Postat de: damianion | octombrie 20, 2008

Bine ați venit!

poza

Va dorim o lectura placuta!

God bless you!

 „Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, increde-te in El si El va lucra” Psalmul 37:5

drapel-romania-animat

“Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui.” Proverbe 19:22

poza

new ARTICOLE

https://damianion.wordpress.com/articole-publicate-in-farul-crestin/

globPe cine foloseste Dumnezeu?

 

 

Viata lui Ghedeon ofera raspuns acestei intrebari. Viata lui Ghedeon este departe in istorie, insa daruirea lui fata de Dumnezeu si modul in care Dumezeu l-a folosit in planul Sau arata cum lucreaza Dumnezeu folosind oamenii dedicati Lui.

Daca vrei ca Dumnezeu sa te foloseasca si pe tine in mareata si minunata Lui lucrare urmareste mai jos daca ceea ce l-a caracterizat pe Ghedeon te caracterizeaza si pe tine.

1. Pe cel ce se pocaieste, desi nu este fortat de nimeni

Ghedeon a trait intr-o vreme in care Israelul era in apostazie in relatia cu Dumnezeu si subjugare fata de poporul Madian (Judecatori 6:1-6). Imoralitatea poporului evreu a dus la pedepsirea acestuia. Judecatori 1:2 zugraveste tabloul tragic de vietuire a lui Israel: ,, Mîna lui Madian a fost puternică împotriva lui Israel. Ca să scape de Madian, copiii lui Israel fugeau în văgăunile munţilor, în peşteri şi pe stînci întărite.”

In timp ce poporul traia consecinta neascultarii de Dumnezeu, tanarul Ghedeon este chemat de Dumnezeu la slujire. Desi la inceput Ghedeon a avut un cuvant de ezitare, datorita dramei in care traia poporul sau, el nu a dat curs ispitei care vine sa il invinovateasca pe Dumnezeu atunci cand este suferinta (6:13). Ghedeon a avut taria de a privi la lucruri din perspectiva lui Dumnezeu. Poporul suferea nu fiindca Dumnezeu era nedrept, ci datorita trairii in pacat.

Intr-un context idolatru cand poporul nu dorea sa faca voia lui Dumnezeu, tanarul Ghedeon decide sa dea curs cercetarii lui Dumnezeu. Astfel el ,,dărîmă altarul lui Baal, … , şi taie parul închinat Astarteii” (6:25-28). Ghedeon distruge idolii din casa tatalui sau, de fapt el se pocaisete de buna voie de trairea pacatoasa avuta pana atunci. La Dumnezeu, Ghedeon gaseste pacea pe care nimeni nu i-a oferit-o in acele zile de deznadejde (6:23,24).

 

     2. Pe cel ce nu se teme, desi problema este mare si grea

Dumnezeu il cheama pe Ghedeon sa fie conducatorul poporului in lupta de eliberare de sub jugul madianitilor.           

Madian a facut o coalitie impotriva lui Israel (7:12) si numarul soldatilor armatei dusmane era de aproape 135.000 de persoane, in timp ce armata lui Ghedeon numara 32.000 de luptatori. Fiindca Dumnezeu nu foloseste pe cei fricosi, 31.700 de evrei au fost lasati sa se intoarca acasa. Nu intotdeauna cei multi sunt viteji.

Oare inima lui Ghedeon nu a fost incercata de indoiala cand acesta a vazut numarul mare de evrei care l-au parasit, iar armata dusmana era mult mai mare decat a lui ? Dumnezeu l-a folosit pe Ghedeon fiindca nu s-a temut si a ramas increzator in El.

 

    3. Pe cel ce vegheaza, desi altii se plang si au temeri

Dumnezeu a selectat de doua ori armata lui Israel pana ce au ramas doar cei demni pentru a fi folositi de El. La inceput au plecat fricosii 7:3, iar apoi cei ce nu au aratat ca pot fi atenti si nu pot veghea in lupta 7:5-7.

Dumnezeu nu foloseste in lucrarea Lui pe cei ce nu se califica, conform cu standardul Sau. De remarcat este faptul ca Dumnezeu nu renunta la acest principiu, chiar daca putini vor ramane in slujba Lui.

 

    4.  Pe cel ce se increde in Dumnezeu, desi influenta celor ce renunta este mare

Dupa selectarea armatei lui Ghedeon nu au ramas cei care aveau calitati de  mari razboinici, ci acei care erau dispusi sa se bizuie pe Dumnezeu. Din versetele 7:9-11 se observa clar ca si cei 300 de barbati ramasi cu Ghedeon, aveau nevoie de incurajare. Spre deosebire de cei care au renuntat, acestia din urma aveau incredere in Dumnezeu.

Astfel, la indemnul Domnului, Ghedeon impreuna cu Pura s-a apropiat in timpul noptii de tabara dusmana. Aici a auzit pe unul din dusmani istorisind visul avut, iar alt dusman dand talmacirea visului. Pana si dusmanii au inteles inainte de lupta ca Dumnezeu a hotarat victoria Israelului. Cu o astfel de incurajare Ghedeon si oamenii care l-au insotit au pornit lupta de eliberare. Biruinta este realizata de Dumnezeu folosindu-se de cei increzatori. Rolul acestora este dat de credinta lor.

 

5. Pe cel ce duce lucrarea pana la sfarsit, desi o rezolvare partiala a problemei pare a fi suficienta

Versetele 7:16-22 indica spre o viziune divina pusa intr-o strategie umana in lucrarea pe care Ghedeon o face. Cei multi si puternici sunt biruiti de cei putini, dar care lupta in Numele lui Dumnezeu.

Imediat ce mica oaste a lui Israel a pornit lupta de eliberare, Dumnezeu a adus si biruinta. Biblia vorbeste despre coalitia lui Madian ca a ajuns sa fuga din fata celor 300 de evrei. In acest context Ghedeon s-ar fi putut multumi de biruinta avuta si sa fi declarat victoria si independenta fata de Madian. Insa, oricand dusmanul pus pe fuga s-ar fi putut intoarce.Astfel, Ghedeon nu s-a oprit aici, ci a urmarit dusmanul pana ce l-a infrant cu totul.

 

     6. Pe cel ce aduce pace intre oameni, desi coflictul este gata facut

In timpul urmaririi dusmanilor, barbatii lui Efraim s-au certat cu Ghedeon argumentul fiind dorinta lor de a fi participat la lupta. Insa, Ghedeon condus de Duhul lui Dumnezeu stie cum sa le raspunda pentru a nu se face dezbinare in poporul Domnului – 8:3 ,, … După ce le-a vorbit astfel, li s’a potolit mînia.”

Se poate observa la Ghedeon daruirea lui fata de Dumnezeu, dar si dorinta de unitate pentru poporul pe care il slujeste in Numele Domnului. Dumnezeu nu foloseste pe cei care dezbina.

 

    7. Pe cel ce impune disciplina lui Dumnezeu, desi neoranduiala i-a cuprins si pe cei batrani

In timp ce Ghedeon urmarea pe ultimii dusmani, ajuns la Sucot, oamenii de aici impreuna cu batranii nu l-au spijinit. Versetele 8:5-9 vorbesc despre refuzul celor din Sucot si Penuel sa colaboreze cu Ghedeon si armata Domnului.

In urma biruintei totale asupra dusmanilor Ghedeon revine in Sucot si Penuel unde face o judecata dreapta pentru cei care nu l-au spijinit in implinirea planului lui Dumnezeu – 8:15-17. Ghedeon era un slujitor impaciuitor, insa, in acelasi timp, si unul drept fiindca autoritatea si randuiala lui Dumnezeu trebuie respectate.

 Pastor Ion Damian

      

  

.

    

CITITI UN SITE PENRU SUFLET www.radna.ro

Emisiunea “DESCOPERA-TI CHEMAREA” s-a mutat de la radio Alt Fm

VOM REVENI CURAND!

Va invitam sa ne impartasiti parerea dumneavoastra despre emisiune.

Va multumim! 

descoperachemarea@yahoo.com

LATEST NEWS

poza

646x404

pozza

poza

Postat de: damianion | august 27, 2016

Când Dumnezeu spune Nu

cropped-grau

Când Dumnezeu spune Nu

Îti place când auzi ca ti se spune NU? De când esti mic, auzi mereu: „Nu-i voie … nu fa asta, nu fa cealalta, nu pune mâna.” Te astepti când cresti sa îi auzi mai putin pe parintii tai spunând: „Nu-i bine, nu-i frumos … nu te casatori cu cutare, nu te du acolo…”

Sti însa ca si Domnul spune mult nu? Opt dintre cele Zece Porunci date de Dumnezeu încep asa: sa nu!

Dumnezeu spune nu si la lucrurile aparent bune!

Îti aduc aminte de un moment din viata lui David. În cele mai bune zile din viata lui David (mai sunt si din astea) se bucura de un timp fara probleme, de odihna. Acum când reflecteaza la harul lui Dumnezeu, îi vine un gând, se naste un vis maret în inima lui: vrea sa zideasca o casa mare, un loc permanent în care sa locuiasca Domnul. Singura problema la aceasta mareata idee este ca Domnul a spus nu!

Sunt probabil multi, la fel ca mine, care L-au auzit nu o data în viata lor pe Domnul spunând NU. Ai cerut ceva, dar nu ai primit, L-ai rugat pe Domnul sa faca ceva si nu a facut. Câti nu au cerut poate sanatate, lucruri bune, binecuvântari de tot felul, si poate ca la unele Domnul a spus … nu.

Nu stiu de ce Domnul spune nu, dar stiu cum trebuie sa reactionam!

Dorinta lui David a fost una buna, Domnul chiar îl lauda pentru ca are o asemenea idee: „Tatal meu, David, avea de gând sa zideasca o casa Numelui Domnului, Dumnezeului lui Israel. Si Domnul i-a zis tatalui meu, David: «Fiindca ai avut de gând sa zidesti o casa Numelui Meu, bine ai facut ca ai avut gândul acesta. Numai ca nu tu vei zidi casa, ci fiul tau, iesit din tine, va zidi Numelui Meu o casa.»” 2 Cronici 6:7-9

Era o dorinta spirituala, sincera, care venea dintr-o inima curata (Natan îi spune: „Fa tot ce ai pe inima.”), si mai era si un proiect scump. David vrea sa dea, nu sa primeasca, nu cere nimic în schimb. Este una dintre rarele ocazii când oamenii nu se gândesc la ei, ci doar la Domnul. Dar Domnul spune nu. Chiar daca spune nu, Domnul nu te lasa cu inima frânta! Dumnezeu stie sa fie ferm, dar gratios, nu foloseste cuvinte dure. Domnul are un ton bun, Dumnezeu nu respinge când spune nu: El stie de ce!

În schimb îi da lui David! Îi aduce aminte de har, ca l-a luat de la oi, ca dintr-un nimeni l-a facut cineva. Când Dumnezeu înalta pe cineva toti vad, chiar daca nu toti au inima pentru cel înaltat.

Aici apare legamântul davidic: va avea un fiu, care va umbla cu Domnul, va zidi o casa Domnului.

Toate aceste promisiuni mângâie inima regelui. Ce tata mândru!

Cred ca e neplacut ca Domnul sa spuna nu. Dar El stie mai bine. Am citit despre o familie din Scotia cu numele Clark care avea un vis: voiau sa emigreze în Statele Unite, sa îsi schimbe viata. Parintii, împreuna cei noua copii au facut eforturi mari, au sacrificat, au facut economii. În cele din urma au strâns suficienti bani sa plateasca pretul calatoriei pentru toti unsprezece. S-au facut rezervarile pentru vapor, familia era atât de fericita. Cu sapte zile înainte sa plece vaporul, cel mai mic dintre copii a fost muscat de un câine. Doctorii au trebuit sa-l coase, dar cel mai neplacut a fost faptul ca au fost nevoiti sa puna un semn galben pe usa lor: atentie rabie. Exista posibilitatea ca, în urma muscaturii câinelui, copilul sa faca aceasta boala. Vaporul pleca peste o saptamâna. Familia a fost în carantina pentru doua saptamâni. Tatal mânios se gândea cât este de nedrept ca ei sa treaca prin asa ceva. Desi aveau biletele, nimeni nu i-a lasat sa urce în vapor. Mânios pe Dumnezeu, frustrat pe copilul lui, nervos pe toti câinii din oras, suparat din cauza pierderii costului biletelor … s-a închis în sine si nu voia sa mai iasa din casa. La doar câteva zile dupa ce vaporul a parasit portul, în data de 15 aprilie, vasul care trebuia sa-i duca la o viata noua s-a scufundat. Titanicul a disparut în abis si a dus cu el în adâncuri 1.500 de oameni. Când a auzit vestea aceasta, atitudinea tatalui s-a schimbat instant: În rugaciune de multumire, striga catre Dumnezeu, fericit ca familia lui si toti copiii sunt în viata.

Ce sa faci când Dumnezeu îti spune nu în anumite situatii, la anumite gânduri si dorinte bune? David ne arata cum trebuie sa reactionam. El se resemneaza cu o adânca umilinta si se exprima printr-o devotiune profunda: a stat jos înaintea Domnului, spunând ca nu merita asa binecuvântari. El Îi vorbeste lui Dumnezeu despre el si casa lui, despre copii, despre toate, recunoscând mâna Domnului.

Tu când ai multumit ultima oara pentru toate binecuvântarile pe care le-ai primit? Crezi ca le-ai meritat? Cât de bine trebuie sa Îl cunosti pe Domnul ca sa ajungi în aceasta stare!

David e gata sa accepte planul lui Dumnezeu pentru viata lui, sa accepte refuzul lui Dumnezeu pentru el. David nu a fost lasat sa construiasca, dar Domnul l-a lasat sa faca pregatiri pentru Templul care va fi construit de fiul lui, iar el a facut toate pregatirile cu bucurie.

Acum stim ca Domnul spune nu, dar când o face stie El mai bine, iar raspunsul nostrum sa fie potrivit cu harul pe care ni l-a aratat mereu.

Pastor Ovidiu Dragan

A mai trecut un an de la ultimul apel pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara, o declaratie a constiintei crestine. Pe 21 august s-au implinit cinci (5) ani de cind a fost lansata si de atunci a fost semnata de peste 11.000 de persoane. Dorim sa ajungem la peste 12.000 de semnaturi in citeva zile. Socotim potrivit sa re-lansam anual Declaratia dand astfel posibilitatea multora dintre d-tra si noilor nostri cititori sa o semneze. Semnarea ei, dar mai ales cunoasterea punctele ei esentiale, este de o importanta care nu necesita explicatii.

Traim in vremuri tulburi cind valorile sunt asediate, trivializate si se schimba la viteza luminii. Spre rau. Este deci important si necesar sa ne re-amintim periodic de principiile fundamentale si punctele cardinale valorice care sunt comune tuturor crestinilor din Romania si mai ales sa afirmam valorile crestine in viata publica a Romaniei. Declaratia afirma adevarurile si valorile fundamentale pentru care miscarea pro-familie si pro-viata din Romania militeaza de ani de zile. Va rugam, deci, cititi Declaratia, semnati-o si dati-o la cit mai multi altii sa o semnezeSprijiniti eforturile noastre semnind Declaratia! Haideti, deci, in citeva zile sa trecem peste 12.000 de semnaturi!
 
CUM SE SEMNEAZA DECLARATIA?
 
Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor.Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”) 
 
Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”   
 
Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.
 
CUM CRESTEM SEMNATURILE IMPREUNA?
 
Cum putem creste impreuna numarul de semnaturi? Nu implica mare lucru sau investitie de timp. Doar citeva actiuni simple care iau doar citeva minute. In consecinta:
 
1.         Cei care inca nu ati semnat Declaratia sunteti invitati inca o data sa o semnati.
 
2.         Trimiteti linkul Declaratiei sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs. de adrese electronice pentru a fi semnata. Daca deja ati facut-o va rugam sa o faceti inca o data, sau chiar periodic, eventual saptaminal, pentru citeva luni.
 
3.         Postati Declaratia si linkul ei pe siturile dvs. electronice, biserici, parohii, grupuri de discutii, etc.
 
4.         Promovati-o in scoli, la clasele de stiinte sociale sau religie.  
 
5.         Cei care sunteti inscrisi pe situri de socializare (facebook, hi5, netlog…) sunteti rugati sa postati periodic informatii despre Declaratia de la Timisoara si linkul, cu indemnul de a fi semnata. 
 
6.         Parinti – aveti copii care sunt ei inscrisi pe diferite situri electronice. Mergeti la ei, cand sunt la calculator, si cereti-le sa dea un mesaj in retea solicitand semnarea Declaratiei – sau scrieti-l dvs. si trimiteti-l de pe contul lor.
 
TEXTUL DECLARATIEI DE LA TIMISOARA
Postat de: damianion | august 26, 2016

Ascultă întreaga Biblie în doar 90 de ore!

Nu ai timp sa citesti?

Atunci poti ASCULTA toata Biblia (audio) de cateva ori intr-un an!
Poti asculta Biblia on-line, capitol cu capitol, sau o poti descarca gratis, arhivata, completa, de la adresele:
De asemenea, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe viitor poti asculta si pe Youtube si Soundcloud
Lucram in paralel si la aplicatie pentru smartphone. Ne rugam lui Dumnezeu sa finalizam si aplicatia cat mai curand posibil.
Daca vrei sa primesti intreaga Biblie audio pe E-mail, scrie pe adresa <ciobotaioan@yahoo.com>, sau trimite un mesaj pe telefon la 004-0728-276-516 (acelasi numar si pe Whatsapp sau Viber)
Ioan Ciobotă
Postat de: damianion | august 26, 2016

Romanian Baptist Convention 2016

pictures.jpg

Mai multe detalii: AICI

Postat de: damianion | august 26, 2016

Cum recunoaștem depresia?

Cutremur devastator în Italia. Un oraş, distrus complet. Cel puţin 14 persoane au muritUn cutremur cu magnitudinea de 6,2 pe Richter a lovit centrul Italiei. Seismul a avut loc miercuri, la ora 03.36, ora locală, în regiunea Perugia, la o adâncime de numai 10 kilometri. În Roma, cutremurul s-a resimţit timp de aproximativ 20 de secunde, potrivit presei din peninsulă. Oraşele cele mai grav lovite din Italia sunt Accumoli, Amatrice, Posta şi Arquata del Tronto, a spus purtătorul de cuvânt al pompierilor italieni. Serviciul de Protecție Civilă din Italia a oferit primul bilanț neoficial: 120 de morți. 150 de persoane sunt încă date dispărute.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/cutremur-italia_1973842.html#ixzz4IHiuz2Cq
Follow us: @realitatea on Twitter

sursa: http://www.realitatea.net/ 

Postat de: damianion | august 24, 2016

Nu te-am cunoscut – Viorel Iuga

Nu te-am cunoscut

Mulţi dintre noi am crescut în sărăcie, iar unii chiar în mizerie. Am crescut cu greutăţi, fără să ni se împlinească toate dorinţele. Am mâncat ce am avut, am muncit din greu, ne-am spălat cum am putut şi am dormit mai mulţi într-un singur pat. Unii dintre noi am fost obligaţi de către părinţi să învăţăm, să muncim, să respectăm, să salutăm. Nu ascundem faptul că unii am fost obligaţi să mergem la biserică, să învăţăm „Tatăl nostru”, să ne rugăm, să iertăm şi să ne cerem iertare. Am fost obligaţi de către părinţi şi îndemnaţi de biserică să citim Biblia, să fim punctuali şi să întoarcem obrazul celui care loveşte. Sătui de condiţiile precare de acasă, când s-a deschis uşa, mai mult sau mai puţin legal, am plecat sau ne-am lăsat copiii să plece la tine, Europa. Recunoaştem că, la început, şi noi, şi ei am privit şi am râvnit frumusețea ta exterioară. Spre ruşinea noastră, ne-am uitat în primul rând la maşinile, străzile, casele, hainele şi condiţiile tale materiale. Vrăjiţi de ele, pentru că sunt într-adevăr atractive, nu ne-am făcut timp să-ţi cunoaştem inima şi să aflăm care sunt planurile tale de viitor. Nu am crezut atunci că prin liderii tăi ne vei cere să ne uităm identitatea. Nu am crezut că la cârma ta vor ajunge lideri prin care ne vei forţa să uităm omenia şi bunul simţ. Mai dureros este faptul că nu ne-am imaginat nicio clipă că ne vei cere, ne vei impune chiar, să ne uităm originea creştină şi să ne lepădăm de învăţăturile lui Cristos. Ne-am bucurat că ne-ai primit pe noi, pe copiii şi nepoţii noștri cu braţele deschise. Am venit la tine crezând că o vom duce mai bine din punct de vedere material, dar ferm convinşi că ne vom putea creşte copiii mai bine şi din punct de vedere spiritual.

Ei bine, ultimii ani ne-au demonstrat că ne-am înşelat! Atitudinile, afirmaţiile şi acţiunile tale ne-au spus răspicat că ne-am înşelat amarnic! Ne-am înşelat pentru că nu te-am cunoscut. Nu te condamnăm, este vina noastră. Vrăjiţi, cum spuneam, de cele ce izbesc ochii, nu ne-a trecut prin minte că va veni ziua în care ne vei cere să uităm lucrurile învăţate şi să adoptăm alte valori. Nu am crezut că ne vei cere să uităm credinţa, să redefinim familia, să privim păcatele grosolane ca normalitate, să ne schimbăm standardele şi să negăm ce am fost. Da, este vina noastră că nu am cercetat mai mult. Este vina noastră că am repetat greşeala lui Lot, poftind „câmpiile mănoase” şi ignorând imoralitatea oamenilor din „Sodoma şi Gomora”.

Dar trebuie, ne simțim obligaţi să îţi spunem răspicat că cel puţin pe unii dintre noi, nici tu nu ne cunoşti suficient bine. La început, când am venit în casa ta, am fost hotărâţi să NU ne uităm originea, să NU ne uităm bunele obiceiuri şi să NU ne uităm limba. Am dus cu noi poveşti, imagini şi lucruri ce ne aminteau de ţară şi de trecutul nostru. În scurt timp ne-am dat seama că putem schimba şi chiar este bine să schimbăm anumite lucruri. Ne-am străduit să îţi învăţăm limba, să fim muncitori, să ne comportăm civilizat. Ne-am schimbat garderoba, bucătăria, stilul de viaţă, dar pentru tine nu a fost suficient. Abia acum înţelegem mai bine că tu ai avut şi ai alte planuri cu noi.

Ei bine, Europa, ascultă-ne cu atenţie! Sunt lucruri la care, aşa cum ai constatat, am renunţat şi putem renunţa. Sunt însă lucruri la care unii dintre noi NU vom renunţa niciodată. Noi, creştinii evanghelici români, nu vom renunţa niciodată la credinţă. Nu vom renunţa niciodată la Sfânta Scriptură şi la biserică. Nu vom renunţa cu niciun chip la Domnul Isus şi la veşnicie. Ne-am bucura mult dacă cei plecaţi de acasă nu vor uita de Eminescu, Caragiale, Creangă, Blaga, Arghezi, Ioan Alexandru etc. Ne-am bucura dacă nu vor uita că România a dat Europei şi lumii oameni mari precum Coandă, Enescu, Brâncuşi, Grigorescu, etc. Am fi încântaţi să ştie şi nepoţii noştri de Vuia, Cantacuzino, Coandă, Racoviţă, Palade, Vlaicu, Zamfir şi Nadia Comăneci. S-ar putea ca lucrul acesta să ne reuşească sau nu. Dar ascultă-ne bine, Europa! Vom face tot ce depinde de noi ca fraţii noştri plecaţi de pe meleagurile româneşti să nu uite de dragostea Domnului Isus Cristos şi de felul în care trebuie să ne raportăm la ea. Când vom vorbi cu ei la telefon, le vom aminti că avem un Salvator pe care trebuie să Îl respectăm. Când le vom scrie e-mailuri, îi vom ruga să nu uite că suntem vremelnici şi ne îndreptăm spre o patrie cerească. Dacă vor veni nepoţii în vizită, îi vom iubi și ne vom purta cu ei cum ştim noi mai bine, dar îi vom învăţa şi să se roage, să cânte cântece creştine şi să nu renunţe la singura Cale de salvare, Domnul Isus Cristos. Le vom aminti mereu că doar băieţii sunt băieţi şi doar fetele sunt fete. Le vom spune că binecuvântarea vremelnică şi veşnică a lui Dumnezeu nu este dată oricui şi nici în orice condiţii. Vom încerca să le explicăm şi noi ce înseamnă „toleranţă”, „open-mindedness”, „political correctness” şi drepturile minorităţilor. Le vom spune şi noi care este „binele superior al copiilor”.

Ce ne-am dori la acest moment de răscruce? Am vrea să mergem împreună, dar pe drumul bun. Am vrea să fim prieteni, dar nu să ne vindem sufletul. Am vrea să învăţăm de la voi ce este bine, nu doar cum să promovăm păcatul şi mizeria. Am vrea să descoperim împreună lucruri frumoase, dar nu să redefinim ceea ce Dumnezeu a definit deja cu claritate.

Europa, hotărăşte pe ce drum vrei să mergi. Poţi continua să cobori în abisurile păcatului sau poţi decide să te întorci la timpurile acelea frumoasele când îţi conduceai viaţa pe principii creştine. Nu ştim ce vei decide, dar vrem să îţi spunem că noi, cel puţin unii creştini români, am decis deja! Am ales calea îngustă, calea pe care a mers Domnul Isus Cristos şi cu sau fără tine, noi suntem hotărâţi să rămânem pe ea.

Pastor Viorel Iuga

Postat de: damianion | august 24, 2016

​Mai întîi, lumea va înebuni – Daniel Branzei

Mai întîi, lumea va înebuni

De multe ori, cînd sînt uimiţi de mersul lucrurilor şi nu găsesc alt comentariu, oamenii spun: a înebunit lumea! Vorba e o exagerare voită, mărturiseşte o îngrijorare încă sub control şi, cu timpul, s-a tocit, după prea o prea deasă folosire pe teme mici: coafura femeilor, culoarea pantalonilor purtaţi de tineri, mersul pe sîrmă între doi zgîrie-nori şi alte năzbîtii imprevizibile. Din păcate, vremurile în care această vorbă mare era un moft s-au încheiat. Vorba care spune că „a înebunit lumea” spune chiar asta.

Semnele şi dovezile sînt peste tot, apar în fiecare zi şi se măsoară în frici, delir verbal şi masacre. Violenţa publică şi anxietatea au rolul conducător în societate, mai bine zis, în felul în care mase mari de oameni nu mai suportă locurile, relaţiile şi situaţiile care însemnau, pînă de curînd, convieţuire automată şi siguranţă garantată. Primul efect al avalanşei de ştiri tragice şi bizare care dau fundalul de fiecare zi al vieţii îm mari oraşe şi state vest-europene e pervers: lumea înţelege că se întîmplă ceva şi că i se întîmplă ceva, dar nu mai reuşeşte să distingă între cauze şi efect, între ce e posibil şi ce e imposibil.

Iată,de pildă, disputa furioasă între autorităţi şi societate pe tema răspunderii şi a siguranţei publice. Aceleaşi replici au apărut şi s-au derulat furios, fără excepţie, în fiecare stat occidental lovit de terorism. Părţile nu se mai înţeleg şi nici nu pot urmări logica elementară a situaţiei. Mai întîi, reprezentanţi ai publicului cer socoteală statului, poliţiei şi serviciilor secrte. Acuzaţia spune că lumea plăteşte servicii şi funcţionari care nu reuşesc să apere oamenii de atacuri teroriste. Deasemnea, că autorităţile n-au depistat din timp organizarea unui atentat sau n-au avut habar de existenţa celor ce au săvîrşit cel mai recent masacru. Statul răspunde, de pildă prin vocea Ministrului de Interne german sau francez, că nu are cum să asigure protecţia totală. Tot statul merge mai departe şi înştiinţează populaţia că va trebui să trăiască, de acum înainte, cu riscul atacurilor teroriste. Mai mult, reprezentanţi de vîrf ai statului precizează nervos, cu un reproş abia mascat, că securitatea totală şi democraţia nu sînt compatibile. Sîntem deja în mijlocul unei dispute care nu degenerează în răcnete, dar şi-a pierdut logica şi cultivă, mai departe, neîncrederea şi nesiguranţa.

Cel mai uimitor şi semnificativ detaliu al disputei stat incapabil de protecţie – societatea neprotejată e absurditatea comună. Pe de o parte, publicul are pretenţia extremă la securitate totală, în condiţii de deschidere totală, adică doreşte, fără să-şi dea seama, şi limitarea libertăţii şi menţinerea ei. Pe de altă parte, statul tratează valul de violenţă teroristă în manieră penală, ca suită masivă de infracţiuni atipice dar, nu mai puţin, infracţiuni. Ambele părţi sînt departe de problema unei lumi confruntate cu un tip de schimbare fără precedent în istorie şi, deci, de netratat atîta vreme cît marea schimbare nu e recunoscută şi luată ca punct de plecare.

Ce schimbare? Brutal spus, înlocuirea majorităţilor, din interior. Mai clar, transferul continuu de populaţie soldat cu majorităţi de altă cultură, în centre urbane mari şi, pe viitor, la nivel naţional. Regula tipică pentru contactele între populaţii spunea că o majoritate poate fi cucerită sau condusă, dar nu înlocuită de o minoritate de import. Regula a fost infirmată. Pentru prima oară în istoria Occidentului, societăţi cu demografie slabă sînt treptat redefinite de importuri succesive care tind să dea o majoritate sau, în orice caz, o cultură mult mai activă, ba chiar militantă. Şi, cum importul s-a produs legal şi nu prin invazie sau dominaţie, majoritatea locală în scădere şi minoritatea importată în expansiune împart aceeaşi cetăţenie, acelaşi stat, acelaşi oraş şi aceleaşi drepturi. Efectul e devastator în caz de conflict. Violenţa nu mai are însemne şi nu dă preaviz. Teroarea e vecină şi invizibilă. Statul are şanse tot mai mici de prevenţie, iar publicul larg e expus unui pericol vecin cu arbitrariul ruletei. Cu asta, toate elementele pentru discordie, neînţelegere şi iritare isterică sînt la locul lor.

În plan psihic şi mental, nebunia care mănîncă viaţa oraşelor şi statelor occidentale vine din conştiinţa tot mai clară, dar nerostită, a neputinţei. Oamenii care pleacă la servici cu metroul sau ies sîmbăta la restaurant ştiu că pot fi ţinte şi că nu e nimic de făcut. Aproape nu există conversaţie între prieteni care să nu ajungă la sau să nu pornească de la una şi aceeaşi mărturisire resemant-panicată: mi-e frică în fiecare zi, dar n-am ce face! După care, fiecare reintră în rutina programului de fiecare zi, cu speranţa că va fi ocolit de zar. Alte mărturisiri vin de la oameni care spun că se surprind evaluînd spaţii şi situaţii publice din perspectiva teroristului: e acest loc destul de aglomerat? Piaţa de legume e sigură? Dar tîrgul producătorilor de lînă în care tocmai am intrat? Ce şanse sînt ca un atac terorist să aibă loc pe linia mea de metrou?

Încă mai copleşitor e arbitrariul amplificat de arbitrar. Ce înseamnă asta? Înseamnă că terorismul îşi alege victimele la întîmplare, dar lucrează cu o schemă plăsmuită, totuşi,pe baza unei explicaţii: răzbun victimele din Orientul Mijlociu sau opresiunea colonială sau alte pretexte şi alibiuri fără sens. Mai nou, însă, a apărut terorismul arbitrar al celor ce nu au nici măcar o schemă elementară la dispoziţie. E vorba de ucigaşii care ucid dintr-un impuls profund personal şi intraductibil. Recentul caz de la München intră în această serie care nu mai încearcă o motivaţie sau o cauză de ordin colectiv. Interesant şi sumbru, acest val nou de violenţă fără urmă de sens pare să fie încurajat de repetarea violenţei de motivaţie teoristă. Într-un fel, odată spărtura practicată, prin ea se revarsă nebunii suplimentare.

E, deja, mai mult decît poate duce o societate normală, societatea pe care o credeam, pînă nu de mult, dată, stabilă, chiar plicticos de stabilă. Ce urmează deschide un spaţiu larg patologiei. Şocul va schimba lumea. Dar, mai întîi, aşa cum zice o vorbă tocită, lumea va înebuni.

Pastor Daniel Branzei

Un grup de lideri religioși s-au întrunit pentru a emite o declarație, solicitând legislativului statului California, să renunțe la un proiect de lege care ar pune în pericol existența colegiilor creștine, ne informează The Gospel Coalition.

Bloggerul creștin Denny Burk scrie că proiectul de lege ar împiedica finanţarea federală a colegiilor creştine din California, în cazul în care acestea continuă să mențină o imagine biblică a sexualității. În cazul în care proiectul de lege va fi aprobat, acesta va însemna sfârșitul învățământului superior creștin în state. Pentru a contracara această măsură, o serie de lideri religioși importanți s-au unit pentru a se opune și au adresat petiții statului să renunțe la proiectul de lege.

Unii dintre liderii care au semnat declarația sunt cei de la Comisia Convenției Baptiste Sudice de etică și libertate religioasă: Russell Moore, Rick Warren, Jim Daly, Barry Corey și Al Mohler.

Liderii creștini nu au fost singurii care au semnat declarația. Liderii musulmani și evrei s-au alăturat, de asemenea, efortului, temându-se că cenzura educației creștine ar putea duce la cenzura altor forme de educație religioasă.

Declaraţia liderilor religioși a explicat efectul dezastruos al legii senatului 1146 asupra educației religioase: „În timp ce noi nu suntem cu toții de acord cu anumite chestiuni religioase, suntem cu toții de acord că guvernul nu trebuie să se implice în discriminarea minorităților religioase sărace sau în adâncul educației religioase bazate pe credință, e împotriva identității sale americane. „

stiricrestine.ro

Older Posts »

Categorii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 118 alți urmăritori