Libertatea Religioasa

LEGE privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Statul român respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gândire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constitutiei si tratatelor internationale la care România este parte.

(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sa dobândeasca si sa exercite drepturi recunoscute prin lege si nici nu poate fi constrâns, urmarit sau pus într-o situatie de inferioritate pentru credinta sau apartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau cult ori pentru exercitarea, în conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase.

Art. 2. – (1) Libertatea religioasa include libertatea oricarei persoane de a îsi manifesta credinta religioasa în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici si îndeplinirea ritualurilor, precum si libertatea de a îsi schimba credinta religioasa.

(2) Libertatea de a îsi manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Art. 3. – Parintii, tutorii sau alti reprezentanti legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri.

Art. 4. – Orice persoana sau comunitate religioasa are dreptul de a stabili si mentine legaturi cu credinciosi sau comunitati de credinciosi, la nivel national si international.

Art. 5. – (1) Orice persoana are dreptul sa îsi manifeste credinta religioasa în mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridica, cât si în structuri fara personalitate juridica.

(2) Structurile religioase cu personalitate juridica reglementate de prezenta lege sunt cultele si asociatiile religioase, iar structurile fara personalitate juridica sunt gruparile religioase.

(3) În activitatea lor cultele, asociatiile religioase si gruparile religioase au obligatia sa respecte Constitutia si legile tarii si sa nu aduca atingere sigurantei nationale, ordinii, sanatatii si moralei publice, precum si drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

(4) Este interzisa prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase, cu exceptia situatiei când persoana vizata si-a dat în mod expres consimtamântul pentru aceasta.

(5) Este interzisa obligarea persoanelor sa îsi mentioneze religia, în orice relatie cu autoritatile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.

Art. 6. – (1) Gruparea religioasa este forma de asociere fara personalitate juridica a unor persoane fizice care, fara nici o procedura prealabila si în mod liber, adopta si exercita o credinta religioasa.

(2) Asociatia religioasa este persoana juridica de drept privat, constituita în conditiile prezentei legi, care are ca obiect principal de activitate manifestarea unei credinte religioase.

(3) O asociatie religioasa poate deveni cult în conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL II

Cultele

SECTIUNEA 1

Relatiile dintre stat si culte

Art. 7. – (1) Statul român recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, social-caritativ, cultural si de parteneri sociali, precum si statutul acestora de factori ai pacii sociale.

(2) Statul român recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Române si al celorlalte biserici si culte recunoscute, în istoria nationala a României si în viata societatii românesti.

Art. 8. – (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publica. Ele se organizeaza si functioneaza în baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute.

(2) De asemenea, sunt persoane juridice si partile componente ale cultelor, asa cum sunt mentionate în statutele sau codurile canonice proprii, daca îndeplinesc cerintele prevazute în acestea.

(3) Cultele functioneaza cu respectarea prevederilor legale si în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale caror prevederi sunt aplicabile propriilor credinciosi.

(4) Denumirea unui cult nu poate fi identica sau confundabila cu cea a altui cult recunoscut în România.

Art. 9. – (1) În România nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în fata legii si a autoritatilor publice. Statul, prin autoritatile sale, nu va promova si nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari fata de vreun cult.

(3) Statul român coopereaza cu cultele în domeniile de interes comun si sprijina activitatea acestora.

(4) Statul român, prin autoritatile publice abilitate, sprijina activitatea spiritual-culturala în strainatate a cultelor recunoscute în România.

(5) Statul poate încheia cu cultele recunoscute parteneriate în domeniile de interes comun, cât si acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice traditiei cultelor, care se supun aprobarii prin lege.

Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru întretinerea cultelor si desfasurarea activitatilor lor se vor acoperi, în primul rând, din mijloacele proprii ale cultelor, create si administrate în conformitate cu statutele lor.

(2) Cultele pot stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara. Contributiile vor fi deduse din baza de calcul a impozitului pe venit, în conditiile legii.

(3) Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit si încurajeaza sponsorizarile catre culte, în conditiile legii.

(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, în raport cu numarul credinciosilor cetateni români si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinând cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, în conditiile stabilite prin lege.

(5) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, în raport cu numarul credinciosilor cetateni români si cu nevoile reale.

(6) Statul sprijina activitatea cultelor recunoscute si în calitate de furnizori de servicii sociale.

Art. 11. – Sprijinul statului consta si în acordarea de facilitati fiscale, în conditiile legii.

Art. 12. – Utilizarea fondurilor banesti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum si respectarea destinatiei bunurilor primite în proprietate sau folosinta de la autoritatile publice locale sau centrale, se supun controlului statului.

Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte se desfasoara pe baza întelegerii si a respectului reciproc.

(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si învrajbire religioasa.

(3) Împiedicarea sau tulburarea libertatii de exercitare a vreunui cult recunoscut se pedepseste conform prevederilor legale.

Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie sa aiba un organ national de conducere sau de reprezentare.

(2) Unitatile de cult, inclusiv filiile lor fara personalitate juridica, se înfiinteaza si se organizeaza de catre culte potrivit propriilor statute, regulamente si coduri canonice.

(3) Înfiintarea unitatii de cult trebuie sa fie comunicata spre evidenta Ministerului Culturii si Cultelor.

(4) Unitatile de cult nou înfiintate ca persoane juridice pot solicita si primi sprijin financiar în limitele si conditiile prevazute de legea bugetului.

Art. 15. – Sigiliile si stampilele folosite de catre un cult sau de catre o unitate locala de cult trebuie sa contina si denumirea oficiala sub care cultul a fost recunoscut, sau initialele acesteia.

Art. 16. – (1) Cultele recunoscute pot folosi în desfasurarea activitatilor lor orice limba vor considera de cuviinta.

(2) În relatiile oficiale cu autoritatile statului, cultele recunoscute vor folosi limba oficiala.

SECTIUNEA a 2-a

Dobândirea calitatii de cult

Art. 17. – (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeste prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, de catre asociatiile religioase care, prin activitatea si numarul lor de membri, ofera garantii de durabilitate, stabilitate si interes public.

(2) Prin hotarârea Guvernului prevazuta la alin. (1) se ia act si de statutul de organizare si functionare sau codul canonic al cultului respectiv.

Art. 18. – Asociatia religioasa care urmareste sa dobândeasca calitatea de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerului Culturii si Cultelor, însotita de urmatoarea documentatie:

a) dovada ca este constituita legal si functioneaza neîntrerupt pe teritoriul României ca asociatie religioasa de cel putin 12 ani;

b) listele originale cuprinzând adeziunile unui numar de membri cetateni români cu domiciliul în România cel putin egal cu 0,1% din populatia României, conform ultimului recensamânt;

c) marturisire de credinta proprie si statutul de organizare si functionare care sa cuprinda: denumirea cultului, care nu poate fi identica sau asemanatoare cu cea a unui alt cult deja recunoscut, structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, organele de reprezentare, modul de înfiintare si desfiintare a unitatilor locale, statutul personalului propriu, principalele activitati pe care cultul întelege sa le desfasoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale; alte prevederi specifice cultului respectiv.

Art. 19. – (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii si Cultelor înainteaza Guvernului documentatia de recunoastere a cultului, însotita de avizul sau consultativ, întocmit pe baza documentatiei depuse.

(2) Daca documentatia este incompleta sau statutele contin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de solutionare se prelungeste corespunzator.

Art. 20. – (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunta asupra cererii prin hotarâre de recunoastere sau de respingere motivata.

(2) Hotarârea Guvernului se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si poate fi atacata în justitie, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(3) În caz de respingere, asociatia religioasa poate relua procedura de dobândire a calitatii de cult numai dupa trecerea unui an de la data publicarii hotarârii Guvernului de respingere sau de la data când hotarârea instantei de contencios administrativ a devenit irevocabila.

(4) Drepturile si obligatiile aferente calitatii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrarii în vigoare a hotarârii Guvernului de recunoastere.

Art. 21. – Guvernul, prin hotarâre, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave sigurantei, ordinii, sanatatii sau moralei publice, ori drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Art. 22. (1) Modificarea si completarea statutelor de organizare si functionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunica spre recunoastere Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor acestei sectiuni, precum si neemiterea acestora în termenele prevazute, pot fi atacate în justittie, în conditiile legii.

SECTIUNEA a 3-a

Personalul

Art. 23. – (1) Cultele îsi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.

(2) Personalul cultelor poate fi sanctionat disciplinar pentru încalcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului.

(3) Personalul clerical si cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat sa dezvaluie faptele încredintate sau de care a luat cunostinta în considerarea statutului lor.

Art. 24. – (1) Salariatii si asiguratii cultelor religioase ale caror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurarilor sociale de stat vor fi supusi prevederilor legislatiei privind asigurarile sociale de stat.

(2) Salariatii si asiguratii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de catre organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora si în acord cu principiile generale ale legislatiei privind asigurarile sociale de stat.

Art. 25. – Personalul clerical si cel asimilat, precum si personalul monahal apartinând cultelor recunoscute, este scutit de îndeplinirea serviciului militar.

Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecata religioasa pentru problemele de disciplina interna, conform statutelor si reglementarilor proprii.

(2) Pentru problemele de disciplina interna sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare si canonice.

SECTIUNEA a 4-a

Patrimoniul

Art. 27. – (1) Cultele recunoscute si unitatile lor de cult pot avea si dobândi în proprietate sau administrare bunuri mobile si imobile, asupra carora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu  traditia si practicile fiecarui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi înstrainate doar în conditiile statutare specifice fiecarui cult.

(3) Prevederile alin. (2) nu afecteaza redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de catre stat în perioada 1940-1989, precum si a celor preluate fara titlu.

Art. 28. – (1) Unitatile locale ale cultelor pot avea si întretine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credinciosii lor. Cimitirele confesionale se administreaza potrivit regulamentelor cultului detinator. Identitatea confesionala a cimitirelor istorice este protejata de lege.

(2) În localitatile în care nu exista cimitire comunale si unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care apartineau cultelor respective sunt înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în functiune, cu acordul cultului detinator al cimitirului.

(3) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a înfiinta cimitire comunale si orasenesti în fiecare localitate.

(4) Cimitirele comunale sau orasenesti se organizeaza astfel încât sa aiba sectoare corespunzatoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce functioneaza în localitatea respectiva.

Art. 29. – (1) Cultele au dreptul exclusiv pentru producerea si valorificarea obiectelor si bunurilor necesare activitatii de cult, în conditiile legii.

(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fara plata taxelor catre organele de gestiune colectiva a drepturilor de autor.

Art. 30. – Bunurile bisericesti sau similare din strainatate, proprietate a statului român sau a cultelor religioase din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesati.

Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contributii, donatii, succesiuni – precum si orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicarii lor ulterioare.

(2) Persoanele care parasesc un cult recunoscut nu pot emite pretentii asupra patrimoniului cultului respectiv.

(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se solutioneaza pe cale amiabila, iar în caz contrar, potrivit dreptului comun.

(4) În cazul retragerii calitatii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau a dizolvarii, destinatia patrimoniului este cea stabilita prin statutul acestuia.

SECTIUNEA a 5-a

Învatamântul organizat de culte

Art. 32. – (1) În învatamântul de stat predarea religiei este asigurata prin lege exclusiv cultelor recunoscute.

(2) Personalul didactic care preda religia în scolile de stat se numeste cu acordul cultului pe care îl reprezinta, în conditiile legii.

(3) În cazul în care un cadru didactic savârseste abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de munca.

Art. 33. – (1) Cultele au dreptul sa înfiinteze si sa administreze unitati de învatamânt pentru pregatirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum si a altor specialisti necesari activitatii religioase a fiecarui cult, în conditiile prevazute de lege.

(2) Fiecare cult este liber sa-si stabileasca forma, gradul, numarul si planul de scolarizare pentru institutiile de învatamânt proprii, în conditiile prevazute de lege.

Art. 34 (1) Cultele îsi elaboreaza planurile si programele de învatamânt pentru învatamântul teologic preuniversitar si programele pentru predarea religiei. Acestea se avizeaza de catre Ministerul Culturii si Cultelor si se aproba de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

(2) Pentru învatamântul superior, planurile si programele de învatamânt se elaboreaza de institutiile de învatamânt, cu acordul cultului respectiv, si se aproba de senatele universitare.

Art. 35. – (1) Personalul didactic din unitatile de învatamânt teologic integrate în învatamântul de stat se recunoaste de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, în conditiile prevazute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauza.

(2) Personalul didactic din unitatile de învatamânt neintegrate în învatamântul de stat se numeste de catre organele statutare ale cultelor religioase în conformitate cu statutele acestora. Cadrele didactice vor avea calificarea necesara conform normelor legale în vigoare pentru învatamântul de stat de grad corespunzator.

Art. 36. – (1) În centrele de plasament organizate de institutiile publice, particulare sau apartinând cultelor religioase, educatia religioasa a copiilor se face conform apartenentei lor religioase.

(2) În centrele de plasament organizate de culte, copiii minori carora nu li se cunoaste religia vor fi educati potrivit doctrinei cultului organizator.

(3) În centrele de plasament finantate de autoritatile publice, consiliile de conducere ale acestora si autoritatea locala pentru protectia copilului hotarasc asupra religiei în care vor fi educati copiii minori carora nu li se cunoaste religia.

Art. 37. – Salarizarea personalului didactic si administrativ din unitatile de învatamânt teologic neintegrate în învatamântul de stat se asigura de catre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii si Cultelor, poate asigura o contributie la salariu, cu respectarea principiului proportionalitatii, în conditiile prevazute de lege.

Art. 38. – Echivalarea si recunoasterea diplomelor si a certificatelor de studii teologice obtinute în strainatate se fac în conditiile prevazute de lege.

Art. 39. – (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinta si administra forme de învatamânt confesional de toate gradele, profilurile si specializarile.

(2) Statul poate sustine financiar învatamântul confesional, în conditiile legii.

(3) Unitatile de învatamânt confesional dispun de autonomie organizatorica si functionala potrivit statutelor si canoanelor lor, în concordanta cu prevederile legale ale sistemului national de învatamânt.

(4) În unitatile de învatamânt confesional elevii sau studentii se pot înscrie indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educatiei religioase a acestora corespunzatoare propriei religii sau confesiuni.

CAPITOLUL III

Asociatiile religioase

Art. 40. – (1) Libertatea religioasa se poate exercita si în cadrul asociatiilor religioase, care sunt persoane juridice alcatuite din cel putin 300 de persoane, cetateni români cu domiciliul în România, care se asociaza în vederea manifestarii unei credinte religioase.

(2) Asociatia religioasa dobândeste personalitate juridica prin înscrierea în Registrul asociatiilor religioase aflat la grefa judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul.

Art. 41. – (1) Oricare dintre asociati, pe baza împuternicirii date de ceilalti, poate formula o cerere de înscriere a asociatiei în Registrul asociatiilor religioase aflat la grefa judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însotita de urmatoarele documente:

a) actul constitutiv, în forma autentica, în care se vor arata obligatoriu denumirea asociatiei religioase, care nu poate fi identica sau asemanatoare cu cea a unui cult sau a altei asociatii religioase, datele de identificare si semnaturile asociatilor, sediul, patrimoniul initial de minimum doua salarii brute minime pe economie, primele organe de conducere;

b) marturisire de credinta proprie si statutul asociatiei religioase care trebuie sa cuprinda: structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, modul de înfiintare si desfiintare a unitatilor locale, drepturile si obligatiile membrilor, principalele activitati pe care asociatia religioasa întelege sa le desfasoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale; alte prevederi specifice asociatiei religioase respective;

c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;

d) avizul consultativ al Ministerului Culturii si Cultelor;

e) dovada privind disponibilitatea denumirii eliberata de Ministerul Justitiei;

Art. 4 2. – (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere si a documentelor prevazute la art. 41 alin. (2) judecatorul desemnat de presedintele instantei verifica legalitatea acestora si dispune, prin încheiere, înscrierea asociatiei în Registrul asociatiilor religioase.

(2) O data cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunica, din oficiu, organului financiar local în a carui raza teritoriala se afla sediul asociatiei religioase, pentru evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de înscriere în Registrul asociatiilor religioase.

Art. 43. – Asociatiile religioase pot înfiinta filiale cu personalitate juridica, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevazute la art. 41 si 42.

Art. 44. – (1) Asociatiile religioase beneficiaza de facilitati fiscale legate de activitatea lor religioasa, în conformitate cu Legea privind Codul fiscal, nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Asociatiilor religioase li se aplica în mod corespunzator si prevederile art. 10 alin. (2), art. 15, 16 si 28.

Art. 45. – Dizolvarea asociatiei religioase se pronunta de instanta competenta atunci când prin activitatea sa asociatia religioasa aduce atingeri grave sigurantei, ordinii, sanatatii sau moralei publice, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, sau când asociatia religioasa urmareste alt scop decât cel pentru care s-a constituit.

Art. 46. – Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 47. – (1) Asociatiile existente, constituite în conformitate cu reglementarile legale privind asociatiile si fundatiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinte religioase, si care doresc sa dobândeasca statutul de asociatie religioasa vor depune la judecatoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociatiei si de radiere a ei din Registrul asociatiilor si fundatiilor si de înregistrare în Registrul asociatiilor religioase tinut de grefa aceeasi judecatorii, însotita de documentatia prevazuta la art. 41.

(2) Cererea va fi semnata de organele statutare de conducere ale asociatiei, aratându-se expres dorinta transformarii asociatiei initiale în asociatie religioasa.

(3) Judecatorul delegat se va pronunta asupra transformarii asociatiei, cât si asupra înregistrarii asociatiei religioase, stabilind si perioada în care asociatia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinte religioase.

(4) Perioada stabilita de instanta va fi luata în considerare si se va adauga perioadei de functionare a asociatiei religioase, în vederea dobândirii calitatii de cult recunoscut.

Art. 48. – (1) În toate cererile si actiunile în justitie privitoare la dobândirea sau pierderea calitatii de asociatie religioasa este obligatorie prezenta procurorului si a reprezentantului Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) Încheierile sau hotarârile pronuntate de catre instanta în cauzele privitoare la asociatiile religioase pot fi atacate cu recurs în 15 zile de la pronuntare la tribunal.

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 49. – (1) La data intrarii în vigoare a prezentei legi, în România functioneaza 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integranta din prezenta lege.

(2) În termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevazute în anexa vor prezenta statutele si codurile canonice Ministerului Culturii si Cultelor, pentru recunoasterea lor.

(3) Recunoasterea statutelor si a codurilor canonice se acorda în masura în care acestea nu aduc atingere prin continutul lor sigurantei nationale, ordinii, sanatatii si moralei publice sau drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

(4) Recunoasterea se realizeaza prin ordin al ministrului culturii si cultelor, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si poate fi atacat la instanta de contencios administrativ, în conditiile legii.

Art. 50. – Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizeaza cu consultarea prealabila a cultelor recunoscute.

Art. 51. – Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Anexa

Lista cultelor recunoscute în România

1. BISERICA ORTODOXA ROMÂNA

2. EPISCOPIA ORTODOXA SÂRBA DE TIMISOARA

3. BISERICA ROMANO-CATOLICA

4. BISERICA ROMÂNA UNITA CU ROMA, GRECO-CATOLICA

5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE

6. BISERICA CRESTINA RUSA DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA

7. BISERICA REFORMATA DIN ROMÂNIA

8. BISERICA EVANGHELICA C.A. DIN ROMÂNIA

9. BISERICA EVANGHELICA LUTHERANA DIN ROMÂNIA

10. BISERICA UNITARIANA DIN TRANSILVANIA

11. UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA

12. BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE DIN ROMÂNIA

13. BISERICA EVANGHELICA ROMÂNA

14. UNIUNEA PENTICOSTALA – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA DIN ROMÂNIA

15. BISERICA CRESTINA ADVENTISTA DE ZIUA A SAPTEA DIN ROMÂNIA

16. FEDERATIA COMUNITATILOR EVREIESTI DIN ROMÂNIA

17. CULTUL MUSULMAN

18. ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: