Publicat de: damianion | Octombrie 20, 2008

Bine ați venit!

Va dorim o lectura plăcută!

God bless you!

 „Încredințează-ți soarta in mana Domnului, încrede-te in El și El va lucra” Psalmul 37:5

drapel-romania-animat

“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.” Proverbe 19:22

poza

new ARTICOLE

https://damianion.wordpress.com/articole-publicate-in-farul-crestin/

globPe cine folosește Dumnezeu?

 

 

Viata lui Ghedeon ofera raspuns acestei intrebari. Viata lui Ghedeon este departe in istorie, insa daruirea lui fata de Dumnezeu si modul in care Dumezeu l-a folosit in planul Sau arata cum lucreaza Dumnezeu folosind oamenii dedicati Lui.

Daca vrei ca Dumnezeu sa te foloseasca si pe tine in mareata si minunata Lui lucrare urmareste mai jos daca ceea ce l-a caracterizat pe Ghedeon te caracterizeaza si pe tine.

1. Pe cel ce se pocaieste, desi nu este fortat de nimeni

Ghedeon a trait intr-o vreme in care Israelul era in apostazie in relatia cu Dumnezeu si subjugare fata de poporul Madian (Judecatori 6:1-6). Imoralitatea poporului evreu a dus la pedepsirea acestuia. Judecatori 1:2 zugraveste tabloul tragic de vietuire a lui Israel: ,, Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.”

In timp ce poporul traia consecinta neascultarii de Dumnezeu, tanarul Ghedeon este chemat de Dumnezeu la slujire. Desi la inceput Ghedeon a avut un cuvant de ezitare, datorita dramei in care traia poporul sau, el nu a dat curs ispitei care vine sa il invinovateasca pe Dumnezeu atunci cand este suferinta (6:13). Ghedeon a avut taria de a privi la lucruri din perspectiva lui Dumnezeu. Poporul suferea nu fiindca Dumnezeu era nedrept, ci datorita trairii in pacat.

Intr-un context idolatru cand poporul nu dorea sa faca voia lui Dumnezeu, tanarul Ghedeon decide sa dea curs cercetarii lui Dumnezeu. Astfel el ,,dărîmă altarul lui Baal, … , şi taie parul închinat Astarteii” (6:25-28). Ghedeon distruge idolii din casa tatalui sau, de fapt el se pocaisete de buna voie de trairea pacatoasa avuta pana atunci. La Dumnezeu, Ghedeon gaseste pacea pe care nimeni nu i-a oferit-o in acele zile de deznadejde (6:23,24).

 

     2. Pe cel ce nu se teme, desi problema este mare si grea

Dumnezeu il cheama pe Ghedeon sa fie conducatorul poporului in lupta de eliberare de sub jugul madianitilor.           

Madian a facut o coalitie impotriva lui Israel (7:12) si numarul soldatilor armatei dusmane era de aproape 135.000 de persoane, in timp ce armata lui Ghedeon numara 32.000 de luptatori. Fiindca Dumnezeu nu foloseste pe cei fricosi, 31.700 de evrei au fost lasati sa se intoarca acasa. Nu intotdeauna cei multi sunt viteji.

Oare inima lui Ghedeon nu a fost incercata de indoiala cand acesta a vazut numarul mare de evrei care l-au parasit, iar armata dusmana era mult mai mare decat a lui ? Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon fiindca nu s-a temut si a ramas increzator in El.

 

    3. Pe cel ce vegheaza, desi altii se plang si au temeri

Dumnezeu a selectat de doua ori armata lui Israel pana ce au ramas doar cei demni pentru a fi folositi de El. La inceput au plecat fricosii 7:3, iar apoi cei ce nu au aratat ca pot fi atenti si nu pot veghea in lupta 7:5-7.

Dumnezeu nu foloseste in lucrarea Lui pe cei ce nu se califica, conform cu standardul Sau. De remarcat este faptul ca Dumnezeu nu renunta la acest principiu, chiar daca putini vor ramane in slujba Lui.

 

    4.  Pe cel ce se increde in Dumnezeu, desi influenta celor ce renunta este mare

Dupa selectarea armatei lui Ghedeon nu au ramas cei care aveau calitati de  mari razboinici, ci acei care erau dispusi sa se bizuie pe Dumnezeu. Din versetele 7:9-11 se observa clar ca si cei 300 de barbati ramasi cu Ghedeon, aveau nevoie de incurajare. Spre deosebire de cei care au renuntat, acestia din urma aveau incredere in Dumnezeu.

Astfel, la indemnul Domnului, Ghedeon impreuna cu Pura s-a apropiat in timpul noptii de tabara dusmana. Aici a auzit pe unul din dusmani istorisind visul avut, iar alt dusman dand talmacirea visului. Pana si dusmanii au inteles inainte de lupta ca Dumnezeu a hotarat victoria Israelului. Cu o astfel de incurajare Ghedeon si oamenii care l-au insotit au pornit lupta de eliberare. Biruinta este realizata de Dumnezeu folosindu-se de cei increzatori. Rolul acestora este dat de credinta lor.

 

5. Pe cel ce duce lucrarea pana la sfarsit, desi o rezolvare partiala a problemei pare a fi suficienta

Versetele 7:16-22 indica spre o viziune divina pusa intr-o strategie umana in lucrarea pe care Ghedeon o face. Cei multi si puternici sunt biruiti de cei putini, dar care lupta in Numele lui Dumnezeu.

Imediat ce mica oaste a lui Israel a pornit lupta de eliberare, Dumnezeu a adus si biruinta. Biblia vorbeste despre coalitia lui Madian ca a ajuns sa fuga din fata celor 300 de evrei. In acest context Ghedeon s-ar fi putut multumi de biruinta avuta si sa fi declarat victoria si independenta fata de Madian. Insa, oricand dusmanul pus pe fuga s-ar fi putut intoarce.Astfel, Ghedeon nu s-a oprit aici, ci a urmarit dusmanul pana ce l-a infrant cu totul.

 

     6. Pe cel ce aduce pace intre oameni, desi coflictul este gata facut

In timpul urmaririi dusmanilor, barbatii lui Efraim s-au certat cu Ghedeon argumentul fiind dorinta lor de a fi participat la lupta. Insa, Ghedeon condus de Duhul lui Dumnezeu stie cum sa le raspunda pentru a nu se face dezbinare in poporul Domnului – 8:3 ,, … După ce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.”

Se poate observa la Ghedeon daruirea lui fata de Dumnezeu, dar si dorinta de unitate pentru poporul pe care il slujeste in Numele Domnului. Dumnezeu nu foloseste pe cei care dezbina.

 

    7. Pe cel ce impune disciplina lui Dumnezeu, desi neoranduiala i-a cuprins si pe cei batrani

In timp ce Ghedeon urmarea pe ultimii dusmani, ajuns la Sucot, oamenii de aici impreuna cu batranii nu l-au spijinit. Versetele 8:5-9 vorbesc despre refuzul celor din Sucot si Penuel sa colaboreze cu Ghedeon si armata Domnului.

In urma biruintei totale asupra dusmanilor Ghedeon revine in Sucot si Penuel unde face o judecata dreapta pentru cei care nu l-au spijinit in implinirea planului lui Dumnezeu – 8:15-17. Ghedeon era un slujitor impaciuitor, insa, in acelasi timp, si unul drept fiindca autoritatea si randuiala lui Dumnezeu trebuie respectate.

 Pastor Ion Damian

      

  

.

    

CITITI UN SITE PENRU SUFLET www.radna.ro

Emisiunea “DESCOPERA-TI CHEMAREA” s-a mutat de la radio Alt Fm

VOM REVENI CURAND!

Va invitam sa ne impartasiti parerea dumneavoastra despre emisiune.

Va multumim! 

descoperachemarea@yahoo.com

poza

pro-familie

 

Anunțuri
Publicat de: damianion | Februarie 21, 2018

Evanghelistul Billy Graham a fost chemat la Domnul

Billy Graham.jpgEvanghelistul Billy Graham este considerat cel mai influent predicator al secolului XX.

Evanghelistul Billy Graham a murit miercuri, 21 februarie, la vârsta de 99 de ani, a anunţat BBC. Trecerea in vesnicie a lui Billy Graham a fost la reşedinţa sa din Montreat, Carolina de Nord, a declarat un purtător de cuvânt al Asociaţiei Evanghelistice Billy Graham.

Billy Graham a fost unul dintre cei mai importanţi promotori ai Creştinismului din ultimii 100 de ani, predicând în faţa unor audienţe enorme încă din 1954. Într-o slujire de peste 60 de ani, Billy Graham a vestit Evanghelia în faţa a peste 210 milioane de persoane. A devenit un creştin practicant la vârsta de 16 ani, după ce a ascultat o predică a unui misionar. A fost ordinat ca pastor în 1939.

Slavim pe Dumnezeu pentru marturia si slujirea lui Billy Graham pe ogorul Evangheliei!

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

Beyond Roe: A Global Roadmap for the Pro-Life Movement

Comentariu despre mişcarea globală pentru viaţa: LINK

We have reached a tipping point. Either abortion will be taken out of UN policy altogether, or it will be enshrined as an international right.

The pro-life movement cannot limit itself to focusing on the United States. Just as the abolitionists had their sights on dismantling a global slave trade, so too the pro-life movement must target the global abortion conglomerate of governments, philanthropists, international bureaucrats, academics, and faux “civil society” organizations they use as proxies. The goal must be to deprive it of domestic and international political and financial support, and eventually dismantle it.

So far, President Trump has followed the lead of the pro-life advocates behind the 1973 Helms Amendment and the 1984 Mexico City Policy. He reinstituted and expanded the Mexico City Policy. He has defunded the United Nations Population Fund. He has reproached a UN treaty body for seeking to manufacture an international right to abortion. He has insisted on important caveats in international agreements that include “sexual and reproductive health” to rule out international abortion rights and made reservations to UN agreements to that effect. But this should be just the beginning.

I want to suggest here two further essential steps for the pro-life movement internationally—steps in which the Trump administration can play a catalytic role.

A Multilateral Mexico City Policy

First, the Mexico City Policy must become a multilateral initiative, as I already outlined in Public Discourse last year. The end-game here is to make abortion and multilateral aid incompatible in the twenty-first century. And, by launching a pro-life multilateral campaign, President Trump would be delivering on his stated intent in the State of the Union address on January 30 to only give U.S. foreign assistance to countries and organizations that are friends of the United States and share our values.

This has become urgent in the wake of the $560-million “She Decides” European campaign to bail out the global abortion industry following the reinstatement of the Mexico City Policy. So far, the US State Department has done nothing to contest this initiative, even though the campaign has been vocally anti-American.

Many countries would support U.S. efforts to fight the abortion industry, especially if the U.S. created incentives for doing so. This could be provided in the shape of a multilateral agreement creating a long-term partnership to provide healthcare to mothers and children without promoting or performing abortion in any form. Both donor and developing states would be invited to join the partnership, alongside global health organizations such as World Vision, Caritas and Catholic Relief Services, as well as mainstream pro-life organizations. An annual summit would gather the partners to renew their commitment, monitor results, and welcome new partners.

Favorable political conditions to make this happen exist in Poland, Hungary, and Malta, and dozens of countries in Latin America, Africa, and Asia whose laws are highly protective of children in the womb. The Holy See, who has been the undisputed champion of the unborn at UN headquarters for decades, and at times their only friend, should also be a powerful partner in this initiative.

Changing the International Normative Paradigm

Secondly, the pro-life movement must push the United States and other nations to become more aggressive in contesting “sexual and reproductive health” policies that support the global abortion industry. The end-game is to eliminate abortion from UN policy altogether.

International human rights law does not explicitly prohibit abortion. At the same time, abortion cannot be considered an international right, as the San Jose Articles helpfully explain. On the contrary, children in the womb are presumptively protected by key human rights instruments. Nevertheless, unborn children have been under attack in international arenas for over three decades. Abortion groups have successfully promoted access to so-called “safe abortion” in UN agreements. The international debate over abortion has calcified in this environment, stuck in an unfavorable normative paradigm established at the 1994 International Conference on Population and Development (ICPD) in Cairo, which allowed abortion into UN policy, albeit with caveats.

That agreement expressly and implicitly includes abortion in multiple definitions of “sexual and reproductive health” and related phrases. The term was coined by abortion and population control groups to legitimize abortion alongside maternal health care, family planning, and HIV treatment and prevention. It obscures the heinousness of abortion and makes it sound like just another aspect of healthcare. My C-Fam colleague Susan Yoshihara, PhD, described the genesis of this terminology in international policy in the article “Lost in Translation.” In recent years, this terminology has also become a conduit for extreme LGBT agendas, gender ideology, and controversial sexuality education.

The Cairo agreement was adopted with this language over the objections of the Holy See and many UN member states. However, the Holy See, supported by a broad coalition of other countries, was able to obtain important concessions in the final agreement to limit the threat to the unborn. These include statements that (1) abortion is not an international right, that (2) it cannot be promoted as a form of family planning, that (3) governments must help women avoid abortion, and that (4) where abortion is legal, it should be “safe”—implying not only that abortion is inherently dangerous, but that it is presumptively against the law.

At the time, the momentum for an international right to abortion seemed unstoppable, and no one had any illusions about what the term “sexual and reproductive health” meant. These caveats were rightly seen as a great and improbable victory, as can be gleaned from George Weigel’s report in First Things, “What Really Happened At Cairo.”

Since the Cairo agreement, abortion groups and their international backers have sought to undermine, ignore, and move beyond the ICPD caveats. So long as a UN consensus continues to include the ICPD caveats, it is the most powerful evidence that UN member states do not want abortion to be an international right. This is an important reason why the Cairo agreement and its caveats were included in the 2030 Agenda adopted by the UN General Assembly in 2015.

What Really Went Wrong at Cairo

While the ICPD framework excludes an international right to abortion, at a political and programmatic level it legitimizes abortion and translates into political and financial support for abortion groups. The caveats have simply not proven effective.

Sexual and reproductive health is the single largest item on the global health agenda, with roughly 12 billion dollars spent on it annually, according to OECD data. UN agencies, officials, and abortion groups have skillfully turned the caveats on their head to promote “safe abortion” not just in UN policy, but in UN human rights mechanisms. Susan Yoshihara described the broader contours of this scheme in her article “Rights by Stealth.”

While it may seem esoteric, the political compromise on abortion reached at Cairo is not so dissimilar from the compromise on slavery that was reached in the US Constitution. It tries to hold together two diametrically opposed positions. Just as the slave trade clause in the US Constitution cast slavery in a negative light, so too the ICPD caveats cast abortion in a negative light. But just as the fugitive slave clause in the US Constitution legitimized slavery, so too the ICPD agreement legitimized abortion. This is why the pro-life movement cannot be content so long as the current ICPD compromise on abortion remains in place. There is no political or bureaucratic compromise pro-lifers can ever feel comfortable with so long as children are killed in the womb.

The Holy See’s efforts to undermine the ICPD compromise for over twenty years are the template that pro-lifers should follow. Unlike States that hid their conscience behind their sovereign territorial limits and the non-binding character of UN agreements, the Holy See had to fulfill its moral duty to show solicitude for unborn children wherever they may be and at all times, and has never been content with the status quo. Consequently, it has steadfastly contested the inclusion of “sexual and reproductive health” as well as related terms like “reproductive rights” in UN agreements.

Dozens of nations have followed the lead of the Holy See, including the United States under the Bush administration. Most recently, the entirety of both the African Group and the Gulf Cooperation Council, as well as several countries individually, made reservations on these terms when the General Assembly adopted the 2030 Agenda for Sustainable Development in 2015.

But the pro-life movement needs to ratchet up pressure on UN delegations to contest the inclusion of sexual and reproductive health in UN policy altogether until they are redefined to exclude abortion. This is not a quibble about the current definitions of UN policy, as some have suggested. It is about taking abortion out of UN policy altogether. Sadly, even as international policy and institutions threaten the unborn in ways previously thought unimaginable, some pro-life groups don’t think this is a battle worth fighting.

We Cannot Surrender International Norms to the Abortion Industry

While it is understandable that pro-life groups are demoralized after the relentless pounding we received under the Obama administration, getting abortion out of UN policy is not an unattainable goal, as some have argued. On the contrary, it must be the primary goal of the pro-life cause internationally. Roughly one third of UN member states are highly protective of children in the womb. These are the same nations that have expressed reservations about sexual and reproductive health generally or abortion more specifically. Last week, the U.S. State Department published its first review of the Mexico City Policy and found that it was overwhelmingly accepted by USAID partners. Only four abortion groups refused to accept the conditions of the policy. Just this should be indication enough that it is possible to exclude abortion from UN policy.

Because of the power and influence that the United States wields internationally, the United States alone can supply the political will and impetus to end abortion. The ICPD agreement itself could never have included abortion in UN policy without pressure from the Clinton administration. The Trump administration has already made some important steps to bring back the UN debate over abortion back to pre-Obama era fault lines, by asking to qualify the term “sexual and reproductive health” by reference to the ICPD agreement in at least some recent international agreements. This is essential to prevent the development of an international right to abortion, and must remain the fallback position for the US delegation. But more must be done to reclaim international norms.

The Trump administration should now escalate the normative struggle at the United Nations and in other international fora to lay the foundations for taking out abortion from UN policy altogether. The best way for this to happen is to categorically oppose the inclusion of the term “sexual and reproductive health” in UN policy unless it is defined to expressly exclude abortion. So long as this does not happen, the US administration should insist on referring to the major components of sexual and reproductive health policy that do not involve the killing of an innocent child instead, chiefly, maternal health, family planning, and HIV/AIDS treatment and prevention.

Continuing to include the term “sexual and reproductive health” in UN policy and merely making reservations is simply not going to hurt the abortion industry enough. Reservations from the Holy See make a fine moral point and help Holy See diplomats avoid scandal. Reservations from the US delegations to the United Nations look great in the pro-life press, as under the Bush administration and the Trump administration currently. They also make the case against abortion as an international right. But programmatically they are useless. When they become necessary, it is because UN policy already includes abortion. The damage is done, and the money and political will for children to be killed in the womb has already been spent.

In this sense, falling back on reservations has actually harmed the pro-life cause. Reservations have acted as a moral palliative that has allowed the cancer of sexual and reproductive health to metastasize in UN policy. They are especially convenient for UN delegations that do not have the moral fortitude or political backing to make a principled stand for the human rights of the unborn. They allow delegations that should otherwise be opposed to abortion in UN policy because of their country’s laws to sign on to agreements that give political and financial support to abortion groups.

An Appeal to President Trump

We find ourselves at a pivotal moment in the history of the pro-life movement internationally. And it requires President Trump to once again challenge the status quo. His willingness to defy the seemingly unassailable orthodoxies of government bureaucracies is a cause for hope.

While the abortion industry has not been able to create a right to abortion, it has succeeded in securing political and financial support through UN sexual and reproductive health policy and the UN system. If this continues, the abortion industry will expand its political influence, with deadly consequences for children in the womb.

We have reached a tipping point. International policy on abortion must change. And it can change in one of two ways. Either abortion will be taken out of UN policy altogether, or it will be enshrined as an international right.

It is not enough to defend life through reservations and symbolic political gestures. Nor is it enough to go back to the status quo before Obama took over the White House. President Trump must be helped to make his time in office count. The pro-life movement must insist on results and victories until abortion becomes history.

Stefano Gennarini is the Director of Legal Studies at the Center for Family and Human Rights (C-Fam) in New York. He tweets as @prolifeadvocate. The views expressed in this article are the author’s and are not necessarily the views of C-Fam.

Source: thepublicdiscourse.com

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

Declinul moral al Europei

Un comentariu despre declinul moral al Europei: LINK

Căsătoria previne sărăcia. Studiu: LINK

It’s National Marriage Week USA from now through the end of Wednesday (Valentine’s Day). The week is designed to promote the benefits of marriage – financial stability, better health, greater happiness and healthier kids. Other goals are to strengthen individual marriages, reduce the divorce rate and build a culture that fosters strong marriages.

Marriage is one of the most effective anti-poverty programs around. But far too often, government assistance programs for people with low incomes discourage marriage, because tying the knot reduces government welfare assistance payments.

For example, let’s say a couple is living together, unmarried, with their two children. Each partner has a low-wage job and a poverty-level income. The single mother and her two children get payments through the Temporary Assistance for Needy Families program run by the federal government and their state.

But if the mother marries the father, their combined income is just a bit too high to quality for government assistance – so they lose their monthly payment. To avoid that, the two don’t get married.

Abruptly ending assistance to couples when they marry is a shortsighted policy that acts as a powerful disincentive to marry. That’s bad for the couples, their children and our country. For example:

Research shows that children raised by both their parents in the home benefit greatly. They do better in school, are less likely to use illegal drugs, have fewer teen pregnancies and are less likely to get in trouble with the law.

Research shows that children raised by both their parents in the home benefit greatly. They do better in school, are less likely to use illegal drugs, have fewer teen pregnancies and are less likely to get in trouble with the law.

According to the Brookings Institution, the U.S. would have 25 percent less poverty today if we had the marriage rates we had in 1970 (79 percent of  U.S. adults were married then, versus only 52 percent today). Cutting the poverty rate by a quarter would of course benefit individuals who escape poverty, and also benefit government and taxpayers by cutting the amount that needs to be spent on assistance to poor people.

And according to the Heritage Foundation, when parents are married the probability of a child living in poverty drops by an amazing amount – 82 percent.

On top of this, a 2008 report by the Institute for American Values estimated that taxpayers spent $112 billion a year for divorce and unwed childbearing. Adjusting that for inflation and the continued rise of both those family situations would make the cost substantially higher today.

A new Minnesota law enacted last year with bipartisan support and going into effect in August attempts to remove the marriage disincentive and could serve as a national model.

The Minnesota law increases the family income threshold to allow couples to continue receiving government benefits for one year following a new marriage, as long as family income is no higher than 275 percent of the federal poverty level.

The new law was proposed after clergy reported to Minnesota activists that single mothers who would like to get married were refraining because their husband-to-be would not earn enough to compensate for the mother’s loss of benefits. This new law gives the couples 12 months to come up with a plan to become financially stable without government assistance.

My aim as director of National Marriage Week USA is to strengthen marriages, and to get the word out that both the left and the right applaud marriage as a solution to poverty.

This effort is appealing to both progressives and conservatives, according to Minnesota activists Jason Adkins and Anne Kirsnik, who initiated the idea for the new law on benefits for married couples in that state. The bill passed in a Republican-majority state Legislature and was signed by a Democratic governor.

Adkins said that progressives like the new law because they want to give a leg up to those in poverty with hopes of moving them further toward financial sustainability. Conservatives also care about alleviating poverty and want to promote marriage.

There is no question that poverty and political acrimony are two significant issues that our country faces. As director of an annual campaign to strengthen marriage, I am encouraged that Minnesota officials from both political parties have addressed both with this law. It is my hope that other elected officials will follow in these footsteps and bridge the political divide to help American families.

Sheila Weber is the executive director of National Marriage Week USA.

Sursa: foxnews.com

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

Moaşa refuza să avorteze

O creştină catolică britanică, moaşă de profesie, a fost concediată pentru că refuza să participe la proceduri de avort: LINK

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

Nasterea si Invierea Domnului Isus Hristos

Nasterea si Invierea Domnului Isus Hristos

Romani 1:3-4

pastor Florin VanceaCraciunul a trecut, pastele urmeaza sa vina. Acestea sunt cele doua sarbatori pivotale sau cruciale ale crestinatatii: Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului – Craciunul; si sarbatoarea inverii Mantuitorului – Pastele; este proverbiala expresia ‘la Pasti si la Craciun’. Insa le pastram separate, la Pasti se predica despre inviere nu despre nastere, iar  la Craciun se predica despre nastere nu despre inviere, fiecare isi are specificiul ei si specialul ei. Merita insa sa ne intrebam, care este relatia dintre ele, care este legatura, raportul si similitudinile dintre nasterea Mantuitorului si invierea Lui? Apostolul Pavel face conectia intre nasterea lui Hristos si invierea Sa cand le aminteste in Romani 1: 3 si 4. Cred ca acum, cand am suntem intre ele, am trecut de Craciun si anticipam sarbatoarea Invierii, merita sa facem efortul sa le privim impreuna si sa cumulam intervenia speciala a lui Dumnezeu din aceste doua evenimente care au schimbat istoria lumii si destinul nostru etern.

1. Nastrea lui Hristos a fost o minune unica si invierea Sa a fost o minune unica.

Au mai fost nasteri miraculoase dar nu ca a Domnului Isus, si au mai fost invieri din morti dar nu ca a Domnului Isus. Nasterea Sa este unica pt ca El se naste din fecioara. Au mai fost nasteri miraculoase dar nimeni nu s-a mai nascut din fecioara. In Scriptura gasim nasteri miraculoase ca de exemplu Sara care a nascut la varsta de 75 de ani dupa ce toata viata n-a putut avea copii. Dumnezeu l-a dat pe fiul promisiunii prin Sara nu prin Agar, ca sa se vada puterea lui Dumnezeu si nu a omului. Rebeca a fost stearpa pana cand Dumnezeu a intervenit si a capacitat-o sa nasca. Rahela a fost stearpa pana cand Dumnezeu a capacitat-o sa nasca. Toate aceste nasteri au necesitat interventia lui Dumnezeu pt ca poporul pe care Dumnezeu Il forma era poporul lui Dumnezeu, si trebuia sa se vada clar ca nu e initiativa si puterea umana ci divina. In cazul nasterii Domnului Isus are loc o minune a minunilor, diferita de orice alta minune, nimeni nu s-a mai nascut dintr-o fecioara si nimeni nu se va mai nasate dintr-o fecioara

Invierea Sa este unica pt ca El inviaza si biruie moartea si pt noi dand mortilor in pacat iertarea si viata vesnica. Au mai fost invieri din morti, dar nimeni n-a biruit moartea pentru totdeauna. Invierea Sa este unica pentru ca El inviaza si biruie moartea nu doar pt El insusi ci si pentru noi dand mortilor in pacat iertarea si viata vesnica, noi vom invia pt ca El a inviat. Boldul mortii l-a rupt Hristos, a rupt cornul ei, puterea ei, a desbracat-o de autoritate spirituala.“Hristosul inviat nu mai moare…” Aceasta invierea miraculoasa este indicatorul invierii spirituale din morti a credinciosilor si garantia ca intr-o zi si noi vom invia.

Aceste doua evenimente sunt unice pentru ca Hristos este unic, nimeni n-a fost, nu este si nu va fi ca si El. Ambele puncte devin representative pentru matuirea noastra – mantuirea noastra este numita in Noul Testament atat o nastere cat si o inviere. Noi suntem nascuti din Dumnezeu si implicit inviati din moartea spirituala la viata spirituala. Asa cum Hristos prin nastere a intrat din sfera cereasca in cea pamanteasca, pacatosii prin nastere din nou intra din sfera pamanteasca in cea cereasca noi devenim cetateni ai cerului nu dupa moarte ci cand ne nastem dinnou sau, folosind metafora invierii, cand suntem inviati din morti in pacat, cum eram, la viata noua cu Hristos. Viata vesnica nu este o aditie la viata pamanteasca, cand aceasta se termina ci este o turnare din viata lui HRistos in sufletele noastre moarte, care incepe in momentul convertirii si nu se mai termina niciodata.

2.Atat la nasterea Domnului Isus cat si la invierea Sa, ingerii sunt prezenti si au o misiune speciala.

La ambele evenimente au fost martori si vestitori ingerii – mesagerii ceresti au anunat atat nasterea cat si invierea Domnului Isus. Ingerii au fost implicati in evenimentul nasterii. Ingerul Gavril a venit la Maria si a anuntat-o; ingerul l-a instiintat pe Iosif. Ingerii s-au aratat pastorilor pe campia Betleemului si au vestit nasterea Mantuitorului. Ingerii au anuntat si inverea Domnului Isus. “Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s’a pogorat din cer, a venit si a pravalit piatra dela usa mormantului si a sezut pe ea. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.” Mt.28: 2, 3. Ingerul acesta a avut rol de usier. La biserica avem si usieri,si asa cum le spune si numele, rolul usierilor este sa stea la usa, sa deschida usa, sa salute, sa dea un bun venit celor celor ce intra, sa ghideze pe cei ce intra, in special pe vizitatori spre un loc in adunare. Responsabilul din fatza este pastorul, responsabilul din spate este usierul. In cazul ingerului dela mormant, el era si usier si predicator. El a tinut prima predica de inviere: “Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;” Mt. 28: 5,6.

Ingerii n-au intervenit decat in situatiile cu totul si cu totul speciale aceste doua evenimente sunt evenimentele pivotale in care ingerii sunt trimisi din cer sa duca vestea lor oamenilor de pe pamant. Insa ingerii sunt mesageri temporari, ei odata ce duc vestea oamenilor descarca aceasta repsonsabilitate asupra celor ce au auzit vestea, si oamenii devin mesagerii permanenti. La nasterea Domnului, ingerii au dus vestea pastorilor, si pastorii au devenit ei insisi mesagerii: “Dup ace L-au vazut, au istoristi ce li se spunese despre Prunc. Toti ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau pastorii.” Lc. 2: 17, 18.  La invierea Domnului ingerii au dus vestea femeilor, si femeile au devenit ele insisi mesagerii invierii pt ucenici -“…si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ce El merge inainatea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta.” Mt. 28: 7. Ingerii au fost mesageri temporari insa noi suntem chemati sa fim mesagerii permanenti ai lui Hristos – in fiecare zi, in fiecare loc, in fiecare situatie.

3. Nasterea este importanta pentrua ca scoate in evidenta natura Sa umana, invierea este importanta pt ca scoate in evidenta natura Sa divina.

Nasterea evidentiaza natura umana a lui Hristos. Hristos a s-a nascut intre oameni pentru ca a devenit uman.  Cata vreme martorii inverii erau inca in viata in primul secol a fost oameni care au tagaduit nu divinitatea lui Hristos ci umanitatea Lui (1Ioan 4: 1-4).

Invierea evidentiaza natura divina a lui Hristos. “…dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor.”v.3.  Invierea din morti este dovada suprema ca Isus Hristos este divin. Cand scepticii n-au s-au lasat convinsi de minunile Domnului Isus, ei au cerut un super-semn care sa valideze identiatea Lui divina. Domnul Isus le spune despre ‘semnul proorocului Iona’ adica invierea din morti.

Domnul Isus a avut o dubla identitate si intr-un fel avem si noi o dubla identiate – suntem atat pamateni cat si ceresti. Avem o dubla cetatenie – ca oameni avem vulnerabilitati umane (nevoi fizice, emotionale, slabiciuni, boli, moarte) insa ca fii ai lui Dumnezeu noi manifestam trasaturile de character ale Tatalui noastru ceresc; de aceea Aostolul Pavel vorbeste omul de afara si omul dinauntru: “De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostrum de afara se trece, totusi omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi.” 2Cor. 4: 16. Deci in trecerea timpului partea noastra fizica se degenereaza, insa partea noastra spirituala se regenereaza. Lumea pune accentul pe lucurile care se vad, noi trebuie sa punem accentul pe lucrurile care nu izbesc ochii, noi suntem chemati sa investim in cele ce nu se vad acum, dar sunt vesnice.

4. Nasterea din feciora este operata de puterea Duhului Sfant si invierea din morti este operata de puterea Duhului Sfant.

Duhul Sfant produce trupul lui Mesia in pantecele fecioarei. “Ingerul i-a raspuns: ‘Duhul Sfant Se va pogora peste tine, si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Lc. 1:35. “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s’a zamislit in ea, este dela Duhul Sfant.” Mt.1:20.

Duhul Sfant care s-a plimbat la creatie peste ape si-a energizat creatia dandu-I viata, a fost acelasi Duh care a energizat pantecele fecioarei si a produs trupul Mantuitorului, fara sa fie nevoie de interventia vreunui barbat. Asa cum trupul lui Adam a fost creat din tarana si nu procreat, Duhul lui Dumnezeu a creat trupul celui de-al doilea Adam din celulele fecioarei si n-a fost procreat.

Acelasi Duh Sfant care a produs trupul lui Hristos in pantecele fecioarei, il si inviaza din morti;  “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din  morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Rom. 8:11. Cel ce a iesit prin puterea dumnezeiasca din pantecele unei fecioarei, iese prin putere dumnezeiasca din pantecele pamantului si din legaturile mortii.

Duhul Sfant a facut nasterea noastra din nou si invierea noastra din morti. Am fost nascuti prin Duhul Sfant ca sa traim prin Duhul Sfant, am fost inviati prin Duhul Sfant ca sa traim prin Duhul Sfant.

5. Nasterea arata autoritatea lui Dumnezeu peste material, Invierea arata autoritatea lui Dumnezeu peste domeniul spiritual.

Prima este modul de accesare a lui Hristos a vietii pe pamant, a doua modul de accesare a vietii in domeniul spiritual si ceresc. Nasterea ‘materializeaza’ spiritualul –  (da un trup material identiatii spirituale a Fiului lui Dumnezeu.) Numai creaturile pamantesti au o parte materiala, adica trupul pentru ca este facut din materialul planetei pe care traim. Suntem pamanteni nu numai pentru ca traim pe pamant ci si pt ca suntem facuti din pamant. In eternintate Hristos n-a avut un trup de carne si oase, pt ca Dumnezeu este spirit…si cerul este un domeniu spiritual, adica de o categorie diferita cele in care noi existam aici pe pamant.

Invierea “spiritualizeaza” materialul. Trupul Sau a fost material dar a deveint spiritual, a capatat proprietati spirituale, adica nu mai era supus legilor la care e supusa materia. Cu acest trup a iesti din mormanat inainte de deschiderea mormantului, inainte ca piatra sa fie data la o parte. Cu acest trup a intrat in casa in care ucenicii erau cu usiele inchise, baricadati, de frica iudeilor, Domnul a aparut in prezenta lor. Cu acest trup Domnul Isus a aparut celor doi in drum spre Emaus si dupa ce-a ajuns cu ei la desinatia lor, la cina L-au recunoscut si El s-a facut nevazut, a disparut din prezenta lor. Cu acest trup inviat spiritualizat El a invins gravitatia si s-a-naltat la cer.

Ambele evenimente demonstreaza autoritatea absoluta a lui Dumnezeu atat asupra spiritualului cat si asupta materialului. Dumnezeu patroneaza ambele domneii – asta ne da incredere, ca Dumnezeul nostru este stapan si peste duhul nostrum si peste trupul nostru.  Dumnezeu nu este interesat doar in aspectele pe care noi le numim ‘spirituale’ ci e interesat si in modul cum lucram, si in modul cum cheltuim banii, si in modul cum ne relaxam, etc.

6. Nasterea arata umilinta Sa, invierea arata Gloria Sa.

Nasterea ne arata portretul gingasiei, invierea portretul grandorii.

Hristos S-a coborat in lumea mortii prin nastere.  –un copilas dragalas, gingas si vulnerabil. Hrisos S-a inatat biruitor peste moarte prin inviere. –un razboinic biruitor si invincibil. “De aceea este zis: ‘S’a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor.’ Si acest: ‘S-a suit’, ce insemneaza decat ca inainate Se pogorase in partile mai de jos ale pamantului? Cel ce S’a pogorat, este acelas cu acel ce s’a suit mai pe sus de toate cerurile, ca sa umple toate lucurile.” Efes. 4: 8-10.

In nastere El se face minuscul prin inviere ne-arata ca este magnific. In nasterea se vede cat de vulnerabil se face El, in inviere se vede cat de victorios este El. Invatam de aici modul cum Hristos a impletit gingasia cu grandoarea, trebuie sa stim sa ne facem mici cum s-a facut El prin nastere, si in acelasi timp trebuie sa invatam sa fim luptatori bravi, si victoriosi, cum s-a facut El prin inviere. Cu semenii care au nevoie de noi trebuie sa fim plini de gingasie, insa cand ne confruntam cu ispita, si ispititorul trebuie sa fim categorici, bravi, curajosi, fermi, ofensivi, neclintiti, victoriosi. (nu invers… vulnerabil in fatza ispitei, si agresiv cu cei mai slabi …)

7.  Nasterea este punctul de plecare, invierea este linia de sosire.

Domnul Isus este Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica Cel ce incepe si cel ce sfarseste procesul mantuirii. Hristos a avut o nastere unica, a avut o viata unica, a avut o moarte unica si a avut o inviere unica. Prima profetie mesianica o face Dumnezeu cand da verdictul impotriva sarpelui la excomunicarea omului din Eden: “Vrasmasie voi une intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Genesa 3: 15  Prin nasterea Fiul lui Dumnezeu devine samanta femeii, iar prin inviere El zdrobste capul sarpelui. Nasterea implineste prima parte a acesti profeti mesianice pentru ca Hristos devine prin nastere ‘samanta femeii’, invierea implineste a doua parte a acestei profetii pt ca Hristos in invierea Sa opereaza ‘zdrobirea capului’ sarpelui. El este vrednic de ascultare totala si de adorare sincera.

Pentru noi nasterea din nou este punctual de plecare, adica startul vietii spirituale pe care ne-a dat-o Hristos, insa invierea din morti la a doua Sa venire va fi punctual de sosire in totala si finala implinire a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu pentru noi.

Pastor Florin Vancea

Biserica Baptista Romana “New Life”, Hollywood FL, USA

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

Pasiunea celui transformat – Viata apostolului Iacov

Pasiunea celui transformat

Viata apostolului Iacov

picture.pngIntalnirea cu Domnul Isus a transformat viata lui Iacov. Ca şi tovarăşul său Petru şi Andrei, Iacov fiul lui Zebedei, s-a întalnit cu Domnul Isus in Galileia. Ceea ce ne face să credem că a fost un Galileian. Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi carpeau mrejile. El i -a chemat. (Matei 4:21)

De asemenea avem o relatare Biblică cu privire la mama lui, care era una din femeile ce au stat langă crucea Domnului Isus, la răstignire. Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să -I slujească.  Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei. (Matei 27:55-56) Mai întai copii apoi şi mama lor. Ce frumos, părinţii impreună cu copii, urmează pe Domnul Christos.

Iacov şi fratele său, care erau pescari de meserie, când au fost chemaţi, au lăsat corabia şi pe tatăl lor, împreună cu toţi lucrătorii şi au mers după Domnul Isus. Nimeni şi nimic nu i-a mai putut opri. A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într-o corabie, şi îşi dregeau mrejile. Îndată i -a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.(Marcu 1:19-20)

Supăraţi că oamenii din Samaria nu au vrut să primească pe Învăţătorul lor, Iacov şi Ioan doresc să-i mistuie pe aceştia cu foc din cer; dar Domnul Isus îi opreşte. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: ,,Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“ Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le -a zis: ,,Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! (Luca 9:51-55) De cele mai multe ori, cand numele apostolului Iacov, este menţionat în Scriptură este însoţit şi de expresia ; “fiul lui Zebedei”. Probabil că din pricina caracterului impulsiv Domnul Isus l-a numit pe Iacov şi fratele său Ioan, “Fii tunetului” (Marcu 3:17).

Privind la relaţia Domnului Isus cu ucenicii săi, observăm că au fost câţiva dintre ei, cu care Domnul a avut o relaţie mai apropiată. Iacov este unul din ei. Cand Domnul Isus merge pe munte şi are loc schimbarea la faţă, Iacov este printre cei 3 ucenici care merg cu El pe munte (Matei 17:1-2). Cand Domnul Isus a mers să vindece fiica fruntaşului Sinagogii, n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. (Marcu 5:37) Domnul Isus a vorbit despre moartea lui Iacov cand i-a zis lui şi fratelui său Ioan următoarele: ,,Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi; (Marcu 10:39). Iacov avea să bea paharul pe care l-a băut şi Domnul Isus. Cum s-a întamplat aceasta? Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus manile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Cand a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana şi pe Petru. Erau zilele praznicului Azimilor. – (F.A. 12:1-3) Apostolul Iacov, fiul tunetului, a fost prins, chinuit şi apoi ucis cu sabia din pricina credinţei lui în Domnul Isus Hristos. Moartea lui, a fost atât de chinuitoare, că a plăcut tuturor Iudeilor, care urau pe creştini şi le doreau moartea. Cel transformat, de catre Domnului Isus, traieste cu pasiune pentru Dumnezeu!

Pastor Ion Damian

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

BOLI – RUGĂCIUNI DE VINDECARE – DUMNEZEU CA MEDIC

Tendința este de a cădea în una din cele două extreme când abordăm acest subiect: fanatism sau cinism. Fanaticii privesc vindecarea ca pe scopul principal al lui Dumnezeu și totodată o consideră măsura credinței omului. Cinicii consideră că orice legătură între rugăciune și vindecare este în cel mai bun caz o coincidență și în cel mai rău caz o înșelăciune. Un fanatic se va îndrepta spre rugăciune și va exclude medicina. Un cinic se va îndrepta spre medicină și va exclude rugăciunea.

Se poate ajunge și la un echilibru sănătos. Medicul este prietenul lui Dumnezeu. Rugăciunea este prietenul medicului.

Este foarte important exemplul dat de Domnul Isus. „Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, și El i-a tămăduit; așa că noroadele se mirau, când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd; și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.” (Matei 15:30, 31).

Ce au făcut noroadele cu bolnavii? I-au adus la picioarele lui Isus. Acesta este scopul rugăciunii pentru bolnavi. Îi aducem pe bolnavi la picioarele Medicului și Îi cerem să Se atingă de ei. Acest pasaj ne dezvăluie și rezultatul rugăciunii de vindecare: „Și-L slăveau pe Dumnezeul lui Israel”. Scopul suprem al vindecării nu este doar un trup sănătos, ci lărgirea Împărăției. Dacă scopul lui Dumnezeu este acela de a le da o sănătate perfectă tuturor copiilor Săi, atunci El a eșuat, pentru că nimeni nu se bucură de o sănătate perfectă și toți mor. Dar dacă scopul lui Dumnezeu este acela de a lărgi granițele Împărăției Lui, atunci a reușit. Pentru că de fiecare dată când se face o vindecare este ca și cum s-ar predica o mie de predici.

Domnul Isus a petrecut trei zile cu acești patru mii de oameni și din ceea ce ni se spune în Biblie, nu a rostit nicio predică. Avea însă o compasiune extraordinară pentru ei. Îți poți imagina câți oameni așteptau să ajungă aproape de El? Oameni în cârje, bandajați la ochi, aduși de prieteni sau duși în brațe de părinți. Timp de șaptezeci și două de ore, Isus a privit fețele îndurerate și apoi a spus: „Mi-este milă de gloata aceasta” (Matei 15:32). Mila inepuizabilă a lui Isus. Reține acest lucru: Durerea de pe pământ provoacă durere în cer. Și Domnul Isus va continua să Se ridice și să îi primească cu brațele deschise pe bolnavi, atâta timp cât bolnavii vor veni cu credință la El.

El va face de fiecare dată ceea ce trebuie făcut. „Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?” (Luca 18:7).

Rugăciunea de vindecare Îl imploră pe Dumnezeu să facă dreptate. Cineva a rostit următoarea rugăciune pentru câțiva pacienți: „Doamne, Te rog să Îți tragi Tu primul pe mâini mănușile chirurgicale.”

Pastor Ioan Cocîrțeu

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

De ce au loc masacre la școlile din America?

În data de 14 Februarie 2018 un tânăr din SUA în vârstă de 19 ani, pe nume Nikolas Cruz, a pătruns înarmat cu o puşcă într-o şcoală din localitatea Parkland, statul Florida,  în miezul zilei,  şi a început să tragă în elevii şi profesorii pe care îi întâlnea, ucigând 17 persoane şi rănind cel puţin alți 15 înainte de a fi oprit şi reţinut de către poliţie.

Ca şi în alte cazuri când s-au întâmplat astfel de tragedii, dincolo de oroarea şi durerea de nedescris de care este cuprinsă comunitatea în care se întâmplă un astfel de eveniment, mass-media americană reacţionează, aproape întodeauna, în acelaşi mod: se cere mai multă consiliere psihologică, sume de bani mai mari care să fie alocate pentru instituţiile de tratament psihiatric şi, bineînţeles, o legislaţie mai aspră privind controlul armelor de foc. Apoi se spune că, de fapt, ucigaşul nu ar fi avut rea-voinţă, că era un bolnav mintal care avea nevoie de înţelegere şi reabilitare.

Ca şi cetăţeni ai unei ţări în care posesia armelor este interzisă putem uşor crede că armele sunt problema. Însă există și o altă față a adevărului pe care, ca şi creştini, nu avem cum să nu o vedem.

Din nefericire America a devenit o ţară care a uitat de cele 10 porunci, şi-a pierdut frica de Dumnezeu şi unde o întreagă generaţie de tineri a crescut fără o călăuză morală, unde se cere rugăciune pentru familiile victimelor, dar Dumnezeul căruia îi sunt adresate aceste rugăciuni este ignorat.

Ce este şi mai grav este că  Biserica şi-a pierdut din influenţa şi autoritatea pe care ar trebui să o aibă şi a devenit pentru mulţi irelevantă. Credinţa creştină este ridiculizată, iar multor creştini le este frică să vorbească cu curaj despre neprihănire.

Mulţi dintre predicatorii populari care apar la televizor vorbesc prea puţin despre judecată, pocăinţă, pedeaspsa veşnică şi astfel oamenii rămân ignoranţi şi ajung să numească răul bine, şi binele rău. Nu mai există nici o oprelişte şi asta se întâmplă atunci când lucruri precum avortul, pornografia, adulterul, curvia, homosexualitatea, blasfemia, violul, furtul, minciuna  și înșelătoria devin acceptabile in societate.

Ce pot face însă creştinii care îl iubesc pe Dumnezeu? Răspunsul este simplu: Roagă-te! Fii sare şi lumină. Apără credinţa şi neprihănirea cu curaj. Împărtăşeşte Evanghelia cu prietenii tăi sau chiar cu necunoscuţi, ori de câte ori ai ocazia.

Articol preluat de pe http://www.livingwaters.com

Sursa: stiricrestine.ro

Publicat de: damianion | Februarie 19, 2018

Stiri crestine – februarie 2018

Older Posts »

Categorii