat de: damianion | decembrie 1, 2020

ROLUL CREDINȚEI CREȘTINE ÎN UNITATEA ROMÂNILOR

ROLUL CREDINTEI CRESTINE IN UNITATEA ROMANILOR

,,Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul parintilor nostri” – Sfânta Scriptură, Ezra.7:27

SPIRU HARET: „Patria o face limba si istoria, religia si traditiile. A da cu piciorul in toate acestea este a se lepada cineva de patria sa”.

REGINA MARIA: „Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.” – (Regina Maria a fost principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României. A fost mama regelui Carol al II-lea. Maria, născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.)

PETRE ȚUȚEA:„Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ.”

CORNEL MUT: ,,Afirmaţia „POPORUL ROMÂN S-A NĂSCUT CREŞTIN” nu este gratuită, ea fiind generată de faptul că, spre deosebire de vecinii săi, care au adoptat religia creştină abia în sec. IX-X, pătrunderea creştinismului pe teritoriului vechii Dacii, încă înainte de apariţia organizării statale (sub Burebista) şi a stăpânirii romane, este atestată de săpăturile arheologice şi de documente ale cancelariei bizantine.”

Potrivit unei tradiții consemnate de Ipolit, Sfântul Apostol Andrei a vestit cuvântul Evangheliei sciților și tracilor.

SFÂNTA SCRIPTURĂ: ,, DOAMNE, TU AI FOST LOCUL NOSTRU DE ADĂPOST, DIN NEAM IN NEAM. Înainte ca să se fi născut munții și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu!” (Psalmul 90:1-2) – ,, Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: „Suntem din neamul Lui…” Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu …” (Sfantul Apostol Pavel, Faptele Apostolilor 17:28-29)

DESĂVÂRȘIREA STATULUI NAȚIONAL ROMÂN este realizată prin unirea provinciilor românești. La început a fost unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), mai apoi unirea Bucovinei cu România (28 noiembrie 1918), iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu Țara Mamă, România (1 decembrie 1918). Cele trei uniri formează împreună Marea Unire de la 1918.

BARBU ŞTEFĂNESCU DELAVRANCEA: ,,România e patria noastră, a tuturor românilor. E România celor de demult şi-a celor de mai apoi. E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.”

PETRE ȚUȚEA: „Definiţia mea este: Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele României în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă. Şi convingerea mea este că suferinţa rămâne totuşi cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.”

Older Posts »

Categorii