Life Mission

Pentru ABONAMENT la FARUL CRESTIN (prin posta),

puteti scrie la una din urmatoarele adrese de e-mail:

damianion@yahoo.com, pastorovi@yahoo.com, camelia5deas@yahoo.com

***

ANUNȚ REDACȚIA FARUL CREȘTIN

FARUL CREŞTIN

Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Marcu 16.15

Începând din anul 2017 prețul abonamentelor vor fi:

*** ROMÂNIA: 45 lei/an; 25 lei/semestru.

*** EUROPA: 30 eur/an

*** AMERICA: 35 usd/an

*** AUSTRALIA: 35 usd/an

Suntem din nou în ultima luna a anului. Ca în toti anii, am vazut clar si am simtit dragostea Tatalui Ceresc care a fost alaturi de noi si în 2016. Pentru aceasta sa fie slavit Numele Lui. Am dorit si ne-am rugat ca prin paginile revistei Farul Crestin, oamenii sa fie încurajati pe calea credintei, multi sa vina la cunostinta adevarului si sa fie mântuiti, având mereu în fata mottoul: „Duceti-va în toata lumea si propova- duiti Evanghelia la orice faptura” (Marcu 16:15)

Cu aceasta dorinta am parcurs cei 27 de ani de activitate, de la numarul 1/ianuarie 1990, pâna astazi. Nu credem ca am atins desavârsirea, dar ne-am straduit si am facut cât am putut mai bine. Am avut si unele greseli, pentru care ne cerem iertare Domnului si dumneavoastra, stimati cititori. Avem dorinta în inima sa ne sprijiniti în continuare, prin rugaciunile dumneavoastra, cu sugestiile dumneavoastra si cu abonamentele pe care le veti face.

Pentru abonamente va rugam frumos sa ne comunicati la adresa camelia5deas@yahoo.com sau la telefonul Comunității Baptiste Arad 0257 – 256 868. Va multumim frumos pentru sustinerea revistei Farul Creștin.

Tot pe aceasta cale dorim sa multumim Tatalui Ceresc si tuturor colaboratorilor care au fost alaturi de noi. Domnul sa va rasplateasca din belsug.

Redacția

2014

***

Sa fim crestini care vestesc Evanghelia!

Istoria Bisericii Domnului Isus ne ofera multe exemple de credinciosi care au trait, dar si-au dat si viata murind pentru Fiul lui Dumnezeu. Multi crestini s-au jertfit in lucrarea de vestire a Evangheliei pe campul de misiune. In zilele noastre avem ocazia sa aflam saptamanal despre misionari care sunt persecutati si, in multe cazuri, cei care vestesc Evanghelia sunt ucisi in diferite locuri pe mapamond.

Privind la perioada de inceput a Bisericii, ne aducem aminte de multi martiri precum:

• Ø Stefan care este omorat de catre evrei cu pietre;
• Ø apostolul Iacov, fiul tunetului, care a fost prins, chinuit şi apoi ucis cu sabia din pricina credinţei lui în Domnul Isus Hristos. Moartea lui a fost atât de chinuitoare,
  că a plăcut tuturor iudeilor, care ii urau pe creştini şi le doreau moartea;
• Ø la Hierapolis, apostolul Filip a fost batut crunt si a poi a fost rastignit. Filip a fost martirizat in anul 52 d.Hr., la vreo 8 ani dupa omorarea apostolului Iacov;
• Ø in Alexandria, evanghelistul Marcu a fost prins, picioarele i-au fost legate impreuna si astfel a fost tarat pe strazile cetatii, apoi, zdrobit si insangerat, a fost aruncat intr-o celula. In ziua urmatoare i-au ars trupul. Oasele lui au fost adunate de crestini si inmormantate;
• Ø in Partia, prin anul 60 d.Hr., apostolul Matei a suferit moartea de martir, fiind ucis cu sabia;
• Ø Matia a predicat Evanghelia in Iudeea si a fost martirizat la Ierusalim prin lovirea cu pietre, apoi i-au taiat capul.

Iata cateva versete care vorbesc despre viziunea Mantuitorului cu privire la vestirea Evangheliei: “Evanghelia aceasta a Imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfarsitul.” (Mat.24:14) “Mai intai trebuie ca Evanghelia sa fie propovaduita tuturor neamurilor.” (Marc.13:10) “Apoi le-a zis: „Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura.” (Marc.16:15) “Dar El le-a zis: „Trebuie sa vestesc Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si in alte cetati; fiindca pentru aceasta am fost trimis.” (Luc.4:43) “Legea si prorocii au tinut pana la Ioan; de atunci incoace, Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste; si fiecare, ca sa intre in ea, da navala.” (Luc.16:16)

Prin harul Domnului, avem resursele necesare pentru a vesti Evanghelia celor de langa noi in vederea mantuirii acestora. Evanghelia a fost propovaduita de Domnul Isus si de ucenicii Sai, de crestini de-a lungul secolelor pana la noi, care au inteles aceasta datorie pe care o au inaintea lui Dumnezeu. Care este planul nostru de vestire a Evangheliei? Cu ajutorul Domnului, sa fim harnici, optimişti, credincioşi, devotaţi, implicati si curajoşi in lucrarea Evangheliei din zilele noastre.                                                                                                                   

Pastor Ion Damian

***

Legea Domnului: interdictii si porunci, robie sau libertate?

Odata am avut ocazie sa am un cuvant la un auditoriu de oameni necredinciosi. Evenimentul a avutloc intr-o sala mare a unei unitati militare. In sala s-au adunat in jur de 50-60 de personae, iar eu am vorbit pe tema “In ce consta adeverata valoare vietii unui om”.  La sfarsitul discursului meu un ofiter mi-a pus o intrebare, cu care se framantă multi oameni aflati in cautarea  Adevarului. Cred ca raspunsul la aceaasta intrebare a fost mult mai util, decat toata predica mea de 25 de minute.

            “Odata un preot mi-a dat o lista cu pacate” – a inceput sa spuna ofiterul… “Cand m-am uitat la aceasta lista am fost foarte surprins si socat: din lista am inteles ca aproape tot ce tine de viata noastra cotideana, biserica considera fiind pacat! Sa ma uit la televizor – e pacat! Sa lenevesc  putin – e pacat! Chiar nu am dreptul dupa o zi de lucru doar sa ma odihnesc fara sa fac ceva anume? Jumatate de ora fara rugaciune – e pacat! e.t.c… Cine poate sa traiasca in felul acesta”? – a intrebat el la sfarsit.

Si intr-adevar, multi oameni percep crestinismul doar ca un set de interdictii si porunci. Mai mult decat atat, se pare ca interdictiile acestea limiteaza extreme de mult libertatea umana, lipsind omul de toate lucrurile dorite, tot ce face viata umana sa fie interesanta si placuta. Iar ca alternativa omului i se ofera un mod de viata extrem de ascetic, plin de lucruri pe care nu iti vine deloc sa le faci, insa care esti obligat sa le faci pentru mantuirea sufletului si pentru a ajunge la viata vesnica.

Un alt om  la invitatia mea sa se apropie de Dumnezeu si de Biblia mi-a rastuns: “Auzi omule, tu stii ca viata mea nu este deloc simpla: Muncesc ca un bou, castig un salar mizerabil, am probleme in familia… in viata mea atat de sobra au ramas doar cateva lucruri care imi mai produc placere si bucurie, iar tu vrei ca eu sa vin la Dumnezeu care imi interzice aceste lucruri. Vrei ca sa nu mai raman chiar cu nimic?”

Care totusi pana la urma esenta Legii lui Dumnezeu?

In Legea lui Moise sunt in jur de 613 de porunci (dintre care mai mult de jumatate – 365 – sunt interdictii). Orice evreu putea sa arunce o privire asupra lor si cantareasca pentru sine: “Cu acestea 302 nu am nici o prolema, le  pazesc usor si din inima, cu acestea 70 merge mai greu, insa daca ma straduiesc tare, ma voi descurca si cu ele. Urmatoarele 156 merg rau de tot, iar de restul 137 nici sa nu mai vorbesc… Dar ce sa fac? N-am nimic de ales, su sunt obligat sa duc povara aceasta, pentru ca altfel aung in iad. Mai bine sa ma chinui aici ca sa ajung la viata vestica, caci acolo va fi cu totul alta treaba.

Un asemenea iudeu intr-o zi s-a apropiat de Domnul Isus ca sa afle daca nu cumva printre cele 613 porunci exista doar cateva, pe care daca le pazesti devii relativ curat inaintea lui Dumnezeu si demn de viata vesnica. Raspunsul Domnului Isus a fost paradoxal si iesit din orice tipar: Au  fost doar 2 porunci care au imbibat realmente in ele toata Legea: “Dragostea deplina fata de Dumnezeu si iubirea de semeni pe masura iubirii de sine”. Cat de simplu si cat de complicat in acelasi timp!  „Iubeste-L pe Dumnezeu si fa tot ce-ti vine!” – a rezumat candva Fericitul Augustin. Suna intr-adevar neobisnuit, chiar anarhic, insa esenta frazei spune ca cel ce iubeste pe Dumnezeu cu adevarat, are pasiuni si dorinte inspirate de Dumnezeu.

Cum ramane totusi cu limitarile pe care ni le impune Legea?

Esenta interdictiilor si poruncilor consta in a-i proteja si a-i feri pe oameni de rau. Ele sunt asemenea steaguletelor rosii care se pun in jurul unei gauri uriase pe sosea, delimitand astfel zona periculoasa. Dumnezeu nu este un killer al placerilor. El plaseaza acele steagulete rosii doar acolo, unde depasirea limitei permise aduce daune celui in cauza si celor din jurul lui. Aceasta depasire a limitei e definita de Biblie ca fiind pacat.

            Daca esenta poruncilor si a interdictiilor consta in dragoste, atunci intreaga lista a preotului pe care a primit-o ofiterul din sala, isi pierde semnificatia. Daca un om Il iubeste cu adeverat pe Dumnezeu, in mod natural el caută sa-I faca pe plac lui Dumnezeu si sa respecte regurile care reglamenteaza relatia dintre el si Dumnezeu (pe verticala) si dintre el si cei din jurul lui (pe orizontala).

1. Daca Il iubesti peDumnezeu si vrei sa ai viata din abundenta, pe care apregatit-o El celor ce-L iubesc, cu siguranta n-ai “sa mori” in fata televizorului, si nu pentru ca aceasta este o interdictie, ci pentru ca nu vrei sa-ti umpli mintea cu gunoaie.
2. Nu vei lenevi, si nu pentru ca sa bifezi implinirea unei porunci, ci pentru ca sa nu pierzi nici o ora din timpul tau pretios, pentru ca viata din abundenta sa nu treaca pe langa tine. “Carpe Diem!” – spuneau stramosii – “Profita de Moment”!
3. Motivatia pentru rugaciune  nu va fi linistirea sentimentului religios si a datoriei fata de Dumnezeu, ci pentru ca nu poti si nu vrei sa traiesti fara  rugaciune.

Atunci se ridica o intrebare ligitima:  de unde sa facem noi rost de aceasta dragostea fata de Dumnezeu si fata de oameni? – De la Insusi Dumnezeu. El estei si autorul si datatorul dragostei. Ea “a fost turnata in inimile noastre de Duhul Sfant” (Rom.5:5). Lucrul acesta nu poti intelege si simti din mesajul unui predicator. Trebuie sa le experimentezi in mod personal. Se poate vorbi mult despre insusirile apei, dar nu o vei intelege pana cand nu vei intra in ea si s-o iei in palmele tale ca sa-ti potolesti setea.

            Viata crestina este posibila doar pentru un om in inima caruia locuieste Duhul lui Dumnezeu. Pana atunci Dumnezeu si poruncile Lui vor ramane neintelese si periculoase pentru libertatea noastra .

            Scopul relatiei dintre Dumnezeu si om nu consta in interdictii si porunci, ci in viata care este posibila datorita atitudinii atente fata de aceste porunci.

Viata cu Dumnezeu nu este plictisitoare, ci interesanta. Ea este plina de experiente captivante chiar mai mult decat experientele oricarui om care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu. Diferenta este ca experientele acestea sunt mai curate si mai bune si nu lasa in urma lor gustul amar, regretul si urmarile, care vor fi din ce in ce mai greu de depasit. Iresponsabilitatea si permisimismul niciodata nu au adus nimanui o implinire de durata. Devreme sau tarziu intr-o forma sau alta raul se va intoarce inapoi la cel ce il face. Asta e legea stabilita de Creatorul Universului.

Poruncile lui Dumnezeu pot fi comparate cu un gard care inconjoara curtea scolii ca sa ne protejeze si sa ne ofere siguranta. Insa noi,oamenii deseori suntem ca niste copii iresponsabili, jucand fotbal cu o cutie goala de conserva pe marginea soselei aglomerate. Dincolo de gard puteam fi in siguranta.

Studiile psihologilor au aratat  ca copii, care se joaca in curtea unei scoli fara gard au tendinta sa se tina mai aproape de mijloc si nu se simt in siguranta aproape de marginea curtii.In schimb copii care sie joaca intr-o curte ingradita se simt mai liber si folosesc cu curaj tot spatiul  curtii si nu doar mijlocul ei.

Poruncile lui Dumnezeu, asemenea gardului, ne sunt date ca noi, copiii Lui cu bucurie si siguranta sa ne jucam in curte, adica in lumea pe care a creat-o El pentru noi.

Va doresc tuturor celor care inca n-ati experimentat personal, sa puteti vedea in Biblie dincolo de gardul  poruncilor un loc luminos, placut si comfortabil pentru noi.

Cu toata importanta “gardului” fie ca Dumnezeu sa ne ajuta ca in bisericile noastre sa fim invatati mai mult cum sa descoperim o relatie vie si adevarata cu Dumnezeu, decat ce fel de forma si culoare trebuie sa aiba gardul nostru, sau cum gardul scolii invecinate nu corespunde standardului pe cand gardul nostru este in regula. 

Pastor Sergey Predit

***

Dragostea care curge

„Dragostea nu va pieri niciodată„

1 Corinteni 13:8  

1 Corinteni 13 este un poem al iubirii. Este interesant însă faptul că, Apostolul Pavel nu vorbește despre dragostea umană, atât de vorbită și cântată de oameni. El ne învață despre ce este aceea dragoste creştină.

Dragostea creştină este un rezultat al revărsării dragostei divine în inima omului născut din nou, care devine astfel plin de pasiune pentru Dumnezeu şi plin de compasiune pentru semeni.                                                                                                    

Dragostea creştină este cel mai frumos lucru de pe pământ. Este dragostea divină manifestată în formă umană, așa cum a trăit-o Domnul Isus. Acum este rândul nostru să experimentăm o asemenea dragoste.                                                                                              

A fi născut din nou înseamnă a fi născut din iubirea lui Dumnezeu, pentru iubirea de Dumnezeu şi pentru iubirea de semeni. Înseamnă a primi iubirea lui Dumnezeu în inimă și a lăsa să curgă mai departe.                                                                                    

Dragostea creştină nu este un produs natural. Ea vine din natura divină şi se dezvoltă în măsura cunoaşterii lui Dumnezeu din Scripturi şi din experienţă şi odată cu exersarea credinţei.                                                                                                              

Iubirea pentru Dumnezeu se manifestă prin închinarea cu pasiune, cu încântare, cu respect. Se manifestă de asemenea și prin punerea încrederii în Dumnezeu cu privire la toate lucrurile, știind că Dumnezeu este bun cu noi.                                                         

Iubirea pentru semeni, este lucrarea Duhului lui Dumnezeu în credincios  prin a-l determina să lase să curgă iubirea lui Isus prin el către cei din jur, așa cum a făcut și Isus.                                                                                                                      

Dragostea creştină nu este un sentiment care declanşează un act de voinţă, ci este un act de voinţă care declanşează un sentiment. Dragostea este mult mai mult decât un sentiment. Dragostea este o alegere.                                                                                         

Dragostea creștină, adică revărsarea iubirii lui Dumnezeu prin noi, înspre semenii noștrii, se ridică cu mult ca valoare peste tot ce am putea noi face, prin puterea și înțelepciunea noastră.                                                                                                        

Folosind hiperbola, Pavel ne ajută să înțelegem că iubirea față de semeni este cu mult superioară darului vorbirii în limbi, darului proorociei, darului de cunoaștere, darului credinței chiar sacrificiului de sine.                                                            

Dragostea creștină este îndelung răbdătoare. Creştinul este atât de cuprins de binele mântuirii în lăuntrul său încât, lasă să curgă iubirea lui Dumnezeu prin el chiar și în condiţii de ostilitate.                                                                                                 

Dragostea creştină este plină de bunătate. Omul copleşit de bunătatea lui Dumnezeu, nu poate să oprească nici manifestările de rău care vin din afară, nici șuvoiul de iubire care curge din interior.                                                                                          

Dragostea creștină nu invidiază. Ea nu dorește bunurile celuilalt, ci îi mulțumește lui Dumnezeu pentru ce i-a dat. Ea nu dorește răul nimănui. Dimpotrivă, dorește tuturor ceea ce este mai bine pentru ei.                                                                                                           

Dragostea creștină nu se laudă. Omul mântuit se evaluează pe sine nu în comparaţie cu valorile altor oameni, ci în comparaţie cu Dumnezeu. Rezultatul acestui mod de a vedea lucrurile este a găsi plăcere în umilință.                                                                               

Dragostea creştină nu se umflă de mândrie. Ea izvorăşte dintr-o inimă umilă, înclinată spre supunere la voia lui Dumnezeu şi ascultare de poruncile Lui, cu încrederea că Dumnezeu este în control asupra tuturor circumstanţelor vieţii.

Dragostea creştină nu se poartă necuviincios. Ea este plină de grație, de respect şi de sensibilitate. Este întodeauna atentă la detalii şi are ca scop să facă numai binele, fără efecte negative. Ea nu se poartă cu duritate.                                                                        

Dragostea creştină nu caută folosul său. Ea se ocupă mai degrabă cu dezvoltarea relaţiei cu Dumnezeu și cu cei din jur, lăsându-L pe Dumnezeu să se ocupe în mod personal de propriile probleme.                                                       

Dragostea creștină nu se mânie. Ea este indignată cu privire la tot ceea ce este rău, dar are discernământul și controlul de sine necesar pentru a se raporta cu iubire la persoana care a înfăptuit răul, pentru o ajuta să se corecteze.                                   

Dragostea creștină nu se gândeşte la rău. Ea nu mai contabilizează lucrurile rele care i se întâmplă, după cum Dumnezeu nu mai contabilizeaza păcatele celui mântuit. Le contabilizează însă pe cele bune.                                    

Dragostea creștină nu se bucură de nelegiuire. Ea nu are nici un fel de satisfacţie în păcat. Prin urmare, nu o ia niciodată pe scurtătură, pentru a obține orice fel de foloase materiale sau sufleteşti, prin călcarea principiilor biblice.

Dragostea creştină se bucură de adevăr. Ea iubeşte adevărul lui Dumnezeu oriunde îl întâlneşte în viaţa şi trăirea oamenilor evlavioși, de aceea este dispusă la părtăşie cu toți aceia care au viața așezată pe temelia Cuvântului.

Dragostea creştină acopere totul. Ea nu este preocupată să evalueze, să judece, sau

să atragă atenția oamenilor asupra consecințelor păcatelor din viața cuiva, cât este preocupată să protejeze oamenii de rușine și de ridicol.     

Dragostea creştină crede totul. Ea nu este suspicioasă sau cinică. Ea îi respectă pe

oamenii pentru care a murit Cristos și dă credit harului lui Dumnezeu care poate transforma viața chiar și a celui mai păcătos.                                  

Dragostea creştină nădăjduiește totul. Ea nu se uită la ce este omul sau ce face omul, ci la cine este şi ce face Dumnezeu în om, prin om și pentru om, de aceea, îi acordă o şansă uriașă fiecăruia.                                                   

Dragostea creştină suferă totul. Ea se menţine pe poziţia de luptă împotriva răului și pentru binele lucrării lui Dumnezeu, a familiei, a fraților, a semenilor, indiferent de contextul de viaţă sau de costuri.                     

Dragostea creştină nu va pieri niciodată. În contrast cu darurile spirituale care sunt eficiente pentru o vreme, dragostea supravieţuiește vremii și vremurilor, răului și binelui, păcatului și harului.

Dragostea creştină nu va falimenta niciodată. Orice altă metodă de relaționare față de oameni, în orice timp al istoriei, în orice loc de pe fața pământului, sau în orice stare, nu s-a dovedit a fi de aceeași tărie și eficiență.

Dragostea creştină transcede condiţiei noastre de fiinţe limitate. Chiar dacă nu am văzut și nu cunoaștem pe deplin valoarea Împărăţiei lui Dumnezeu, dragostea ne leagă profund de aceste valori.                                                                

Dragostea creştină este mai mare decât credința și nădejdea. Aceste virtuţi, generate de Duhul Sfânt în inima creștinului, au menirea să-l ducă pănă la glorificare. Dragostea însă, merge mai departe…                                           

Urmăriți dragostea! (1 Corinteni 14.1)

Păstor Ioan Balaciu

***

Fiţi sănătoşi! 

Pe măsură ce trece timpul şi parcă bolile se înmulţesc, creşte, cel puţin la nivel declarativ, preocuparea pentru sănătate. Astfel urarea „fiţi sănătoşi” este tot mai apreciată. Lăsând partea fizică a sănătăţii medicilor, doresc să propun o serie de „analize” pentru sănătatea spirituală.  Am identificat zece domenii în care, cu ajutorul unor afirmaţii, fiecare ne putem da seama de starea de sănătate spirituală pe care o avem.

1. 1.        Relaţia cu Dumnezeu.

ü  Îl cunosc pe Dumnezeu (Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt), atributele şi lucrarea Lui.

ü  Sunt mântuit (m-am pocăiţ, am credinţa în jertfa Domnului Isus);

ü  Umblu cu Dumnezeu neasistat la fiecare pas;

ü  Se vede că sunt mântuit (botezul, dezvoltarea spirituală).

ü  Îl iubesc pe Dumnezeu şi ascult de El.

ü  Am dorinţă puternică de a fi tot mai asemenea lui Cristos.

1. 2.        Relaţia cu mine.

ü  Ştiu care este identitatea mea.

ü  Mă accept aşa cum am fost creat.

ü  Cresc spiritual (stagnez, regres…).

ü  Sunt smerit şi mulţumitor, bucuros şi entuziast.

1. 3.        Relaţia cu Scriptura.

ü  Am o cunoaştere crescândă a Cuvântului lui Dumnezeu.

ü  Studiez Cuvântul lui Dumnezeu în mod organizat.

ü  Trăiesc bazat pe autoritatea Cuvântului.

1. 4.        Relaţia cu familia.

ü  Am o perspectivă biblică asupra căsătoriei şi familiei.

ü  Ştiu cum să slujesc şi să comunic  în familie.

ü  Am o relaţie sănătoasă şi armonioasă cu membrii familiei.

ü  Rezolv conflictele familiei într-un mod evlavios.

1. 5.        Relaţia cu Trupul lui Hristos.

ü  Cunosc rolul pe care trebuie să îl am ca membru.

ü  Ştiu ce dar spiritual am.

ü  Frecventez biserica cu bucurie.

ü  Slujesc în mod practic, măsurabil şi responsabil.

ü  Demonstrez dragoste şi preocupare faţă de alţii.

ü  Fac ucenici.

ü  Mă raportez bine faţă de cei care au autoritate.

1. 6.        Relaţia cu lumea.

ü  Cunosc Evanghelia.

ü  Prezint Evanghelia altora (ca mod de viaţă).

ü  Am prieteni nenăscuţi din nou.

ü  Ştiu cum să fac evanghelizare (misiune).

ü  Am argumente solide pentru ceea ce cred.

ü  Ştiu cum să spun mărturia personală.

ü  Am compasiune pentru cei nenăscuţi din nou.

ü  Mă rog pentru prietenii mei.

ü  Trăiesc o viaţă ireproşabilă, sfântă.

1. 7.        Relaţia cu cel rău.

ü  Cunosc adevărul despre Satana.

ü  Cunosc punctele mele slabe.

ü  Sunt echipat pentru lupta spirituală.

ü  Ştiu să folosesc Cuvântul ca armă spirituală.

ü  Veghez continuu şi postesc în mod regulat.

ü  Mă feresc de orice se pare rău.

1. 8.        Administrarea timpului.

ü  Folosesc timpul cu înţelepciune.

ü  Am obiective clare, îmi planific timpul din vreme.

ü  Am priorităţi corecte.

ü  Sunt punctual.

1. 9.        Administrarea banilor.

ü  Sunt administrator nu proprietar al bunurilor primite.

ü  Sunt stăpân nu rob al lucrurilor.

ü  Dăruiesc financiar pentru lucrarea lui Dumnezeu cu bucurie, constant şi proporţional cu binecuvântarea lui Dumnezeu.

1. 10.     Sănătatea fizică şi prezenţă.

ü  Tratez trupul meu drept templu Duhului Sfânt.

ü  Demonstrez maniere şi echilibru social.

ü  Am o dietă echilibrată (evit excesele).

ü  Folosesc un limbaj potrivit.

Dacă nu strălucim în unele aspecte, este responsabilitatea noastră să le remediem. Bineînţeles, nu singuri, ci cu ajutorul lui Dumnezeu şi a comunităţii de credincioşi care duce aceeaşi luptă cu noi!

Începeţi chiar acum! Fiţi sănătoşi!

Păstor Timotei Rusu

***

2013

Bucurie de Craciun

“Si pastorii s-au intors, slavind si laudand pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auzisera si vazusera si care erau intocmai cum li se spusese.” Luca 2:20

Privind la darurile pe care magii le-au adus Domnului Isus, oare care sunt darurile pe care, la randul nostru, le oferim Mantuitorului? Suntem obisnuiti cu vorbe spuse in aceste zile, precum: “De Craciun fii mai bun!”; “Daruieste de Craciun!”, afirmatii care par sa nu mai aiba efect in privinta unora. Oare ce ar mai putea aduce nou Craciunul si in acest an? Nu Nasterea Domnului Isus este fara relevanta, ci obisnuita si indiferenta pot duce la o pierdere a interesului pentru aceasta sarbatoare.

Pentru a se bucura de nasterea Domnului Isus, pastorii de la Betleem au invins bariera slujbei lor, iar magii au invins bariera culturii, a distantei si a timpului. In schimb, Irod, preotii de la curtea lui, cat si locuitorii Betleemului nu au putut trece peste obstacolele mandriei, a arogantei, a ipocriziei, a fatarniciei si a indiferentei.

Sa fie lucruri care sa ne opreasca din trairea plina de bucurie a Sarbatorii Nasterii Domnului Isus? Sa fie obstacole pe care sa nu le putem trece si sa pierdem aceasta minunata si inaltatoare bucurie?

Pastorii si magii s-au implicat activ in depasirea oricarei bariere din drumul lor catre Domnul Isus. Consider ca bucuria noastra la aceasta sarbatoare va fi in masura in care reusim sa depasim orice obstacol, fiind concentrati la Persoana Mantuitorului. La fel, si noi avem resurse in sensul acesta Cuvantul lui Dumnezeu si calauzirea Sa.

Dumnezeu ofera binecuvantari si in acest an de Craciun, intalnirea cu Domnul Isus prin Duhul Sfant, harul de a oferi daruri si marturii pentru Domnul Isus, umplerea inimii cu putere duhovniceasca; toate aceste binecuvantari le-au primit toti care S-au inchinat Domnului Christos in urma intruparii Sale.

Sarbatoarea Intruparii Domnului Isus poate fi numita si Sarbatoarea Laudelor fiindca acum se aud minunate cantari de lauda pentru Dumnezeu, prin cele mai frumoase colinde. Incântati de melodia acestora, dar si de mesajul care ne este transmis, la fiecare Craciun retraim cele mai deosebite emotii. La sarbatori, fiecare dintre noi dorim sa fim pe placul celor ce ne iubesc, dar mai important este sa ne rugam si sa ne dorim sa fim, in primul rand, placuti lui Dumnezeu.

Pastor Ion Damian

 

 

 

 

Întruparea: mic exerciţiu imaginativ!

Era din vremi fără de timp. Nu era timpul mort ce îşi întinde haina şi devine veşnicie, ci era chiar veşnicia, infinitul, fiinţa eternă fără ceas pe pereţii cerului. Stătea pe tron alb, în mijlocul universului, înconjurat de mii de fiinţe cu ochi supranaturali, cu aripi curate ce liturghiseau neîntrerupt, asigurând ambianţa unui rai nedescoperit de ochiul pământeanului. Nu sunt definiţii pentru a-I descrie aspectul, culoarea ochilor, a părului, a hainei orbitor de albă, ovaţionat fără încetare de coruri şi orchestre al căror sunet ne-ar transforma într-o secundă… Toţi L-au văzut ridicându-Se în picioare şi rezemându-Şi toiagul, sceptrul miraculos de pietre inefabile, lângă tronul regesc. Deşi privit de mii de chipuri angelice nimeni nu a ştiut unde pleacă, nici de ce Îşi lasă haina Lui de glorii scânteietoare, cu excepţia unor îngeri frumoşi şi speciali ce au pregătit evenimentul. Pe o uşă secretă a dispărut din ochii sideraţi ai îngerilor rămaşi muţi o clipă… şi a plecat spre alte dimensiuni ce scapă raţiunii îngereşti. Deşi nu există secvenţe de  timp în cer, era evident că a lăsat un gol, o lipsă de nedescris, o despărţire… S-a dus… Şi-a lăsat haina „de glorii” şi… S-a dus… spre lumea creaturilor de lut, a ochilor deformaţi de lacrimă, a fiinţelor fără de aripi, a morţilor cu chip palid ce fuseseră cândva după chipul şi asemănarea Lui, a vaietelor triste, a sudorilor, a scrâşnetelor, a trupurilor ce se descompun în ţărână rece, a ochilor ce sticlesc demonic în păcat, a limbilor otrăvite de şarpe, spre lumea descompusă a unei planete blestemate. Dar, ce să caute El, chiar El, în lumea celor fără de frâu, a celor care L-au uitat? Ce să caute El în pământul afânat de oase şi stropit cu sângele nostru? Totuşi, a venit! Pentru ce?… Pentru aburul cald al unei respiraţii ce ne-a dat viaţă şi pe care l-a numit Suflet, a venit pentru a despica cerul în formă de cruce prin care să vedem şi să „simţim” o dragoste pe care planeta o uitase demult. De aceea, a străbătut distanţele cosmice, a coborât pe trepte reci şi numai de El ştiute, spre beciul în care eram, golindu-Se pe Sine de veşnicii şi puteri dumnezeieşti şi devenind de-al nostru, om, biet om, ca cel de pe urmă om. Cu ţipăt de copil îngrozit de prima secundă a Terrei, sub gestul speriat al animalelor din grajd, cu o mamă tânără şi inocentă, privit perplex şi euforic de nişte ciobani anonimi din marginea satului. Venerat suspect, în ochii părinţilor săi, de nişte magi enigmatici veniţi din ţinuturi depărtate, urât cu înverşunare de irozi ce au vărsat sânge de copilaşi… Din vecii vecilor, în timp rece şi crud, din simfonii cereşti, în ţipete, din mantie regească, în scutece, din tron împărătesc, în cuie, din glorii, în palme şi ocări, din Stăpân, în ultima slugă, din Dumnezeu, în om crucificat, lovit, junghiat… mort! O, când ne vom prăbuşi… şi gândul la El va deveni mai viu decât noi?

Pastor Vasile Duma

 

 

 

 

                                                Atât de mult!?

          Pentru mulţi dintre noi a fost greu de înţeles  ideea unui Dumnezeu care să Se coboare la noi smerit, umil.       

          Smerenia era ultimul lucru la care ne puteam aştepta de la un Dumnezeu care are toate la degetul mic. Ar fi fost mai aproape de aşteptările noastre şi mai aproape de nota Lui măreaţă, să-Şi facă apariţia într-un car de foc, la care să fie înhămate câteva rânduri de comete strălucitoare; să poarte o mantie impresionantă în culorile curcubeului; pe cap să poarte, dacă nu mai multe coroane, cel puţin una din aur masiv, dichisită cu cele mai preţioase pietre astrale “cum n-a văzut Parisul!”; să coboare din caleaşca astrală pe un covor purpuriu cu model floral din cele mai alese plante exotice; să fie însoţit de un întreg alai ceresc gătit ca în zile de sărbătoare, neapărat în culori strălucitoare, de să ne cadă faţa! În plus, întreaga natură  însufleţită – de la jocul fulgilor de nea, împrăştiaţi de o boare de vânt nici prea rece nici prea caldă – până la zborul păsărilor care să împrăştie peste tot frunze, flori, petale. De jur împrejur să se zbenguie animăluţe grăgălaşe sub privirile semeţe ale animalelor cu greutate; munţii, dealurile şi pădurile să-I aşeze la picioare ramuri şi crenguţe ca pe nişte soli de bun venit, iar râurile, fluviile şi mările să-şi  trimită pe valuri spuma recunoştinţei! Cerul şi galaxiile să fie brăzdate de tunete şi fulgere binevoitoare, iar aştrii să cadă la picioarele Lui. Şi, dacă vreţi, pe deasupra, să se oprească în dreptul nostru, a fiecăruia, să-Şi  întindă mâna şi să ne invite să urcăm în caleaşca Lui, sau, măcar, să ne privească şi să ne zâmbească binevoitor!!! Şi l-a acest scenariu mai puteţi contribui şi dumneavoastră, cititorii noştri, pentru că este loc şi aveţi de unde. Nimic nu este prea mult şi nici prea exagerat. Fie şi numai pentru că stă în putinţa Lui să ne surprindă cu cele mai maiestoase scenarii de bun venit.                                                                                                                    

             Parcă aşa ne puteam închipui că ar fi fost potrivită venirea Lui în lumea noastră, a oamenilor. Nu suntem noi „coroana creaţiei Lui”?! Nu avem noi nevoie de salvare ? Iar pentru a salva pe cineva îţi trebuie putere, pricepere şi multe alte lucruei şi, pe deasupra, să faci impresie! Având în vedere măreţia Lui, o apariţie în forţă se ridica la înălţimea,  statutul şi potenţialului Lui, a posibilităţilor unui Dumnezeu atotputernic…!!!

             Recent am recitit câte ceva despre lucrarea mâinilor Lui.  Vă redau şi dumneavoastră câteva dintre acestea, fie şi numai pentru a schiţa perspectiva unei gândiri la unison.        

              Universul este format din peste 100 de miliarde de galaxii. Doar în galaxia noastră, Calea lactee, există aproximativ 200 de miliarde de stele. Astronomii apreciază numărul total al stelelor din partea observabilă a sistemului la 10 la puterea 25, dar numărul real nu îl poate cunoaşte nici un om. Un computer, care într-o singură secundă ar putea număra da la 1 până la 10 miliarde, ar avea nevoie de 30 de miliarde de ani pentru numărarea stelelor. Cea mai mare stea, Alfa Herculis, are în sistemul ei un diametrul de 250 de miliarde de km, cuprinzând de 180000 de ori diametrul Soarelui. Întregul nostru sistem planetar, cu diametrul lui mediu de 11,8 miliarde de km, ar încăpea în acesta de 21 de ori. O sondă cu viteza  de 40.000 km/h ar avea nevoie de 700 de ani pentru a traversa Alpha Herculis. Diametrul planetei noastre este de  aproximativ 12.750 km. În raport cu întreg universul, masa populaţiei Pământului  nu este mai mare  decât o bacterie.       ( Signale aus dem All – Wozu gibt es Sterne – prof. dr. Werner Gitt ( Semnale din cosmos – de ce există stelele, n.trad.)                                                                                                                                  

În această perioadă am vorbim de naşterea Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Cel care a coborât în lumea noastră într-o condiţie neaşteptată, umilă, smerită.

Imaginea unei creaţii  la superlativ, care te lasă cu gura căscată, în contrast cu o apariţie

„ lumească” jalnică, care te lasă mut! Paie, fân, iesle, animale, lipsa  unui confort, a unor condiţiile igienico-sanitare minime, microbi, muşte şi cine mai ştie ce gângănii, fără  pătuţ cu cristale swarovski, fără scutece şi hăinuţe de culoare albastră, fără accesorii multicolore şi jucării muzicale…

Ce are în comun  măreţia cu smerenia? Unde este logica? Ce legătură este între stele, galaxie şi paie şi fân ?! 

Auzi!… Să vină cu mesajul de smerenie pe pământ când noi, rasa umană, aveam nevoie de ridicare, de salvare din toate constrângerile şi limitele materiale, biologice, fiziologice, morale şi sociale …şi câte or mai fi ele…,care ne hărţuiesc zilnic şi nu de azi de ieri, ci de milenii la rând!?

Aşteptam eliberarea de sub povara unui întreg cortegiu de legi socio-morale restrictive şi coercitive care ne tot împing spre marginea lor, a unor rânduieli politice cu multe feţe şi în multe culori, a unui sistem de valori mult prea relativ pentru a fi un fundament solid.

De parcă toate aceste apăsări nu ne-ar fi smerit destul…!  

Aşteptam să ne mântuiască tocmai din aceste constrângeri şi limite, din această trudă parcă fără sfârşit, din necazuri şi boli şi să ne înalţe la condiţia noastră de fiinţe speciale în faţa Lui. Nu suntem noi „coroana creaţiei” Lui?!

Greu de înţeles raţionamentul!

Ce să înţelegem noi, oameni după chipul şi asemănarea Lui ?Oameni cu nevoi majore de recunoaştere a valorii de sine. Prinşi între dorul astral de bine, frumos şi adevăr, într-un cuvânt – fericire şi patima unei libertăţii la care nu putem renunţa, cum nu putem respinge un vis!

La smerenie noi am reacţionat cu ignoranţă. Cu ignoranţă în sens de necunoaştere  şi nerecunoaştere ca persoană, ca scop şi mesaj  pentru care a venit dar şi ca ignorare, desconsiderare a valorii ca persoană şi ca lucrare de mântuire.

Dar de ce a considerat că nevoia noastră fundamentală este împăcarea cu El, că neîmplinirea, inclusiv  aceea din sufletul nostru, ar fi datorată tocmai  absenţei relaţiei creator – creaţie?  De ce prin El inima îşi revendică drepturi astrale după o logică care scapă firii umane, iar iubirea este limba cunoscută şi recunoscută ca”oficială” pe acest domeniul latifundiar? De ce ea, iubirea, este înscrisă în toate coordonatele longitudinale şi meridianele fiinţei umane?

Ce legătură este între smerenie şi iubire?

Iubirea, mesajul şi valoarea ei pot fi cuprinse într-un singur cuvânt –  dăruire. Dăruirea de sine, a ceea ce are mai bun, mai frumos, mai adevărat întreaga fiinţă umană.

Smerenia este condiţionată de limitele puţinului, modestului, simplului, nespusului sau nepusului în termeni valorici. Pe deasupra, smerenia are conotaţii de slujire, de ascultare, de supunere, de obedienţă. Şi asta chiar nu prea convine. Nu prea ne place. Asta şi pentru că noi vrem să fim trataţi ca regi. Să fim beneficiarii unei vieţi garnisite cu avantaje regale. Şi, ca măsura să fie întregă, vrem să nu murim niciodată!

Din perspectiva necreştină înţelegerea venirii şi primirii lui Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor întâmpină serioase probleme de logică.

Astfel din perspectiva unei logici minime, apare involuntar întrebarea: atunci, cum stau lucrurile  din perspectiva lui Dumnezeu. Ce spune El?

El vrea să ne facă asemenea Fiului Său şi ne promite o Împărăţie unică în care a pregătit lucruri  nemaipomenite, greu de imaginat în splendoare.  O Împărăţie fără trudă şi nevoi împovărătoare, fără griji şi boli. Dar ne cere să acceptăm refacerea fiinţei noastre învechite şi degradate, care nu mai corespunde standardelor mult prea înalte ale acestei Împărăţii. Să acceptăm transformarea întregii noastre fiinţe umane, mult prea degradată şi pervertită iremediabil sub presiunea unui sistem valoric care şi-a epuizat valabilitatea şi puterea.

 Dumnezeu mai ştie un lucru care nouă ne scapă de cel mai multe ori. Acela că nivelul standardelor impuse – fără discuţie – de Împărăţia promisă nu poate fi atins prin puterile noastre. Oricât ne-am strădui. Oricât ne-am da peste cap să-L convingem, nu vom reuşi. Pentru că singurul reper acceptat de El  este sfinţenia absolută, nu relativă. Nimic mai puţin şi nimic altceva. Sfinţenie, neprihănire! Aceştia sunt termenii de fundament în care El înţelege să fim după chipul şi asemănarea Sa. Iar acest standard dumnezeiesc de înalt nu-l putem bine înţelege, darmite să-l atingem prin puterile şi înţelepciunea noastră. Oricât de bine intenţionaţi am fi.

Pe deasupra în Împărăţia aceasta funcţionează o lege fundamentală cu valoare de constituţie – iubirea!

Dar ce fel de iubire? O iubirea numită „agape”. O iubirea jertfitoare. Iubirea ce pune binele celuilalt înainte. Iubirea ce slujeşte în smerenie, fără pretenţii. O iubirea altruistă. O Împărăţie fără mândrie, în care „ ego-ul”, egoismul va fi de domeniul unui trecutul de tristă amintire. O societate  în care a cinsti pe celătalt, a sluji celuilat în termeni de binecuvântare, după principiul „cel mare slujeşte celui mic”, aduce a smerenie în straie regale.

 Dar pentru  ca  această Împărăţie veşnică  să nu fie o utopie şi liberatea să fie la ea acasă, primele direcţii au fost trasate încă de aici şi de astăzi. Kilometru 0 a fost în ieslea din Betleem. Acolo s-a bătut primul ţăruş al acestei Împărăţii sfinte. În prima zi de viaţă pământească a fost semnat proiectul de răscumpărare, de mântuire, iar în ultima zi, pe crucea de pe Golgota,  a fost plătit integral şi irevocabil acest plan ceresc. S-a îndeplinit, astfel, toate condiţiile  impuse  de  Marele Proiectant. Am mai rămas, totuşi, o singură condiţie: credinţa. Ea fundamentează valabilitatea personală, doar personală!, a acestui mare proiect, care se întinde pe durata întregii existenţe a umanităţii.

În plus unde mai punem că atitudinea şi faptele noastre de respingere, de ignoranţă şi ignorare, de răzvrătire  de până acum – numite păcate de „Codul Civil ceresc”-Biblia – aduc atingere directă dreptăţii şi legalităţii impuse iniţial în acest plan de Dumnezeu. Iar păcatul cere plată, cere jertfă, cere moarte. Dar şi această jertfă trebuie să fie fără cusur. Impecabilă!

Aici este  nodul gordian!  

           Toţi am greşit şi avem aceaşi soartă. Nici un om nu întruneşte condiţiile impuse de acest standard divin. Doar Unu singur. Isus Cristos! Singura jerfă acceptată ca plată a păcatului este jertfa Lui mântuitoare de pe Calvar, care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu, pentru că întruneşte toate condiţiile impuse atât de dreptate cât şi de iubire.

            În acestă perioadă, în care am sărbătorit întruparea Mântuitorului nostru dumnezeiesc, vorbim, de fapt, de iubire. De iubirea lui Dumnezeu!  Însuşi numele Emanuel -„Dumnezeu este cu noi” dat Mântuitorului, ne aminteşte un adevăr:„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16 )

           Se poate să ne fi iubit atât de mult?

           Da! Se poate.  Chiar atât de mult!

            Dumnezeu, Cel care a creat cerul şi pământul, galaxiile şi stelele…şi ce n-a creat!…

a murit doar pentru noi !!! Surprinzător şi de neînţeles.

           Dacă în sufletul nostru – atât cât a mai rămas din el, un suflet de paie şi fân, un loc periferic, mai mult întunecos şi rece decât primitor, cu uscături adunate de prin locurile aride în care am căzut şi plin de surcele rămase în urma altora ca noi – se găseşte, totuşi, un loc pentru a se naşte acest „copil venit din ceruri”, atunci Împărăţia cerului intră în inima noastră.

O singură condiţie trebuie îndeplinită, şi o spune colindul nostru mai bine decât o poate spune oricine –  primirea Lui ca Domn şi Mântuitor  într-un mod plin de recunoştinţă, în smerenie, în limbajul  dragostei:

               „ Astăzi vin şi-mi plec genunchii,

      înaintea ieslei Tale!…”

Colectivul Radio Alt Fm

 

 

 

 

Programul de pregatire al lucratorilor

din Comunitatea Baptista Arad

Graduarea lucratorilor, promotia 2010 – 2013

Radna, 20 octombrie

                Cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am bucurat sa slujim in pregatirea lucratorilor pe parcursul celor 3 ani de studiu, 2010-2013. Iata ca am ajuns si la sfarsitul acestui program de pregatire si ne rugam pentru noul program de pregatire care a inceput la 26 octombrie 2013.

                In cei 3 ani de pregatire, 2010-2013, am studiat: “Evanghelizare si creşterea Bisericii”, „Predicare”, „Etica si Morala Creştina”, „Doctrine despre Biserica”, „Metode de Studiu Biblic”, „Închinarea si muzica in Biserica”, „Conducerea Bisericii”, „Consiliere Pastorala”.

                Cu ajutorul Domnului, a avut loc Graduarea lucratorilor, la Biserica Baptista Radna, in data de 20 octombrie, cand 18 de lucratori au absolvit acest program de pregatire: Bilc Eugen Daniel (Lalasint), Tolca Cristian Dorin (Sanleani), Herman Adrian Marius (Arad), Covaci Florian Robert (Milova), Tironiac Ioan (Cladova), Muntean Gheorghe Bujor (Arad), Maximilian Sebastian (Arad), Gorgan Samuel Cornel (Arad), Munteanu Cornel (Soimos), Parv Teodor (Horea), Flueras Teodor (Horea), Talpos Tiberiu (Horea), Voaides Gavril (Radna), Filip Daniel (Radna), Puslau Ovidiu (Radna), Patroi Ioan (Radna), Lazar Livius (Radna), Bold Ionel (Toc).

                Cu ajutorul lui Dumnezeu, Programul de pregatire al lucratorilor continua la Radna cu pregatirea pentru predicare, planificata pentru anul 2013-2014. Ne rugam ca Domnul sa binecuvanteze cu rod in slujire pe acesti slujitori si pe cei care continua sa se pregateasca pentru lucrare.

Comunitatea Crestina Baptista Arad

 

 

 

 

Împreună pentru Africa

„Împreună pentru Africa” este un proiect inițiat de Asociația Creștină Hannah și Biserica Baptistă Betel Cluj-Napoca cu sprijinul mai multor biserici evanghelice (Biserica Baptistă Speranța Arad, Biserica Baptistă Dâmbu Rotund Cluj, Biserica Baptistă Pecei jud.Sălaj, Biserica Baptistă Jac jud. Sălaj, Biserica Baptistă Colton SUA, Biserica Baptistă Harul Sacramento SUA, Biserica Penticostală nr.1 Anaheim SUA, Biserica Baptistă Calea Crucii Colton SUA, Biserica Baptistă Harul Irlanda, Biserica Baptistă Kafenberg Austria, ș.a.).

Versetul ales ca motto pentru acest proiect este Psalmul 105: 1 Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui!

Dorim să Îl facem cunoscut pe Dumnezeul nostru așa cum Îl cunoaștem din Sfânta Scriptură și celor din poporul ugandez, care încă nu L-au întâlnit personal.

În anul 2011 Domnul ne-a pus pe inimă câtorva tineri creștini din România să mergem în misiune în Africa, în Uganda și să începem o bază de misiune permanentă în partea de est a Ugandei, în zona Bulambuli.

Baza misionară va cuprinde o biserică, o clinică, o școală cu internat, case pentru misionarii pe termen lung, clădire administrativă cu locuri de cazare pentru echipele de misionari pe termen scurt și teren pentru agricultură.

Până în prezent, prin harul Domnului și cu ajutorul fraților din difeirte biserici am reușit să cumpărăm terenul necesar bazei, să împrejmuim terenul și să forăm o fântână care va asigura alimentarea cu apă a întregii baze.

Activitățile de până acum le-am realizat cu ajutorul voluntarilor care au răspuns chemării lui Dumnezeu și au venit în Uganda timp de o lună în timpul vacanței de vară, slujind copiii, bisericile și membri comunităților din districtul Bulambuli.

Și în continuare ne rugăm ca Domnul să pună pe inima cât mai multor tineri să vină împreună cu noi în Africa și să lucreze pentru lărgirea împărăției lui Dumnezeu și binecuvântarea triburilor din Uganda și nu numai.

Pentru vara anului viitor dorim să formăm o nouă echipă de misiune pe termen scurt cu care să mergem în Uganda pentru o lună și să începem construcția primei clădiri din baza misionară și la fel ca în anii trecuți, să continuăm slujirea în școlile și bisericile din Bulambuli, să facem evanghelizare personală și să oferim consultații medicale celor care au nevoie.

Planurile pe care le avem în cadrul acestui proiect sunt mult peste puterea și resursele de care dispunem noi, dar știm și suntem convinși că Dumnezeul nostru care ne iubește și pe noi și pe cei din Uganda la fel de mult, Își va duce la îndeplinire lucrarea pe care noi am început-o pentru gloria Lui.

Avem mare nevoie de susținere în rugăciune și dacă doriți să fiți alături de noi Împreună pentru Africa, aduceți această lucrare înaintea lui Dumnezeu ori de câte ori vă amintiți.

Pentru cei care doriți să veniți împreună cu noi în Uganda sau să aflați mai multe despre acest proiect, vă invităm să vizitați : http://www.împreunăpentruafrica.com și http://www.facebook.com/ImpreunaPentruAfrica sau să ne scrieți pe adresa impreunapentruafrica@gmail.com

Naomi Vesa

 

 

 

Creștinismul este Verb, nu substantiv!

Dragostea

Vorbită de bine sau hulită, dar mai ales dorită, dragostea, de-a lungul istoriei celor care o au în sânge – adică a oamenilor – a dat multă bătaie de cap, cu „pretenţia” de a avea drept de veto  în viaţa noastră.

 Recunoaştem sau nu, suntem căutători ai dragoste. A devenit raţiunea  noastră de a fi. Nu spunem noi: „ dacă dragoste  nu e, nimic nu e!”?

 Fără dragoste ne uscăm. Viaţa devine un cumul de bunuri pieritoare, în timp ce ea se stinge ca un bun pierdut pentru vecie!

A vorbi despre ea, nu-i chiar un lucru de apucat. Ar trebui mai înainte să ne asigurăm că i-ai scotocit măcar pragul, că i-am cunoscut măcar învelişul tainelor, că am fost suficient de norocoşi  să o gustăm măcar. Cine s-ar putea socoti pregătit sau vrednic de a vorbi despre ceva care rămâne pentru mulţi dintre noi o fata morgana?

Şi totuşi vorbim mult şi bine despre ea. O imortalizăm  în versuri, în muzică, în artă,  pe copaci… şi cine mai ştie pe unde… Îi ridicăm osanale şi vrem să trăim prin ea.

În definitiv, vorba cântecului Mariei Tănase: „Cui nu-i place dragostea?/ Dumnezeu să nu i-o dea./ Să mi-o deie numai mie/ c-o ştiu din copilărie…”

Locul şi puterea ei în viaţa noastră este recunoscută chiar şi de  Biblie – Cuvântul lui Dumnezeu: ”Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.”(Cîntarea cîntărilor 8:6) „… dragostea era steagul fluturat peste mine.”(Cîntarea cîntărilor 2:4)

Până una alta, se cere trăită în termeni de foc. Chiar se face foc şi pară când eşti de lemn tănase în prezenţa ei. Nu-i scapă nimic, nici măcar o privire, un gest, un cuvânt. Poate şi pentru că din fire este geloasă. Nu acceptă mâini străine, înlocuitori şi surogate.  Nu-i place să fie împărţită sau adăugată. Tocmai de aceea, nu lasă loc de alternativă ci numai loc de întoarcere.

 Unii dintre noi ne aducem încă aminte de torentul care ne-a  înmuiat genunchii, de viitura afectivă care ne-a motivat la acte ce a scăpat raţiunii. Mulţi nu am uitat, încă, de investiţia sigură  făcută într-un venit probabil…  Nu sunt puţini nici cei care o plătesc până la bătrâneţe  în monedă forte. Lacrima!

Nevoia nostră  de afectivitate se vede lămurit, dureros de lămurit, atunci când lipseşte din viaţa noastră. De multe ori nu punem preţ pe ea, decât atunci când am pierdut-o. La fel ca în cazul sănătăţii, ni se pare normal să o avem. Nu-i ştim recunoaşte prezenţa decât atunci când nu o mai avem.  Nu ardem pentru ea, nu ne investim în ea, decât atât cât să ne asigurăm interesul.

În ce mă priveşte, mărturisesc că am trecut prin frământările omului prins între înţelegerea acestei realităţi în accepţiunea ei comună, centrată pe satisfacerea unor nevoi fiziologice, afective, şi câte altele or mai fi ele şi, pe de altă parte, perspectiva ei spirituală, creştină. Adică, ori sunt beneficiarul unor  trăiri sentimentale la intensitatea dorită de mine, ori  jertfă,  slujire,  renunţare şi astea toate nu-mi vorbesc despre ce vreau eu să aud.

Am avut totdeauna impresia că  se exclud într-o mare măsură. În primul caz,  nevoia mea  de afecţiune este alimentată substanţial. În al doilea caz, dreptul meu de a fi iubit este afectat în esenţa lui, prin autojertire, autorenunţare în favoarea celuilalt. Eu am perceput-o ca pe un afront. O viaţă am şi pe aia s-o jertfesc? Şi cui? Unuia care îmi refuză dreptul la a fi împlinit prin iubire, care se foloseşte fără pardon de resursele mele afective, şi nu numai, sau care profită sau  abuzează  de mine ca individ cu identitate şi valoare unică? De ce mi-aş lăsa mutilat sufletul şi mi-aş încărca viaţa cu poveri la care pot să renunţ sau pot să le ocolesc?

Merg şi mai departe. De vreme ce ştim că inima omului este nespus de rea şi înşelătoare, dovedită ca schimbătoare, nestatorinică, înclinată spre rău – un adevăr spus explicit de Dumnezeu Însuşi –  de ce  ne-am mai dori să  investim sentimente, gânduri, timp, şi numai noi ştim câte altele!, într-un om ? Oricât de convingător ar fi el pe moment. Mi se pare un non sens. Cea mai proastă investiţie! Cu o dragoste coruptă până în măduva ei, care se traduce  în termeni de minciună, de trădare, de uzură morală, a cărui gust amar îl simţi până în oase, sau care are gustul rânced al singurătăţii în doi,  nu ne mai rămâne decât să experimentăm  iadul înainte de vreme. Acesta este blestem!

Şi lucrurile se repetă de la o generaţie la alta fără logică, fără o explicaţie raţională. Înaintăm tot mai mult spre ceva ce ne duce invers.

Alte glasuri, acelaşi gust amar, acelaşi strigăt al neîmplinirii, ca o implozie a unei inimi  care se prăbuşeşte în ea.

Alte voci, aceeaşi forţare a „uşii” fericirii cu orice preţ, ca o explozie a unui suflet care moare pe bucăţi.

Mai repede ar fi de înţeles lucrurile din altă perspectivă, chiar dacă nici cu aceasta nu poţi fi de acord, – aceea a dragostei cu jumătăţi de măsură, dragostei surogat. Decât nimic, mai bine ceva, acolo…numai să fie… Decât o dragoste otrăvită, mai bine una râncezită! Dacă nu se poate dragoste în straie de sărbătoare, măcar una în zdemţe.

Îi putem privi pe degustătorii de pasiune care sapă la suprafaţă şi rup bucăţi din ea,  sau  pe cei care o mănâncă pe pâine, ca pe unii care s-au orientat mai bine în teren, chiar dacă pentru aceasta calcă peste cadavre. Îi vedem ca pe nişte deştepţi ai zilei în care trăim. Chiar dacă  li s-au diluat resurse afective  în urma  nenumăratelor experienţe  de unică folosinţă, îi vedem mai câştigaţi.

Dar se iveşte o întrebare retorică: se mulţumeşte sufletul cu aşa ceva sau cu atât?

De consecinţele unei lumi consumatoriste, nici dragostea nu prea poate fi apărată. I se vinde pe negândite suflul şi dreptul de întâietate, uneori pe un blid de linte, alteori pe 30 de arginţi. Se poartă, e la modă!

Dacă lucrurile s-ar opri, cum pentru mulţi aşa se şi întâmplă, atunci ar fi trist, chiar tragic. E ca şi cum ai spune: decât să visez cu ochii deschişi, mai bine închid ochii şi-o fac…! Decât miros de primăvară (chiar şi în toamna vieţii), mai bine iarnă cu alunecuşul ei. Decât aromă de vin vechi, ce te duce cu gândul la „ până când moartea ne va despărţi”, mai bine apă de ploaie.

Dar să ne oprim aici cugetările  de pe marginea dragostei. Mai  bine să intrăm în miezul ei. Chiar dacă cel mai adesea spune adevărul despre ea după ce a tăcut de tot, ne încumetăm să ne apropiem şi să  spunem ca Adrian Păunescu: „Şi totuşi există iubire/ Şi totuşi există blestem/ Dau lumii, dau lumii de ştire/ Iubesc, am curaj şi mă tem.”

Da! Dăm lumii de ştire că există totuşi iubire, nu ca blestem, ci ca o binecuvântare.

Da! Dăm lumii de ştire că în dragoste nu este teamă.

Primul pas al căderii din dragoste, este  necrederea. Apare sub forma fricii. Aceasta este prima experienţă a „cunoştinţa răului”. Şi asta încă de la  primii oameni, Adam şi Eva.  Răul a început cu frica, care s-a dovedit a fi opusul credinţei. Chiar dacă duşmanul numărul unu al dragostei este necredinţa, iar ochii ei sunt frica,  Biblia ne aminteşte că ” În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste”. (1 Ioan 4:18) „Când adevărul pur este combinat cu o dragoste curată, bărbaţii pot fi bărbaţii care au fost creaţi să fie, fără a mai simţi nevoia să domine, din cauza nesiguanţei. Nesiguranţa nu încearcă să ascundă altceva decât o poftă, cel mai mare hău în care se afundă iubirea, datorită păcatului. Prin iubire adevărată, bărbaţii devin bărbaţi adevăraţi, iar femeile pot fi cele care au fost create să fie, întrucât dragostea lor a biruit frica. Dragostea nu va încerca niciodată să manipuleze sau să controleze, din cauza nesiguranţei, deoarece ea izgoneşte frica. În măsura în care eşti eliberat de poftă, în aceeaşi măsură vei începe să experimentezi cerul. Cum putem fi eliberaţi de această teribilă pervertire? Numai prin puterea lui Dumnezeu. Mai concret spus, pe măsură ce mintea îţi este înnoită de Duhul Sfânt, de Duhul Adevărului, nu vei mai privi relaţiile ca pe nişte ocazii de a obţine ceva de la alţii, ci vei dărui. Dăruirea aduce cu sine cea mai mare împlinire pe care o putem cunoaşte. Numai atunci relaţiile încep să devină ceea au fost destinate să fie. Adevărata dragoste nu va căuta niciodată să ocupe primul loc, să fie în control, ci mai degrabă să slujească.” (Rick Joyner – Ultima bătălie)

Din această perspectivă noţiunea de încredere care are la bază adevărul şi  curăţia,  devine fundament pentru parteneri şi dă valoare nu numai relaţiei, ci omului însuşi. Dacă nu se clădeşte pe aceste lucruri, totul e degeaba.

Dragostea fără adevăr este ipocrizie! Adevărul fără dragoste poate ucide!

            Deşi realitatea este crudă, Isus Cristos  totuşi ne încurajează:” Îndrăzniţi, eu am biruit lumea”.  Şi spune acest lucru convins, că prin El vom  cunoaşte  adevărul despre lume şi despre dragoste, pentru că El este Adevărul şi Dragostea. Mai spune, însă, şi altceva: ” adevărul vă va face liberi.”

Libertatea! Ah, libertatea!

            Libertatea este aer pentru dragoste!

 Dumnezeu poate porunci cerurilor, îngerilor şi aceştia să se supună, dar nu poate porunci să fie iubit! Dragostea la poruncă nu e dragoste!

Când vorbim despre dragoste, mai mult ca ori unde, libertatea este o condiţie esenţială,  chiar şi într-o grădină ca aceea din Eden. Apariţia unei alternative cognitive s-a impus ca fiind un prag al alegerii.  Dumnezeu, a pus pomul cunoştinţei binelui şi a răului,  în mijloul unui context  bine conturat, tocmai pentru ca libertatea de alegere să scotă la iveală adevărul. Acesta este mărul discordiei!  Aşa după cum şi prietenii nu-i cunoşti decât la vreme de necaz, şi tocmai această situaţie îi selectează, tot aşa şi adevărata dragoste este dovedită în mijlocul răului.

Chiar dacă motoarele lumii s-au blocat undeva între dorinţă şi putinţă, toate formele deviante, care înăbuşe tonusul şi culorile date de autenticitatea ei, dovedesc veridicitatea că dragostea nu poate supravieţui  decât în termenii legii ei, a încrederii, a nădejdii şi , mai ales, a dăruirii.

Ea vorbeşte pe limba ei numai în termenii sacrificiului. O jerfire a firii, a eggo-ului în numele legii ei. Pentru că ea face legea. Libertatea ei este străjuită de credinţă, pe de o parte şi de speranţă, pe de altă parte. Acestea definesc şi străjuiesc locul ei de casă. În aceşti termeni este o  binecucântare! O binecuvântare pe care o cuprinzi greu în cuvinte, dar o cuprinzi uşor în braţe.

Şi totuşi există un Cuvânt care o poate cuprinde. Nu într-o paranteză, ci o pune la început de rând. Ea dă tonul!  Ea împarte viaţa: înainte de ea şi după ea. Aşa cum Isus Cristos împarte lumea, înainte de El şi după El.

La vremea ei, Dumnezeu  o va scoate  din gura satului, din mâinile celor care au scăldat-o în ape tulburi. O va scoate de sub picioarele pline de noroiul  acestei lumi care zace în cel rău. Îi va reda tinereţea fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, pentru că dragostea este din Dumnezeu. A trecut-o pe numele Lui, pentru că Dumnezeu este dragoste.

Corect se scrie cu majuscule:  DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE.

Dragostea era  de la început cu El. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără dragoste.

Dumnezeu îi dă blândeţea şi smerenia Fiului Său, îi dă chipul lui Isus.

            Ne place sau nu ne place, ea poartă un nume – Isus Cristos!

Numai Isus o poate repune în matca ei originară şi îi poate da limpezimea apei de izvor. El îi redă demnitatea şi puterea. O  ridică la înălţimea legii şi îi dă valoarea  supremă a constituţiei cereşti. Îi dă strălucirea porţilor raiului, nu numai pentru că, asemeni lor, ea este dintr-o bucată, ci pentru că prin ea se intră în Împărăţia cerului. Departe de inimi în care băltesc pofte nesăbuite, departe de nisipurile mişcătoare ale infidelităţii, departe de ochi pofticioşi şi cisme samavolnice.

Toate formele deviante, corupte, deplasate de la menirea ei, care poartă amprenta blestemului şi  care împăienjenesc astăzi orizontul ei, dovedesc veridicitatea afirmaţiei că dragostea nu poate supravieţui decât în termenii legii ei, a poruncilor ei, a adevărului, a dăruirii, a jertfei, a încrederii, a nădejdii.  „Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.”(1 Timotei 1:5) Iar dragostea de Dumnezeu stă în păzirea, în  vieţuirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, atunci când iubeşti.

Nimeni nu-i ştie mai bine aliajul, decât Cel ce a făcut-o. Nimeni nu-i cunoaşte termenii, condiţiile şi formele de manifestare decât Cel din a cărui mâini a ieşit şi de a cărei valoare şi-a legat însuşi numele. Ea se defineşte astfel: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,  nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,  nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.  Dragostea nu va pieri niciodată.”(1 Corinteni 13:4) Nu va pieri, pentru că este roada  Duhului sfânt a lui Dumnezeu.

Auzim spunându-se des despre ea că, atunci când e adevărată, schimbă totul: viaţa, omul, sensul, trăirea!  Şi nouă ne place să trăim! Iar când e împlinită, are gustul fericirii. Iar nouă ne place să trăim fericiţi!

Dincolo de orice s-ar putea spune despre dragoste – fie eros, filos sau agape – ea rămâne un mister căzut din cer. Cine ajunge să-i adulmece mirosul, nu poate să nu recunoască miresmele unei grădini demult uitate, unde era la ea acasă cu adevărat. Simplă, curată, naturală şi departe ca de la cer la pământ de egoismul care-i subminează baza. O grădină care se cere semănată cu seminţele vieţii, curăţată de uscături şi, bineînţeles, apărată. Chiar şi cea din Eden trebuia apărată!   O dragoste lipsită de apărare este o dragoste lăsată în voia sorţii!

Iar legea asta face. Îţi cere să o cunoşti,  nu ca pe ceva coercitiv, ci ca pe ceva care te apără. Dar, în acelaşi timp, îţi cere s-o respecţi, dacă nu vrei să „ieşi în decor” sau să intri în coliziune. Asemeni legilor de circulaţie te avertizeză, îţi interzice, îţi arată sensul, direcţia. Din această perspectivă, Isus se prezintă ca fiind „calea”. Calea  spre Dumnezeu este dragostea!

Chiar dacă astăzi înaintează împroptindu-se de har, mâine, însă, se va judeca cu  toţi cei care au calcat-o în picioare, i-au nesocotit puterea şi frumuseţea.

Astăzi este  har să iubeşti fără să fii iubit, să slujeşti fără să fii preţuit, să ierţi fără să fii iertat, să susţii pe cel ce te-a lepădat, dar mâine se va sosoti cu toţi care au terfelit-o.

Va veni o zi când Dumnezeu va judeca lumea după legea dragostei!

Va veni vremea când se va dovedi că libertatea nu-i egală în drepturi cu libertinajul, va dovedi că fericirea nu este tot una cu distracţia sau cheful, după cum nici pacea nu înseamnă lipsa războiului.

  Ca să nu ajungem să fim judecaţi după această lege, astăzi suntem sfătuiţi: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.” (1 Ioan 2:15)

La fel ca marile adevăruri care se cer cunoscute, dragostea este o realitate simplă, dar şi un adevăr greu de descifrat pentru cei a căror potenţial emoţional s-a tocit sub presiunea unor pofte nesăţioase. Lumea a experimentat în acest proces cognitiv al dragostei atât binele cât şi răul. De atunci este o luptă decadentă, o căutare cu lumânarea, pentru a o atinge măcar, dacă nu pentru a o păstra. Plătim orice preţ, chiar preţul vieţii.

  Dar Dumnezeu Şi-a arătat dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, nesocotindu-I dragostea, Hristos a murit pentru noi. Nu noi L-am iubit, nu noi L-am ales.  El ne-a iubit, ne-a ales şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Este unul dintre cele mai mari privilegii ale omenirii, ca Dumnezeu să aleagă pe om să-I semene.  Pe nimeni altcineva. Nu îngerii, nu alte făpturi cereşti.  Este puţin lucru acesta? Dar faptul că numai pentru oameni s-a jertfit? Unde mai punem că Duhul Său cel sfânt, duh de viaţă, a găsit de cuviinţă ca tot în om să-şi găsească locul  de sălăşluire! Într-un om prăpădit, ca vai de el, dar pe care poate şi vrea să-l mântuiască. Pentru că îl iubeşte! Greu de crezut! Totuşi şi-a dovedit dragostea, pe care o întăreşte cu  fiecare făgăduinţă, atunci când ne întoarcem de la dragostele noastre păcătoase. Parcă-L auzim şi astăzi spunând: „Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”(Isaia 54:10)

Din perspectiva aceasta a nu alege dragostea, aşa cum o defineşte El şi , respectiv, sursa ei, pare cel mai lipsit de înţelepciune act uman. Într-o viaţă putem face multe alegeri prosteşti, cu consecinţe mai mari sau mai mici. Dar consecinţe eterne are doar una: alegerea sau respingerea dragostei Lui.

 Vai de cei care stau nepăsători sau resping această manifestare supremă a dragostei! „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”(Ioan 3:16)

Cum se poate ajunge la această dragoste, la puterea şi frumuseţea ei? Totul începe cu o alegere. Întoarcerea la cel ce este Dragoste.

„Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”(1 Corinteni 13:13)

Dragostea a fost de la început şi va rămâne în veci!

Ea ne luminează viaţa!

După ea se stinge  lumina!

Colectivul Radio Alt FM

 

 

 

Pasiunea celui transformat

Viata evanghelistului Marcu

Marcu s-a nascut din parinti evrei, care se trageau din neamul lui Levi. Se crede ca Marcu a fost convertit de apostolul Petru, pe care apoi l-a ajutat in calatoriile misionare si l-a ajutat ca scriitor.

Fiind rugat staruitor de credinciosii din Roma sa astearna in scris vorbirile apostolului Petru despre Domnul Isus, Marcu a scris in greaca Evanhelia a doua din Noul Testament, evanghelie ce poarta numele sau. In mod real insa, cuvintele acestei evanghelii sunt ale apostolului Petru.

Marcu a infiintat o biserica in Alexandria. De aici, a trecut in Libia, unde a facut multi convertiti. La reintoarcerea sa in Alexandria, unii egipteni gelosi pe puterea sa, i-au hotarat moartea.

Evanghelistul Marcu a fost prins, picioarele i-au fost legate impreuna si astfel a fost tarat pe strazile cetatii, apoi zdrobit si insangerat a fost aruncat intr-o celula. In ziua urmatoare i-au ars trupul. Oasele lui au fost adunate de crestini si inmormantate. O traditie spune ca mai tarziu oasele lui au fost mutate la Venetia.

Biblia ne vorbeste despre evanghelistul Marcu: numele evreiesc este Ioan – F.A.12:25, este var cu Barnaba – Col.4:10, este prieten apropiat a lui Petru – 1Pet.5:13, credinciosii s-au adunat in casa lui pentru rugaciuni – F.A.12:12, i-a insotit pe Barnaba si Pavel spre Antiohia – F.A.12:25, a participat impreuna cu Barnaba si Pavel la lucrarea misionara – F.A.13:4-5, l-a parasit pe Pavel in Pamfilia – F.A.15:37-38, s-a intors cu Barnaba in Cipru – F.A.15:39-40, iar mai tarziu a devenit din nou un tovaras de lucru al apostolului Pavel – 2Tim.4:11.

Pastor Ion Damian

 

 

 

Cioara, găina şi vulturul

            Aţi auzit spunându-se:”mai bine o zi vultur decât 300 de ani cioară!

            Ştim că cioara trăieşte mult şi bine!…

            Dar cine-şi doreşte să fie cioară?

            Chiar dacă viaţa noastră ar fi numai o cădere din lac în puţ şi tot parcă nu am alege să fim cioară.

            Nimeni nu iubeşte cioara…

            Oamenii sunt fascinaţi de vultur. Admirăm înălţimea la care trăieşte, deschiderea aripilor când zboară, agilitatea de a vedere de la distanţa prada şi multe alte lucruri. Atât de mult îl admirăm încât am făcut din el simbolul puterii, al demnităţii, al regalităţii, al unei trăiri la înălţimea libertăţii râvnite de om.

            Orice am spune nu ne dorim să croncănim virtuţi de cioară, să mâncăm produse cadaverice, să purtăm simbolul unei culori de tristă amintire – moartea!  Şi pe deasupra să nu fim iubiţi!

            Dar se mai ridică o posibilă întrebare. Ne-ar plăcea să fim ca o găină? Fie ea şi frumoasă?  Să râşcâim prin gunoaie, să ne învârtim cât îi ziulica de mare în jurul unei curţi, să cotcodăcim pe limba noastră ştiri despre orizonturi visate, să alergăm după grăunţe aruncate, să auzim de dimineaţă cântatul unui cocoş care dictează când să se facă ziuă peste noi, ş.a.m.d.

            Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

            Dar mai este o realitate. Dincolo de gard. O realitate care nu este întâmplătoare.

            Ea începe atunci când te opreşti din ocolului curţii şi te întrebi: eu ce viaţă duc – de cioară, de găină sau de vultur? Cu ce mă hrănesc? Cu boabe de iubire aruncată în fuga calului de altcineva?  Începe atunci când te ridici în vârful picioarelor să vezi dincolo de lumea necuvântătoarelor  şi ai întrebări existenţiale, altele decât: cine a fost primul – oul sau găina…? Când te îndepărtezi de malurile acestei lumi, de apa ei călduţă de la ţărm şi refuzi să te mai zbaţi ca peştele pe uscat. Cu cât te vei  îndepărta de malul care adună uscături, gunoaie, broaşte, reziduri de la alţii te vei simţi mai în largul tău, te vei simţi  în apele tale. Când ai aflat că există şi o altă scară de valori, alta decât cea din coteţ  şi că există o investiţie mult mai rentabilă decât cea în cuibul tău – investiţia în eternitate!

            Mulţi dintre noi ne-am obişnuit prea mult cu ocolul curţii şi cu oferta ei.

            Există însă dincolo de curte un imaş întreg de iarbă grasă şi miezoasă, grăunţe ale vieţii şi izvoare de apă vie. Există viaţă din belşug în Cel ce dă viaţă.

            Există zbor şi există o chemare la înălţime.

            El, Cel ce este la înălţime în toate, ne cheamă pe nume pe toţi. O face când într-un fel când în altul. Dar, pentru că este un Domn în felul Lui, ne cheamă mai mult în şoaptă: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”(Matei:11-28)

            Pentru că există o chemare, trebuie să existe şi un răspuns, o alegere.

            Nu poţi să alegi să fii cioară, găină sau vultur. Cum nu poţi să alegi multe lucruri.

Dar poţi să alegi să fii liber. Libertatea pe care o poate dă doar Dumnezeu. Acest lucru nu-l vei putea face dacă nu auzi în interiorul tău chemarea în larg. Un dor de răsărit. O nemulţumire, un gol care te face să nu te simţi bine în pielea ta de cioară sau de găină. Curtea ta te strânge şi meniul ei te dezgustă.  Există o logică a lucrurilor: cu ce te hrăneşti aceea eşti!

            Ridică-ţi privirea spre cer pentru că de acolo îţi va veni puterea de a deveni vultur. Fă linişte să poţi auzi chemarea sfântă care te îndeamnă spre larg, acolo de unde va începe orizontul tău.

             Trebuie însă să înveţi zborul. Există instrucţiuni. Sunt scrise într-o Carte. Pentru ca zborul tău să fie sfânt, neînfrânt, neîntrerup până în clipa când te vei ridica ultima dată  la cer.

            Ştiţi cine sunt vulturi dintre noi?

            Acei care sunt liberi în spirit, în suflet. Cei care trăiesc aproape de cer.  Care îşi deschid larg aripiile credinţei şi se lasă purtaţi de Duhul Sfânt  spre vârfurile valorilor eterne, care gustă din tainele cerului, care-şi fac cuibul  pe muntele Dumnezeului lor şi se hrănesc cu prospături din Cuvântul Său. Acei care nu trăiesc josnic după mersul trenului acestei lumi.

            Şi acum o întrebare din lumea cuvântătorilor, a celor binecuvântaţi: aţi auzit că se dă nemurirea în dar? Nu trebuie să faci nimic. Doar să crezi. Să crezi că există o putere care schimbă. Nu decorul, ci natura. Natura umană. Această schimbare poate să ne facă oameni. Oameni după chipul şi asemănarea Celui care a făcut cioara, găina, vulturul şi care a făcut şi pe om. L-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Pe deasupra, liber şi cu dor de nemurire!

            Acest lucru e posibil pentru că în noi există un dor de a trăi la înălţimea tuturor lucrurilor. De a trăi mult, mult… În noi este scris gândul veşniciei.”…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”(Eclesiastul 3:11)

            Liberi cu braţele larg deschise spre iubire deasupra munţilor de credinţă şi nădejde. O eternitate!

Colectivul Radio Alt Fm

 

 

Contemporan sau Temporar!

De Mihaela Maria & Nelu Cintean

-o prelucrare dupa Warren W .Wiersbe-

Un  anumit cuvant a devenit important in vocabularul evanghelic, in ultimii ani. Acesta este cuvantul “Contemporan”!.Auzim de muzica contemporana, predicare contemporana, Inchinare contemporana..Unii dintre noi,care suntem ceva mai “vechi” aici pe pamant ,incepem sa ne intimidam si  sa ne interbam daca inca mai suntem contemporani!..In intelegerea mea “Contemporan”  inseamna  a trai sau, a exista in acelasi timp.

In biblioteca mea am un DICTIONAR AL  CONTEMPORANILOR  ( Dictionary of Contemporaries)) Lista aceasta,cuprinde  oameni faimosi care au trait si au lucrat in aceasi prioada istorica de timp. Oricum,in ultimul timp,cuvantul contemporan, se pare ca a luat si un alt inteles si anume,  “ NU TRADITIONAL”- Prezent, in opozitie cu Trecut. Sa luam Muzica Contemporana. Contemporana cu cine?..Majoritatea familiilor au cel putin 3 generatii,care traiesc..unele chiar patru.Este muzica contemporana cu mine,cu copii mei sau, cu nepotii mei. De fapt toti traim in aceeasi perioada de timp! Nu sunt muzician,dar cred ca “muzica contemporana inseamna ,acea muzica, cea mai populara in lumea seculara, in acea perioada de timp.Desigur ca discutia s-ar putea continua-“Care lume a muzicii seculare?”..Dar cred ca ati inteles idea.

Sa luam in considerare de exemplu  “contemporary worship service” (serviciu de inchinare,contemporan). Am participat la un asemenea serviciu de inchinare,duminica seara si  am fost cam  dezamagit desi, multi dintre cei care au participat,i-am vazut foarte entuziasmati. Ce face un serviciu contemporan. In loc de amvon,avem un pupitru.Pe langa orga sau pian,adaugam o chitara electrica sau doua. Cantarile nu se mai canta din carti..ele sunt proiectate pe ecran…Liderul care dirijeaza, sta si el pe un stool (scaun mai inalt)..si canta si el la chitara..Cand obisnuiam sa predic  la colt de strada, noi foloseam o chitara, o orga portativa si un pupitru,..dar nu am zis niciodata ca suntem contemporani. Era uneori dificil sa caram pianul si orga cu noi in nordul statului Indiana! Nu vad nici un motiv ca, o biserica locala, sa nu-si schimbe modul de a tine serviciile,dar de ce neaparat trebuie sa se numeasca”contemporane” Daca un predicator vrea sa-si schimbe stilul de predica este OK. Biblia nu-i interzice acest lucru. Dar de ce trebuie sa  numim  acest stil “contemporan”?..Contemporan cu ce?..Cred ca uneori suntem confuzi  privind noutatea  ..si  ascundem aceasta confuzie sub expresia “suntem si noi contemporani”.  Schimbarea de dragul schimbarii este o “noutate ieftina” care nu tine mult. Schimbarea de dragul imbunatatirii este progres..si progresul  este acela de care avem noi nevoie..Lucrul trist privind  “accentuarea  cuvantului contemporan” este ca ne poate tine departe de a diagnostica adevarata boala in bisericile noastre si a-i gasi remediul. Aranjam mobila ,in timp ce peretii stau sa cada. Biserica trebuie sa se ocupe de generatia prezenta. Pentru a face acest lucru bine,trebuie sa intelegem aceasta generatie,cum gandeste,ce cauta si ce autoritate respecta.Dar aceasta nu inseamna ca noi sa devenim ca si lumea seculara,pentru a putea fi ascultati. Identificarea cu lumea si nevoile ei este un lucru,iar imitarea lumii in nebunia ei este cu totul altceva.Fariseii,respingeau pe pacatosi prin “ pietatea  lor” iar DOMNUL ISUS ii atragea prin compasiune si  apropiere de ei. Champbell Morgan spunea ca biserica  a facut cel mai mult pentru lume,cand biserica a fost diferita,cel mai mult, fata de lume…Si avea dreptate!..Majoritatea credinciosilor sinceri,admit,ca o parte din muzica contemporana  are un mesaj bun si nu este ofensiva…De fapt ,(la drept vorbind..) si IMNURILE care astazi le cantam cu drag,au fost odata contemporane si criticate! Nu vrem sa cadem in extrema de a respinge tot ce este nou..si a lauda  tot ce este vechi. Dar nici nu vrem sa cadem in cursa de a confunda “tot ce se pare nou” cu progresul ,sau sa confundam  o imitare ieftina cu o schimbare creativa.  Nici o slujire nu-si poate permite sa fie ca un muzeu,subliniind doar trecutul, dar cu atat mai mult,nici o slujire nu-si poate permite sa fie un cameleon ,care isi patrece tot timpul,adaptanduse la present. Radacinile slujirii noastre, merg mult mai adanc in trecut, fie ca ne place sau nu: creatia,chemarea lui Avram,darea legii,moartea si invierea DOMNULUI CHRISTOS,coborarea DUHULUI SFANT. Dar fructele  inchinarii nostre (our ministry) trebuie sa fie in present  si sa vina in intampinarea  nevoilor  oamenilor de astazi. In acel fruct se afla samanta pentru mai multe fructe care, garanteaza caracterul inchinarii nostre in viitor. Inchinarea biblica a cuprins diferite forme in timp. DOMNUL CHRISTOS spune: “De aceea orice carturar, care a învatat ce trebuie despre Împaratia cerurilor, se aseamana cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi” (Matei 13:52)

Sugerez  sa parasim  cuvantul “contemporan”daca nu ii dam o insemnatate corecta.Folosirea cuvantului, fara discernamant, creaza probleme.De altfel, sugerez sa facem o reala diferenta intre adevaratul progress si o imitare iefina. Eu unul, am obosit, auzind crestini imaturi, ridiculizand mostenirea nostra spirituala, in numele unui “evanghelism contemporan”..Iar in final, sugerez faptul ca, daca generatia mai tanara se asteapta de la generatia mai in varsta sa aprecieze felul lor de inchinare, ei trebuie sa invete sa aprecieze mostenirea pe care noua seniorilor ne este draga.Pericolul este acesta: Ce unii  cred ca este contemporan…sar putea sa fie doar.. temporar.Doamne ajuta-ne sa distingem adevaratele valori, care raman!

Pericolul izolării electronice

Oamenii de la sat se cunoșteau bine între ei, cunoșteau până și copiii și bătrânii cu care n-aveau prea multe lucruri în comun. Mutarea la oraș a creat criza singurătății în mijlocul mulțimii. Nu ne mai cunoaștem nici măcar vecinii de pe același palier de la bloc!

Posibilitatea de a intra în contact electronic cu oameni aflați la mii de kilometrii distanță a accentuat și mai mult criza singurătății. Închidem foarte repede ochii la problemele oamenilor reali de lângă noi. Nu le mai auzim oftatul și nici strigătul de biruință.

Pentru sănătatea noastră, pentru sănătatea bisericilor noastre, pentru sănătatea planetei, este nevoie să luptăm conștienți împotriva acestor tendințe moderne. Caută și tu împreună cu mine să raționalizăm (în sensul de rație, proporție) timpul petrecut în spațiul virtual. Nu evada din cotidianul imediat și nu fugii de oamenii de aproape ca să stai de vorbă cu cei de departe. Caută să știi când să închizi calculatorul, telefonul și televizorul pentru a rămâne viu în compania celor care te înconjoară. Altfel, s-ar putea să-ți meargă numele că trăiești, dar să fii … mort.

Știu, lumea virtuală își are avantajele ei. În lumea reală nu poți ,,schimba canalul“, nu poți da ,,click“ ca să te muți la o altă adresă. Tocmai de aceea este ,,reală“, pentru că nu poți să fugi de ea. Nimeni n-a reușit mare lucru în viață fugind de realitate! Nimeni n-a ajuns un om de caracter evitând să dea piept cu problemele reale. Nimeni n-a salvat vreodată pe cineva fugind de la locul crizei.

Nimeni n-ar trebui să aibă mai mulți prieteni virtuali, decât prieteni reali. ,,Prietenii“ de pe Facebook nici nu ne pot fi cu adevărat prieteni, doar cunoștințe.

Dacă ai avut conflicte cu soțul, soția, părinții, copiii sau prietenii pentru că stai prea mult în spațiul virtual este un semn clar că fugi de realitate. Vino înapoi. Ei au nevoie de tine, iar tu, fără să-ți dai seama, te furi singur de singurii oameni adevărați pe care ți i-a dăruit Dumnezeu să te ajute și să-ți înfrumusețeseze viața.

Pastor Daniel Branzei

Misiunea Rugaciunii

“Rugăciunea este de folos unde orice altceva falimentează. Prin rugăciune, cei mai înverşunaţi duşmani ai Evangheliei au devenit apărătorii ei cei mai curajoşi; cei mai ticăloşi – fii adevăraţi ai lui Dumnezeu! Oh, puterea rugăciunii de ar ajunge în adânc, unde speranţa însăşi pare zadarnică, de a ridica bărbaţi şi femei în părtăşie cu Dumnezeu şi în asemănarea Lui! Este de–a dreptul minunat!” (R. A. Torrus, How to pray, Moody, n.d., pag. 146)

Apostolul Pavel a experimentat transformarea pe care o poate face rugăciunea,  dintr–un potrivnic a lui Hristos, Saul a ajuns apostolul Său. Pavel a făcut din rugăciune o stare de părtăşie intimă cu Dumnezeu. Rugăciunea constituie exprimarea sinceră a lăuntrului apostolului în faţa lui Dumnezeu. “În orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Filipeni 4:6) Pavel şi–a adresat rugăciunea Tatălui în Numele Domnului Isus, El fiind singurul mijlocitor dintre om şi Dumnezeu. (1Timotei 2:5). Apostolul credea că rugăciunea era absolut necesară vieţii spirituale pentru ferirea de ispite, biruinţa asupra vrăjmaşului, maturizare şi întărire spirituală. (1Tesaloniceni 5:17, Efeseni 3:16) În concepţia apostolului neamurilor, rugăciunea este absolut esenţială pentru creştin: “Bucuraţi–vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.” (Romani 12:12). Rugăciunea aduce putere şi pace în inimile credincioşilor.

Apostolul Pavel nu s–a asemănat cu învăţătorul care îi învaţă pe alţii şi el uită să practice învăţăturile respective. Apostolul a practicat ceea ce a propovaduit: “Dumnezeul căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele.” (Romani 1:9, Efeseni 1:16, 1Tesaloniceni 1:2). Astfel, el insistă asupra rugăciunii în epistolele adresate credincioşilor (Filipeni 4:6; Coloseni 4:2). Abordarea rugăciunii făcută de Pavel în epistolele sale este mereu prezentă.

Deşi moartea lui Pavel a fost provocată de păgâni, el murind ca şi martir pentru Domnul Isus, apostolul nu a trecut în veşnicie ca un înfrânt cum voiau unii, ci ca un mare biruitor care a experimentat pe deplin puterea adevăratei rugăciuni. Fiindcă apostolul a ştiut să stea de vorbă cu Dumnezeu pe acest pământ, lui nu îi era teamă de conversaţia care urma să o aibă cu Creatorul în veşnicie. “Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău, şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.” (2Timotei 4:18).

Ioan Gura de Aur spunea despre rugaciune: „Rugaciunea este pentru cei aruncati in furtuna incoace si incolo un liman, pentru cei impinsi de valuri o ancora, pentru cei ce se clatina un toiag, celor saraci o comoara, leac impotriva boalelor si apararea sanatatii.”

Pastor Ion Damian

Cunoașterea voii lui Dumnezeu

de Caius Obeada

”Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7 Unul din lucrurile cele mai greu de explicat, găsit sau înțeles este cunoașterea voii lui Dumnezeu in familie, societate sau lucrare. Cunoașterea voii lui Dumnezeu nu este un act de ghicit și nici nu este un secret personal pe care îl poate știi sau cunoaște numai o persoană. Cunoașterea voii lui Dumnezeu devine un act public, în care frățietatea copiilor Săi ajunge să recunoască voia Sa și să o împlinească.  Înțelegerea voii Sale, a planului Său are câteva condiții pe care trebuie să le luam în considerare:

1.     Ca să înțelegem voia Sa trebuie să fim născuti din nou

Este esențial înțelegerea conceptului că numai copii Săi au privilegiu de a înțelege planul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie efesenilor: ”În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” Efeseni 1:11

Un om mort spiritual în păcate este insensibil activităților lui Dumnezeu, a prezenței Sale, a necesității trăirii în Cristos. Nașterea din nou presupune primirea credinței, ca un cadou din partea lui Dumnezeu, care produce o trezire la realitatea prezenței Sale în toate lucrurilor aici pe pământ cât și în ceruri.

2.     Planul lui Dumnezeu are ca scop lauda slavei Sale

Mulți fac greșeală să creadă că planul lui Dumnezeu are un caracter pur individual, de satisfacere personală a unuia care primește mântuirea. Pavel explică acest concept efesenilor scriind: ”ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” Efeseni 1:12.

În planul veșniciei am fost făcuți moștenitori ai cerului, rânduiți în hotărârea Dumnezeirii, ca să slujim de laudă slavei Sale. Dumnezeu nu ne-a făcut moștenitori pe un merit și nici nu ne-a ales pentru faptele noastre bune, și ca o răsplata Să-și schimbe planurile Sale și să ne facă pe noi beneficiari principali a voii Sale. Dumnezeu ne implică în planul Său, în lauda slavei Sale, un concept pe care nu îl poți înțelege cu ușurință.

Domnul Isus Christos face următoarea avertizare ucenicilor Săi: ”Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.” Ioan 16:2-3. Domnul vorbeste despre prigoană ucenicilor Săi, un lucru adeverit de-a lungul istoriei Creștine. Planul lui Dumnezeu nu are ca centru atenției satisfacerea plăcerilor copiilor Săi. Unii propovăduiesc o Evangheliei a împlinirii economice, sugerând că copii lui Dumnezeu nu au pentru că nu au credință și nu știu să ceară ceea ce le-ar aparține ca fii de Dumnezeu. Fiecare copil de Dumnezeu este chemat să slujească în vederea laudei Sale.

3.     Înțelegerea voii Sale presupune o maturitate spirituală

Nu poți înțelege sau face voia Sa dacă nu ai un nivel spiritual necesar împlinirii voii Sale. Maturitatea în Domnul Isus Christos presupune timp și încercări, o aprofundare în cunoașterea și înțelegerea Scripturilor, unde ajungi să înțelegi care este voia Sa pentru adunarea sfinților de unde faci parte, ajungând să înțelegi locul și încredințarea pe care o ai de slujire în adunarea sfinților. Ți-ai putea imagina o biserică de copii unde fiecare face ce vrea, unde fiecare se crede mai mare, forțând lucrurile prin puterea lor? Înțelegerea voii Sale necesită un grad de maturitate, luând în considerare pasajul din Amos unde scrie: ”Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7. Dumnezeu Iși descoperă planurile sale prorocilor, ceea ce denotă un nivel de maturitate și înțelegere a mesajului Său.

Este esențial înțelegerea slujirii și a responsabilității pe care fiecare copil a Domnului o primește. Pentru slujirea de laudă a lui Dumnezeu, fiecare născut din nou primește un dar sau mai multe în vederea slujirii. Apostolul Pavel face următoarea remarcă: ”Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” 1 Corinteni 12:5-7. Pavel explică corintenilor că darurile vin de la Duhul Sfânt în vederea slujiri și a unui folos nu personal ci a Trupului Domnului Christos. ”Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.” 1 Corinteni 14:12. Darurile spirituale nu sunt date pentru folos personal, ci pentru întărire și slujire în Trupul Domnului Isus, o învățătură care nu poate fi înțeleasă de orișicine sau la orice nivel de maturitate spirituală. Nu este important ce tu poți face pentru Domnul, ci ce poate El să facă prin tine.

Dumnezeu nu se descoperă numai unui individ, ci se descoperă adunării sfinților, celor născuți din nou, cu o maturitate necesară înțelegerii și recunoașterii planurilor Sale. Nu plânsul unui copil ar trebui să ne facă să-l punem în slujire, ci șoapta Duhului care ne este dată tuturor.

Cioara, găina şi vulturul

            Aţi auzit spunându-se:”mai bine o zi vultur decât 300 de ani cioară!

            Ştim că cioara trăieşte mult şi bine!…

            Dar cine-şi doreşte să fie cioară?

            Chiar dacă viaţa noastră ar fi numai o cădere din lac în puţ şi tot parcă nu am alege să fim cioară.

            Nimeni nu iubeşte cioara…

            Oamenii sunt fascinaţi de vultur. Admirăm înălţimea la care trăieşte, deschiderea aripilor când zboară, agilitatea de a vedere de la distanţa prada şi multe alte lucruri. Atât de mult îl admirăm încât am făcut din el simbolul puterii, al demnităţii, al regalităţii, al unei trăiri la înălţimea libertăţii râvnite de om.

            Orice am spune nu ne dorim să croncănim virtuţi de cioară, să mâncăm produse cadaverice, să purtăm simbolul unei culori de tristă amintire – moartea!  Şi pe deasupra să nu fim iubiţi!

            Dar se mai ridică o posibilă întrebare. Ne-ar plăcea să fim ca o găină? Fie ea şi frumoasă?  Să râşcâim prin gunoaie, să ne învârtim cât îi ziulica de mare în jurul unei curţi, să cotcodăcim pe limba noastră ştiri despre orizonturi visate, să alergăm după grăunţe aruncate, să auzim de dimineaţă cântatul unui cocoş care dictează când să se facă ziuă peste noi, ş.a.m.d.

            Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare!

            Dar mai este o realitate. Dincolo de gard. O realitate care nu este întâmplătoare.  

            Ea începe atunci când te opreşti din ocolului curţii şi te întrebi: eu ce viaţă duc – de cioară, de găină sau de vultur? Cu ce mă hrănesc? Cu boabe de iubire aruncată în fuga calului de altcineva?  Începe atunci când te ridici în vârful picioarelor să vezi dincolo de lumea necuvântătoarelor  şi ai întrebări existenţiale, altele decât: cine a fost primul – oul sau găina…? Când te îndepărtezi de malurile acestei lumi, de apa ei călduţă de la ţărm şi refuzi să te mai zbaţi ca peştele pe uscat. Cu cât te vei  îndepărta de malul care adună uscături, gunoaie, broaşte, reziduri de la alţii te vei simţi mai în largul tău, te vei simţi  în apele tale. Când ai aflat că există şi o altă scară de valori, alta decât cea din coteţ  şi că există o investiţie mult mai rentabilă decât cea în cuibul tău – investiţia în eternitate!

            Mulţi dintre noi ne-am obişnuit prea mult cu ocolul curţii şi cu oferta ei.

            Există însă dincolo de curte un imaş întreg de iarbă grasă şi miezoasă, grăunţe ale vieţii şi izvoare de apă vie. Există viaţă din belşug în Cel ce dă viaţă.

            Există zbor şi există o chemare la înălţime.

            El, Cel ce este la înălţime în toate, ne cheamă pe nume pe toţi. O face când într-un fel când în altul. Dar, pentru că este un Domn în felul Lui, ne cheamă mai mult în şoaptă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”(Matei:11-28)

            Pentru că există o chemare, trebuie să existe şi un răspuns, o alegere.

            Nu poţi să alegi să fii cioară, găină sau vultur. Cum nu poţi să alegi multe lucruri.

Dar poţi să alegi să fii liber. Libertatea pe care o poate dă doar Dumnezeu. Acest lucru nu-l vei putea face dacă nu auzi în interiorul tău chemarea în larg. Un dor de răsărit. O nemulţumire, un gol care te face să nu te simţi bine în pielea ta de cioară sau de găină. Curtea ta te strânge şi meniul ei te dezgustă.  Există o logică a lucrurilor: cu ce te hrăneşti aceea eşti!

            Ridică-ţi privirea spre cer pentru că de acolo îţi va veni puterea de a deveni vultur. Fă linişte să poţi auzi chemarea sfântă care te îndeamnă spre larg, acolo de unde va începe orizontul tău.

             Trebuie însă să înveţi zborul. Există instrucţiuni. Sunt scrise într-o Carte. Pentru ca zborul tău să fie sfânt, neînfrânt, neîntrerup până în clipa când te vei ridica ultima dată  la cer.

            Ştiţi cine sunt vulturi dintre noi?

            Acei care sunt liberi în spirit, în suflet. Cei care trăiesc aproape de cer.  Care îşi deschid larg aripiile credinţei şi se lasă purtaţi de Duhul Sfânt  spre vârfurile valorilor eterne, care gustă din tainele cerului, care-şi fac cuibul  pe muntele Dumnezeului lor şi se hrănesc cu prospături din Cuvântul Său. Acei care nu trăiesc josnic după mersul trenului acestei lumi.

            Şi acum o întrebare din lumea cuvântătorilor, a celor binecuvântaţi: aţi auzit că se dă nemurirea în dar? Nu trebuie să faci nimic. Doar să crezi. Să crezi că există o putere care schimbă. Nu decorul, ci natura. Natura umană. Această schimbare poate să ne facă oameni. Oameni după chipul şi asemănarea Celui care a făcut cioara, găina, vulturul şi care a făcut şi pe om. L-a făcut după chipul şi asemănarea Sa. Pe deasupra, liber şi cu dor de nemurire!

            Acest lucru e posibil pentru că în noi există un dor de a trăi la înălţimea tuturor lucrurilor. De a trăi mult, mult… În noi este scris gândul veşniciei.”…a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”(Eclesiastul 3:11)

            Liberi cu braţele larg deschise spre iubire deasupra munţilor de credinţă şi nădejde. O eternitate!

Colectivul Radio Alt Fm

Pasiunea celui transformat

Viata apostolului Iacov

Intalnirea cu Domnul Isus a transformat viata lui Iacov. Ca şi tovarăşul său Petru şi Andrei, Iacov fiul lui Zebedei, s-a întalnit cu Domnul Isus in Galileia. Ceea ce ne face să credem că a fost un Galileian. Deacolo a mers mai departe, şi a văzut pe alţi doi fraţi: pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari erau într-o corabie cu tatăl lor Zebedei, şi îşi carpeau mrejile. El i -a chemat. (Matei 4:21)

De asemenea avem o relatare Biblică cu privire la mama lui, care era una din femeile ce au stat langă crucea Domnului Isus, la răstignire. Acolo erau şi multe femei, cari priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galilea, ca să -I slujească.  Între ele era Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedei. (Matei 27:55-56) Mai întai copii apoi şi mama lor. Ce frumos, părinţii impreună cu copii, urmează pe Domnul Christos.

Iacov şi fratele său, care erau pescari de meserie, când au fost chemaţi, au lăsat corabia şi pe tatăl lor, împreună cu toţi lucrătorii şi au mers după Domnul Isus. Nimeni şi nimic nu i-a mai putut opri. A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într-o corabie, şi îşi dregeau mrejile. Îndată i -a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.(Marcu 1:19-20)

Supăraţi că oamenii din Samaria nu au vrut să primească pe Învăţătorul lor, Iacov şi Ioan doresc să-i mistuie pe aceştia cu foc din cer; dar Domnul Isus îi opreşte. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: ,,Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?“ Isus S-a întors spre ei, i-a certat, şi le -a zis: ,,Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi! (Luca 9:51-55) De cele mai multe ori, cand numele apostolului Iacov, este menţionat în Scriptură este însoţit şi de expresia ; “fiul lui Zebedei”. Probabil că din pricina caracterului impulsiv Domnul Isus l-a numit pe Iacov şi fratele său Ioan, “Fii tunetului” (Marcu 3:17).

Privind la relaţia Domnului Isus cu ucenicii săi, observăm că au fost câţiva dintre ei, cu care Domnul a avut o relaţie mai apropiată. Iacov este unul din ei. Cand Domnul Isus merge pe munte şi are loc schimbarea la faţă, Iacov este printre cei 3 ucenici care merg cu El pe munte (Matei 17:1-2). Cand Domnul Isus a mers să vindece fiica fruntaşului Sinagogii, n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. (Marcu 5:37) Domnul Isus a vorbit despre moartea lui Iacov cand i-a zis lui şi fratelui său Ioan următoarele: ,,Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi; (Marcu 10:39). Iacov avea să bea paharul pe care l-a băut şi Domnul Isus. Cum s-a întamplat aceasta? Cam pe aceeaş vreme, împăratul Irod a pus manile pe unii din Biserică, pentruca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Cand a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana şi pe Petru. Erau zilele praznicului Azimilor. – (F.A. 12:1-3) Apostolul Iacov, fiul tunetului, a fost prins, chinuit şi apoi ucis cu sabia din pricina credinţei lui în Domnul Isus Hristos. Moartea lui, a fost atât de chinuitoare,
că a plăcut tuturor Iudeilor, care urau pe creştini şi le doreau moartea. Cel transformat, de catre Domnului Isus, traieste cu pasiune pentru Dumnezeu!

Pastor Ion Damian

Contemporan sau Temporar!

De Mihaela Maria & Nelu Cintean

-o prelucrare dupa Warren W .Wiersbe-

Un  anumit cuvant a devenit important in vocabularul evanghelic, in ultimii ani. Acesta este cuvantul “Contemporan”!.Auzim de muzica contemporana, predicare contemporana, Inchinare contemporana..Unii dintre noi,care suntem ceva mai “vechi” aici pe pamant ,incepem sa ne intimidam si  sa ne interbam daca inca mai suntem contemporani!..In intelegerea mea “Contemporan”  inseamna  a trai sau, a exista in acelasi timp.

In biblioteca mea am un DICTIONAR AL  CONTEMPORANILOR  ( Dictionary of Contemporaries)) Lista aceasta,cuprinde  oameni faimosi care au trait si au lucrat in aceasi prioada istorica de timp. Oricum,in ultimul timp,cuvantul contemporan, se pare ca a luat si un alt inteles si anume,  “ NU TRADITIONAL”- Prezent, in opozitie cu Trecut. Sa luam Muzica Contemporana. Contemporana cu cine?..Majoritatea familiilor au cel putin 3 generatii,care traiesc..unele chiar patru.Este muzica contemporana cu mine,cu copii mei sau, cu nepotii mei. De fapt toti traim in aceeasi perioada de timp! Nu sunt muzician,dar cred ca “muzica contemporana inseamna ,acea muzica, cea mai populara in lumea seculara, in acea perioada de timp.Desigur ca discutia s-ar putea continua-“Care lume a muzicii seculare?”..Dar cred ca ati inteles idea.

Sa luam in considerare de exemplu  “contemporary worship service” (serviciu de inchinare,contemporan). Am participat la un asemenea serviciu de inchinare,duminica seara si  am fost cam  dezamagit desi, multi dintre cei care au participat,i-am vazut foarte entuziasmati. Ce face un serviciu contemporan. In loc de amvon,avem un pupitru.Pe langa orga sau pian,adaugam o chitara electrica sau doua. Cantarile nu se mai canta din carti..ele sunt proiectate pe ecran…Liderul care dirijeaza, sta si el pe un stool (scaun mai inalt)..si canta si el la chitara..Cand obisnuiam sa predic  la colt de strada, noi foloseam o chitara, o orga portativa si un pupitru,..dar nu am zis niciodata ca suntem contemporani. Era uneori dificil sa caram pianul si orga cu noi in nordul statului Indiana! Nu vad nici un motiv ca, o biserica locala, sa nu-si schimbe modul de a tine serviciile,dar de ce neaparat trebuie sa se numeasca”contemporane” Daca un predicator vrea sa-si schimbe stilul de predica este OK. Biblia nu-i interzice acest lucru. Dar de ce trebuie sa  numim  acest stil “contemporan”?..Contemporan cu ce?..Cred ca uneori suntem confuzi  privind noutatea  ..si  ascundem aceasta confuzie sub expresia “suntem si noi contemporani”.  Schimbarea de dragul schimbarii este o “noutate ieftina” care nu tine mult. Schimbarea de dragul imbunatatirii este progres..si progresul  este acela de care avem noi nevoie..Lucrul trist privind  “accentuarea  cuvantului contemporan” este ca ne poate tine departe de a diagnostica adevarata boala in bisericile noastre si a-i gasi remediul. Aranjam mobila ,in timp ce peretii stau sa cada. Biserica trebuie sa se ocupe de generatia prezenta. Pentru a face acest lucru bine,trebuie sa intelegem aceasta generatie,cum gandeste,ce cauta si ce autoritate respecta.Dar aceasta nu inseamna ca noi sa devenim ca si lumea seculara,pentru a putea fi ascultati. Identificarea cu lumea si nevoile ei este un lucru,iar imitarea lumii in nebunia ei este cu totul altceva.Fariseii,respingeau pe pacatosi prin “ pietatea  lor” iar DOMNUL ISUS ii atragea prin compasiune si  apropiere de ei. Champbell Morgan spunea ca biserica  a facut cel mai mult pentru lume,cand biserica a fost diferita,cel mai mult, fata de lume…Si avea dreptate!..Majoritatea credinciosilor sinceri,admit,ca o parte din muzica contemporana  are un mesaj bun si nu este ofensiva…De fapt ,(la drept vorbind..) si IMNURILE care astazi le cantam cu drag,au fost odata contemporane si criticate! Nu vrem sa cadem in extrema de a respinge tot ce este nou..si a lauda  tot ce este vechi. Dar nici nu vrem sa cadem in cursa de a confunda “tot ce se pare nou” cu progresul ,sau sa confundam  o imitare ieftina cu o schimbare creativa.  Nici o slujire nu-si poate permite sa fie ca un muzeu,subliniind doar trecutul, dar cu atat mai mult,nici o slujire nu-si poate permite sa fie un cameleon ,care isi patrece tot timpul,adaptanduse la present. Radacinile slujirii noastre, merg mult mai adanc in trecut, fie ca ne place sau nu: creatia,chemarea lui Avram,darea legii,moartea si invierea DOMNULUI CHRISTOS,coborarea DUHULUI SFANT. Dar fructele  inchinarii nostre (our ministry) trebuie sa fie in present  si sa vina in intampinarea  nevoilor  oamenilor de astazi. In acel fruct se afla samanta pentru mai multe fructe care, garanteaza caracterul inchinarii nostre in viitor. Inchinarea biblica a cuprins diferite forme in timp. DOMNUL CHRISTOS spune: “De aceea orice carturar, care a învatat ce trebuie despre Împaratia cerurilor, se aseamana cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi si lucruri vechi” (Matei 13:52)

Sugerez  sa parasim  cuvantul “contemporan”daca nu ii dam o insemnatate corecta.Folosirea cuvantului, fara discernamant, creaza probleme.De altfel, sugerez sa facem o reala diferenta intre adevaratul progress si o imitare iefina. Eu unul, am obosit, auzind crestini imaturi, ridiculizand mostenirea nostra spirituala, in numele unui “evanghelism contemporan”..Iar in final, sugerez faptul ca, daca generatia mai tanara se asteapta de la generatia mai in varsta sa aprecieze felul lor de inchinare, ei trebuie sa invete sa aprecieze mostenirea pe care noua seniorilor ne este draga.Pericolul este acesta: Ce unii  cred ca este contemporan…sar putea sa fie doar.. temporar.Doamne ajuta-ne sa distingem adevaratele valori, care raman!

ISTORIA INFLUENTEI NEGATIVE A BISERICII FORMALE

Ii multumim lui Dumnezeu pentru Cuvantul Sau, Biblia, in care Domnul ne descopera voia Sa. Scriptura ne invata ca este Cuvantul lui Dumnezeu in intregime si este singurul cuvant inspirat de Duhul Sfant.

De-a lungul istoriei bisericii au fost numeroase influente negative care i-au afectat pe cei care s-au dezlipit de Scriptura fiind deschisi la tot felul de invataturi omenesti. Astfel, in baza acestor invataturi straine Cuvantului lui Dumnezeu, unii crestini au cladit datini si traditii omenesti pe care le-au ridicat mai apoi la rangul si autoritatea Bibliei.

Cu ajutorul Domnului, marturisim ca Sfintele Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament sunt inspirate de Duhul Sfânt. Ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu scris, o revelaţie dumnezeiască pentru neamul omenesc, sunt izvorul fără greş al conştiinţei de Dumnezeu. (Gal.1:11 „…Evanghelia…nu este de obârşie omenească…ci descoperirea lui Hristos”; 2Pet.1:21 „nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt”; 2Tim.3:16 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu…”; Io.10:35 „…Scriptura nu poate fi desfiinţată…”; Ioel 2:28 „…voi turna Duhul meu…şi fiii şi ficele vor prooroci…”;   Mat.10:20 „…Duhul Tatălui meu va vorbi în voi…” ; 1Cor.2:10 „…Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său…”; 11:23 „…am primit de la Domnul ce v-am învăţat”…)  Credem ca Biblia, Cuvântul  lui Dumnezeu scris prin inspiraţia Duhului Sfânt, este singura regulă şi normă de credincioşie şi purtare în viaţa aceasta. (Efes.1:13″…după ce aţi auzit Cuvântul adevărului [Evanghelia mântuirii noastre] aţi crezut…”; 2Tim.1:13 „Dreptarul învăţăturilor sănătoase…ţine-l cu credinţă”; Rom.10: 17 „…credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu”; 2Tim.3:17 „Scriptura …este de folos…pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”; Ps.119:105 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele”.) De asemenea, consideram ca Biblia este singura autoritate în materie de religie; ea este suficientă pentru învăţătura crestina. (Mat.15:6 „…aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre”; Io.17:17 „Cuvântul Tău este adevărul”; Io.5: 39 „…cercetaţi Scripturile…”; Is.34:16 „Căutaţi în cartea Domnului şi citiţi…”; FA.17:11 „cercetau Scripturile…” ; Io.20: 31 „…lucrările acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi crezând să aveţi viaţa…”)

Este bine sa se faca si o analiza istorica a influentei omenesti in doctrina bisericii, asa cum si istoricii o mentioneaza, analiza care ajuta la clarificarea invataturii crestine.

A.D. 300 – Rugaciunea pentru morti   A.D. 300 – Facerea semnului crucii   A.D. 375 – Inchinarea la sfinti si la ingeri   A.D. 394 – Instituirea “impartasaniei”   A.D. 431 – Maria este proclamata divina   A.D. 500 – Preotii incep sa se imbrace altfel decat laicii   A.D. 526 – Mirungerea   A.D. 593 – Apare invatatura despre purgatoriu   A.D. 600 – Liturghia este fixata in limba latina   A.D. 600 – Incep rugaciunile adresate Mariei   A.D. 607 – Bonifaciu III este proclamat cel dintai Papa   A.D. 709 – Sarutarea papucului papal   A.D. 786 – Inchinarea la imagini si la relicve   A.D. 850 – Folosirea “apei sfintite”   A.D. 995 – Canonizarea sfintilor morti

A.D. 998 – Postul de Vineri si din preajma sarbatorilor mari
  A.D. 1079 – Celibatul preotilor
  A.D. 1090 – Rugaciuni pe bani
  A.D. 1184 – Inchizitia
  A.D. 1190 – Vanzarea indulgentelor
  A.D. 1215 – Transubstantierea
  A.D. 1229 – Biblia este interzisa laicilor
  A.D. 1439 – Doctrina despre purgatoriu
  A.D. 1439 – Doctrina celor sapte sacramente
  A.D. 1508 – “Ave Maria” este aprobata ca rugaciune liturgica
  A.D. 1534 – Fondarea ordinului Iezuit
  A.D. 1545 – Traditia primeste aceiasi autoritate ca si Biblia
  A.D. 1546 – Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
  A.D. 1854 – Doctrina despre conceptia imaculata a Mariei
  A.D. 1870 – Infailibitatea Papala
  A.D. 1930 – Condamnarea scolilor publice
  A.D. 1950 – Doctrina inaltarii la cer a Mariei
  A.D. 1965 – Maria proclamata ca Mama a Bisericii 

 Bibliografie: Marturisirea de credinta a Cultului Crestin Baptist din Romania; Loraine Boettner, Roman Catolicism Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. 

Pastor Ion Damian

Istoria misiunii Bisericii Crestine Baptiste din Romania

Cum de au ajuns unii baptisti in Romania prin Rusia?

La 4 Decembrie 1762, Ecaterina a II-a (cea Mare) a transmis o „invitatie” prin care chema locuitorii din tarile Europei centrale sa se aseze in teritoriile stepelor rusesti aflate intre raul Volga si Marea Neagra. Aceasta „invitatie” a fost rezultatul dorintei tarinei de a-si civiliza supusii si, prin influenta europeana, de a initia un transfer de inventivitate si harnicie prin plantarea de „colonisti.” Tarina stia ca „invitatia” ei va fi primita cu entuziasm de gruparile „separatistilor” reformati. Numirea de „separatisti” vine de la atitudinea pe care o aveau acesti reformati fata de Biserica protestanta integrata in structurile statale.

De cine s-au separat „separatistii”?

Miscarea separatista a fost o scindare a unor crestini de „reformatii” protestanti care, separindu-se de catolicism, au zdruncinat Imperiul Romei catolice, dar care nu s-au rupt de puterea politica a vremii, ci au pus in locul imperiului catolic alte micii „imperii ale exclusivismului protestant.” Din secolul IV si pana in timpul Reformei (sec. XV), Statul si Biserica au avut structuri intrepatrunse. Dupa 325 d.Ch., imparatul roman Constantin cel Mare a dat religiei crestine un statut preferential, iar episcopii s-au grabit sa „inventeze” dogma „celor doua sabii”, in care puterea politica primea, alaturi de puterea Bisericeasca statut de autoritate divina.

Ce inseamna doctrina „celor doua sabii”?

Doctrina „celor doua sabii” a fost o stratagema a lui Constantin cel Mare, prin care puterea imperiala a primit pe nedrept calificativul de „divina.” Aceasta a fost rasplata pe care Biserica crestina a fost fortata sa i-o dea lui Constantin cel Mare pentru instaurarea unui climat de libertate pentru crestini. Doctrina „celor doua sabii” a fost „fundamentata” pe textul din Luca 22:36, in care apostolul Petru ii spune Domnului Isus: „Iata aici doua sabii”, iar Domnul Isus ii raspunde: „Destul.” In „interpretarea” (daca o putem numi asa) unora din episcopii de atunci, Domnul Isus i-a incredintat lui Petru dublul caracter al autoritatii sociale: „sabia politica”, garantare a disciplinarii temporale in Stat si „sabia eclesiastica”, garantare a disciplinarii eterne in Biserica.

In ce a constat greseala reformatorilor protestanti?

Protestantii Reformei s-au ridicat impotriva „ereziilor doctrinare” practicate de Biserica romano catolica. Din pacate insa, ei nu au mers pana la capat cu revenirea la invataturile Biblice. Cind s-a produs Reforma, cei patru mari reformatori europeni, Luther, Zwingli, Calvin si Knox, au scos casele nobiliare din subordinea Vaticanului, dar, lipsiti de clarviziune biblica si presati de realitatile politice, au „schimbat un rau cu un altul” si, nascand alte structuri eclesiastice, s-au aliat iarasi cu Statul. In virtutea aceleiasi „dogme a celor doua sabii”, teritoriile reformate au devenit la fel de exclusiviste ca si domeniile afiliate inca Romei. Credinciosi principiului ca „preferintele seniorului” determina religia obligatorie in teritoriu, reformatii protestanti au inceput sa-i prigoneasca pe catolici cu aceiasi ravna cu care catolicii ii prigoneau pe protestanti. Aceste persecutii reciproce au dat nastere unor mari miscari de populatie. Catolicii fugeau in teritorii „catolice”, in timp ce „reformatii” se adunau de peste tot in teritoriile „reformate.” Cei mai nefericiti dintre toti au fost insa reformatii „separatisti.”

Cine au fost „reformatii separatisti”?

Acestia erau cei care, prin citirea Bibliei, si-au dat seama ca intre sistemul „lumii” si Biserica lui Christos nu poate exista nici un fel de asociere. Scandalizati de decadenta Romei catolice, dar si ingrijorati de compromisurile pe care Luther si Zwingli incepusera sa le faca pentru justificarea „razboaielor sfinte”, acesti credinciosi „evanghelici” numiti pe alocuri „frati moravieni”, „frati elvetieni”, iar prin alte parti „anabaptisti” (de la practica rebotezarii adultilor care se converteau) au refuzat categoric orice forma de asociere cu puterea politica a vremii.

In sens absolut, desi au aparut in aceiasi perioada istorica, acesti anabaptisti nu au fost parte din miscarea Reformata protestanta. Ei au devenit „separatisti”, indraznind sa intrevada o societate in care Statul si Biserica aveau sa devina doua entitati total diferite in structura si destin. Doctrina fundamentala a anabaptistilor a schimbat aberatia „celor doua sabii” cu doctrina „separarii” dintre Stat si Biserica.  Pentru ca „separatisti” au protestat fata de greselile „protestantilor”, ei au primit numirea de „neo-protestanti.”

Menonitii

Aceasta ramura a „anabaptistilor” este cea mai veche comunitate din randurile Bisericii Libere Protestante si a miscarilor de „trezire”. Ea a fost fondata de Menno Simon (1496-1561), care, dupa ce a fost doi ani preot, a trecut la anabaptism in 1536. Acesta a fost persecutat, el a organizat comunitati in Olanda si in tarile vecine (specificul cultural si portul specific este pastrat si astazi), dupa principiul adunarilor locale, conduse de „presbiteri”, fara alte organizarii eclesiastice. „Menonitii”, urmand reformatorii radicali, resping botezul copiilor si prezenta reala fizica a lui Christos in elementele Cinei Domnului, cer independenta puterii bisericesti de cea seculara, refuza serviciul militar, juramantul si magistratura, sustin ca Biserica trebuie sa includa numai crestini angajati in slujba Evangheliei. Practica botezul la varsta adulta, savarsesc Cina (de trei ori pe an), duc o viata spirituala profunda, care include citirea Bibliei, rugaciunea in familie si caritatea. Prima Conferinta mondiala a menonitilor s-a tinut la Basel in anul 1925 (1.250.100 de membri). Multi menoniti au emigrat in America si s-au stabilit in tinuturile lui Penn (Pennsilvania de astazi). Astazi exista menoniti in mai toate statele Americii. Ei traiesc in comunitati strinse si sunt renumiti pentru „operele de caritate” pe care le fac.

Ce i-a atras pe „reformatorii separatisti” in Rusia?

Persecutati si urati de moarte atat pe domeniile catolice, cat si pe cele „protestante”, anabaptistii au primit cu bucurie „invitatia” tarinei Ecaterina a II-a, ea insasi descendenta dintr-o vita nobila germana, de a se stabili in stepele ruse dintre Volga si Marea Neagra. In doar citiva ani, un numar de peste 68.000 de colonisti germani, majoritatea lor „menoniti”, s-a indreptata spre sudul Rusiei. „Invitatia” a foat urmata pe 22 Iulie 1763 de un alt document semnat de tarina Ecaterina si care garanta conditii avantajoase pentru „colonisti”: O totala libertate religioasa; Nici un fel de taxe sau obligatii financiare fata de guvernul rus; nici un fel de obligatii ordinare sau extraordinare fata de statul rus; Nici un fel de obligativitate de a servi in armata sau in alte servicii fata de Stat; Dreptul de proprietate asupra teritoriului acordat; cu stipularea ca este vorba doar de o proprietate colectiva, nu particulara; Pamantul primit in proprietate nu putea fi instrainat fara stirea autoritatilor ruse; Colonistilor li s-a dat dreptul sa cumpere orice alta proprietate aditionala, ca cetateni particulari, care era inscrisa in evidente ca proprietate particulara.

Cei mai multi „separatisti” care au dat navala si au raspuns „invitatiei” tarinei au fost din landurile germane. Mii si mii de „anabaptisti” au luat drumul Rusiei. Cand guvernul german a revocat in anul 1789 o scutire de serviciu militar acordata precedent menonitilor (o ramura a anabaptistilor) alte mii de germani au plecat si ei in Rusia. Traind in comunitati „inchise”, pastrindu-si limba germana si cultura „de acasa”, colonistii au prosperat material si au crescut numeric. Erau fara egal in cultivarea graului, multi devenind mari fermieri si proprietari de mori pentru macinarea graului. (Frank H. Wolke, Heritage and Ministry of the American Baptist Conference, pag. 20-22)

Primii colonisti s-au asezat la Nipru. In anul 1865 existau deja 213 colonii germane in spatiul larg cuprins intre Basarabia si Caucaz.  Prosperitatea materiala nu a fost insotita insa si de o prosperitate spirituala. Fara o asistenta pastorala corespunzatoare, viata bisericeasca a degenerat in formalism si in repetate fragmentari. si anabaptistii si menonitii isi pierdusera fervoarea evanghelica. Pe la mijlocul secolului XIX a inceput iarasi printre ei o miscare de trezire spirituala. Etnicii germani au inceput sa se adune prin case pentru grupe de studiu biblic si rugaciune. Curand, ei si-au dat seama ca au nevoie de raspunsuri la multe intrebari si au cautat sa ia legatura cu oameni cu pregatire teologica. Unul din cei contactati a fost Johan Gerhard Onken (1800-1884), care fondase in 1834 cea dintii biserica baptista din Germania si era pasionat de formarea unor noi lucratori cu Evanghelia.

Nascut in Germania la data de 26 Ianuarie 1800, Onken a crescut apoi in Anglia si in Scotia. In 1823 s-a intors in Germania si a fondat Societatea scolii Duminicale in Hamburg. A devenit baptist in 1834. Cu suport financiar din partea Organizatie Misionare Baptiste Americane, el a infiintat grupari baptiste in Germania si Danemarca. Tot prin eforturile si calatoriile lui au fost infiintate biserici baptiste in Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria, Elvetia, Belgia, Olanda, Polonia si Rusia. A murit in Zurich, Elvetia pe 2 ianuarie 1884.

Pentru ca nu se putea deplasa personal in Rusia, Onken a inceput un dialog cu germanii din Rusia prin corespondenta. Unii si-au dat seama ca, in general, ei sunt de acord cu toate principiile si invataturile lui Onken, mai ales cu cea privitoare la botezul prin cufundare aplicat doar acelor persoane adulte care au ajuns la o convingere personala despre credinta crestina. Rezultatul a fost ca pe 23 Septembrie 1860 primii candidati din randul colonistilor au primit botezul. Invatatura despre botezul adultilor a prins mai cu seama in comunitatile menonite si a dus la formarea unor grupari noi, numite „bisericile fratilor menoniti.” Bucurosi de rezultatul studiilor trimise prin corespondenta, baptistii germani l-au trimis sa viziteze Rusia pe unul din pastorii lor, pe August Liebig. Primit bine de cei botezati, el a fost insa arestat si aruncat in inchisoare de restul comunitatii anabaptiste germane. Fara sa tina seama de primejdia scoasa in evidenta de arestarea lui Liebig, Onken insusi s-a suit in tren si a venit in Rusia in anul 1869. Entuziasmul generat de vizita sa a produs un foarte mare numar de botezuri, a dus la instalarea misionarului Pritzkau, ca pastor local si la ordinarea unui numar mare de diaconi. In timpul vizitei sale, Onken l-a ordinat si pe Abraham Unger ca pastor al Bisericii Fratilor Menoniti din Einlage. Miscarea baptista a crescut rapid, astfel ca, in ciuda tuturor eforturilor de a o suprima, in doar saptesprezece ani de la vizita lui Onken, Uniunea Bisericilor Baptiste din Rusia numara peste 12.000 de membrii.

Cum au ajuns baptistii germani din Rusia in Romania?

Fervoarea evanghelstica a baptistilor din Rusia a dus la represalii. Ele au venit din doua directii distincte: din partea colonistilor si din partea autoritatilor ruse. Colonistii n-au privit cu ochi buni marirea numarului acelora care „tulburau” viata comunitatii, cu pretentiile lor de chemare la „sfintire.” Crestinismul coloniilor devenise mai mult o fateta a patriotismului lor german. Inconjurati asemenea unei insule de o imensa populatie de slavi ortodocsi, germanii era multumiti cu forma religioasa, dar deranjati de „excesele” de evlavie ale baptistilor.

Pe de alta parte, autoritatile ruse au fost puse in fata inevitabilului. Populatia majoritara resimtea dureros faptul ca „strainii” o duceau mult mai bine din punct de vedere economic si se bucurau de privilegiile scutirii de obligatii si plati fata de Stat. Ocazia declansarii conflictului a venit tocmai din partea „baptistilor.” In rivna lor misionara, germanii baptisti au predicat Evanghelia si rusilor. Cei convinsi de Evanghelie au inceput sa ceara sa fie si ei botezati, lucru categoric interzis de lege si de aranjamentele dintre guvernul rus si colonistii germani. Cu toate ca germanii baptisti n-au vrut sa boteze credinciosi rusi, doi dintre ei, Elim Zseibel si Trifon Chlystun, s-au strecurat in sirul candidatilor germani la botez si au fost si ei cufundati in apa de pastorul Abraham Unger. Dupa aceea, rusii botezati au inceput sa raspindeasca Evanghelia si sa boteze alti rusi care treceau in masa la credinta baptista. Nu este de mirare ca la auzul „noutatilor” Biserica Ortodoxa Rusa a trecut pe rand intii la mirare, iar apoi la manie. Ca represalii, in anul 1871 guvernul rus a anulat toate privilegiile garantate prin „Invitatia” si edictul dat de tarina Caterina a II-a. Dupa o suta de ani de privilegii, germanii au ajuns tinta abuzurilor de tot felul. Li s-a interzis sa mai aiba scoli in limba germana, iar pe alocuri au fost chiar fortati sa-si ia nume rusesti.

Sub presiunea evenimentelor, multi colonisti germani au intrat in Moldova si in Romania. Pana si astazi, multe din adunarile baptiste romane isi pot trasa inceputurile in activitatea baptistilor germani veniti in Romania din Rusia. Prin anul 1924, dupa ce comunistii rusi interzisesera „orice propaganda straina” pe teritoriul sovietic, Asociatia Baptistilor Germani din America suporta material anual cu suma de 4.116 dolari pe cei 12 misionari germani activi in Romania (Frank H. Wolke, Heritage and Ministry of the American Baptist Conference, pag. 309).  Majoritatea germanilor din Rusia au preferat insa sa treaca „discret” prin Europa si sa plece in America. Persecutati in trecut in Germania si acum in Rusia, ei n-au avut de ales decat varianta stramutarii in Lumea Noua. „Invitatia” tarinei a avut totusi, macar in parte, efectul scontat. Urmele civilizatoare ale „separatistilor” germani mai sunt si astazi vizibile in Crimeia si, pe alocuri, in teritoriile de la nordul Marii Negre. Multe din comunitatile colonistilor germani din America isi cauta si astazi radacinile in teritoriile asezate altadata intre raul Volga si Marea Neagra. Nu intamplator, o societate menonita misionara din Berlin, Ohio, are o baza de activitate in Patrauti, judetul Suceava si si-a extins activitatile in teritorii care sunt astazi incorporate in Moldova de dincolo de Prut si in Ucraina.

Cati baptisti sunt in Romania?

Inceputurile miscarii baptiste in Romania pot fi trasate incepand cu anul 1856 pentru populatia de etnie germana si cu anul 1875 pentru populatia de etnie maghiara si romana. In anul 1991, numarul baptistilor din Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania era: de 100.000 credinciosi romani si 1.423 de biserici romanesti;  de 9.043 credinciosi maghiari si 99 de biserici maghiare. Cu „apartinatorii” (copiii) din familiilr lor, totalul baptistilor se apropia de 200.000.

Cum au ajuns baptistii in Romania?

Inceputurile si evolutia miscarii crestine baptiste din Romania sunt dificil de trasat deoarece avem de a face cu evenimente petrecute in trei grupuri etnice: germani, maghiari si romani. Primele convertiri la credinta baptista s-au petrecut in regiuni diferite ale tarii, aflate sub diferite jurisdictii politice, unite abia in anul 1919, cand s-a format Romania Mare, prin alipirea Transilvaniei la tara mama.

Cum a inceput lucrarea printre germanii din Bucuresti?

Primul baptist german, despre care se stie, a fost Carl Scharschmidt, un tamplar care s-a stabilit in anul 1856 in Bucuresti. Dupa numai 7 ani, in 1863, August Liebig, pastor baptist german exilat din nordul Marii Negre, a fondat in in centrul Bucurestiului prima biserica baptista germana pe strada Popa Rusu nr. 22. Cladirea acestei Biserici exista si astazi, in ea adapostindu-se acum o foarte energica biserica baptista romana.  Alti baptisti germani exilati din Ucraina, in 1864, au format o biserica baptista germana la Cataloi, in Dobrogea, care se afla la data aceea sub jurisdictie turceasca. Un al treilea centru al baptistilor germani a fost la Tarutino, in Basarabia (astazi in Ucraina). Aceasta biserica a fost fondata ca misiune in 1875 si si-a capatat statutul de biserica independenta in anul 1907. Prin activitatea sa, biserica germana din Tarutino a infiintat si sponsorat multe puncte misionare. In prima parte a anilor 1930, germanii aveau zece de biserici in Basarabia, dar totalul credinciosilor nu depasea cifra de o mie. Din cauza puternicei emigratii, germanii din multe parti ale Romaniei si-au parasit locurile si fie ca s-au repatriat in Germania, fie ca au emigrat in America.

Cum a inceput lucrarea printre maghiari si romani?

O alta patrundere a baptistilor in Romania s-a produs din directia Ungariei inspre Transilvania si Banat. Un colportor (impartitor de carti si tractate crestine), Anton Novac, a dat peste un grup de reformati maghiari dornici sa studieze mai serios Biblia. In anul 1875, Henrich Meyer, un lider baptist din Budapesta, i-a botezat si a format prima biserica baptista maghiara din Translivania la Salonta Mare. Printre cei opt care s-au botezat era si Mihai Cornea, care a devenit un evanghelist dinamic, un om cu darul de a se apropia de oameni. Cornea a predicat Evanghelia peste tot pe unde a ajuns, atat la maghiari, cat si la romani.

Patrunderea baptistilor in „fostul regat” al Romaniei s-a produs, prin comparatie cu celelalte doua amintite mai sus, mult mai tirziu. In ciuda opozitiei feroce, prima biserica baptista din Muntenia a fost infiintata in anul 1909 la Jegalia. Constantin Adorian (1882-1954), un roman care a facut studii teologice la Hamburg in Germania, si care s-a alaturat la intoarcerea in tara Bisericii Germane din strada Popa Rusu, a inceput o lucrare de misiune printre romani in anul 1912.

Dupa unirea Transilvaniei (1918) cu Romania, toti baptistii din Romania s-au unit in 1919, formind „Uniunea Bisericilor Baptiste din Rominia.” Incepind chiar cu anul constituirii in Uniune, 1919, romanii baptisti au inceput sa editeze o mica revista. In anul 1921 au deschis primul Seminar in Transilvania, la Buteni. In anul urmator, Seminarul a fost mutat la Bucuresti.

Ca rezultat al Conferintei de la Londra, Asociatia „Southern Baptist” din America si-a asumat responsabilitatea de a sustine lucrarea de evanghelizare din Romania. In anul 1923, organizatia a trimis primul ei misionar in Rominia. Cu un an inainte, Southern Baptist Asociation cumparase un teren in Bucuresti pentru cladirea Seminarului. In anul 1929 pe langa cursurile pentru pastori, Southern Baptist a deschis si cursurile scolii Misionare pentru femei.

Ajutati de zelul lor evanghelistic, baptistii romani au ajuns sa numere 45.000 in 1930.

Care au fost caracteristicile baptistilor romani?

Pe langa aprinsul lor zel misionar, baptistii romani au urmat codul „puritan” de vietuire, evitand cu desavarsire tutunul si alcoolul, interzicand purtarea de podoabe si respectand cu strictete Duminica drept „zi a Domnului”.

Relatiile cu Statul Roman au fost in rastimpuri foarte dificile, mai ales in anul 1928, iar apoi intre anii 1937 si 1944. Sub presiunea Bisericii Ortodoxe, intre Decembrie 1938 si Aprilie 1939 toate bisericile baptiste din Rominia au fost oficial inchise. Dupa caderea regimului fascist in anul 1944, baptistii au primit recunoasterea legala si au folosit la maxim libertatea nou dobandita. Clasele Seminarului au fost dezvoltate cu o noua generatie de lucratori, iar
Uniunea a scos revista ei lunara: „Indrumatorul Crestin Baptist.”

Incepand cu anul 1955 insa, regimul comunist ateu a declansat o campanie de restrangere a drepturilor religioase. Baptistii, alaturi de majoritatea celorlalte miscari evanghelice din Romania au fost supusi unui climat dur de persecutie: credinciosii au fost retrogradati si dati afara din servicii, s-au inchis o serie de biserici, pastorii au fost amenintati, arestati si haituiti, unora li s-a ridicat „carnetul” necesar pentru recunoasterea ca lucrator crestin legal, au fost desfintate sau mult limitate scolile duminicale pentru copii si tineret, listele candidatilor la botez au trebuit sa fie aprobate in prealabil de reprezentantii Statului, conducatorii Cultului au fost sub presiunea constrangerilor dictate de catre Departamentul Cultelor. Sub toate aceste privatiuni si persecutii, activitatea credinciosilor baptisti a continuat. Lucrarea din interiorul tarii a fost sustinuta material cu carti tiparite in occident si cu emisiuni de radio produse de unii din liderii baptisti romini exilati peste hotarele tarii.

Dupa caderea regimului comunist in 1989, baptistii romani si-au recastigat libertatea de actiune. In ciuda conditiilor economice foarte grele, baptistii romani sunt angajati in lucrari cu un caracter misionar foarte pronuntat, au patruns cu curaj in invatamantul scolar si in programele de radio si televiziune. Baptistii i-au chemat pe reprezentantii celorlalalte culte evanghelice sa formeze un front comun constituind „Alianta Evanghelica Romana”.

Bibliografie: „Istoria Baptistilor din Romania”, de Alexa Popovici, 2 vol; „A short History of Romanian Baptists”, Cronicle, 5 (1942); „A hundred Years of Baptist Life in Romania”, Baptist Quarterly 33 (1990); “Heritage and Ministry of the American Baptist Conference”, Frank H. Wolke.

Pastor Ion Damian

Rata de promovare la liceele baptiste este peste media pe tara si in 2013

Încă de la începuturi, credincioşii baptişti au promovat educaţia, combătând  analfabetismul, încurajând cititul Scripturii, cartea de căpătâi a credinciosului evanghelic. Cursurile şi studiile biblice iniţiate de Uniunea Baptistă şi Seminarul Teologic, studii care au fost extinse la nivelul ţării au avut un rol determinant ca factor de educaţie biblică şi culturală în acelaş timp.

Astăzi, în cadrul Cultului Creştin Baptist din România funcţionează 7 licee (2.851 elevi), 4 şcoli primare (484  elevi), 15 grădiniţe (665 preşcolari), cu un total  de 4.000  preşcolari şi elevi.

Rezultatele la examenul de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2013, dovedesc din nou că şcolile baptiste sunt puncte de reper în învăţământul românesc, aceasta datorându-se practicării învăţăturii Sfintelor Scripturi.

Rezultate înainte de contestaţii la Bacalaureat ale Liceelor Teologice Baptiste în sesiunea iunie-iulie 2013

Nr. crt.	Unitatea de învăţământ	Promovare	Promovare la nivel  judeţean	Observaţii
1.	Liceul Teologic Baptist “Alexa   Popovici” Arad	94 %	52.62 %	a obţinut locul al III-lea pe   judeţ în ceea ce priveşte rata de promovare
2.	Liceul Teologic Baptist “Logos”   Bucureşti	62.06 %	50.82 %
3.	Liceul Teologic Baptist “Emanuel”   Cluj-Napoca	98.27 %	70.99 %	a obţinut locul al III-lea pe   judeţ în ceea ce priveşte rata de promovare, 42.10 % din medii sunt peste 9
4.	Liceul Teologic Baptist “Emanuel”   Oradea	100 %	63.21 %	a obţinut locul  I pe judeţ   în ceea ce priveşte rata de promovare, 31% din medii sunt peste 9
5.	Liceul Teologic Baptist Reşiţa	83.33 %	43.02 %	a obţinut locul  I pe judeţ   în ceea ce priveşte rata de promovare
6.	Liceul Teologic Baptist “Betania”   Sibiu (Structură a Liceului Teoretic “C. Noica” Sibiu)	85.71 %	63.70 %	3 elevi ai Liceului Teologic   Baptist “Betania” Sibiu sunt clasaţi între primii 5 elevi ai Liceului   Teoretic “C. Noica” Sibiu
7.	Liceul Teologic Baptist Timişoara	75 %	54.41 %	Cea mai mare rata de promovare şi   medie  la centrul de examen  la care a fost arondat

Rata de promovare la nivel naţional a examenului de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2013: 55.4 %.

Rata de promovre a Liceelor Teologice Baptiste la examenului de Bacalaureat, sesiunea iunie-iulie 2013: 85.48%.

Alături de performanţele de la examenele naţionale, şcolile baptiste au obţinut şi în acest an şcolar rezultate deosebite la olimpiade, concursuri, festivaluri, campionate organizate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

Dorim să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru activitatea de educaţie creştină desfăşurată în ţara noastră, subliniind importanţa existenţei unor astfel de instituţii de învăţământ în societate, cu rugămintea adresată tuturor de a susţine şcolile creştine din România.

Director departament, Pastor dr. Petru Bozian

Mi-ai dat un nume!

 

Într-o lume-n care omul este robul firii lui,

Libertatea te îndeamnă bucuros să te supui

Unei amăgiri ce-ţi cere plata dezrobirii-n sânge:

Sânge sfânt vărsat pe cruce de Isus care te plânge.

 

Mândru crezi că poţi s-asculţi orice şoaptă, căci e bună

Şi aşa te pierzi uşor şi păcatele se-adună.

Vei muri de te încrezi în înţelepciunea ta!

Domnul zice: “Părăseşte-o! Cere-o, însă, pe a Mea!”

 

Duhul Sfânt îşi pierde templul când Satan te-ademeneşte

Şi pustiu simţi, înlăuntru-ţi, cum trăirea-ţi se foieşte

În nelinişte, necaz, frământări şi încercare,

Fiind la fel eternitatea după veşnica plecare.

 

Inima-ţi cea păcătoasă bate-n suflet înc-un cui

Şi la fel de tare bate încă unu-n Palma Lui…

Nu-i lumină ca să vezi că de vei mai face-un pas

Vei cădea în valea groazei mişeleşte-n hău atras.

 

Stai, te-opreşte şi regretă! Podul vietii-ţi se dărâmă!

Te împrăştii-n mii de zări, de tu cazi, pumn de ţărână!

El ţi-oferă-un nume sfânt, nicidecum de pământean,

Vrei să fii copilul Lui, Fiu de Domn, sfânt cetăţean?

 

de Gabriela Elena LAZAR

Între a te consuma şi a arde

Cine şi-ar dori să scrie pe cripta sa: ”A murit la 45 de ani şi a fost îngropat la 70 de ani”.  Poate excepţie fac doar cei îngropaţi în cimitirul din Săpânţa.

Moartea poate fi o pierdere sau un câştig, depinde din ce perspectivă priveşti lucrurile. Dar un lucru e sigur: cea mai mare pierdere este ceea ce moare înlăuntrul nostru în timp ce trăim.(Norman Cousins)

În societatea zilelor noastre eşti atât cât ai.

În societatea lui Dumnezeu eşti atât cât arzi.

Chiar dacă în aparenţă aceste două afirmaţii nu au prea mult în comun, totuşi în profunzime sunt legate de o ”pânză freatică” numită împlinire. Batem la multe uşi în numele acestei nevoi lăuntrice. Unii adună în podul palmei monede galbene în speranţa unei vieţi în roz. Alţii îşi căută în trăistă bastonul de mareşal. Îşi consumă energia ca să licărească în noaptea aceasta cu  nădejdea că soarele va răsări pe strada lor.

Trăim într-o lume în care a şti şi a avea sunt cele două verbe predilecte care dictează direcţia, raţiunea şi valoarea vieţii iar acumularea şi consumul reprezintă inspiraţia şi expiraţia  vieţii noastre. Şi pentru aceasta transpirăm până când ne expiră valabilitatea ca produs uman.

Căutăm siguranţă, scop, semnificaţie, valoare. Ne dorim ca existenţa noastră să curgă între mulţumire şi fericire şi sfârşim între trudă şi resemnare. Există parcă o încăpăţânare în faţa ”ispitei de a exista” şi o încrâncenare pasională de a ”trăi clipa”. Acest motto ”Carpe diem” trădează un dor existenţial în care „viaţa de zi cu zi este templul şi religia nostră”.

 Mulţi se răstignesc  pe altarele de lut ale unor inimi de mult apuse. Se hrănesc cu surogate de iubire şi se adăpă din bălţi.

             Ingredientele de căpătâi  ale vieţii – iubirea, banul şi faima – devin idolii noştrii iar valoarea de sine- altarul predilect pe care ne consumăm, în cea mai mare parte, momentele vieţii.   

 Totul spus într-o singură propoziţie: săpăm cu sete fântâni care nu ţin apa!

 Dar, cineva poate spune…aşa-i viaţa!

 Oare? Pentru că de când lumea şi pământul nimic nu este nou sub soare, eclesiastul Solomon ne reaminteşte că toate acestea sunt ”goană după vânt”. În termenii moderni ai generaţiei noastre – consum sigur într-un venit probabil!

  Dar  lucrurile se complică parcă şi mai mult, intră într-un con suspect care te lasă fără cuvinte când privim din perspectiva credinţei creştine. Aceasta descrie viaţa în termeni de belşug, de viaţă eternă, de adevărata viaţă. Mai mult, necesitatea de a  alege să trăieşti devine o problemă vitală, o problemă de viaţă şi de moarte şi este încurajată prin promisiuni greu de imaginat.

 Şi,  pe deasupra, ca o cireaşă pe tort, creştinismul face din  iubire literă de lege!

„Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa Sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”(1 Corinteni 2:9)

 Pe cei pierduţi într-o lume a cărei singură pasiune este dorinţa de a trăi, fie şi în gol!,  creştinismul îi recuperează, propunându-le un legământ cu Cel ce este Viaţa. ”Isus i-a zis: <>”.(Ioan 14:6)

 Totul este clădit  pe un adevăr: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său şi pe  o condiţie:”Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”(Ioan 3:36)

Şi toate acestea:”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”(Ioan 3:16)

Un avertisment! ”Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.”(Ioan 12:25)

O altfel de viaţă, o altfel de iubire, o altfel de pasiune. Ca soluţie.

O viaţă care are preţ când este investită nu consumată!

O iubire în care te pierzi pentru a trăi, pentru a te regăsi.

O pasiune care te mistuie. O pasiune în care arzi.

O pasiune în care  înveţi să mori, puţin câte puţin, în fiecare zi, ca să renaşti după chipul şi asemănarea Celui pe care Îl iubeşti. Asemenea unei seminţe care întâi putrezeşte ca apoi să apară adevărul din ea.

În ultimă instanţă – te regăseşti prin pasiune! Te împlineşti prin ea.

Vestea bună este că o astfel de iubire există.

Chiar aşa! Multora nu le vine să creadă.

Şi totuşi există! 

Poartă un nume: Isus Cristos!

Colectivul Radio ALT Fm

www.altfm.ro

Cunoașterea voii lui Dumnezeu

”Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7 Unul din lucrurile cele mai greu de explicat, găsit sau înțeles este cunoașterea voii lui Dumnezeu in familie, societate sau lucrare. Cunoașterea voii lui Dumnezeu nu este un act de ghicit și nici nu este un secret personal pe care îl poate știi sau cunoaște numai o persoană. Cunoașterea voii lui Dumnezeu devine un act public, în care frățietatea copiilor Săi ajunge să recunoască voia Sa și să o împlinească.  Înțelegerea voii Sale, a planului Său are câteva condiții pe care trebuie să le luam în considerare:

1.     Ca să înțelegem voia Sa trebuie să fim născuti din nou

Este esențial înțelegerea conceptului că numai copii Săi au privilegiu de a înțelege planul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie efesenilor: ”În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia, care face toate după sfatul voii Sale” Efeseni 1:11

Un om mort spiritual în păcate este insensibil activităților lui Dumnezeu, a prezenței Sale, a necesității trăirii în Cristos. Nașterea din nou presupune primirea credinței, ca un cadou din partea lui Dumnezeu, care produce o trezire la realitatea prezenței Sale în toate lucrurilor aici pe pământ cât și în ceruri.

2.     Planul lui Dumnezeu are ca scop lauda slavei Sale

Mulți fac greșeală să creadă că planul lui Dumnezeu are un caracter pur individual, de satisfacere personală a unuia care primește mântuirea. Pavel explică acest concept efesenilor scriind: ”ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.” Efeseni 1:12.

În planul veșniciei am fost făcuți moștenitori ai cerului, rânduiți în hotărârea Dumnezeirii, ca să slujim de laudă slavei Sale. Dumnezeu nu ne-a făcut moștenitori pe un merit și nici nu ne-a ales pentru faptele noastre bune, și ca o răsplata Să-și schimbe planurile Sale și să ne facă pe noi beneficiari principali a voii Sale. Dumnezeu ne implică în planul Său, în lauda slavei Sale, un concept pe care nu îl poți înțelege cu ușurință.

Domnul Isus Christos face următoarea avertizare ucenicilor Săi: ”Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.” Ioan 16:2-3. Domnul vorbeste despre prigoană ucenicilor Săi, un lucru adeverit de-a lungul istoriei Creștine. Planul lui Dumnezeu nu are ca centru atenției satisfacerea plăcerilor copiilor Săi. Unii propovăduiesc o Evangheliei a împlinirii economice, sugerând că copii lui Dumnezeu nu au pentru că nu au credință și nu știu să ceară ceea ce le-ar aparține ca fii de Dumnezeu. Fiecare copil de Dumnezeu este chemat să slujească în vederea laudei Sale.

3.     Înțelegerea voii Sale presupune o maturitate spirituală

Nu poți înțelege sau face voia Sa dacă nu ai un nivel spiritual necesar împlinirii voii Sale. Maturitatea în Domnul Isus Christos presupune timp și încercări, o aprofundare în cunoașterea și înțelegerea Scripturilor, unde ajungi să înțelegi care este voia Sa pentru adunarea sfinților de unde faci parte, ajungând să înțelegi locul și încredințarea pe care o ai de slujire în adunarea sfinților. Ți-ai putea imagina o biserică de copii unde fiecare face ce vrea, unde fiecare se crede mai mare, forțând lucrurile prin puterea lor? Înțelegerea voii Sale necesită un grad de maturitate, luând în considerare pasajul din Amos unde scrie: ”Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.” Amos 3:7. Dumnezeu Iși descoperă planurile sale prorocilor, ceea ce denotă un nivel de maturitate și înțelegere a mesajului Său.

Este esențial înțelegerea slujirii și a responsabilității pe care fiecare copil a Domnului o primește. Pentru slujirea de laudă a lui Dumnezeu, fiecare născut din nou primește un dar sau mai multe în vederea slujirii. Apostolul Pavel face următoarea remarcă: ”Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” 1 Corinteni 12:5-7. Pavel explică corintenilor că darurile vin de la Duhul Sfânt în vederea slujiri și a unui folos nu personal ci a Trupului Domnului Christos. ”Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.” 1 Corinteni 14:12. Darurile spirituale nu sunt date pentru folos personal, ci pentru întărire și slujire în Trupul Domnului Isus, o învățătură care nu poate fi înțeleasă de orișicine sau la orice nivel de maturitate spirituală. Nu este important ce tu poți face pentru Domnul, ci ce poate El să facă prin tine.

Dumnezeu nu se descoperă numai unui individ, ci se descoperă adunării sfinților, celor născuți din nou, cu o maturitate necesară înțelegerii și recunoașterii planurilor Sale. Nu plânsul unui copil ar trebui să ne facă să-l punem în slujire, ci șoapta Duhului care ne este dată tuturor.

Caius Obeada

FRONTUL SLUJIRII

Coloseni 1:28 – 2:5 (1:29)

Dumnezeu doreste să ne punem cu totul la dispoziția Sa pentru ca ca frontul Împărăției Sale să atingă în generația noastră marginile pământului. Apostolul Pavel spune : „Iată la ce lucrez eu și mă lupt” vs.29.

1.     Cum aducem pe Domnul Christos în oameni? vs.28 – 29

Apostolul Pavel continuă în nota personală vorbind despre frontul slujitorului. În Noul Legământ, Hristos lucrează prin oameni și în oameni. „Sămânța” trebuie să ajungă în „țarina” inimii noastre pentru a ne aduce Viața veșnică, Luca 8:15. „Scopul lui Dumnezeu și intenția slujbei de predicator sunt de-a restaura Tronul lui Dumnezeu în inimile oamenilor.” (Cotton Mather)

• Prin Predicare Hristocentrică, „pe El Îl propovăduim noi” vs.28. Domnul Isus, Piatra unghiulară a Revelației depline a lui Dumnezeu  (ICorinteni 2:7 ; IIPetru 1:3), El este Mesajul fundamental care solicită răspuns prompt    (Fapte 8:4 – 5, 12 ; 9:27), El este Mesajul apologetic al Bibliei care conduce la decizii (Fapte 9:20 ; 18:5, 28), El este Mesajul complet și suficient al Bibliei oferit în Har (Fapte 10:42 – 44), El este Mesajul universal, accesibil oricărui om prin credință (ICorinteni 1:23 – 24).
• Prin consiliere spiritual, „sfătuim”. Raza de lumină adusă unui suflet în întuneric (Proverbe 6:23) ; Izvorul de resurse spirituale în mijlocul unui pustiu (Proverbe 20:5); Mâna întinsă celui căzut în valuri; Soluția simplă la o problemă încurcată (I Corinteni 1:10 – 11); Suportul spiritual pentru o inimă zdrobită. Consilierea se practică ocazional și în particular, respectând confidențialitatea (Fapte 20:31 ; Proverbe 11:13 ; 25:9 – 10). De asemenea, consilierea se face pe baze scripturale (Psalm 33:11 ; 119:24 ; I Timotei 4:13b)
• Prin Mentorare, „și învățăm cu toată înțelepciunea”. Un model de urmat avem in ICorinteni 11:1. Biblia ne ofera exemple: Domnul Isus (Ioan 15:15 – 16), Barnaba (Fapte 11:24 – 26), Acuila & Priscila (Fapte 18:26), Pavel (II Timotei 2:2). Scopul este de a formara caractere scripturale (Galateni 4:19). Procedura folosita este: ancorându-i pe oameni în credința în Domnul Christos (Efeseni 4:14 – 15). 

 2.     Ce înseamnă Hristos în sfinți? vs.28d – 29

Expresia „desăvârșiți” înseamnă „maturi, compleți, întregi”.

• Mântuire deplină, prin Har și prin credință ajungem mântuiți (Efeseni 2:8 – 9), prin naștere din nou dobândim o Nouă Viață (Ioan 1:12 – 13 ; Galateni 2:20), prin Duhul Sfânt suntem transformați după Voia lui Dumnezeu  (Galateni 3:3 ; Iacov 4:5 ; II Corinteni 3:18).
• Mărturie eficientă, astfel, credincioșii sunt cu credință deplin conturată și aplicată (Coloseni 4:12 ; I Tesaloniceni 3:10), integrii în caracter și cu deprinderi sfinte (Evrei 13:20 – 21 ; Iacov 1:4), competenți în Lucrarea Domnului (II Timotei 3:16 – 17), entuziasmați în direcția cea bună (Filipeni 3:12 – 15).  Biserica înaintează prin credincioșii integri, iar lumea va deosebi cu ușurință oamenii integri.

 3.     Cum se manifestă Hristos în sfinți? vs.2:1 – 5

• Inimile sunt motivate la statornicie, vs.1 – 4. Sfinții păstrezază ceea ce alții au câștigat prin jertfă (vs.1; Coloseni 4:12);  Sfinții trăiesc cu naturalețe viața de credință (vs.2a); Sfinții au descoperit și experimentează potențialul pe care-L găsesc în Domnul Isus (vs.2b – 3);  Sfinții nu abandonează Calea Domnului (vs.4)
• În Adunare domnește buna rânduială, v.5. Aceasta este starea în care Biserica trăiește și predică Scriptura (I Tesaloniceni 1:6 – 7); Starea în care Biserica are puterea să se opună păcatului și ereziilor (Evrei 12:4); Starea în care Biserica în pace și unitate crește spiritual și numeric (Fapte 9:31); Starea în care Biserica experimentează Prezența Slavei Domnului (Evrei 12:28).

Cu ajutorul Domnului, ne rugam să ne cercetăm starea spirituala, să păstrăm credința dată sfinților odată pentru totdeauna (Iuda vs.3). Biserica în care s-a abandonat predicarea hristocentrică își pierde identitatea scripturală. Frontul slujirii poate fi extins numai prin Resursele lui Dumnezeu (Coloseni 1:29). 

Pastor Nelu Aliman

Dumnezeu stăpâneşte şi peste împrejurările în care ne găsim

Filipeni 1:12-20

Scripturile vorbesc despre chemarea noastră la salvarea prin Domnul Isus (1 Cor.1:9), chemarea la sfinţire (1 Cor.1:2), chemarea la slujire (1 Petru 4:10), chemarea la slavă (1 Petru 5:10) dar şi chemarea la suferinţă. Pentru ultima chemare menţionată doresc să menţionez două texte: Coloseni 1:24, 1 Petru 3:17-18. Conform acestor texte suferinţa slujitorilor nu are un rol ispăşitor (Cristos a suferit odată pentru totdeauna) ci doar contribuie la răspândirea Evangheliei, o sarcină asumată de Cristos dar şi delegată Bisericii. Chemarea la suferinţă priveşte într-un mod deosebit suferinţa provocată de prigoană.

Un exemplu deosebit este cel al apostolului Pavel, care a fost prins în Ierusalim şi întemniţat la Cezareea timp de peste 2 ani de zile (Fapte 21-26). Având drepturi ce decurgeau din cetăţenia romană, a fost tratat în regim special şi a avut dreptul să ceară  să fie judecat direct de Cezar, adică la Roma (cf. Fapte 22:28-29; 24:23; 25:11). Următoarele capitole din Faptele Apostolilor, respectiv 27 şi 28, descriu călătoria de aproximativ 1 lună de zile a apostolului Pavel la Roma, pe Marea Mediterană şi Adriatică, ca întemniţat şi tratamentul special pe care l-a primit când a ajuns în Roma. În detaliu, Pavel a stat timp de alţi doi ani într-o casă cu chirie dar era păzit de un ostaş (Fapte 28:16, 30-31). În acest regim special Pavel plătea chirie, dar era legat în mod permanent în cătuşe de un ostaş care îl păzea. În acest fel putea să primească vizite şi să dea învăţătură, să evanghelizeze. Aici s-a întâlnit cu Onisim care şi-a predat viaţa lui Cristos şi a fost trimis înapoi la stăpânul său Filimon (Filimon 10), Epafrodit a călătorit peste 1900 de km din Filipi să-i aducă ceva sprijin material din partea bisericii din Filipi (Lidia – vânzătoare de purpură, temnicierul din Filipi, etc.). Pavel probabil îl îngrijea pe Epafrodit când s-a îmbolnăvit, dar i-a fost şi de folos pentru slujbă (cf. Filipeni 2:25-27, 4:18). În acest loc conlucra cu Luca, cu Dima (care mai apoi l-a părăsit) conform 1 Timotei 4:10-13. Ostaşii care lucrau pe schimburi îl păzeau şi în felul acesta ascultau cum Pavel se ruga pentru toţi credincioşii din toate bisericile cunoscute de el, pentru conlucrătorii săi (ex. Filipeni 1:1-11), de asemenea evangheliza şi oferea învăţătură tuturor care doreau, într-un mod deosebit credincioşi din biserica din Roma puteau acum să-l viziteze pe cel ce le-a scris o scrisoare fără să-i fi văzut înainte (Romani 1:11-15).

În acest context Pavel scrie filipenilor: „Vreau să ştiţi fraţilor că împrejurările în care mă găsesc mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei” (Filip. 1:12). Astfel, Dumnezeu este prezentat de apostolul Pavel ca un Dumnezeu Suveran, Stăpân, şi care conduce toate lucrurile, nu este luat prin surprindere de nimic şi nimeni ci El întotdeauna isprăveşte ceea ce începe (Filipeni 1:6). Pavel sugerează şi chiar verbalizează anumite gânduri sau aşteptări ale creştinilor de atunci când au realizat că Apostolul Neamurilor, mentorul spiritual al lucrătorilor dintre Neamuri, cel care a fost inspirat de Duhul lui Dumnezeu să scrie jumătate din Scripturile Noului Legământ, era închis deja de mai bine de patru ani de zile: „Ne-am fi aşteptat la un regres al lucrării spirituale, al predicării Evangheliei, la o descurajare a lucrătorilor, poate la o lipsă de credinţă în răspunsurile Lui la rugăciunile noastre , sau la o uitare pentru totdeauna a numelui lui Isus Cristos, sau cel puţin la o influenţă foarte slabă a creştinilor”. Dar apostolul Pavel îl prezintă pe Dumnezeul care nu este luat prin surprindere niciodată dar care ne surprinde de fiecare dată prin modul Său de a lucra. În suveranitatea lui Dumnezeu suferinţa contribuie la: inaintarea Evangheliei, vs. 12-13; imbărbătarea evangheliştilor, vs. 14-17, intărirea creştinilor, vs. 18-19; inălţarea Domnului Cristos, vs. 20.

Pastor Emanuel Jurcoi

Ana, mama unui mare om a lui Dumnezeu

1 Samuel 1:1-2:21

Ana, mama lui Samuel, este una dintre personalităţile strălucitoare ale poporului lui Dumnezeu din perioada Vechiului Testament. Deşi despre ea se menţionează numai în 2 capitole din Biblie (1 Samuel 1:1-2:21), fiul ei, Samuel, fiind personalitatea marcantă a istoriei lui Israel (el domină în mare parte cartea 1 Samuel), totuşi Ana, mama lui, este cea care l-a aşezat pe făgaşul devenirii sale, lansându-l într-o viaţă de deplină dedicare faţă de Dumnezeu. Astfel, Samuel a devenit în mâna lui Dumnezeu omul care a îndreptat privirile poporului Israel spre Dumnezeu şi spre voia Sa, într-o vreme extrem de dificilă din punct de vedere spiritual pentru popor – perioada tranziţiei lui Israel de la conducerea prin judecători, la perioada împărăţiei (Saul, apoi David).

Ana a fost a 2-a soţie a unui levit din Ramatain – Ţofim, pe nume Elcana (vezi 1 Cron. 6:33-34). Este vorba de localitatea Rama (din Efraim), locul unde Samuel şi-a avut mai târziu locuinţa (1 Sam. 7:17; 25:1). Rama era la aprox. 24 km nord de Ierusalim şi la aprox. 24 km sud de Silo (unde era chivotul Domnului – 1:3). Ana era soţia iubită a lui Elcana, dar, fiind stearpă (neputând avea copii), soţul ei a luat o a 2-a soţie, Penina, cu care el a avut fii şi fiice (1:2,4,5). Din această cauză, Penina o necăjea permanent pe Ana, făcând-o să plângă deseori, chiar şi atunci când Elcana cu întreaga lui familie mergea la Silo pentru a aduce închinare Domnului  (1:5-8). În poporul Israel, a nu avea copii era un semn de blestem din partea lui Dumnezeu; a avea cineva copii însemna binecuvântarea lui Dumnezeu peste acea familie, peste acea femeie (Deut. 7:13-14). Posibil ca Penina să o fi dispreţuit profund pe Ana, considerând-o sub blestemul lui Dumnezeu, considerând-o chiar o păcătoasă care nu avea parte de binecuvântarea Lui; pe când ea, Penina, se considera sub binecuvântarea divină.

Ana a trăit spre sfârşitul perioadei judecătorilor lui Israel, o perioadă care a durat aprox. 300 de ani (de la moartea lui Iosua în 1376 î. Cr. până în 1051 î. Cr. când Saul a devenit împărat peste Israel; Samuel s-a născut în 1120 î. Cr.). Conform cărţii Judecătorilor, această perioadă a fost una de decădere spirituală progresivă a lui Israel, până acolo încât erau posibile fapte abominabile ca cele descrise în Jud. 17-21. Decăderea se vedea şi în viaţa conducătorilor (vezi Samson – deşi a fost un om al credinţei). Ţara era în decădere liberă şi în plan social: „Pe vremea aceea nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce-i plăcea” (Jud. 21:25). Conducerea lăsa serios de dorit, de aceea Israeliţii au ajuns să-şi dorească un împărat, ca şi celelalte neamuri, şi în acest fel ei şi-au arătat necredincioşia lor faţă de Dumnezeu (1 Sam. 8, 12). Mai mult, pe vremea Anei cei care slujeau la cortul întâlnirii erau fiii lui Eli, Hofni şi Fineas (Eli fiind marele preot al acelei vremi). Fiii lui Eli erau nişte oameni răi (în traducere literală, „fiii lui Belial”, adică oameni care excelau în rău, oameni de nimic, care dispreţuiau darurile Domnului, păcătuind astfel împotriva Domnului, de o aşa manieră încât mai târziu au fost lepădaţi şi nimiciţi de El – 1 Sam. 2:12-17; cap. 2-4).

În aceste circumstanţe, Ana apare ca un personaj strălucitor într-o mare de întuneric. Şi lumina ei este transmisă fiului ei, Samuel – un adevărat far în această perioadă dificilă a istoriei lui Israel, un om care a marcat profund şi binecuvântat istoria poporului Domnului. Ana şi Samuel sunt ca şi Rut, Boaz şi Naomi în perioada judecătorilor – nişte oaze binecuvântate de lumină şi viaţă divină într-un deşert al întunericului şi al morţii. Ce a făcut-o pe Ana să fie o asemenea femeie şi mamă binecuvântată? Care a fost secretul vieţii ei? Cum a fost posibil să aibă o asemenea influenţă binecuvântată asupra copilului ei, atunci când, omeneşte vorbind, era imposibil să trăieşti drept înaintea lui Dumnezeu şi binecuvântat de El?

Ana – o femeie a rugăciunii

Putem învăţa multe lucruri de la Ana în privinţa rugăciunii.  În primul rând, Ana şi-a dorit cu mare ardoare binecuvântarea lui Dumnezeu. Copiii erau consideraţi o binecuvântare de la Dumnezeu (Deut. 7:13-14; Ps. 128). Neavând copii, Ana se considera nebinecuvântată de Dumnezeu: iar înţepăturile Peninei vizau tocmai acest lucru. Societatea de atunci o privea pe Ana ca pe o femeie părăsită de Dumnezeu. Atitudinea prietenilor lui Iov faţă de suferinţa lui ne arată cât de departe puteau oamenii să meargă în asemenea speculaţii şi acuzaţii, chiar dacă nu aveau nici un fel de probă împotriva lui Iov, decât faptul că el suferea îngrozitor. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Ana. Pe lângă înţepăturile Peninei şi desigur a multora din societatea de atunci, existau desigur şi reproşurile lăuntrice care nu-i dădeau pace. Merită subliniat faptul că Ana nu se mulţumeşte cu dragostea deosebită pe care soţul ei, Elcana, i-o arăta, ca şi soţie favorită a lui (Penina fiind doar cea prin care Elcana avea copii – 1:8). Dacă a avea copii presupunea o dovadă majoră a binecuvântării lui Dumnezeu, ei bine, ea îşi doreşte, dincolo de orice alt avantaj, binecuvântarea lui Dumnezeu. Ea vrea să ştie în mod clar că este în această binecuvântare. Chiar dacă a avea copii presupune griji în plus, renunţarea la comoditate, chiar dacă existau avantaje în a nu avea copii (discutând şi prin prisma mentalităţii multor oameni din vremea aceasta), Ana consideră că a te bucura de binecuvântarea lui Dumnezeu înseamnă să ai totul. De aceea ea se roagă Domnului până când Domnul îi dă binecuvântarea Lui. O vedem pe Ana plângând, nebucurându-se de mâncarea pe care o are din belşug, nici de dragostea soţului ei, de nimic altceva, atâta timp cât binecuvântarea lui Dumnezeu îi lipseşte. Noi avem de învăţat de la Ana în această privinţă. Cât preţuieşte pentru noi binecuvântarea lui Dumnezeu? Cât de mult ne dorim noi garanţia pe care numai Cristos prin Duhul Sfânt ne-o poate da în privinţa binecuvântării lui Dumnezeu (vezi Efes.1:13-14; vezi tot Efes. 1)? Cât de mult înţelegem noi că „dacă binecuvântarea lui Dumnezeu nu e, nimic nu e”, orice altceva am avea? Cât de mult plângem după ea şi cât de mult o căutăm şi o cerem de la Dumnezeu pentru noi, familiile noastre şi pentru biserica în care noi suntem? Binecuvântarea pentru noi acum este dată de Dumnezeu în Fiul Său Isus Cristos (vezi Galat. 3:16,27-29). Oricine care este în Cristos, al lui Cristos, are binecuvântarea lui Dumnezeu.

În al 2-lea rând, Ana s-a rugat lui Dumnezeu până ce Domnul i-a dat şi ei binecuvântarea Lui. Ea s-a rugat lui Dumnezeu de fiecare dată când familia ei aducea jertfe la Silo. Sunt convins că ea se ruga în inima ei totdeauna. O vedem rugându-se şi postind pentru aceasta. Rugăciunea ei este una profundă, a inimii; ea îşi „vărsa sufletul înaintea Domnului” (1:15). Ea se roagă Domnului până când El Îi arată bunăvoinţa Lui şi răspunde rugăciunii ei – prin Eli şi prin faptul că ea naşte pe Samuel (1:17-20). Sunt câteva lucruri pe care le descoperim despre rugăciune la Ana:

• Ana, în situaţia când era înţepată de Penina şi când sufletul ei era plin de durere, nu reacţionează omeneşte. Nu răspunde cu aceeaşi monedă Peninei, nu lasă ca durerea să-i doboare viaţa şi s-o „acrească” în comportarea ei, ci aduce durerea ei în rugăciune înaintea Domnului. Oamenii lui Dumnezeu şi-au rezolvat conflictele externe şi interne vărsându-şi sufletele înaintea Domnului (vezi Psalmii). Au stat înaintea Lui până ce pacea Domnului le-a inundat fiinţa (fie că ei au înţeles planul Domnului – vezi Ps. 73; 2 Cor. 12:7-10; fie că Domnul le-a dat ce ei ceruse – 1 Sam 1:17-20). Ei au rămas în duh de rugăciune până la acest deznodământ. Ei au ştiut că soluţia este Domnul Însuşi prin intervenţia Lui. Ea a ţinut în sufletul ei durerea nelovindu-i cu aceasta pe cei din jurul ei, chiar dacă durerea din inima ei era evidentă pentru cei dragi.
• Ana se roagă Domnului în ciuda imposibilităţii ei de a avea copii (1:2,5 – Domnul o făcuse stearpă). De ce să te rogi Domnului, când Domnul a hotărât aşa ceva? Cum să insişti în rugăciune în situaţia în care nu există nici o posibilitate de rezolvare a problemei (Să stai în duh de rugăciune până la primirea răspunsului Domnului, ca şi cum nu te-ar satisface să te resemnezi, şi să consideri că aceasta ar fi voia Domnului)? Trebuie să înţelegem ceva despre voia Domnului, atunci când ne rugăm Lui. Ana era conştientă că nu se pune problema deloc să te resemnezi, în această situaţie, şi să spui: „Aşa vrea Domnul.” De ce? Pentru că nu aceasta este voinţa Domnului. Să explicăm. Una este faptul să înţelegi ca şi Pavel că „Harul Meu îţi este de ajuns” (2 Cor. 12:9), într-o situaţie în care Pavel suferea din cauza unui ţepuş în carne, dar el se bucura de binecuvântarea mântuirii lui Dumnezeu, în ciuda acestui ţepuş; şi cu totul altceva este faptul să înţelegi (desigur în contextul Vechiului Testament) că ai nevoie de binecuvântarea lui Dumnezeu, binecuvântare arătată prin copii. Problema pentru Ana era că ea nu apărea a fi binecuvântată de Dumnezeu (Deut. 7:13-14), şi în acest caz voia Domnului era ca fiecare din poporul Domnului să aibă binecuvântarea Lui. Ana, în acest caz, s-a bazat pe voinţa Domnului de a fi şi ea binecuvântată şi pe puterea Lui de a binecuvânta, în ciuda unei stări temporare de imposibilitate de a avea copii. Ana a crezut pe Domnul că vrea s-o binecuvinteze şi pe ea şi că El poate acest lucru. De aceea ea a stăruit în rugăciune înaintea Domnului (Matei 7:7-12; Luca 11:9-13; 18:1-8 – îndemnurile la stăruinţă în rugăciune sunt valabile în acest caz). Noi trebuie să cunoaştem ce vrea cu adevărat Dumnezeu în viaţa noastră şi ce îngăduie El în mod temporar: ce trebuie să lăsăm în mâna Domnului să rezolve El aşa cum El consideră, fiind alte lucruri mai importante, şi care sunt lucrurile cu adevărat importante în ochii lui Dumnezeu – lucruri pentru care trebuie să ne batem în rugăciune (de ex. noi, chiar dacă ne putem ruga pentru sănătatea noastră fizică, trebuie să lăsăm aceasta la latitudinea lui Dumnezeu, încrezându-ne în El, orice s-ar întâmpla; dar atunci când copilul nostru nu este mântuit şi trăieşte în păcat, noi suntem obligaţi să stăruim înaintea Domnului pentru mântuirea Lui – voia Domnului fiind în mod clar mântuirea sa. Nu avem voie să nu stăruim în rugăciune înaintea Domnului pentru salvarea copilului nostru. Ar însemna necredinţă în Domnul, din partea noastră şi necunoaşterea voii Sale). Ana se uită la Dumnezeu şi spune: „trebuie să stăruiesc în rugăciune pentru că Domnul vrea să mă binecuvinteze şi El poate aceasta, în ciuda imposibilităţii mele naturale de a avea copii”.
• Ana a mers la Silo (locul prezenţei Domnului) pentru a se ruga conform voii Sale pe care a arătat-o în Sfintele Scripturi. O vedem pe Ana mergând la Silo, mergând atunci când poporul Domnului mergea la Silo, şi o vedem aducând jertfe după Lege, cu familia ei. Toate acestea ne arată că Ana nu a ieşit din cadrul voii lui Dumnezeu nici chiar atunci când s-a rugat pentru nevoia ei. 
• Ana se roagă cu întreaga inimă şi, desigur cu deplină credinţă în Dumnezeu. Ni se spune că „Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul” (1:13). Este o rugăciune profundă, şi este una faţă în faţă cu Domnul; nu este o rugăciune superficială, de paradă, doar pentru ca să fie auzită de alţii (vezi Mat. 6:1-18). Este adevărat că Eli o vede şi crede că este beată. O percepţie, desigur greşită, dar tocmai aceasta arată că lăuntrul ei participa la rugăciune într-un mod intens (1:12-16). Oamenii lui Dumnezeu nu trebuie să oprească pe cineva să se roage înaintea Domnului, ci să îi înţeleagă nevoia; în acelaşi timp, atunci când ne rugăm, trebuie să o facem astfel ca Dumnezeu Însuşi să ne audă rugăciunea. Domnul Isus spune în Mat. 6:6 că Tatăl „vede în ascuns” şi de aceea noi trebuie să ne rugăm cu toată inima noastră, pentru că la acest nivel Dumnezeu ne vede nevoia pentru a ne răspunde.
• Ana se roagă în modul cel mai umil cu putinţă. Ea se consideră „roaba Domnului” (1:11), dar şi „roaba lui Eli”, ca om al lui Dumnezeu (1:16), bazându-se în totalitate pe bunăvoinţa Domnului (1:11). În faţa lui Dumnezeu trebuie să vii ca o persoană conştientă de nevrednicia ta, bazându-te în totalitate pe bunăvoinţa Domnului, pe harul Lui (1:11; Lc. 18:9-14).
• Ana face o rugăciune precisă: se roagă pentru un băiat, şi face o promisiune Domnului cu privire la acesta (1:11). Ea promite că-l va dedica Domnului într-un mod special (referinţa aici este la jurământul de nazireat, o dedicare specială Domnului – Num. 6:1-21; Jud. 13:2-5). În acelaşi timp, pentru că jurământul unei soţii putea fi abrogat de soţ (Num. 30), ea mai târziu, când trebuie să facă ceea ce a promis, cere permisiunea soţului ei (1 Sam. 1:22-23). Important este faptul că Ana se simte obligată înaintea Domnului să facă această promisiune specială în situaţia în care El îi va îndeplini dorinţa. Cum trebuie privită o asemenea promisiune? Noi putem să nu facem promisiuni, dacă ne dăm seama că nu le putem îndeplini. Ana a considerat, de fapt, că singurul răspuns dat lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care El o dă, este dedicarea totală faţă de El. Pavel subliniază acelaşi principiu în 2 Cor. 5:14-15. El spune că „dragostea lui Cristos ne strânge (constrânge)” la dedicare. Întotdeauna vedem la oamenii lui Dumnezeu o asemenea dedicare faţă de Dumnezeu după ce El şi-a arătat îndurarea (vezi şi Isaia 6:8). Trebuie să ne punem foarte serios întrebarea: Dacă Domnul ne-a dat binecuvântarea Sa în Cristos, de ce oare dragostea lui Dumnezeu nu ne constrânge la dedicare totală faţă de El. Ana a considerat de la sine înţeles că trebuie să arate dedicarea sa faţă de Domnul.

Ana – o femeie credincioasă Domnului

Credincioşia Anei se vede din felul cum răspunde ea binecuvântării primite de la Domnul. Ni se spune că „Domnul Şi-a adus aminte de ea” (1:19). În Biblie această afirmaţie este totdeauna o demonstraţie a bunăvoinţei Domnului faţă de cineva şi a credincioşiei Sale faţă de ceea ce a promis (vezi şi Gen. 8:1 – faţă de Noe). Nu apare aici că Domnul i-a promis ceva Anei, dar cuvântul lui Eli, adresat ei atunci când ea se ruga Domnului, poate fi luat ca şi un cuvânt de la Domnul pentru Ana (1:17-18). Observă că Ana s-a schimbat la faţă (1:18), căpătând certitudinea că Domnul a ascultat-o. De asemenea, faptul că Domnul Şi-a adus aminte de Ana, presupune în mod clar o promisiune pe care el a făcut-o înainte Anei şi acum El are de gând să o împlinească. Domnul S-a arătat, deci, credincios cuvântului Său şi i-a dat un fiu (1:19-20). Care a fost atitudinea Anei faţă de credincioşia lui Dumnezeu? Ea a răspuns cu credincioşie. Cum?

În primul rând, Ana a pus numele copilului Samuel („Dumnezeu a ascultat”). Pentru Ana copilul nu este unul oarecare, ci un copil „cerut de la Domnul”, şi unul prin care ea vede că „Dumnezeu a ascultat” rugăciunile ei (1:20). Semnificaţia acestor afirmaţii este foarte mare pentru Ana. Faptul că ea a putut cere ceva de la Domnul înseamnă pentru ea enorm de mult. La urma urmei, cine era ea înaintea Domnului ca ea să poată cere ceva Lui? Chiar faptul că ea a putut să se roage Domnului, cerându-I un copil, reprezintă pentru Ana un har imens arătat ei de Domnul. Câţi dintre noi considerăm că, doar faptul că ne putem ruga lui Dumnezeu, înseamnă un imens har, o imensă bunăvoinţă pe care El ni le arată? Noi însă considerăm ca ceva normal să ne rugăm Domnului, ca şi cum acest fapt nu înseamnă nimic. Doar atunci când Domnul ar răspunde rugăciunii noastre, doar atunci când El ar face ceva deosebit pentru noi, doar atunci ne-am simţi obligaţi să-i mulţumim, să apreciem ceea ce El face pentru noi. Ana, însă, apreciază faptul că „a cere ceva de la Domnul” este o dovadă a bunăvoinţei imense a Lui faţă de una ca ea (o roabă – ea o roabă faţă în faţă cu Dumnezeu Însuşi). În plus, câţi din noi înţelegem că a ne putea ruga Domnului reprezintă de fapt lucrarea Lui în noi, bătaia lui Cristos Însuşi la uşa inimii noastre (Apoc. 3:20), aşa cum spunea O. Hallesby în „Despre rugăciune”?  Faptul că Ana nu putea să accepte să nu aibă copii, chiar dacă avea multe alte avantaje, faptul că ea se simţea îmboldită în inima ei să se roage Domnului pentru un copil, faptul că ea îşi dorea cu ardoare ceva care să fie legat de binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ea, faptul că inima ei era plină de rugăciune faţă de Domnul, toate acestea, erau bătaia la uşa inimii Anei din partea lui Dumnezeu, pentru ca ea să ceară Domnului pe Samuel (Samuel a fost din veşnicie în planul lui Dumnezeu, „necesar” acestui plan, pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Şi în acest plan a intrat şi faptul că Ana intra în scenă ca o femeie credincioasă, care să-şi dorească binecuvântarea Domnului, un copil de la El, şi pe care Domnul să-l dea, ca răspuns la rugăciunea ei). Ce importanţă are acest lucru pentru noi? În primul rând, nici un om firesc (carnal), deci fără Cristos, nu poate dori în el însuşi lucrurile spirituale, binecuvântările Domnului care vin prin Cristos (vezi 1 Cor. 12:1-3). El este mort spiritual (Efes. 2:1-3). Dacă cineva este în Cristos, el, datorită naturii noi pe care o are, îşi doreşte lucrurile lui Dumnezeu. Acesta este un semn al lucrării Domnului în viaţa celui credincios. Putem spune că Domnul este Cel care pune în inima credinciosului subiectele de rugăciune şi imboldurile pentru rugăciune (aşa cum un nou născut cere „papa”, „mama”, „tata” – sunt nevoi ale unei fiinţe vii – Rom. 8:14-16). De ce oare unii membri ai bisericii nu-şi mai doresc să se roage, să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu, să aibă părtăşie cu credincioşii, să-L mărturisească pe Domnul, să trăiască în neprihănire, să urască păcatul? Aceste semnalmente sunt, conform Scripturii, dovezi ale unei false relaţii cu Cristos (nu spun mai mult). El de fapt este carnal şi-şi doreşte doar lucrurile cărnii. Ana şi-a dorit lucrurile Duhului lui Dumnezeu (Rom. 8:5-9). În al 2-lea rând, dacă Domnul este Acela care pune în inima noastră subiectele de rugăciune şi imboldurile de rugăciune (Rom. 8:24-27), atunci, din start avem garanţia că Domnul are în vedere răspunsul la rugăciunile noastre, şi astfel noi nu ne mai bazăm pe noi ci pe Dumnezeu care voieşte să ne dea binecuvântările Sale. Una este să vin înaintea Domnului cu o dorinţă a mea proprie (aceasta va ridica problema: „oare va dori Domnul să mă asculte?” – deci va exista în mine incertitudine); alta este ca să vin în rugăciune înaintea Domnului cu o problemă care este pe inima mea pentru că Domnul mă împinge să mă rog (dacă ştiu aceasta atunci voi avea certitudine, mă pot baza pe Domnul şi pe voia Lui). Iată, deci, ce valoare a avut pentru Ana faptul că Samuel este „cerut de la Domnul”. Ana a apreciat acest lucru. Dar Ana a experimentat şi faptul că Dumnezeu a ascultat-o. Ea, de asemenea a apreciat acest fapt. Aprecierea ei s-a văzut în numele pe care l-a dat copilului: Samuel. Înţelegem de aici că Ana şi-a arătat recunoştinţa ei faţă de Domnul prin faptul că a legat aceste adevăruri (în ceea ce priveşte răspunsul Domnului la rugăciunea ei) de copilul ei. Identitatea lui exprimă aceste adevăruri despre Dumnezeu. Desigur ea i-a explicat lui Samuel mai târziu toate acestea; ea l-a făcut pe Samuel să se vadă dorit de Domnul, în voia Lui, o expresie a binecuvântării Domnului, a intervenţiei puterii Sale în a răspunde rugăciunilor. Să creşti un copil în această atmosferă reprezintă un lucru extraordinar, care îl va marca pentru totdeauna. Ana, desigur, a ştiut să-şi arate recunoştinţa ei faţă de Domnul în viaţa copilului ei – vezi întreaga viaţă a lui Samuel. El poate fi considerat un mare om al lui Dumnezeu.

În al 2-lea rând, Ana şi-a împlinit promisiunea faţă de Domnul, dăruindu-l pe Samuel Domnului (1:21-28). Ea nu a ezitat să facă aceasta chiar dacă, sunt convins, i-a fost extrem de greu. Ana nu a păstrat copilul pentru ea; ci l-a dat Domnului. Ea a spus: „De aceea vreau să-l dau Domnului; toată viaţa lui să fie dat Domnului” (1:28). Ana este o femeie care ştie ce vrea, cântăreşte care este preţul a ceea ce face, şi-şi respectă promisiunile. De ce? Ea spune foarte clar: „Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam” (1:27). Ea nu bravează înaintea lui Eli, ci ea îşi arată recunoştinţa ei prin credincioşie faţă de Domnul. Numai oamenii foarte rari sunt oameni care împletesc perfect recunoştinţa cu credincioşia faţă de Domnul. Ana este o asemenea persoană. Trebuie să ai o imensă recunoştinţă faţă de Domnul ca să faci ceea ce a făcut Ana. Mireasma caracterului ei, desigur, a plăcut Domnului şi tuturor care au auzit de ea, chiar dacă poate s-au găsit destui ca s-o conteste.

În al 3-lea rând, sunt convins că Ana i-a imprimat lui Samuel (în timpul cât a fost acasă cu ea – un copil era înţercat la vârsta de 3 ani în acea vreme; şi în momentele când îl vizita pe Samuel la Silo şi-i ducea câte o mantie mantie mică, cu ocazia aducerii anuale a jertfelor înaintea Domnului – 2:18-19), un caracter potrivit pentru un om al lui Dumnezeu. Se pune întrebarea: Ce ai putea face cu un copil doar în primii 3 ani de viaţă şi în câteva vizite scurte pe care i le faci, în situaţia în care durata unei vieţi nu este întotdeauna suficientă să formezi un om? Răspunsul este următorul: Pe de o parte ceea ce contează este calitatea educaţiei date, nu cantitatea şi metodologia – tehnic vorbind – a educaţiei. Calitatea ei trebuie să fie elementul principal. Se ştie (spun cercetătorii în educaţie) că primii 3 ani de viaţă sunt anii cei mai importanţi în a da direcţia unui copil în viaţă. Dacă ştii cum să-i foloseşti, atunci ai rezolvat peste 60% din educaţia unui om. Ana a fost un asemenea educator pentru Samuel – în dragostea lui Dumnezeu. Dar, mai presus de aceasta, este harul lui Dumnezeu în acţiune, şi care nu trebuie neglijat. În prezenţa Domnului (la cortul întâlnirii), prin intervenţiile Domnului în viaţa lui Samuel, dându-i acestuia Cuvântul Său – educaţia lui Samuel s-a putut face la superlativ. Când încredinţezi ceva Domnului (dăruindu-i Lui), aceasta însemnând în contextul nostru, a accepta să te bazezi în totul pe Dumnezeu, împlinind voia Lui, atunci rezultatele sunt extraordinare. Dacă ne gândim că Samuel a crescut în vremea fiilor lui Eli (oameni răi şi de nimic), dacă ne gândim că atmosfera spirituală a poporului Israel a fost sub orice critică, este pur şi simplu o minune cum de Samuel a crescut atât de frumos şi a influenţat atât de mult pe poporul Domnului în vremea lui, în bine. Numai Dumnezeu poate aşa ceva şi numai un om (un părinte) dedicat total Domnului cu un caracter transformat de harul Domnului poate oferi o aşa influenţă unui copil.

În al 4-lea rând, Ana este plină de respect, consideraţie, pentru omul lui Dumnezeu, Eli. Ea îi spune lui Eli cum Domnul i-a ascultat rugăciunea şi ce are de gând să facă (1:26-28). Deşi Eli i-a interpretat greşit la un momendat rugăciunea ei (1:13-14), deşi Eli nu a fost un părinte bun şi Domnul a adus pedeapsa faţă de casa lui (cap. 2-4), totuşi pentru Ana Eli este omul lui Dumnezeu prin care Domnul are ceva de spus pentru ea (1:17-19). Respectul acesta faţă de omul lui Dumnezeu se vede în mod clar şi la Samuel (cap. 3). De asemenea ea este plină de respect faţă de Elcana, soţul ei, chiar dacă el a mai luat o soţie care o tot înţepa. Acest respect se vede din faptul că ea ţine cont de soţul ei atunci când face promisiunea faţă de Domnul (1:21-23; Num. 30). Ea este supusă soţului ei şi supune promisiunea făcută Domnului autorităţii soţului, pentru că aşa vrea Domnul. Ana, deci, este plină de respect faţă de oamenii lui Dumnezeu, faţă de soţul ei, faţă de autoritate şi faţă de bărbaţi. Ana se arată ca o femeie adevărată, acceptându-şi locul şi rolul, date ei de Dumnezeu. Toate acestea (nu pot să-mi dau seama cum) le vedem în Samuel mai târziu. Influenţa Anei s-a transmis într-un mod tainic, dar real. Aceasta arată că Ana a avut un caracter lăuntric extraordinar de plăcut înaintea Domnului şi înaintea oamenilor.

În acest fel, prin credincioşia ei faţă de Domnul, ea, prin statutul ei de mamă, prin acceptarea locului şi rolului ei date de Domnul a făcut o lucrare extraordinară: l-a format şi l-a lansat pe Samuel în împlinirea planurilor lui Dumnezeu, într-o lucrare deosebită. Ana nu se remarcă prin activism remarcabil ci prin slujirea caracterului ei, o slujire din umbră. Analizând ce a făcut Ana în comparaţie cu lucrarea multor femei din vremea de astăzi (foarte ocupate, foarte implicate în multe, în prim-planul multor lucrări), putem spune: Ana a făcut lucruri mari pentru Domnul, în slujirea caracterului ei, în locul dat ei de Domnul. Se poate spune oare la fel despre slujirea multor femei de astăzi?

Ana, o femeie cu o concepţie înaltă despre Dumnezeu

Cântarea Anei (2:1-10) este remarcabilă. De ce?

În primul rând, pentru că nu este una elaborată la un birou la care să o vedem pe Ana să-şi etaleze abilităţile literare de a compune cântări. Această cântare este o izbucnire a inimii ei, a bucuriei din ea, deci cântarea este foarte naturală şi care rezultă dintr-o experienţă reală cu Dumnezeu. Ea degajă un parfum puternic şi natural. Tot ceea ce este natural este cu adevărat frumos, deosebit. Bucuria ei este fără margini. În 2:1 Ana spune: „Mi se bucură inima în Domnul…”. Pentru că puterea ei a fost înălţată de Domnul, pentru că acum are gura larg deschisă împotriva vrăjmaşilor ei. Pentru că a experimentat ajutorul Domnului. Ceea ce este interesant este faptul că ea nu spune mai nimic de copilul ei Samuel. Bucuria ei nu stă neapărat în faptul că acum are un copil pe care îl iubeşte, etc. Bucuria ei este aceea că ea, o femeie stearpă, a putut naşte un copil. Că Domnul a intervenit în viaţa ei. De asemenea, bucuria ei se datorează faptului că Penina şi alţi oameni nu mai pot spune despre ea că este în afara binecuvântării Domnului. Acesta este motivul bucuriei ei. Vrăjmaşii ei sunt toţi cei care o acuzau de păcat de persoană exclusă din binecuvântarea Domnului. Toţi cei care au contestat binecuvântarea Domnului asupra ei, toate gândurile că „n-ai nici o şansă înaintea Domnului şi că eşti lepădat de Domnul” – ei bine, toţi aceştia, toate acestea, sunt duşmanii ei, duşmanii credincioşilor Domnului. În v. 3 Ana spune că cei care se cred în binecuvântarea Domnului (ca Penina, de pildă), din cauza faptulul că au (are) copii, ei vorbesc cu îngâmfare. De ce? Adevărul este că indirect ei se bazează pe capacitatea lor (pe sănătatea şi rodnicia trupului lui lor), nu pe Dumnezeu.  Ei au impresia că sunt (prin faptul că au copii) credincioşi Domnului, pe când ceilalţi care nu au nu sunt credincioşi. Ana le răspunde acestora. Ea spune că Domnul cunoaşte mai bine inima ei şi cunoaşte credincioşia din inima ei, chiar dacă ea nu are deocamdată copii. Domnul care ştie credinţa ei a dovedit faţă de toţi că ea este credincioasă cu adevărat (Domnul i-a dat un copil prin intervenţia Lui miraculoasă, în ciuda incapacităţii ei fizice). Domnul, deci, a vorbit El Însuşi în locul ei înaintea oamenilor, arătând credinţa ei într-un mod care închide gura tuturor duşmanilor ei. Aşadar, cântecul ei nu este unul elaborat de inteligenţa ei, ci unul care izbucneşte în mod natural dintr-o lucrare a lui Dumnezeu care depăşeşte puterea naturală a oamenilor aroganţi şi a duşmanilor ei.

În al 2-lea rând, Ana foloseşte această experienţă personală pentru a Îl prezenta pe Dumnezeu aşa cum El este. El răstoarnă totul cu susul în jos. Cei puternici sunt prăbuşiţi şi umiliţi, cei nevrednici sunt înălţaţi. În acest fel Dumnezeu se arată ca Unul care creează totul din nimic (de aceea Ana vorbeşte despre El ca şi Creator – 2:8). Chiar şi cei credincioşi pot cădea în capcană atunci când se uită la Dumnezeu. Mulţi cred că Domnul poate face ceva dacă ei au merite, sau dacă ei pot face ceva anume. Ana însă Îl prezintă pe Dumnezeu ca Unul care lucrază în viaţa omului nu prin meritele, sau prin puterea lor; El lucrează în cei nevrednici ca Unul care creează totul din nimic. De aceea El merită, şi numai El, toată gloria. În 2:2-9 Ana arată că în toate domeniile vieţii Dumnezeu acţionează aşa. El urmăreşte gloria Lui, nu a oamenilor. Când oamenii îşi acceptă nevrednicia şi îşi pun toată încrederea lor în Domnul, ca Ana, atunci Domnul se arată în toată măreţia Lui, şi atunci binecuvântarea Domnului este cu adevărat peste aceştia. Atunci oamenii aceştia sunt înălţaţi de Domnul în faţa celor mândri. Ana Îl arată pe Dumnezeu ca Dumnezeu care binecuvintează într-un mod miraculos şi într-un mod măreţ pe toţi cei care se umilesc înaintea Lui, dar va prăbuşi pe toţi aceia care se cred mari şi puternici.

În al 3-lea rând, Ana spune ceva incredibil. Ea priveşte, prin Duhul Sfânt, în viitor şi spune că Domnul va da Împăratului Său putere şi va înălţa pe Unsul Său. Aluzii foarte clare la Domnul Isus Cristos. Sunt afirmaţii clar mesianice. Dar afirmaţiile ei sunt, putem spune, în contradicţie cu ceea ce era la acea vreme în Israel. În Israel nu era pe atunci împărat (Jud. 21:25). Abia când Samuel va avea aprox. 70 de ani, poporul va cere explicit un împărat (1 Sam. 8). Ana anticipează această vreme. Ana anticipează aceasta pentru că nevoia unei conduceri adevărate în poporul Domnului se punea foarte serios. Ea profeţeşte ridicarea Împăratului Domnului. De fapt ea vesteşte faptul că, în situaţia în care poporul va vrea un împărat (şi lucrul acesta va reprezenta o îndepărtare de Domnul – vezi 1 Sam. 8-12), Domnul, pe fondul căderii spirituale a poporului, şi chiar în ciuda acesteia, Îşi va ridica Împăratul Lui şi prin El Dumnezeu Însuşi va conduce poporul Său. Lucrul acesta s-a întâmplat atunci când a fost ridicat David ca împărat peste Israel (1 Sam. 16) şi prin el Domnul va ridica pe Unsul Său – Fiul lui David, ca Împărat veşnic peste poporul Său (Lc. 1:30-33). Ana, prin credinţă vede toate acestea. Ceea ce este extraordinar, este faptul că Samuel, fiul Anei va avea o contribuţie esenţială în acest demers al lui Dumnezeu în istoria planului Său cu poporul Lui. Samuel este cel prin care Israel este restaurat în plan spiritual, cel prin care este uns Saul ca împărat al lui Israel, cel prin care Dumnezeu îl avertizează pe Israel că în acest fel părăseşte pe Domnul, dar îl asigură de binecuvântarea Domnului, şi cel prin care David este uns ca împărat mai târziu peste popor. Profeţia Anei se răsfrânge asupra lucrării lui Samuel de mai târziu. Domnul, pentru Ana, este Domnul soluţiilor viitoare ale restaurării lui Israel, prin lucrarea pe care o va face prin Împăratul (Unsul) Său.

Ana Îl vede pe Dumnezeu nu doar ca Cel care a binecuvântat-o pe ea; ea foloseşte experienţa binecuvântării ei pentru a-L mărturisi pe Dumnezeu care este El Însuşi Sfânt, Minunat, Creatorul, Cel care binecuvintează în chip veşnic. De asemenea, Dumnezeu este Cel care lucrează în viitor: Îşi va ridica Împăratul şi Unsul Său pentru ca prin El să-şi ridice mântuirea Sa în poporul Său. Acesta este Dumnezeul Anei. Aşadar, Ana direcţionează privirile tuturor spre Dumnezeu şi spre viitorul mesianic al arătării gloriei lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai înaltă teologie despre Dumnezeu. Îţi vine să pui întrebarea: Cum o femeie, simplă, din perioada Vechiului Testament (perioada revelaţiei incomplete a lui Dumnezeu) are o înţelegere atât de mare, de înaltă despre Dumnezeu, în situaţia în care mulţi sfinţii ai vremii noastre sunt atât de mediocri în cunoaşterea lui Dumnezeu? Noi suntem chemaţi să ne răspundem personal în ceea ce priveşte cunoaşterea identităţii Dumnezeului nostru.

Ana – beneficiara unei binecuvântări dincolo de ceea ce ea a gândit

Prin Eli Ana a primit de la Dumnezeu binecuvântarea şi a altor copii din partea lui Dumnezeu. Ea a avut în final 6 copii (2:20-21), deci încă 5 copii. Aceasta a fost o răsplătire din partea Domnului. Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Dacă Îi dai ceva Domnului din toată inima, El îţi dă înapoi mult mai mult decât ai dat. Aşadar merită să dăm Domnului tot ceea ce suntem şi ceea ce noi avem. Domnul ne va face să vedem că acest lucru se va întoarce la noi printr-o binecuvântare neaşteptată, dar extraordinară. Ana nu a cerut 6 copii de la Domnul, ci numai un băiat. Apoi l-a dat Domnului. Domnul însă îi dă Anei, fără să ceară, copii în plus. Cine mai putea spune după aceasta că Ana este în afara binecuvântării Domnului?

În acelaşi timp, Ana a avut – prin Samuel (spunem din nou) – un copil, un om de excepţie. Samuel este (în caracterul său şi în lucrarea care o va face) imaginea caracterului Anei. Ana s-a investit, putem spune, în Samuel. Ana a făcut, prin Samuel, ceea ce extrem de puţine femei din lume au făcut. Putem spune că aspiraţiile ei (vezi în special cântecul ei), dorinţele ei, rugăciunile ei, lucrarea ei tainică, toate acestea capătă substanţă şi contur prin Samuel. În doar 2 capitole (1 Sam. 1-2) descoperim un caracter şi o persoană de o bogăţie pe care numai Dumnezeu le poate da.

Iată, deci, ce înseamnă să faci o lucrare, în duh de rugăciune către Dumnezeu, cu deplină încredere în El, cu toată dedicarea şi curăţia inimii, în cadrul pe care Dumnezeu ţi-l stabileşte, conform statutului pe care El ţi-l oferă în lume, în umilinţă înaintea Lui şi înaintea oamenilor! Iată ce înseamnă să-L laşi pe Dumnezeu să lucreze în toată autoritatea şi cu toată libertatea prin tine! Iată ce înseamnă să nu te superi pe Dumnezeu pentru handicapurile şi limitările pe care Dumnezeu le hotărăşte pentru tine, ci să le faci subiecte de rugăciune, stăruind în ea şi bazându-te în totul pe promisiunile Domului! Rezultatul este ceva dincolo de înţelegerea noastră. ANA – MAMA LUI SAMUEL. Aceasta a fost slujirea ei. Dar ce slujire!

Pastor Ghita Marian

„DA, A INVIAT DOMNUL CU ADEVĂRAT”

Cuvintele din acest titlu sunt afirmarea făcută de ucenici, în seara învierii Domnului Isus. Duminică dimineața femeile care au mers la mormânt, au spus ucenicilor, dar ei n-au fost gata să creadă pe niște femei. Petru și Ioan au alergat la mormânt, și au găsit mormântul gol. Atât. Cei doi ucenici ce au mers spre Emaus, știau de spusele femeilor. Se pare că în timpul zilei, Domnul Isus s-a arătat lui Petru, căci seara, când se întorc cei doi de la Emaus, îi găsesc pe ucenici rostind afirmația aceasta: „Da, a înviat Domnul cu adevărat”, iar cei doi întăresc afirmația, istorisind cum ei L-au văzut și recunoscut pe Domnul.

Un alt cuvânt foarte important aici e cuvântul „DOMNUL”. Până aici el era „învățătorul”. Observați această schimbare și în Evanghelia după Ioan capitolele 20 și 21. Prin înviere El a devenit pentru ei „Domnul”. Iar apostolul Pavel în epistola sa către frații din Filipi, dând motivarea, spune că pentru că a fost gata să-Și dea viața, „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul”(Fil.2:-11). În armată când cineva e ridicat la rangul de general, nimeni nu-i spune „nea Vasile”, ci îi recunoaște rangul. Sunt preoți, predicatori și creștni când vorbesc de El, spun: „Isus, Isus”, ca și când s-ar fi jucat cu El în praful drumului. Nu vreau să țină seama de rangul acordat de Dumnezeu Tatăl. Apostolii care au mâncat cu El, au fost intimi cu El, după înviere I-au spus „Domnul”. (vezi Ev. Ioan 20 și 21). La fel îngerul care a anunțat învierea, Îl numește „Domnul” (Ev. Mat.28:6). E mare lucru să ne incadrăm în limbajul biblic.

Dar să revenim la textul cu învierea Domnului. Evanghelistul Matei ne spune:„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. Înfățișarea lui era ca fulgerul și îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți. Dar îngerul a luat cuvântul, și a zis femeilor: „Nu vă temeți căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.” (Mat. 28: 1-6)

În jurul Persoanei Domnului Isus s-a dat una din cele mai înverșunate bătălii. De fapt, așa a proorocit bătrânul Simeon, când mic copilaș a fost dus la Templu: „Iată Copilul acesta va stârni împotrivire” . Unii chiar acum citind acest mesaj evanghelic, se înfurie, deci împlinesc proorocia. Una din armele folosite de dușmani a fost tăgăduirea. A fost tăgăduită nașterea Lui din Fecioară, a fost tăgăduită Divinitatea Sa, ba unii extremiști I-au tăgăduit chiar istoricitatea Sa. Aceștia și-au arătat doar ignoranța lor, căci sunt o seamă de dovezi istorice pe care ei nu le pot anula. Chiar și la Paști, când s-a petrecut învierea Domnului, s-a folosit această armă.

ȘUBREZENIA TĂGĂDUIRII

Dușmanii Domnului Isus, Marii preoți și Sanhedrinul care L-au condamnat la moarte pe Domnul Isus, și-au adus aminte că El a spus că va învia, de aceea au pecetluit mormântul și Sâmbăta, în sfânta zi de Paște a evreilor, se spurcă mergând la casa unui goim, a lui Pilat, și-i cer o gardă să fie pusă la mormânt. Guverantorul Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum știți”. Evreiilor li s-a îngăduit să aibă o strajă a Templului. Părerea mea e că Dumnezeu le-a dat gândul acesta, pentruca Învierea să fie mai glorioasă. Valurile ce izbesc stânca nu o dărâmă , ci o fac mai sclipitoare. Deci, garda de la mormânt nu a fost romană, ci evreiască. De aceea după învierea Domnului, ei nu merg la Pilat, ci fug îngroziți la marii preoți și au dat de veste despre toate cele întâmplate. Conform versetului 4 din Ev. Matei 28, ei n-au văzut pe Domnul înviat, ci doar straja cerească, care a venit și a prăvălit piatra, ca să arate gărzii că nu mai au ce păzi, fiindcă mormântul era gol. Dar înfățișarea îngerului era ca fulgerul, cum să nu tremure slugoii Marelui Preot. Și când au ajuns la cei ce i-au pus acolo, cu vocea întretăiată de spaima îngerului și de frica de consecințe din partea șefilor, ei au istorisit totul, iar Marele Preot, mai îngrozit ca ei, o fi zis în sinea lui: „Și totuși, a înviat!”. Paznicii au fost printre primi martori ai învierii. Iar tatăl minciunii i-a și pus în gând Marelui Preot ce să facă. I-a plătit cu bani ca să spună că ei au adormit și că au venit ucenicii Lui și L-au furat. Pentru străjeri banii au fost mai tari decât Adevărul.

Stau uimit, cum Marele preot, care trebuia să învețe poporul să spună adevărul, ticluiește și plătește pe bieții gardieni să spună minciuna. Și minciuna a fost cusută cu ață albă, ca să atragă atenția celui ce gândește puțin, că: dacă paznicii au adormit, cum puteau ei să știe cine L-a furat? Iar dacă au văzut pe ucenici că voiau să-L fure, de ce nu i-au arestat? De ce niciunul din străjeri nu a fost condamnat? De ce nu s-a făcut nici o anchetă să se găsească trupul mort? De ce? Pentru că știau că nu a fost furat, ci a înviat. Ce forță blestemată e banul. Gardienii știau adevărul, dar spuneau minciuna. Și o, același lucru se petrece și azi cu mulți oameni ai religiei. Pentru bani, minciuna e perpetuată, sau cum spune Sciptura: „au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu”. Oamenii se închină crucii, care a fost făcută de dușmanii Domnului ca obiect de tortură și de moartea cea mai oribilă, în loc să I se închine Mântuitorului „în duh și adevăr”; ei se închină crucii, iar pe Hristos Domnul Îl bleastemă.

REALITATEA INVIERII

Cele patru Evanghelii afirmă că Domnul Isus, care a fost răstignit, a înviat a treia zi și că S-a arătat ucenicilor timp de 40 de zile. Și azi întreb: Este credința creștină fondată pe simple păreri ? Trebuie să acceptăm credulitatea oarbă în învierea lui Hristos ? Sau prezintă învierea suficient material documentar pentru mintea cercetătoare a secolului 21? Poate un savant de azi, un cercetător științific, care lucrează la calculator cu milioane sau chiar miliarde de operații pe secundă, să creadă că Hristos Domnul a înviat? Rezistă istorisirea Învierii și celor mai minuțioase analize? Cine are adevărul și cine susține minciuna? Cine se înșală pe ei înșiși: credincioșii sau necredincioșii? Căci dacă El n-a înviat, toată credința creștină e zadarnică, iar dacă a înviat, toată necredința apare ca cea mai groaznică auto-’nșelare pentru timp și eternitate. Toți necredincioșii trebuie să știe că tăgăduirea lor nu anulează realitatea. Problema învierii are implicații în viața aceasta și în toată veșnicia.

Trăim într-un veac al necredinței. Necredința lor m-a învățat să nu dau ușor crezare nici când se fac afirmații în numele științei. Mistificările evoluționiștilor savanți, care pe baza unui dinte fosilă au afirmat că e al unui strămoș uman, Hespero Pitecus sau Omul de Nebrasca, care a populat America cu un million de ani în urmă, după spusele profesorului H.H.Ne[man de la Universitatea din Chicago? Nu a susținut Dr. Fairfield Oshburn, cel mai mare paleontolog al Americii, pe data de 27 apr.1927, în fața Societății de Filosofie Americane că Hespero Pitecus stă la baza arborelui Geologic al strămoșilor lor. Privind la dintele acela, au ghicit cum îi arăta fruntea, ochii, nasul, urechile, înfățișarea feței, totul de la un dinte. Și au ajuns de au râs și copiii de ei, căci l-au pus pe pedestal, și după puțin timp, tot acolo în Nebrasca, la locul unde a fost dintele, s-a găsit scheletul întreg al animalului căruia îi aparținea dintele. Era al unui pecariu, porc mistreț, care murise doar cu vreo 50 de ani în urmă. Poți să-i crezi pe oameni? Azi trăim într-un veac al apostaziei. Să fim cu mare grijă la tot ce ni se spune. Să verificăm totul prin Cuvântul Adevărului.

A înviat Hristos Domnul ? Prezintă Cuvântul sfânt dovezi suficiente, demne de încredere? Da, prezintă. Iată aici unele:

1. Mărturia proorociei. Domnul Isus a afirmat că El e Mesia cel proorocit ( Ev. Ioan 4:26), și despre Mesia s-a spus cu sute de ani înainte, că va învia. Apostolul Petru în predica sa la Rusalii, face referire la acea proorocie (Fapt. Ap. 2:22-31). La fel și cea din Isaia 53 :10. Și proorocia s-a împlinit.
2. Mărturia Îngerului care a prăvălit piatra dela gura mormântului. El a zis femeilor:„Nu vă temeți căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici, a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul”. Îngerul a spus adevărul. El era solul cerului pentru pământeni.
3. Mărturia demonilor. Când Domnul era în misiune, și a coborât pe țărmul Gadarei, a întâlnit un om ce era posedat de duhuri rele, care locuia în morminte și era foarte chinuit. Când l-a văzut pe Domnul Isus, a scos un strigăt ascuțit, a căzut jos înaintea Lui și a zis cu glas tare: „Ce am eu cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt:” (Ev.Luca 8:28).Deci, demonii ÎL cunoșteau că e Fiul lui Dumnezeu și au fost gata să-I asculte porunca, deși erau mulți, o legiune. Acum cugetă: dacă avea putere să poruncească demonilor, oare nu avea putere și să învieze?
4. Mărturia lucrărilor Sale. În timpul misiunii Sale, Hristos Domnul a săvârșit multe minuni. A prefăcut apa în vin, a vindecat bolnavi, a dat vedere orbului din naștere, a potolit furtuna și a săvârșit trei învieri: a înviat pe fiica lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, care era dus spre groapă și a înviat pe Lazăr, care era în groapă, mort de patru zile. Acum oare nu-ți spune chiar rațiunea ta, că dacă a putut învia pe alții, a putut să Se învieze și pe Sine? Greșală e că mulți consideră moartea ca dispariție, ca anihilare, ori ea e doar o mutare de pe tărâmul vremelniciei pe tărâmul veșniciei.
5. Mărturia mormântului gol. Femeile au văzut mormântul gol. La fel și Petru și Ioan care au alergat la mormânt. Ioan, care era mai tinerel, a ajuns primul și ne spune că ,s-a uitat înlăuntru, a văzut fășiile de pânză jos”. În greacă se înțelege că fășiile erau înfășurate, dar că nu mai era trupul Domnului, El ieșise cum iese un fluturaș din coconul în care se afla. Apoi a ajuns și Petru și „a intrat în mormânt, a văzut fășiile de pânză jos, iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fășiile, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur.” Totul era în ordine. Nici o sugestie de furt, că hoțul apucă, rupe și pleacă. Și Petru, și Ioan erau convinși că Domnul a înviat.
6. Mărturia Domnului Isus. El a spus că este Fiul lui Dumnezeu, Prințul vieții. Încă în viață fiind, El a spus ucenicilor Săi: „că El trebuie să moară la Ierusalim, să pătimească multe din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor, și că a treia zi are să învieze” (Mat.16:21, la fel și cap. 20:18, 19; 26:31-32). Iar cu ocazia cuvântării despre „Păstorul cel bun”, El a zis: „Tatăl Mă iubește pentru că Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși; aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu” (Ev. Ioan 19:17,18). Moartea Lui ca Jertfă de Ispășire pentru păcatele noastre, a fost un act voluntar. În Ghetsemani, El S-a lăsat prins. Acolo, când Petru voia să-L apere cu sabia, El i-a zis: „Puneți sabia în locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece mii de îngeri?” (Mat. 26:52,53). El a consimțit să moară și să învieze. El demonstrase că avea puterea aceasta.
7. Mărturia Tatălui din Cer. În două rânduri: la botez și la schimbarea la față, Dumnezeu Tatăl a mărturisit : „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea” (Ev.Mat.3: 17). Și Dumnezeu Tatăl L-a înviat dintre cei morți. Nimic nu e imposibil pentru Dumnezeu. El poate totul.
8. Marturia ucenicilor care L-au văzut înviat. Și mărturia lor mi-ar fi de ajuns. În justiție, adevărul se stabilește pe marturia a doi sau trei martori. Cu privire la învierea Domnului Isus avem sute de mărturii. În prima zi a învierii Domnul S-a arătat femeilor, S-a arătat Mariei Magdalena, S-a arătat lui Petru, S-a arătat celoi doi ucenici în drum spre Emaus și apoi S-a arătat grupului de ucenici, care ziceau “Da, a înviat Domnul și S-a arătat lui Petru”. La o săptămână S-a arătat ucenicilor fiind și Toma împreună cu ei. Eu presupun că Toma cu necredința lui a devenit o binecuvântare pentru mii de alți necredincioși, căci El a pipăit ranele, ca să se convingă că e El, Hristosul crucificat, și strigă „Domnul meu și Dumnezeul meu”. Deseori timp de 40 de zile S-a arătat ca să-i convingă de Învierea Sa. Odată S-a arătat la peste 500 de frați, dintre care cei mai mulți trăiau încă pe vremea lui Pavel (1 Cor. 15: 6). Trecerea ucenicilor din starea de desnădejde la starea de bucurie exuberantă, de la teama cu ușile încuiate la îndrăzneala să înfrunte pe Marele Preot și Soborul, nu poate fi explicată decât prin faptul că L-au văzut pe Domnul înviat. Și ei au mărturisit aceasta pâna la martiraj.
9. Marturia lui Saul din Tars, mai târziu numit apostolul Pavel. El a fost dușman de moarte al Domnului Isus. A prigonit crunt pe urmașii Domnului. Iată cuvintele lui într-o rugăciune: „Doamne, ei știu că eu băgam în temniță și băteam prin sinagogi pe cei ce cred în Tine; și că atunci când se vărsa sângele lui Ștefan, marturul Tău, eram și eu de față, îmi uneam cu ei încuviințarea mea cu a celorlalți, și păzeam hainele celor ce-l omorau” (Fapt. Ap. 22: 19,20). Acum gândește-te, tu, care nu crezi în învierea Domnului Isus, cine a putut face transformarea radicală în Saul din Tars? El era înverșunat dușman, dar pe drumul Damascului, când avea scrisorile șefilor din Ierusalim să prindă, să aresteze pe frațiii din Damasc, a întâlnit pe Hristos Domnul cel înviat, Care l-a întrebat „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” Iar el, care se prăbușise la pământ, din praful drumului, a întrebat: „Cine ești, Doamne?” Și răspunsul a fost:„Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigonești”. Acum avea prilejul ca să zică: „Ehei, bine ca Te-am întâlnit”. Cugetă, tu, care dușmănești pe Hristos Domnul meu, ce ai zice în fața Lui? Ai zice că tu nu crezi că El e viu? Fii sigur că Îl vei întâlni ori pe partea aceasta de lume, ori pe partea cealaltă de lume. El e Viu!

10. Marturia lui Ioan Teologul în Insula Patmos. Apostolul iubirii din pricina credinței a fost arestat și exilat pe insula Patmos, în sudul Greciei. Acolo Domnul i S-a descoperit înviat și glorificat. Iată descrierea făcută de Ioan. „În ziua Domnului eram în duhul. Și am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbițe, care zicea:„Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă. Ce vezi, scrie într-o carte… M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Și când m-am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur. Și în mijlocul celor șapte sfeșnice pe cineva care semăna cu Fiul Omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, și încins la piept cu un brâu de aur. Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă și arsă în cuptor; și glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreptă ținea șapte stele. Din gura Lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri și fața Lui era ca soarele, când strălucește în toată puterea lui. Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El și-a pus mâna dreaptă peste mine și a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă. Cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței morților”. Realitatea biruie tăgăduirea.

Acum problema nu e că nu poți să crezi, ci vrei să crezi sau nu?

O ADĂUGIRE

Făcusem o încheiere la aceste dovezi, mărturii, dar mi s-a spus s-o tai și să adaug mărturia mea. Iată-o. E viu Domnul meu. Eu știu aceasta că trăiesc cu El de la vârsta de 12 ani și acum sunt în al 95-lea an. Probabil că teoretic nu te-am putut convinge pe tine, prietenul meu sceptic. Tu ai citit prea multe scrieri și te-ai împietrit tot mai mult. Eu am notat aici zece mărturii, dar pentru tine sunt nule, căci tu nu vrei să crezi. Vrei tot mai multe dovezi. Eu nu le vreau. Pentru soția mea și pentru Angela, fiica noastră cu care zilnic trăiesc, nu mai îmi trebuie nici un fel de dovezi că sunt vii. Părtășia lor mi-e deajuns. Tot așa, părtășia mea cu Hristos Domnul meu, de-a-lungul anilor, îmi e cea mai bună dovadă că El e viu. Să fii conștient că tu nu știi unde să mergi și ce să faci, dar să depinzi de Cel ce știe totul și poate totul, e mare lucru. Să fii slab și să faci o lucrare mare, fără să cazi de oboseală, arată o împuternicire; să fii în mijlocul dușmanilor, fără să poată pune mâna pe mine, e o mare taină; dușmanii strigau la alții împotriva mea, dar când eu eram de față, îmi vorbeau blând, frumos, asta pentru că Domnul meu era lângă mine, totul era ceva fantastic. Se merită să devii prieten cu Cel ce este Rege al regilor și Domnul domnilor! Să fii moș, fără dureri, să poți lucra în grădină și la calculator și totuși să aștepți cu bucurie plecarea la odihnă în Casa de Sus a binecuvântatului meu Tată e un har ce nu se poate cumpăra cu tot aurul pământului. Da, se merită să crezi și să trăiești cu Hristosul înviat, căci e ceva minunat, glorios, e ceva ce nu se poate descrie. Deplâng pe toți acei creștini, care spun că ei cred în învierea Domnului Isus, dar trăiesc o viață spirituală de mizerie. Totuși Domnul așteaptă să se milostivească și de ei (Isaia 30:18). Slavă Domnului, și lor le poate folosi acest mesaj. E fantastic să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău (Deut.16:13). Timpul s-a scurtat, dar mai e încă har. Încearcă să atârni în totul de El. Doresc să mă întâlnesc în ceruri cu toți cei ce au citit acest mesaj. Glorie numai Domnului!

În Glorioasa Lui Slujire,

Pastor Petru Popovici

Descopera-ti Chemarea

Fiecare din noi avem o chemare din partea lui Dumnezeu pe care trebuie sa o descoperim prin calauzirea Duhului Sfant. „El ne-a mântuit si ne-a dat o chemare sfântã, nu pentru faptele noastre, ci dupã hotãrârea Lui si dupã harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,” (2Tim.1:9)

Este bine sa ne aducem aminte de cuvintele lui Dumnezeu: „Pocãiti-vã le-a zis Petru si fiecare din voi sã fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pãcatelor voastre; apoi veti primi darul Sfântului Duh.” (F.A.2:38) “Atunci Împãrãtia cerurilor se va asemãna cu un om, care, când era sã plece într-o altã tarã, a chemat pe robii sãi, si le-a încredintat avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, si altuia unul: fiecãruia dupã puterea lui; si a plecat.” (Mt.25:14-15) “Este un singur Dumnezeu si Tatã al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreazã prin toti si care este în toti. Dar fiecãruia din noi harul i-a fost dat dupã mãsura darului lui Hristos.” (Efes.4:6-7) “Si El a dat pe unii apostoli; pe altii, prooroci; pe altii, evanghelisti; pe altii, pãstori si învãtãtori, pentru desãvârsirea sfintilor, în vederea lucrãrii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,” (Efes.4:11-12) “Din El tot trupul, bine închegat si strâns legat, prin ceea ce dã fiecare încheiturã, îsi primeste cresterea, potrivit cu lucrarea fiecãrei pãrti în mãsura ei, si se zideste în dragoste.” (Efes.4:16) “Orice faceti, sã faceti din toatã inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti cã veti primi de la Domnul rãsplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos.” (Colos.3:23-24) “De aceea, fratilor, cãutati cu atât mai mult sã vã întãriti chemarea si alegerea voastrã; cãci, dacã faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodatã. În adevãr, în chipul acesta vi se va da din belsug intrare în Împãrãtia vesnicã a Domnului si Mântuitorului nostru Isus Hristos. (2Pet.10:11-11) “Si toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împãcat cu El prin Isus Hristos, si ne-a încredintat slujba împãcãrii; (2Cor.18) “Noi, deci, suntem trimesi împuterniciti ai lui Hristos; si, ca si cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vã rugãm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împãcati-vã cu Dumnezeu!” (2Cor.5:20) “Ca unii care lucrãm împreunã cu Dumnezeu” (2Cor.6:11) “Dupã multã vreme, stãpânul robilor acelora s-a întors si le-a cerut socoteala. Cel ce primise cei cinci talanti, a venit, a adus alti cinci talanti si a zis: Doamne, mi-ai încredintat cinci talanti; iatã cã am câstigat cu ei alti cinci talanti. Stãpânul sãu i-a zis: Bine, rob bun si credincios; ai fost credincios în putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intrã în bucuria stãpânului tãu.” (Mt.25:19-21)

Versetele din Scriptura amintite mai sus, evidentiaza planul si lucrarea lui Dumnezeu prin viata credinciosilor, a copiilor Sai, care s-au intors la El si au fost mantuiti prin Jertfa Domnului Isus. Darurile spirituale ne onoreaza. Dumnezeu ne-a onorat oferindu-ne daruri spirituale fara sa meritam. Darurile pe care credincinciosii le primesc sunt in concordanta cu voia lui Dumnezeu. Darurile spirituale ne responsabilizeaza; darurile spirituale primite de catre credincios il pun pe acesta in pozitia de a raspunde pentru felul in care le foloseste. Folosirea darurilor spirituale pentru slava lui Dumnezeu si propasirea Imparatiei Sale va duce la rasplatirea credinciosului.

Ne rugam, cu ajutoul lui Dumnezeu, sa ne implicam si sa ne implinim slujirea la care am fost chemati de catre Domnul si Mantuitorul nostru. Fiul lui Dumnezeu ne-a slujit atat in lucrarea Sa de mantuire a omenirii pacatoase, cat si prin lucrarea pe care astazi o face fiind la dreapta lui Dumnezeu. “Eu Mã duc sã vã pregãtesc un loc.” (Io.14:2) “Copilasilor, vã scriu aceste lucruri, ca sã nu pãcãtuiti. Dar dacã cineva a pãcãtuit, avem la Tatãl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihãnit.” (1Io.2:1) “Dar Stefan, plin de Duhul Sfânt, si-a pironit ochii spre cer, a vãzut slava lui Dumnezeu, si pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu;” (F.A.7:55)

Pastor Ion Damian

MISIUNEA LUI   LOT IN SODOMA,

MĂRTURIE FĂRĂ MĂRTURISIRE

Data trecută ne-am uitat la credința sau asteptarile gresite cu privire la modul în care lucrează Dumnezeu cu oamenii, care ar fi una din cauzele recesiunii pe Terenul Misiunii Evangheliei. Pe motivul Justitiei lui Dumnezeu, Iona nu a vrut să meargă la cei din Ninive si după ce a mers „forțat” de mâna Domnului nu si-a indeplinit misiunea cu credinciosie, pasiune sau macar compasiune fata de cei 120.000 de oameni sortiti iminentei judecătii a lui Dumnezeu si implicit pieirii!

Spre deosebire de Iona care a fost trimis de Dumnezeu la Ninive, experienta lui Lot, nepotul Lui Avraam este diferita in mai multe privinte. Pe deoparte el nu este trimis de Dumnezeu in Sodoma cu un mesaj al salvarii sau cu un mesaj al judecatii. El ajunge acolo datorita despartirii de Avraam in contextul in care prosperasera asa de mult amandoi ca nu le ajungea terenul pentru fermele viticole pe care le dezvoltasera in timp. Unchiul sau, om de o ţinuta înalta, chemat de Dumnezeu sa meargă în Canaan, fiindca Dumnezeu are un plan special cu el si cu urmasii lui, ii da posibilitatea sa aleaga la despartire tinutul care ii convine mai mult lui. Lot  a  fost preotejatul lui Avraam , deoarece era orfan de tata, îl socotea ca pe fiul lui si acest lucru îl regasim si dupa ce se despart. El mizeaza pe aceasta chestiune si isi foloseste avantajul din plin, pentru folososul personal, nerealizand ca alegerea lui este pe termen scurt avantajoasa dar pe termen lung îl va duce la faliment atât pe el cât si familia.

Am putea extrage mai multe lectii din viata lui Lot. Stiind finalul vietii lui ar trebui sa ne întrebăm cum a ajuns aici. Scopul pentru care ajunge  în Sodoma este pentru a-şi consolida nivelul de trai prosper si apoi in Sodoma este destinatia lui finala de unde este scos forţat de ingeri ca sa fie salvat. El mersese acolo pentru confortul şi dezvoltarea familiei, care dorea civilizaţia in locul vieţii de nomad.

In primul rand, lui Lot i-a mers bine atat spiritual, cat si material, atata timp cat a mers cu protectorul sau Avraam, care umbla cu Dumnezeu, care  era prietenul lui Dumnezeu. AVRAAM-Unchiul său , OMUL Lui Dumnezeu i-a oferit PRIETENIE- 12:4,5;13:1 PROSPERITATE 13:5,6  şi PROTECŢIE 14:14-16; 19:29 Lot a beneficiat de toate binecuvântările date de Dumnezeu lui Avraam atâta timp cât a umblat cu el, după ce s-au despărţit, Avraam  a continuat să-i fie prieten şi protector, a mers  cu 300 de soldaţi, crescuţi şi instruţi de el pentru al recupera pe Lot, care fusese luat prizonier cu oamenii din Sodoma de coaliţia lui Chedorlaomer. (Gen. 14)Apoi a  fost dispus să mijlocească înaintea lui Dumnezeu ca să nu nimicească Sodoma, pentru a-l salva pe Lot şi familia lui, crezând că sunt  macar 10 persoane pe care Lot să le fi influenţat cu credinţa lui în Dumnezeu.(Gen 18 )

Se pare că sunt două feluri de „creştini”:

Oameni care umblă cu Dumnezeu şi Oameni care umblă cu oamenii lui Dumnezeu, tu din ce categorie faci parte?

Cand Lot a crezut că este pe picioarele lui datorită prosperității materiale, a trebuit să facă o alegere de separare față de unchiul său Avraam si să se despartă ! Ne gândim că alegerea lui e legitimă. A fost incurajat de Avrram să aleagă ce doreşte si să se desparta. Lot ia ca un lucru de apucat această favoare si se vede că este egoist, fiindcă pentru el conteaza mai mult lucrurile materiale si confortul decat relatia cu Avraam ! Ar fi putut sa vină cu o solutie, sa spună , unchiule mai vindem din animale numai să rămânem împreună. Lot se bucură de ocazie si inima lui era la câmpia mănoasa a Iordanului, care arăta ca cea a Egiptului, grădina Domnului. Cred că el confundă grădina Domnului cu a Egiptului, de pe malul Nilului, dar pe el îl încântă productivitatea câmpiei, era mănoasă. Alege pe criterii firesti, arată bine, fertil, isi face efectul acum, îl iau. Cred că el nu a realizat că „prosperitatea”nu o dă pământul, fertilitatea lui, ci Dumnezeu care îl binecuvânta din pricina faptului că era sub autoritatea lui Avraam si era sub promisiunea legământului binecuvântării!

În al doilea rând viaţa lui Lot este caracterizată de ALEGERI GREŞITE care îl duc la ruină în final. Alegerile lui sunt pe motive greşite şi observăm că alege pe baza competiţiei, doreşte să se extindă şi să concureze cu unchiul Său Avraam.Alegerile sale sunt bazate pe simţuri, nu pe chemarea lui Dumnezeu ca în cazul lui Avraam. Gen 13:5-10. Apoi el este un tip progresist, înclinat spre modernism, aşa că alege „Civilizaţia”-Sodoma, nu Canaanul-alege cu ochii, nu cu mintea (inima) v.10-11!  Apoi Lot îşi întinde corturile până la Sodoma şi este influenţat de „civilizaţia” şi confortul de acolo aşa că decide să facă afaceri cu oamenii răi din Sodoma şi îşi construieşte acolo o casă şi în felul acesta devine omul pentru care confortul contează la fel de mult ca pentru Iona, mai mult decât ascultarea de Dumnezeu. Vedem că este un om al confortului că şi atunci când îngerii îl forţează să plece din Sodoma şi îi spun să fugă la munte el insistă să meargă într-o cetate mică Ţoar (cât de mic) .Soţia lui Lot este marcată de civilizaţia şi confortul din Sodoma, iar atunci cand trebuie sa le lase in urma ca să-şi scape viaţa,asa cum i-a spus ingerul, ea risca si se intoarce să vadă ce se întâmplă cu „bogăţia” ei, şi devine „stană” de sare.

 Apoi  se pare că pentru Lot a contat Cariera mai mult decât mărturia, fiindcă deşii oamenii de acolo erau răi, el nu doar că face afaceri cu ei şi ajunge să beneficieze de „civilizaţia” lor, dar se pare că ocupă un loc proeminent în cetate, devine unul dintre liderii cetăţii, face carieră de lider, ştim asta din relatarea capitolului 19, când îngerii vin în Sodoma, si îl găsesc pe Lot stând la poarta cetăţii. De obicei acolo era conducerea administrativă a cetăţii şi este posibil ca Lot să fi ajuns o „somitate” printre Sodomiţi ! Mai târziu când se confruntă cu cererea lor de a scoate îngerii la ei să se „împreune” cu ei, Lot le propune o altă soluţie care să salveze situţia şi să împace şi conaţionalii lui homoxesuali şi pe îngerii musafiri, dar bărbaţii din Sodoma nu îi mai recunosc autoritatea de „ judecător” între ei. Lot îşi pierde autoritatea şi credibilitatea şi în faţa  ginerilor, care atunci când sunt chemaţi de socrul lor să plece că va fi distrusă Sodoma de Dumnezeu, ei cred că el glumeşte!

Mă gandesc la misiunile sau bisericile care incep cu această idee a separării prin diviziune. Nu ne mai înțelegem, avem viziuni diferite, ne separăm si facem altă „vizuină” cu alt stil de conducere, cu altă formă de închinare si de organizare !  De fapt nu înțelegem că Christos a trimis apostolii să facă ucenici în toată lumea si sa îi învețe poruncile Lui, iar oamenii vor crede în Christos datorită dragostei cu care se iubesc ucenicii, si nu datorită clădirilor moderne cu facilități si (‘vizuini”), a formelor de închinare si organizare, pe care ne certăm si ne despărțim. La noi incepem inchinarea cu Corul, noi avem echipa de worship cu chitari tobe si voci „cool”, noi cântăm din Cântările Evangheliei Rosii, ah noi cântăm numai din cele negre si cu orga, nu permitem altceva. Am putea continua lista cu lucrurile care s-au dezvoltat de-alungul timpului si de care nu mai încăpem împreună.

 S-a dovedit de cele mai multe ori ca si in cazul lui Lot, că binecuvântarea nu a fost cu el datorită alegerii inteligente, rationalista. Se pare că Dumnezeu dă binecuvântarea când fratii locuiesc împreună, când descoperă dulceata părtăsiei în unitate. Psalmul 133 descrie foarte bine unde dă Dumnezeu binecuvântarea si viata. Cred ca este foarte gresit sa mergem si sa implementam formele noastre si apoi sa le exportam in alte locatii si sa ne facem propria Imparatie, sau Imperiu în care să producem propria noastră cultură pe care oamenii ceilalţi nu o înţeleg!

Exista si o gluma despre noi baptistii ca ne revendicam radacinile dinainte de Christos, noi suntem din perioada lui Avraam, fiindca si noi procedam la fel, daca tu o iei la stanga, eu o iau la dreapta, numai sa nu fim impreuna. Sau ca omul  naufragiat singur pe o insula si care a fost gasit de un echipaj naval dupa multi ani si au fost surprinsi ca facuse doua constructii pentru biserica. Intrebandu-l de ce a facut doua biserici, fiind singur, a spus ca prima cladire este biserica la care a fost si a doua este biserica la care merge acum. Cred ca aceste povestiri prezinta un sambure de adevar. Ideea este că dacă nu putem iubi fraţii, cum putem iubii oamenii din lume care trebuie să îi câştigăm.

Apostolul Petru ne spune în epistola sa că trebuie să ne concentrăm eforturile şi să utilizăm toată energia pentru a uni cu credinţa fapta, apoi cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, unite cu dragostea de fraţi şi iubirea de oameni (2 Petru 1). Dacă nu avem aceste lucruri în noi atunci am uitat că am fost curăţiţi de vechile păcate, şi scade puterea mărturiei. Suntem ca sarea (despre care vorbea Domnul Isus în predica de pe munte) pe care nu o foloseşte nimeni ci este aruncată şi călcată în picioare de oameni, pentru că nu mai dă gust, nu mai conservă, nu mai are efect, nu mai e de folos. Ar trebui să ne întrebăm ce contează pentru noi mai mult, să ducem mărturia dragostei lui Dumnezeu în lume şi dacă este nevoie să „sacrificăm” confortul, cariera şi „civilizaţia” pentru a ne păstra mărturia sau ambiţiile nostre egoiste îmbrăcate în versete biblice şi în aşa zisa  „călăuzire a Domnului” ?

În final vedem că pentru  Lot,  anturajul pe care l-a folosit a adus o influenţă nefastă asupra lui şi mai ales asupra familiei.  Dacă Avraam a poruncit sclavului său de încredere Eliezer să meargă la familia lui în Padam Aram şi să aducă de acolo o soţie pentru Isaac, fiul Său, Lot îşi dă cu uşurinţă fetele să se căsătorească în Sodoma cu toate că oamenii de acolo erau din cale afară de răi. Probabil a făcut acest lucru pentru a-şi consolida poziţia şi relaţiile. Datorită anturajului rău în care a trăit de la despărţirea de Avraam, omul lui Dumnezeu, vedem că Lot îşi pierde discernământul şi acţionează după o etică de situaţie. Işi „sacrifică”  fetele fecioare  dându-le homosexualilor din Sodoma pentru a scăpa de ei, şi pentru a nu-i compromite reputaţia în faţa musafirilor ,care credea că nu cunosc situaţia şi astfel să salveze aparenţele.

Datorită anturajului şi alegerilor sale ,Lot îşi pierde soţia care vede că soţul ei nu se grăbea să plece din Sodoma şi este forţat de îngeri să iasă afară şi să îi scape viaţa, datorită mijlocirii lui Avraam. E interesant că soţia îl urmează pe Lot şi iese din Sodoma, dar se pare că Sodoma intrase în ea pentru că se întoarce, contrar spuselor îngerului, să nu se uite înapoi, inima ei era acolo şi astfel s-a transformat într-un stâlp de sare. Apoi spiritul acesta al Sodomei cu etica de situaţie intră şi în fetele lui virgine, care după ce rămân cu tatăl lor într-o peşteră pe munte se hotărăsc să îl îmbete şi să se culce cu el ca să îşi consolideze familia şi să îşi asigure viitorul. Aşa iau naştere Moabiţii şi Amoniţii, care mai târziu dau multe bătăi de cap poporului lui Dumnezeu, Israel!

Pană la urmă Lot trăieste ca un „neprihănit chinuit” în fiecare zi  în mijlocul lor, dar nu pentru că a mers acolo să facă „misiune” printre ei şi să îi înveţe ce învăţase el de la Avraam.

Lot a păţit ca omul care a ajuns „ ca un profet al Domnului” să anunţe distrugerea Sodomei dacă nu se pocăiesc. Povestea spune că la început omul a început să vorbească cu oamenii prin cetate despre judecata imentă a lui Dumnezeu şi încerca să îi convingă să se schimbe, să se pocăiască de răutăţile lor. Mai târziu văzând că nimeni nu îl ascultă, a luat o „pancartă”, a scris pe ea mesajul şi se plimba cu ea printre ei, dar nici aşa nu l-a băgat nimeni în seamă. În final a mers în piaţă s-a urcat pe o masă acolo şi a început să strige la ei. Deranjaţi de strgătele lui, câţiva oameni din Sodoma, l-au luat la întrebări: Ce faci de ce strigi ? Când ai vorbit cu noi frumos la început, te-a ascultat cineva ? Nu, răspunse omul ! Apoi când ai umblat cu mesajul de gât scris pe pancartă printre noi, s-a schimbat cineva? Nu, răspunde din nou omul ! Păi atunci de ce mai strigi acum, când ai văzut că nimeni nu vrea să se schimbe cum vrei tu? Omul lui Dumnezeu le spune: „ La început am strigat crezând că vă voi schimba eu pe voi, acum strig ca să nu mă schimbaţi voi pe mine” !

Singura dată când Dumnezeu intervine în mod direct în viaţa lui Lot este în Noaptea Salvării, apoi nu mai auzim de el!

Dumnezeu se prezintă descendenţilor lui Avraam  ca fiind Dumnezeul Său…şi îl face (spune) Prieten…dar despre Lot, Domnul Isus aminteşte doar de depravarea  ce o trăiau oamenii pe vremea lui, nu despre el.

Apoi apostolul Petru îl aminteşte în cea de a doua sa epistolă, arătând unde l-au dus alegerile lui, la o viaţă chinuită de anturajul în care trăia. …şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; 2 Petru 2:7

Când mă uit la viaţa lui Lot, cum a ajuns să-şi piardă, confortul, cariera, familia şi toate bunurile şi apoi trebuie să o ia de la zero,mă gândesc la cuvintele Domnului Isus din Pedica de pe munte ..Dacă sarea îşi pierde gustul prin ce îşi va mai căpăta puterea de a săra?. Sfârşeşte prin a fi aruncată şi călcată în picioare, fiindcă nu mai poate fi folosită!

La fel de bine se pliază şi advertismentul dat Corintenilor de apostolul Pavel cu privire la lucrarea pe care o face fiecare în viaţa aceasta asemănând-o cu o construcţie, a cărei temelie a fost pusă şi este Christos, iar fiecare clădeşte deasupra cu ce materiale doreşte: aur, argint, pietre preţioase care nu le poţi procura foarte uşor şi toată ziua, sau lemn, fân, trestie care sunt pe toate drumurile, dar care vor fi supuse la final testului prin foc. Dacă va mai rămâne ceva după testul focului va primi o răsplată dacă nu, va rămâne doar cu temelia şi va fi daor mântuit, scăpat din foc, nu şi răsplătit. Ţi-ai imagina ca în ziua judecăţii tu să intri în Cer ca un om scăpat din incendiu ? Te-ai gândit la acest lucru ?

Mă gândesc la faptul că în diaspora sunt multe biserici sau puncte de misiune pornite cu fraţi care au plecat din ţară să îşi consolideze nivelul de trai al familiei, nu să facă misiune. Nu excelau în spiritualitate în Biserica locală din România, dar când au ajuns în Italia, Spania, Franţa, etc, au început să meargă în bisericile înfiinţate acolo şi să fie foarte spirituali începând să îşi spună punctual de vedere. Să înceapă fiecare din fraţii adunaţi să adopte formele bisericii din care au venit din România şi să aibă tensiuni care au dus la despărţiri, care nu erau necesare pentru o mărturie puternică şi pentru zidirea bisericii lui Christos şi pentru extinderea împărăţiei lui Dumnezeu.

Am văzut şi familii care s-au despărţit şi unul din soţi a plecat să muncească “afară” ca familia să aibă un nivel de trai mai bun şi au sfârşit prin a-şi pierde familia. Unii dintre ei plecaţi cu familia au ajuns să se despartă din pricina anturajului libertin din occident şi astfel să ajungă ca Lot să-şi chinue sufletul.

Aşadar câteva concluzii se impun:

Nu pune ca prioritate Confortul, Cariera şi pasul cu Civilizaţia, să fii “cool”  sau “fashion”, ci mărturia ta de copil al lui Dumnezeu, pentru că într-o zi vei pierde toate acestea, fie într-un mod asemănător cu al lui Lot, fie că atunci când vei pleca din lumea aceasta nu vei mai lua cu tine nimic din aceste lucruri şi nu vor mai conta, ci doar caracterul, ceea ce te defineşte ca persoană.

Nu face alegeri care iţi compromit Caracterul şi Mărturia Vieţii, fiindcă vei ajunge să îţi pierzi puterea de Mărturisire,  fiindcă nu mai este susţinută de Mărturie (caracter). La fel ca sarea fără puterea de a săra, care este călcată în picioare. Vei ajunge să fii călcat în picioare de ceilalţi şi să nu mai conteze ce ai dacă nu eşti ceea ce trebuie sau ce pretinzi că eşti.

Nu lăsa anturajul să îţi decidă etica şi alegerile în viaţă ci asumă-ţi responsabilitatea pentru viaţă. Gândeşte-te la scopul vieţii tale şi fă alegerile pe baza principiilor biblice şi a atingerii scopului vieţii tale. Gândeşte-te la consecinţe pe termen lung şi vezi cum afectează  alegerile tale familia ta şi urmaşii tăi. Ce moştenire laşi în urmă ? Lot a pierdut tot ce a avut şi în ce şi-a investit viaţa şi apoi a lăsat în urma sa moabiţii şi amoniţii din incestul cu fetele lui !

Dacă vrei să îţi împlineşti menirea şi să influenţezi pe cei din jurul tău, atunci pune ca prioritate relaţia cu Dumnezeu, ca Avraam şi trăieşte în integritate, nu te amesteca cu cei răi în „afaceri” care îţi vor păta mărturia !

De asemenea trebuie să înţelegem că mărturia şi mărturisirea sunt două faţete ale aceleaşi monede. Că mărturia fără mărturisire nu îi va duce pe oameni la Mântuire. Faptul că eşti diferit de ei nu îi mântuieşte pe ei, ci Christos, jertfa Lui, pe care o mărturiseşti. La fel fără mărturia vieţii, mărturisirea nu mai are impactul dorit, dacă ce mărturiseşti nu trăieşti. Oamenii vor vedea că trăieşti o viaţă duplicitară! Transmiţi un mesaj foarte important, capital, pe care nu îl preţuieşti cu viaţa personală, dacă una spui şi alta faci !

În final trebuie să înţelegem că avem o singură viaţă de trăit aici pe pământ şi că acolo unde m-a aşezat Dumnezeu , a făcut-o cu un scop!  El aşteaptă să îl reprezint cu cinste atât în mărturie cât şi în mărturisire (Rom. 10:9,10) Aşa că îţi doresc succes pentru a le racorda pe cele două pe aceeaşi lungime de undă şi pentru a face progrese în împlinirea misiunii pe care ne-a dat-o Dumnezeu de a-L face cunoscut până la marginile pământului!

Victor Stanescu

Pagubele unui temperament rău

Temperamentul rău a fost numit „defectul celor vârtoşi”. Femeia care nu joacă la jocuri de noroc, nici nu frecventează locuri de distracţii lumeşti, poate totuşi să dea dovadă de un temperament îndărătnic şi să-şi tiranizeze familia cu limba ei veninoasă. Un om care luptă pentru credinţa dată sfinţilor poate fi aşa de impasibil, că familia sufere pre puţin sau deloc prin lipsa lui.

Obiceiul rafinat de-a da vina pe diavol pentru starea dintr-o biserică este prea bătător la ochi, pentru a nu trezi suspiciuni. Nu subestimăm iscusinţa diavolului în a cauza probleme, nici nu credem că şi-a îmblânzit atitudinea faţă de urmasşii lui Hristos. Dar puterea lui este limitată în mod concret. Este îndoielnic că el are vre-o putere reală dacă noi nu i-o dăm. Diavolul nu are nici o putere asupra sufletului smerit şi ascultător. Nu poate face rău numai atunci când noi, umblând pe căi nespirituale şi necreştineşti, îi dăm voie să intervină în viaţa noastră.

Păcatele de temperament sunt la fel de dăunătoare cauzei creştine ca şi acţiunile făţişe de ticăloşie. Ca să nu existe riscul unei interpretări greşite, voi enumera câteva dintre ele: sensibilitatea, iritabilitatea, bădărănia, vânarea greşelilor altora, supărarea, nervozitatea, ranchiuna, cruzimea şi altele. Acestea ucid duhul bisericii şi încetinesc orice progres pe care l-ar putea avea în lucrare.

Se pare că una din necesităţile spirituale, este eliberarea de păcatele lăuntrice. Sfinţii nesfinţi sunt tragedia creştinismului. Temperamentele nesfinte printre cei care mărturisesc a fi creincioşi constituie o plagă, o ciumă. Starea joasă a religiei din zilele noastre se datorează în bună parte lipsei de încredere a oamenilor în cei care mărturisesc că sunt credincioşi.

Este timpul ca noi creştinii, să încetăm să ne mai scuzăm atitudinile necreştineşti şi să recunoaştem deschis eşecul nostru de a trăi aşa cum trebuie. Există un remediu pentru răul lăuntric? Există în Hristos o putere care ne poate face în stare, chiar şi pe cei mai răi dintre noi, să trăim vieţi curate şi pline de dragoste. Trebuie doar să o căutăm şi să ne-o însuşim prin credinţă. Dumnezeu nu ne va dezamăgi.

Pastor Pavel Gag

FOCALIZAREA SLUJIRII

Coloseni 1:24 – 27 (24)

Scopul : să ne echipăm cu disponibilitatea de-a pune Prețul Lucrarii ca Apostolul Pavel.

În următorul pasaj Apostolul Pavel face aplicația la sine a Realităților privitoare la Hristos. Registrul personal, intim și declarativ descopere Viziunea spirituală al lui Pavel asupra Lucrării Domnului. Această Viziune o regăsim ca un „șablon de operare” în epistolele pauline. 

 

1.     SACRIFICIUL PERSONAL – Un preț care trebuie plătit     v.24

Suferințele lui Hristos sunt complete cu privire la Mântuirea noastră. Suferințele noastre sunt pentru consolidarea și înaintarea Bisericii lui Hristos.

a)    Cu bucurie     v24a

Bucuria în suferințe este  afirmată de Domnului Isus (Matei 5:11 – 12 ; 10:16 – 18 ; Ioan 15:18 – 20 ;16:33). De asemenea, este o afirmație despre Domnul Isus (Evrei 12:2) și se regăsește în gândirea Apostolilor : Pavel (Fapte 20:22 – 24 ; Romani 5:3 ; 8:18 ; II Corinteni 1:5), Petru  (I Petru 1:6 ; 2:19, 21 ; 4:13 – 14), Iacov (Iacov 1:2 ; 5:10), Ioan (Apocalipsa 1:9). 

–         Suferința pentru Domnul este parte din viața fiecărui credincios  Evrei 10:32 – 33

–         O deprindere a slujitorilor cu Evanghelia    II Timotei 3:11 ; 4:5

Bucuria în suferințe depinde de relația cu Domnul Isus, nu de circumstanțe. Bucuria derivă din umilința în fața Măreției Sale. În umilință te poți bucura. Filipeni 4:4 este scris din închisoare !

Lucrarea lui Pavel este o manifestare a bucuriei, a entuziasmului pe măsura Măreției Domnului !

b)    Cu hotărâre și reverență     v.24b

–         Loviturile primite au fost cauzate de faptul că lumea nu-L poate suferi pe Hristos

–         Este o onoare a primi loviturile destinate Domnului care a primit loviturile destinate nouă

–         Este o chemare – cei maturi în credință depun cu răbdare Prețul Lucrarii  II Timotei 2:10

–         Suferințele noastre lângă Suferințele Domnului, ce Har sublim !    Filipeni 2:1

Suferințele suportate de slujitori nu mai ating Biserica !

 

Aplicații :

–         Măsura suferințelor pentru Domnul și pentru Biserica Sa oferă măsura autorității tale spirituale ! Însemnătatea Lucrării și Puterea de-a o extinde spre marginile pământului este girată de disponibilitatea ta la suferință !      Fapte 20:24

–         Cine fuge de suferință produce suferință Lucrării Domnului !

–         Te vei putea bucura în suferință numai în măsura în care iubești Biserica Domnului ca și Pavel. Nu cere altora mai mult decât ești dispus tu să plătești !

 

2.     SCOPUL – O lucrare ce trebuie făcută    v.25

Pavel este chemat de Domnul la Lucrarea Sa. Mărturia lui este clară : „am fost făcut”  v.23, 25

Pavel nu își face propria lucrare, ci administrează Lucrarea primită de la Domnul   Efeseni 3:7

a)    În Limitele Voii lui Dumnezeu   v.25a

Dumnezeu își cheamă slujitorii la o Lucrare specifică. El ne vrea implicați în Lucrarea Sa în locul și momentul ales de El. Secretul longevității unei Lucrări spirituale constă în împlinirea Voii lui Dumnezeu.

–         Domnul Isus a respectat această Limită    Ioan 5:30

–         Ca ispravnic (administrator) al Lucrarii încredințate    I Petru 4:10

b)    În Lumina Cuvântului lui Dumnezeu    v.25b

Apostolul Pavel a fost chemat „să întregească Cuvântul lui Dumnezeu”. El a scris cele mai multe epistole din Noul Testament.

–         Biblia  – ca Text sacru al Domnului     Ioan 16:14 ; Galateni 1:11 – 12

–         Biblia  – ca Doctrină (Învățătură sănătoasă) aplicabilă de Biserici   I Timotei 6:3

 

Aplicații :

–         Cuvântul Domnului trebuie „întregit” prin aplicații la viața zilnică   Tit 2:1 – 10

–         Urmărește Scopul lui Dumnezeu în Lucrare  „Împlinește-ți bine slujba”   II Timotei 4:5b

 

3.     SLAVA – O tintă ce trebuie atinsă    v.26 – 27

a)      Aici – Locuirea lui Hristos în noi      v.26 – 27a

–         O Taină a lui Dumnezeu    Efeseni 1:4

–         A fost „Visul” lui Dumnezeu în dreptul lui Israel   Exod 29:45 ; Levitic 26:12

–         Revelată în Hristos ca Unica Soluție pentru toți   Efeseni 1:9 ; II Corinteni 6:16 –7:1

–         Demonstrată în Biserica Sa   Efeseni 3:10 – 11

–         „Și Casa era plină de Slava Domnului”     Ezechiel 43:4 – 5

b)    Acolo – Locuirea noastră cu Hristos    v.27b

–         „El va locui cu ei” (Apocalipsa 21:2 – 3); „Ei vor vedea Fața Lui” (Apocalipsa 22:4a)

–         „Și astfel vom fi totdeauna cu Domnul”   I Tesaloniceni 4:17b

 

Aplicații :

–         Să fim focalizați ca Pavel ca să vedem Slava Domnului în Lucrarea Sa. Amin.

Întrebări :

–         Ești un bun administrator a Lucrarii Domnului ? Ce spune Biserica despre tine ?

–         Cât suferi pentru Biserica în care ești membru ?

–         Ce lipsește Suferințelor lui Hristos ?

 

Concluzie:

–         Fără Sacrificiu personal nu putem împlini Scopul lui Dumnezeu în Lucrarea Sa. 

Pastor Nelu Aliman

De la mic la mare!

Luca 19

Istoria lui Zacheu este istoria unui om mic  de statura, care cu toate ca nu creste fizic, desi poate ca si-ar fi dorit asta, creste in ochii Domnului – ceea ce este, la urma urmei, cu mult mai important decat aspectul fizic. Este istoria unei vieti transformate de intalnirea cu Domnul Isus. In cazul lui Zacheu veti vedea ca setea de schimbare este data in vileag inainte ca Domnul sau vreunul din ucenicii acestuia sa-i  zica macar un cuvant. Totul debuteaza cu zvonul prezentei unui profet puternic, pe nume Isus, care e altfel decat ceilalti, vorbeste cu putere si care are putere. Setea sufleteasca il misca pe acesta dinspre ceea ce traia el inspre ceea ce tanjea sa afle.

• Neimplinirile unui om Implinit

Neimplinit, Zacheu? Mai marele vamesilor nu era o slujba oarecare. Se pare ca in domeniul sau ajunsese in varful ierarhiei. Desi slujba acestuia i-a adus oprobriul fratilor sai iudei el se angajase sa stoarca taxe pt guvernul roman. Acestia au dat posturile de vamesi celor ce reuseau sa stoarca de la popor procentul cel mai ridicat. Iar plata acestora revenea din ceea ce luau in plus de la oameni. Asadar nu numai faptul ca storceau bani cu forta pentru romani dar mai si luau in plus bani pt plata lor. Cu toate acestea, se pare ca din punct de vedere material o ducea foarte  bine. Era un om realilzat,  implinit. Si totusi mai lipsea ceva. Dar ce? Un gol pe care nimic nu reusea sa-l umple, desi a incercat cu atatea lucruri si de atatea ori.

• Alergarea unui om asezat

Avea mult si totusi alearga sa gaseasca altceva! Exista altceva. Exista ceva mai mult pentru viata aceasta! Ceva dupa care tanjim si alergam! Ceva ce numai Dumnezeu si o intalnire personala cu El o poate oferi. Unii cercetatori marturisesc ca si aceasta fuga a lui Zacheu tradeaza ceva ce un om de teapa lui nu ar fi facut in mod normal. Sa alerge. Te-ai astepta ca, pentru Zacheu, altii sa se puna in miscare. Altii sa alerge la cuvantul lui. In schimb, de data aceasta, Zacheu insusi alearga. Dorinta de a se intalni cu Isus il impinge. Nu cred ca Zacheu intelegea in acel moment ce se intampla cu el. Stia doar ca ceva din el in impingea sa caute pe Domnul. Probabil doar mai tarziu a inteles ca acolo era o lucrare a Domnului care deja incepuse in inima lui pregatindu-l si aducandu-l in prezenta Domnului. In mod special, e fascinant sa observi ca Zacheu nu se da batut usor in momentul in care se loveste de zidul de oameni care se stransesera in jurul lui Isus, si din pricina carora nu putea sa il vada pe Domnul. Ridicolul situatiei pare a fi la fel de socant  – Zacheu se urca intr-un dud sa vada pe Domnul. Parca vad deja titlurile din ziare: “Demnitarul din Dud!”

• Darul  care se imbie

Multimea il observa, il ridiculizeaza, il ironizeaza si trec mai departe. E, insa, Cineva care nu trece pe langa. Domnul nu trece indiferent. El se opreste.  Il priveste si apoi il cheama pe nume: ”Zachee…!” Il striga pe nume! E chemarea Celui Atotstiitor care iti sune ca El te cunoaste personal. E chemarea dragostei care iti spune ca esti valoros, e chemarea harului care iti spune ca poti fi mai mult de atat. Chemarea aceasta a Domnului e modul Lui de a-i oferi lui Zacheu posibilitatea de a raspunde sau nu harului oferit. Mantuirea este alegerea lui Dumnezeu pentru mine, dar este si raspunsul meu la alegerea Lui.

• Coborarea care te ridica

Din “inaltimea” dudului si pana jos distanta nu era prea mare – sa fi tot fost vreo doi metri, insa de la nivelul mandriei inimii lui de piatra pana la umilinta de la  picioarele Mantuitorului a avut mult de coborat. Si totusi “s-a dat jos in graba”. Nu e usoara coborarea aceasta. Nu e usoara smerirea. Nu e usor sa te vezi altfel decat te-ai crezut – bun, mai bun ca altii, drept inaintea lui Dumnezeu. Saltul acesta al smeririi se face doar ca raspuns la acea chemare pe nume, blanda si plina de dragoste a Mantuitorului. Cand te cheama legaturile dragostei de Mantuitorul, funiile pacatului incep sa se topeasca sub lumina harului Divin.  Surpriza uimitoare este faptul ca aceasta coborare te ridica nu te doboara. “Cand iti intorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, si nu ti se umple fata de rusine” (Psalmul 34:5) E adevarul pe care il cantam in versurile:

“Tu ma ridici si eu pot sta pe culme
M-ajuti sa calc pe marile-n furtuni
Sunt neclintit cand stau pe ai Tai umeri
Si ma ridici mai mult decat pot fi.”

• Indiferenta care poate face diferenta

Indiferenta e un lucru negativ atunci cand constituie un raspuns la un indemn bun, insa ea poate fi un lucru foarte bun atunci cand reprezinta o atitudine in fata unui indemn rau, de exemplu la comentariile si cartirile celorlalti. In naratiunea lui Zacheu se pot intrevedea doua astfel de situatii in care indiferenta joaca un rol pozitiv. Intai o vedem la Domnul care, in ciuda comentariilor si protestelor fariseilor si carturatilor, se duce in casa lui Zacheu – a omului pacatos. Interesant ca si celor ce oamenii nu le mai dau sanse de schimbare, Dumnezeul le ofera har! Nu te teme, Domnului nu ii este rusine sa intre in casa ta, sa te strige pe nume, sa manance cu tine la masa. Nu asculta asa de mult la ce zic oamenii cat asculta ce iti spune Domnul.

• Pocainta care Transforma

Cat de frumos este finalul acestui pasaj in care Zacheu, e gata sa renunte la orice doar ca sa se poata bucura de o relatie cu Cel care i-a umplut inima. El nu se pocaieste din “gand” si nici “din gura” ci in fapta: “daca am napastuit pe cineva dau inapoi impatrit”. Adevarata pocainta e gata sa indrepte raul facut. Nu, Zacheu nu isi platea pacatele fata de Dumnezeu,  ci el isi indrepta faptele facute impotriva semenilor sai.  Transformarea din viata lui este evidentiata, de noua sa dorinta de a ajuta pe saraci si de constatarea Mantuitorului “Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta.” Stiu bine ca cel ce l-a strigat pe Zacheu pe nume te cheama cu dragoste si pe tine sa te dai jos din oricare ar fi dudul in care  te-ai catarat ca un simplu spectator.

Pastor Sorin Ignat

Atât de mult!

Pentru mulţi dintre noi a fost greu de înţeles  ideea unui Dumnezeu care să Se coboare la noi smerit, umil. Smerenia era ultimul lucru la care ne puteam aştepta de la un Dumnezeu care are toate la degetul mic. Ar fi fost mai aproape de aşteptările noastre şi mai aproape de nota Lui măreaţă, să-Şi facă apariţia într-un car de foc, la care să fie înhămate câteva rânduri de comete strălucitoare; să poarte o mantie impresionantă în culorile curcubeului; pe cap să poarte, dacă nu mai multe coroane, cel puţin una din aur masiv, dichisită cu cele mai preţioase pietre astrale „cum n-a văzut Parisul!”; să coboare din caleaşca astrală pe un covor purpuriu cu model floral din cele mai alese plante exotice; să fie însoţit de un întreg alai ceresc gătit ca în zile de sărbătoare, neapărat în culori strălucitoare, de să ne cadă faţa! În plus, întreaga natură  însufleţită – de la jocul fulgilor de nea, împrăştiaţi de o boare de vânt nici prea rece nici prea caldă – până la zborul păsărilor care să împrăştie peste tot frunze, flori, petale. De jur împrejur să se zbenguie animăluţe grăgălaşe sub privirile semeţe ale animalelor cu greutate; munţii, dealurile şi pădurile să-I aşeze la picioare ramuri şi crenguţe ca pe nişte soli de bun venit, iar râurile, fluviile şi mările să-şi  trimită pe valuri spuma recunoştinţei! Cerul şi galaxiile să fie brăzdate de tunete şi fulgere binevoitoare, iar aştrii să cadă la picioarele Lui. Şi, dacă vreţi, pe deasupra, să se oprească în dreptul nostru, a fiecăruia, să-Şi  întindă mâna şi să ne invite să urcăm în caleaşca Lui, sau, măcar, să ne privească şi să ne zâmbească binevoitor!!! Şi l-a acest scenariu mai puteţi contribui şi dumneavoastră, cititorii noştri, pentru că este loc şi aveţi de unde. Nimic nu este prea mult şi nici prea exagerat. Fie şi numai pentru că stă în putinţa Lui să ne surprindă cu cele mai maiestoase scenarii de bun venit. Parcă aşa ne puteam închipui că ar fi fost potrivită venirea Lui în lumea noastră, a oamenilor. Nu suntem noi „coroana creaţiei Lui”?! Nu avem noi nevoie de salvare ? Iar pentru a salva pe cineva îţi trebuie putere, pricepere şi multe alte lucruei şi, pe deasupra, să faci impresie! Având în vedere măreţia Lui, o apariţie în forţă se ridica la înălţimea,  statutul şi potenţialului Lui, a posibilităţilor unui Dumnezeu atotputernic.

Recent am recitit câte ceva despre lucrarea mâinilor Lui. Vă redau şi dumneavoastră câteva dintre acestea, fie şi numai pentru a schiţa perspectiva unei gândiri la unison. Universul este format din peste 100 de miliarde de galaxii. Doar în galaxia noastră, Calea lactee, există aproximativ 200 de miliarde de stele. Astronomii apreciază numărul total al stelelor din partea observabilă a sistemului la 10 la puterea 25, dar numărul real nu îl poate cunoaşte nici un om. Un computer, care într-o singură secundă ar putea număra da la 1 până la 10 miliarde, ar avea nevoie de 30 de miliarde de ani pentru numărarea stelelor. Cea mai mare stea, Alfa Herculis, are în sistemul ei un diametrul de 250 de miliarde de km, cuprinzând de 180000 de ori diametrul Soarelui. Întregul nostru sistem planetar, cu diametrul lui mediu de 11,8 miliarde de km, ar încăpea în acesta de 21 de ori. O sondă cu viteza  de 40.000 km/h ar avea nevoie de 700 de ani pentru a traversa Alpha Herculis. Diametrul planetei noastre este de  aproximativ 12.750 km. În raport cu întreg universul, masa populaţiei Pământului  nu este mai mare  decât o bacterie.       ( Signale aus dem All – Wozu gibt es Sterne – prof. dr. Werner Gitt ( Semnale din cosmos – de ce există stelele, n.trad.)                                                                                                                                  

Cu putin timp in urma am vorbim despre naşterea Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Cel care a coborât în lumea noastră într-o condiţie neaşteptată, umilă, smerită. Imaginea unei creaţii  la superlativ, care te lasă cu gura căscată, în contrast cu o apariţie„ lumească” jalnică, care te lasă mut! Paie, fân, iesle, animale, lipsa  unui confort, a unor condiţiile igienico-sanitare minime, microbi, muşte şi cine mai ştie ce gângănii, fără  pătuţ cu cristale swarovski, fără scutece şi hăinuţe de culoare albastră, fără accesorii multicolore şi jucării muzicale. Ce are în comun  măreţia cu smerenia? Unde este logica? Ce legătură este între stele, galaxie şi paie şi fân ?!   Auzi!… Să vină cu mesajul de smerenie pe pământ când noi, rasa umană, aveam nevoie de ridicare, de salvare din toate constrângerile şi limitele materiale, biologice, fiziologice, morale şi sociale …şi câte or mai fi ele…,care ne hărţuiesc zilnic şi nu de azi de ieri, ci de milenii la rând!? Aşteptam eliberarea de sub povara unui întreg cortegiu de legi socio-morale restrictive şi coercitive care ne tot împing spre marginea lor, a unor rânduieli politice cu multe feţe şi în multe culori, a unui sistem de valori mult prea relativ pentru a fi un fundament solid. De parcă toate aceste apăsări nu ne-ar fi smerit destul! Aşteptam să ne mântuiască tocmai din aceste constrângeri şi limite, din această trudă parcă fără sfârşit, din necazuri şi boli şi să ne înalţe la condiţia noastră de fiinţe speciale în faţa Lui. Nu suntem noi „coroana creaţiei” Lui?! Greu de înţeles raţionamentul! Ce să înţelegem noi, oameni după chipul şi asemănarea Lui ?Oameni cu nevoi majore de recunoaştere a valorii de sine. Prinşi între dorul astral de bine, frumos şi adevăr, într-un cuvânt – fericire şi patima unei libertăţii la care nu putem renunţa, cum nu putem respinge un vis! La smerenie noi am reacţionat cu ignoranţă. Cu ignoranţă în sens de necunoaştere  şi nerecunoaştere ca persoană, ca scop şi mesaj  pentru care a venit dar şi ca ignorare, desconsiderare a valorii ca persoană şi ca lucrare de mântuire. Dar de ce a considerat că nevoia noastră fundamentală este împăcarea cu El, că neîmplinirea, inclusiv  aceea din sufletul nostru, ar fi datorată tocmai  absenţei relaţiei creator – creaţie?  De ce prin El inima îşi revendică drepturi astrale după o logică care scapă firii umane, iar iubirea este limba cunoscută şi recunoscută ca”oficială” pe acest domeniul latifundiar? De ce ea, iubirea, este înscrisă în toate coordonatele longitudinale şi meridianele fiinţei umane?

Ce legătură este între smerenie şi iubire? Iubirea, mesajul şi valoarea ei pot fi cuprinse într-un singur cuvânt –  dăruire. Dăruirea de sine, a ceea ce are mai bun, mai frumos, mai adevărat întreaga fiinţă umană. Smerenia este condiţionată de limitele puţinului, modestului, simplului, nespusului sau nepusului în termeni valorici. Pe deasupra, smerenia are conotaţii de slujire, de ascultare, de supunere, de obedienţă. Şi asta chiar nu prea convine. Nu prea ne place. Asta şi pentru că noi vrem să fim trataţi ca regi. Să fim beneficiarii unei vieţi garnisite cu avantaje regale. Şi, ca măsura să fie întregă, vrem să nu murim niciodată! Din perspectiva necreştină înţelegerea venirii şi primirii lui Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor întâmpină serioase probleme de logică. Astfel din perspectiva unei logici minime, apare involuntar întrebarea: atunci, cum stau lucrurile  din perspectiva lui Dumnezeu. Ce spune El? El vrea să ne facă asemenea Fiului Său şi ne promite o Împărăţie unică în care a pregătit lucruri  nemaipomenite, greu de imaginat în splendoare.  O Împărăţie fără trudă şi nevoi împovărătoare, fără griji şi boli. Dar ne cere să acceptăm refacerea fiinţei noastre învechite şi degradate, care nu mai corespunde standardelor mult prea înalte ale acestei Împărăţii. Să acceptăm transformarea întregii noastre fiinţe umane, mult prea degradată şi pervertită iremediabil sub presiunea unui sistem valoric care şi-a epuizat valabilitatea şi puterea. Dumnezeu mai ştie un lucru care nouă ne scapă de cel mai multe ori. Acela că nivelul standardelor impuse – fără discuţie – de Împărăţia promisă nu poate fi atins prin puterile noastre. Oricât ne-am strădui. Oricât ne-am da peste cap să-L convingem, nu vom reuşi. Pentru că singurul reper acceptat de El  este sfinţenia absolută, nu relativă. Nimic mai puţin şi nimic altceva. Sfinţenie, neprihănire! Aceştia sunt termenii de fundament în care El înţelege să fim după chipul şi asemănarea Sa. Iar acest standard dumnezeiesc de înalt nu-l putem bine înţelege, darmite să-l atingem prin puterile şi înţelepciunea noastră. Oricât de bine intenţionaţi am fi. Pe deasupra în Împărăţia aceasta funcţionează o lege fundamentală cu valoare de constituţie – iubirea! Dar ce fel de iubire? O iubirea numită „agape”. O iubirea jertfitoare. Iubirea ce pune binele celuilalt înainte. Iubirea ce slujeşte în smerenie, fără pretenţii. O iubirea altruistă. O Împărăţie fără mândrie, în care „ ego-ul”, egoismul va fi de domeniul unui trecutul de tristă amintire. O societate  în care a cinsti pe celătalt, a sluji celuilat în termeni de binecuvântare, după principiul „cel mare slujeşte celui mic”, aduce a smerenie în straie regale. Dar pentru  ca  această Împărăţie veşnică  să nu fie o utopie şi liberatea să fie la ea acasă, primele direcţii au fost trasate încă de aici şi de astăzi. Kilometru 0 a fost în ieslea din Betleem. Acolo s-a bătut primul ţăruş al acestei Împărăţii sfinte. În prima zi de viaţă pământească a fost semnat proiectul de răscumpărare, de mântuire, iar în ultima zi, pe crucea de pe Golgota,  a fost plătit integral şi irevocabil acest plan ceresc. S-a îndeplinit, astfel, toate condiţiile  impuse  de  Marele Proiectant. Am mai rămas, totuşi, o singură condiţie: credinţa. Ea fundamentează valabilitatea personală, doar personală!, a acestui mare proiect, care se întinde pe durata întregii existenţe a umanităţii. În plus unde mai punem că atitudinea şi faptele noastre de respingere, de ignoranţă şi ignorare, de răzvrătire  de până acum – numite păcate de „Codul Civil ceresc”-Biblia – aduc atingere directă dreptăţii şi legalităţii impuse iniţial în acest plan de Dumnezeu. Iar păcatul cere plată, cere jertfă, cere moarte. Dar şi această jertfă trebuie să fie fără cusur. Impecabilă! Aici este  nodul gordian! Toţi am greşit şi avem aceaşi soartă. Nici un om nu întruneşte condiţiile impuse de acest standard divin. Doar Unu singur. Isus Cristos! Singura jerfă acceptată ca plată a păcatului este jertfa Lui mântuitoare de pe Calvar, care Îl mulţumeşte pe Dumnezeu, pentru că întruneşte toate condiţiile impuse atât de dreptate cât şi de iubire.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16 ) Dacă în sufletul nostru – atât cât a mai rămas din el, un suflet de paie şi fân, un loc periferic, mai mult întunecos şi rece decât primitor, cu uscături adunate de prin locurile aride în care am căzut şi plin de surcele rămase în urma altora ca noi – se găseşte, totuşi, un loc pentru a se naşte acest „Copil venit din ceruri”, atunci Împărăţia cerului intră în inima noastră. O singură condiţie trebuie îndeplinită, şi o spune colindul nostru mai bine decât o poate spune oricine –  primirea Lui ca Domn şi Mântuitor  într-un mod plin de recunoştinţă, în smerenie, în limbajul  dragostei: „ Astăzi vin şi-mi plec genunchii, înaintea ieslei Tale!…”

Emilia Maduta,

Colectivul Radio Alt FM

Nasterea si Invierea Domnului Isus Hristos

(Romani 1:3-4)

Craciunul a trecut, pastele urmeaza sa vina. Acestea sunt cele doua sarbatori pivotale sau cruciale ale crestinatatii: Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului – Craciunul; si sarbatoarea inverii Mantuitorului – Pastele; este proverbiala expresia ‘la Pasti si la Craciun’. Insa le pastram separate, la Pasti se predica despre inviere nu despre nastere, iar  la Craciun se predica despre nastere nu despre inviere, fiecare isi are specificiul ei si specialul ei. Merita insa sa ne intrebam, care este relatia dintre ele, care este legatura, raportul si similitudinile dintre nasterea Mantuitorului si invierea Lui? Apostolul Pavel face conectia intre nasterea lui Hristos si invierea Sa cand le aminteste in Romani 1: 3 si 4. Cred ca acum, cand am suntem intre ele, am trecut de Craciun si anticipam sarbatoarea Invierii, merita sa facem efortul sa le privim impreuna si sa cumulam intervenia speciala a lui Dumnezeu din aceste doua evenimente care au schimbat istoria lumii si destinul nostru etern.

1. Nastrea lui Hristos a fost o minune unica si invierea Sa a fost o minune unica.

Au mai fost nasteri miraculoase dar nu ca a Domnului Isus, si au mai fost invieri din morti dar nu ca a Domnului Isus. Nasterea Sa este unica pt ca El se naste din fecioara. Au mai fost nasteri miraculoase dar nimeni nu s-a mai nascut din fecioara. In Scriptura gasim nasteri miraculoase ca de exemplu Sara care a nascut la varsta de 75 de ani dupa ce toata viata n-a putut avea copii. Dumnezeu l-a dat pe fiul promisiunii prin Sara nu prin Agar, ca sa se vada puterea lui Dumnezeu si nu a omului. Rebeca a fost stearpa pana cand Dumnezeu a intervenit si a capacitat-o sa nasca. Rahela a fost stearpa pana cand Dumnezeu a capacitat-o sa nasca. Toate aceste nasteri au necesitat interventia lui Dumnezeu pt ca poporul pe care Dumnezeu Il forma era poporul lui Dumnezeu, si trebuia sa se vada clar ca nu e initiativa si puterea umana ci divina. In cazul nasterii Domnului Isus are loc o minune a minunilor, diferita de orice alta minune, nimeni nu s-a mai nascut dintr-o fecioara si nimeni nu se va mai nasate dintr-o fecioara

Invierea Sa este unica pt ca El inviaza si biruie moartea si pt noi dand mortilor in pacat iertarea si viata vesnica. Au mai fost invieri din morti, dar nimeni n-a biruit moartea pentru totdeauna. Invierea Sa este unica pentru ca El inviaza si biruie moartea nu doar pt El insusi ci si pentru noi dand mortilor in pacat iertarea si viata vesnica, noi vom invia pt ca El a inviat. Boldul mortii l-a rupt Hristos, a rupt cornul ei, puterea ei, a desbracat-o de autoritate spirituala.“Hristosul inviat nu mai moare…” Aceasta invierea miraculoasa este indicatorul invierii spirituale din morti a credinciosilor si garantia ca intr-o zi si noi vom invia.

Aceste doua evenimente sunt unice pentru ca Hristos este unic, nimeni n-a fost, nu este si nu va fi ca si El. Ambele puncte devin representative pentru matuirea noastra – mantuirea noastra este numita in Noul Testament atat o nastere cat si o inviere. Noi suntem nascuti din Dumnezeu si implicit inviati din moartea spirituala la viata spirituala. Asa cum Hristos prin nastere a intrat din sfera cereasca in cea pamanteasca, pacatosii prin nastere din nou intra din sfera pamanteasca in cea cereasca noi devenim cetateni ai cerului nu dupa moarte ci cand ne nastem dinnou sau, folosind metafora invierii, cand suntem inviati din morti in pacat, cum eram, la viata noua cu Hristos. Viata vesnica nu este o aditie la viata pamanteasca, cand aceasta se termina ci este o turnare din viata lui HRistos in sufletele noastre moarte, care incepe in momentul convertirii si nu se mai termina niciodata.

2.Atat la nasterea Domnului Isus cat si la invierea Sa, ingerii sunt prezenti si au o misiune speciala.

La ambele evenimente au fost martori si vestitori ingerii – mesagerii ceresti au anunat atat nasterea cat si invierea Domnului Isus. Ingerii au fost implicati in evenimentul nasterii. Ingerul Gavril a venit la Maria si a anuntat-o; ingerul l-a instiintat pe Iosif. Ingerii s-au aratat pastorilor pe campia Betleemului si au vestit nasterea Mantuitorului. Ingerii au anuntat si inverea Domnului Isus. “Si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamant; caci un inger al Domnului s’a pogorat din cer, a venit si a pravalit piatra dela usa mormantului si a sezut pe ea. Infatisarea lui era ca fulgerul, si imbracamintea lui alba ca zapada.” Mt.28: 2, 3. Ingerul acesta a avut rol de usier. La biserica avem si usieri,si asa cum le spune si numele, rolul usierilor este sa stea la usa, sa deschida usa, sa salute, sa dea un bun venit celor celor ce intra, sa ghideze pe cei ce intra, in special pe vizitatori spre un loc in adunare. Responsabilul din fatza este pastorul, responsabilul din spate este usierul. In cazul ingerului dela mormant, el era si usier si predicator. El a tinut prima predica de inviere: “Nu va temeti; caci stiu ca voi cautati pe Isus, care a fost rastignit. Nu este aici; a inviat, dupa cum zisese. Veniti de vedeti locul unde zacea Domnul;” Mt. 28: 5,6.

Ingerii n-au intervenit decat in situatiile cu totul si cu totul speciale aceste doua evenimente sunt evenimentele pivotale in care ingerii sunt trimisi din cer sa duca vestea lor oamenilor de pe pamant. Insa ingerii sunt mesageri temporari, ei odata ce duc vestea oamenilor descarca aceasta repsonsabilitate asupra celor ce au auzit vestea, si oamenii devin mesagerii permanenti. La nasterea Domnului, ingerii au dus vestea pastorilor, si pastorii au devenit ei insisi mesagerii: “Dup ace L-au vazut, au istoristi ce li se spunese despre Prunc. Toti ceice i-au auzit, s’au mirat de cele ce le spuneau pastorii.” Lc. 2: 17, 18.  La invierea Domnului ingerii au dus vestea femeilor, si femeile au devenit ele insisi mesagerii invierii pt ucenici -“…si duceti-va repede de spuneti ucenicilor Lui ca a inviat dintre cei morti. Iata ce El merge inainatea voastra in Galilea; acolo Il veti vedea. Iata ca v-am spus lucrul acesta.” Mt. 28: 7. Ingerii au fost mesageri temporari insa noi suntem chemati sa fim mesagerii permanenti ai lui Hristos – in fiecare zi, in fiecare loc, in fiecare situatie.

3. Nasterea este importanta pentrua ca scoate in evidenta natura Sa umana, invierea este importanta pt ca scoate in evidenta natura Sa divina.

Nasterea evidentiaza natura umana a lui Hristos. Hristos a s-a nascut intre oameni pentru ca a devenit uman.  Cata vreme martorii inverii erau inca in viata in primul secol a fost oameni care au tagaduit nu divinitatea lui Hristos ci umanitatea Lui (1Ioan 4: 1-4).

Invierea evidentiaza natura divina a lui Hristos. “…dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor.”v.3.  Invierea din morti este dovada suprema ca Isus Hristos este divin. Cand scepticii n-au s-au lasat convinsi de minunile Domnului Isus, ei au cerut un super-semn care sa valideze identiatea Lui divina. Domnul Isus le spune despre ‘semnul proorocului Iona’ adica invierea din morti.

Domnul Isus a avut o dubla identitate si intr-un fel avem si noi o dubla identiate – suntem atat pamateni cat si ceresti. Avem o dubla cetatenie – ca oameni avem vulnerabilitati umane (nevoi fizice, emotionale, slabiciuni, boli, moarte) insa ca fii ai lui Dumnezeu noi manifestam trasaturile de character ale Tatalui noastru ceresc; de aceea Aostolul Pavel vorbeste omul de afara si omul dinauntru: “De aceea noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostrum de afara se trece, totusi omul nostru din launtru se inoieste din zi in zi.” 2Cor. 4: 16. Deci in trecerea timpului partea noastra fizica se degenereaza, insa partea noastra spirituala se regenereaza. Lumea pune accentul pe lucurile care se vad, noi trebuie sa punem accentul pe lucrurile care nu izbesc ochii, noi suntem chemati sa investim in cele ce nu se vad acum, dar sunt vesnice.

4. Nasterea din feciora este operata de puterea Duhului Sfant si invierea din morti este operata de puterea Duhului Sfant.

Duhul Sfant produce trupul lui Mesia in pantecele fecioarei. “Ingerul i-a raspuns: ‘Duhul Sfant Se va pogora peste tine, si puterea Celui Prea Inalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.” Lc. 1:35. “Iosife, fiul lui David, nu te teme sa iei la tine pe Maria, nevasta-ta, caci ce s’a zamislit in ea, este dela Duhul Sfant.” Mt.1:20.

Duhul Sfant care s-a plimbat la creatie peste ape si-a energizat creatia dandu-I viata, a fost acelasi Duh care a energizat pantecele fecioarei si a produs trupul Mantuitorului, fara sa fie nevoie de interventia vreunui barbat. Asa cum trupul lui Adam a fost creat din tarana si nu procreat, Duhul lui Dumnezeu a creat trupul celui de-al doilea Adam din celulele fecioarei si n-a fost procreat.

Acelasi Duh Sfant care a produs trupul lui Hristos in pantecele fecioarei, il si inviaza din morti;  “Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din  morti, va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi.” Rom. 8:11. Cel ce a iesit prin puterea dumnezeiasca din pantecele unei fecioarei, iese prin putere dumnezeiasca din pantecele pamantului si din legaturile mortii.

Duhul Sfant a facut nasterea noastra din nou si invierea noastra din morti. Am fost nascuti prin Duhul Sfant ca sa traim prin Duhul Sfant, am fost inviati prin Duhul Sfant ca sa traim prin Duhul Sfant.

5. Nasterea arata autoritatea lui Dumnezeu peste material, Invierea arata autoritatea lui Dumnezeu peste domeniul spiritual.

Prima este modul de accesare a lui Hristos a vietii pe pamant, a doua modul de accesare a vietii in domeniul spiritual si ceresc. Nasterea ‘materializeaza’ spiritualul –  (da un trup material identiatii spirituale a Fiului lui Dumnezeu.) Numai creaturile pamantesti au o parte materiala, adica trupul pentru ca este facut din materialul planetei pe care traim. Suntem pamanteni nu numai pentru ca traim pe pamant ci si pt ca suntem facuti din pamant. In eternintate Hristos n-a avut un trup de carne si oase, pt ca Dumnezeu este spirit…si cerul este un domeniu spiritual, adica de o categorie diferita cele in care noi existam aici pe pamant.

Invierea “spiritualizeaza” materialul. Trupul Sau a fost material dar a deveint spiritual, a capatat proprietati spirituale, adica nu mai era supus legilor la care e supusa materia. Cu acest trup a iesti din mormanat inainte de deschiderea mormantului, inainte ca piatra sa fie data la o parte. Cu acest trup a intrat in casa in care ucenicii erau cu usiele inchise, baricadati, de frica iudeilor, Domnul a aparut in prezenta lor. Cu acest trup Domnul Isus a aparut celor doi in drum spre Emaus si dupa ce-a ajuns cu ei la desinatia lor, la cina L-au recunoscut si El s-a facut nevazut, a disparut din prezenta lor. Cu acest trup inviat spiritualizat El a invins gravitatia si s-a-naltat la cer.

Ambele evenimente demonstreaza autoritatea absoluta a lui Dumnezeu atat asupra spiritualului cat si asupta materialului. Dumnezeu patroneaza ambele domneii – asta ne da incredere, ca Dumnezeul nostru este stapan si peste duhul nostrum si peste trupul nostru.  Dumnezeu nu este interesat doar in aspectele pe care noi le numim ‘spirituale’ ci e interesat si in modul cum lucram, si in modul cum cheltuim banii, si in modul cum ne relaxam, etc.

6. Nasterea arata umilinta Sa, invierea arata Gloria Sa.

Nasterea ne arata portretul gingasiei, invierea portretul grandorii.

Hristos S-a coborat in lumea mortii prin nastere.  –un copilas dragalas, gingas si vulnerabil. Hrisos S-a inatat biruitor peste moarte prin inviere. –un razboinic biruitor si invincibil. “De aceea este zis: ‘S’a suit sus, a luat robia roaba, si a dat daruri oamenilor.’ Si acest: ‘S-a suit’, ce insemneaza decat ca inainate Se pogorase in partile mai de jos ale pamantului? Cel ce S’a pogorat, este acelas cu acel ce s’a suit mai pe sus
de toate cerurile, ca sa umple toate lucurile.” Efes. 4: 8-10.

In nastere El se face minuscul prin inviere ne-arata ca este magnific. In nasterea se vede cat de vulnerabil se face El, in inviere se vede cat de victorios este El. Invatam de aici modul cum Hristos a impletit gingasia cu grandoarea, trebuie sa stim sa ne facem mici cum s-a facut El prin nastere, si in acelasi timp trebuie sa invatam sa fim luptatori bravi, si victoriosi, cum s-a facut El prin inviere. Cu semenii care au nevoie de noi trebuie sa fim plini de gingasie, insa cand ne confruntam cu ispita, si ispititorul trebuie sa fim categorici, bravi, curajosi, fermi, ofensivi, neclintiti, victoriosi. (nu invers… vulnerabil in fatza ispitei, si agresiv cu cei mai slabi …)

7.  Nasterea este punctul de plecare, invierea este linia de sosire.

Domnul Isus este Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica Cel ce incepe si cel ce sfarseste procesul mantuirii. Hristos a avut o nastere unica, a avut o viata unica, a avut o moarte unica si a avut o inviere unica. Prima profetie mesianica o face Dumnezeu cand da verdictul impotriva sarpelui la excomunicarea omului din Eden: “Vrasmasie voi une intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Genesa 3: 15  Prin nasterea Fiul lui Dumnezeu devine samanta femeii, iar prin inviere El zdrobste capul sarpelui. Nasterea implineste prima parte a acesti profeti mesianice pentru ca Hristos devine prin nastere ‘samanta femeii’, invierea implineste a doua parte a acestei profetii pt ca Hristos in invierea Sa opereaza ‘zdrobirea capului’ sarpelui. El este vrednic de ascultare totala si de adorare sincera.

Pentru noi nasterea din nou este punctual de plecare, adica startul vietii spirituale pe care ne-a dat-o Hristos, insa invierea din morti la a doua Sa venire va fi punctual de sosire in totala si finala implinire a tuturor promisiunilor lui Dumnezeu pentru noi.

Pastor Florin Vancea

A educa înseamnă a iubi

 

Dorinţa învăţătorului

Unora le place să strângă bani pe cărarea vieţii,
Altora le plac trandafirii şi izolarea de frământările lumii,
Dar eu aş strânge copiii căzuţi între spinii păcatului,
Copii cu bucle aurii, pistruiaţi, cu primul dinte căzut.
Pentru că banii nu pot intra în tărâmul veşnic
şi trandafirii se vor ofili curând.
Dar copiii, o, copiii plini de bucurie, îi voi vedea din nou
Când voi intra pe porţile larg deschise ale cerurilor!
(Autor necunoscut)

 

             Pecetea pe care părinţii o lasă asupra profilului spiritual-moral al personalităţii copilului nu se va şterge niciodată, însă un rol deosebit în formarea spirituală a acestuia îi revine şi învăţătorului.

             Chiar dacă au trecut aproape douăzeci de ani, îmi amintesc cu mult drag de învăţătorii mei de la şcoala duminicală. Nu-mi amintesc ce haine purtau în fiecare duminică, dar îmi amintesc dragostea lor pentru Dumnezeu şi pentru noi.

             Acum, îmi este destul de familiar verbul ,,a preda’’ şi practica lui, şi sunt convinsă că la baza unei educaţii creştine de mare valoare stă o inimă iubitoare, curată, dedicată lui Dumnezeu.

              Nu vom putea niciodată să dăruim copiilor ceea ce noi nu avem. Nu îi vom putea influenţa atâta timp cât suntem fără pasiune şi fără entuziasm. Dacă dorim ca Dumnezeu să lucreze prin noi, trebuie, mai întâi, să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi.

               Ca învăţători la şcoala duminicală suntem, în primul rând, instrumente în mâna lui Dumnezeu. Aceasta implică disponibilitatea de a ne lăsa conduşi de Dumnezeu, de a fi conectaţi la sursa inepuizabilă a Învăţătorului Suprem. Astfel, vom ,,creşte’’ în har şi cunoştinţă, primind ,,înţelepciunea venită de sus’’ care aduce pace, blândeţe, sfinţenie şi bucurie.

               Misiunea şi perspectivele noastre trec dincolo de clădirea bisericii şi au răsunet în eternitate. Rolul nostru este de a-i ajuta pe copii să-L cunoască, să-L iubească şi să-L slujească pe Dumnezeu.

                Niciun efort nu e prea mare pentru a conduce un copil la Cristos, pentru a aprinde o mică lumină într-o societate obscură.

               Un învăţător bun îşi clădeşte viaţa pe principiile biblice, se roagă şi apoi acţionează.

               Un învăţător eficient  investeşte timp, resurse şi sentimente în copii.

               Un învăţător responsabil aşteaptă cu răbdare, binecuvântarea şi roadele muncii. Nu culegem întotdeauna când semănăm, dar întotdeauna culegem ce semănăm.

 

                Dumnezeu are o lucrare şi un loc pentru fiecare dintre noi în slujba Lui. El ne înzestrează. El rosteşte în dreptul fiecăruia dintre noi:,,Calificat!’’.

                 Învăţătorule, ajută-ne ca în acest an, să nu stăm nepăsători faţă de nevoile copiilor! Echipează-ne cu o motivaţie proaspătă, prin care să dăm gust şi culoare slujirii noastre!

Prof. Cristina Ianculescu

Sinceritate,

Ce greu ne este Doamne

Să Te iubim când ziua-i

Cu cerul tot albastru

Și nopțile-s senine…,

Ce greu noi Te iubim

Când toate ne merg bine!

 

Ce greu ne este Domane

Să Te iubim când trupul

Nu suferă de boale

Nu-i zdreanță de suspine…,

Ce greu noi Te iubim

Când toate ne merg bine!

 

Ce greu ne este Doamne

Să Te iubim când pruncii

Ni-s Ție credincioși

Frumoși, și-nvață bine…,

Ce greu noi Te iubim

Când toate ne merg bine!

 

Ce greu ne este Doamne

Să Te iubim când soața

Sau soțul ne sunt sfinți

Și-ascultători de Tine…,

Ce greu noi Te iubim

Când toate ne merg bine!

 

Dar ce ușor ne este

Să Te “iubim” când greul

Și încercarea mare

Ne-ngroapă în suspine…,

Ce ușor noi Te “iubim”

Când nu ne merge bine! 

Pastor Deliu Z. Ionuț

Misionam relationand cu oamenii!

„Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar  auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10:17

Citind in Scriptura, observam ca Domnul Isus se poarta cu aceeasi dragoste fata de toti oamenii carora le vesteste Evanghelia. Domnul Isus, prin relationare, ii apropie pe oameni de El, le vesteste Evanghelia si le ofera harul mantuirii. Mantuitorul nu ii alege doar pe unii oameni, in timp ce pe altii ii respinge, nu are prejudecati si nici favoritisme in relatia cu omul pacatos, ci El ii iubeste pe toti oamenii pacatosi pe care ii vrea mantuiti.

In relatia cu semenii, este necesara exprimarea abilitatilor de relationare de catre credinciosul care vesteste Evanghelia. Slujitorul lui Dumnezeu, credinciosul, este chemat sa aiba o purtare plina de dragoste in timpul relationarii cu cei carora le vesteste Evanghelia. O relationare gresita il va indeparta pe ascultator. In timpul relationarii cu semenii, acestia prezinta o multitudine de date: biografie, idei, fapte, impresii, credinte, emotii, comportamente. Aceste elemente survin in relationare nondirectiv, intr-un mod aparent aleator, uneori fragmentat si incoerent, figurat si incarcat emotional. Acestea ofera un spatiu de organizare si elaborare a sensului unei discutii spirituale spre care misionarul, credinciosul, va tinti mai apoi.

Misionarul sau credinciosul, in procesul de vestire a Evangheliei, prin relationare, urmareste ca semenul sau sa intelegeaga Cuvantul lui Dumnezeu si, prin puterea Duhului Sfant, sa se produca schimbarea vietii. Pe tot parcursul relationarii este importanta promovarea ascultarii calitative prin folosirea ascultarii active, detinerea unei atitudini de respect si acceptare, intelegerea cadrului intern de referinta al semenului. Oamenii vor observa clar atentia si interesul real pe care misionarul le arata prin disponibilitate, prin adoptarea unei posturi deschise, printr-un contact vizual potrivit, prin expresii faciale potrivite, prin gesturi potrivite, atentie la spatiul personal si la inaltime, vestimentatie personala ingrijita. Este necesar, de asemenea, sa se tina cont de diversitatea persoanelor care este evidentiata prin specificul personal legat de cultura, rasa, clasa sociala, sexul biologic, starea civila, orientarea afectiva, varsta, dizabilitatea fizica, religia sau filosofia. Adresarea intrebarilor de catre misionar are in vedere intrebarile tintite care ajuta si dezvolta vestirea Evangheliei, astfel se urmareste impletirea ascultarii active cu intrebari. Pentru gestionarea anumitor retineri, in relationare, se pot folosi incurajarea cooperarii, precum si discutarea anumitor sovaieli sau temeri personale.

In timp ce o relationare gresita opreste orice comunicare eficienta, reusita in relationarea personala deschide drumul unei relatii trainice, de incredere si deschidere la ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu.

Pastor Ion Damian

Misiunea Bisericii lui Christos in criza, recesiune

„Cum M-a trimis pe Mine Tatal…” Se pare ca acest deziderat al Domnului Isus de a ajunge cu Evaghelia pana la marginile pamantului , are de suferit in mod constant in  ultima vreme din partea credinciosilor din Biserica lui Christos ! Care sa fie cauzele pentru care credinciosii nu se mai inghesuie sa mearga cu Evanghelia, sa fie misionari, sa lucreze la extinderea  Imparatiei lui Dumnezeu prin sustinerea misionarilor sau prin Evanghelizarea personala  ca mod de viata si  a evenimentelor evanghelistice?

Odata cu criza internatională, europeana si evident autohtona, am trecut prin austeritate si bugetul misiunii si nu mai indraznim sa visam in aceasta directie: sa trimitem misionari, sa plantam noi biserici sau sa facem evenimente Evanghelistice de anvergura , dar oare criza sa fie cauza “Inerţiei“  noastre in cauza misiunii ?

M-am gandit ca una dintre cauze ar putea sa fie Teologia Gresita a Evanghelizarii. Teologia evanghelizarii vine din înţelegerea caracterului şi a Harului lui Dumnezeu.

Atitudinea de “a face dreptate” a profetului  Iona, îl împiedică să asculte de Dumnezeu, care îl trimite sa  meargă la Ninive şi să comunice intenţia lui Dumnezeu de salvare a unei cetăţi de depravaţi, care îşi câştigau existenţa  din “mercenarism”. Erau aşa de barbari, că atunci când jefuiau o cetate spintecau pantecele femeilor insarcinate  si cand “tasnea “copilul din burta mamei il spintecau in doua cu sabia pana sa cada la pamant, iar mama murea de groaza care o cuprindea.

Iona, omul lui Dumnezeu este trimis la acesti barbari, dar tocmai ca il cunoastea pe Dumnezeu ca este drept, a fugit la Tars in directie opusa, ca sa nu stie nimic Ninivenii despre planul lui Dumnezeu si  in felul acesta sa fie “raşi” de pe faţa pământului, gândea Iona.

Dumnezeu este însă şi plin de milă, nu doar drept, pe care o manifestă mai întâi faţă de Iona când este aruncat în mare de marinari, prin trimiterea caşalotului să îl înghită şi să îl transporte gratuit la destinaţia intenţionată de Dumnezeu în mod iniţial, la Ninive , (Interesant mod de abordare are Dumnezeu faţă de Iona, nu vrea să meargă cu corabia pe deasupra apei, îl duce cu submarinul pe sub apă) dar şi faţă de Niniveni prin faptul că îl forţează pe Iona să meargă la ei şi să le spună, ce va face cu ei. Chiar dacă Iona nu ascultă în prima fază, Dumnezeu nu îl abandonează, ci îl trece printr-un proces de umilinţă, de disperare (vezi cap 2) şi apoi de salvare .

Apoi chiar dacă Iona nu le comunică tot mesajul Lui Dumnezeu cu privire la Îndurarea Lui faţă de Niniveni, el anunţă, doar judecata (încă 40 de zile şi veţi fi nimiciţi…) lui Dumnezeu. În altă ordine de idei, nu le dă nici o şansă şi bagă în ei groaza nimicirii, care vine de la un Dumnezeu drept, dar care nu dorea să îşi arate Indurarea faţă de aceşti ticăloşi “corupţi”, care trebuiau nimiciţi fără drept de apel, după părerea lui Iona, proorocul Domnului !

 Probabil ar trebui să ne gândim ce mesaj are Dumnezeu pentru oamenii din Jurul nostru şi dacă noi le ascundem o parte a mesajului, cum a făcut Iona. Se întâmplă ca atunci când cunoaştem câtuşi de puţin persoana sau persoanele pe care le abordăm, în evanghelizare. Uneori când ştim că interlocutori noştrii trăiesc în păcate grele, grave şi privesc acest lucru în mod uşor, noi încercăm să îi “îngrozim” cu realitatea Iadului, şi minimalizăm “negândit, neintenţionat” Dragostea şi Harul Lui Dumnezeu. Apoi dacă este într-o stare de disperare încercăm să îi asigurăm de dragostea Lui Dumenezeu şi vom minimaliza puterea şi efectele păcatului. Cred că trebuie să păstrăm echilibrul în prezentarea Evangheliei şi să prezentăm atât grozăvia păcatului şi judecata dreaptă a Lui Dumnezeu cât şi soluţia perfectă izvorâtă din dragostea şi Îndurarea Lui Dumnezeu,

Un alt aspect pe care îl vedem la Iona este că nu parcurge tot teritoriul cetăţii, pe care vrea Dumnezeu să o salveze. Cetatea putea fi traversată în 3 zile, dar Iona merge doar o zi prin cetate şi strigă mesajul. Merge doar o porţiune de distanţă şi comunică doar o parte din mesaj. Iona ar fi avut timp sa traverseze cetatea de 13 ori, ar fi putut să o încercuiască cu mesajul lui Dumnezeu , dar după o zi de misiune şi predicare îşi caută un loc comod la răsăritul cetăţii de unde să aibă o panoramă bună şi să privească în direct “apocalipsa” celor 120 000 de oameni, de care se pare că nu doar nu-I păsa, dar îi şi ura. Teologia lui era “ticăloşii trebuie să piară” !

Spre deosebire de evrei, poporul ales să trăiască în prezenţa Lui Dumnezeu în ascultare şi sfinţenie şi să fie doar un model pentru celelalte naţiuni, biserica lui Christos, pentru care şi-a dat viaţa, este trimisă în lumea aceasta “stricată şi ticăloasa”, nu doar să trăiască în sfinţenie şi să fie model, dar şi să mărturisească, să anunţe să facă cunoscut “Harul Lui Dumnezeu” pentru o lume care merită să fie nimicită, rasă de faţa pământului, ca cei din vreamea Lui Noe. Dar şi pe vreamea lui Noe Dumnezeu a oferit şansa salvării timp de 120 de ani şi 7 zile, doar că oamenii nu au vrut să creadă şi să beneficieze de ea !

Poate că ar trebui să ne regândim misiunea. Dacă am mers într-o localitate şi am prezentat evanghelia într-un eveniment evanghelistic  într-un loc public şi nu a răspuns nimeni, abandonăm acea localitate după câteva astfel de ocazii şi tragem concluzia că nu îl caută nimeni pe Dumnezeu, dar întrebarea este cât de mult dorim noi ca oamenii să audă şi să înţeleagă evanghelia ? La fel de mult ca Dumnezeu care a dat pe propriul Fiu timp de 33 de ani sa fie cu noi şi să îl vedem, şă îl pipăim pe Dumnezeu în carne şi oase, să mâncăm cu el la masă? Dacă iubim oamenii cum îi iubeşte Dumnezeu atunci vom “încarna Evanghelia” pe înţelesul lor şi nu le vom transmite doar un mesaj, ca Iona ,predicatorul itinerant şi apoi ne retragem în locul nostru de siguranţă şi confort !

Pe de altă parte bisericile care “fac misiune” se orientează spre o localitate două sau mai multe, depinde de potenţial, şi deschid acolo puncte de misiune, care în timp se transformă în bisericuţe care preiau programul de la biserica mamă şi se luptă pentru supravieţuire şi adăugare de noi programe şi tehnică cum este la biserica mamă. Iar biserica mamă se mulţumeşte că este implicată. Dar oare aceasta a intenţionat Christos să facă biserica Sa când a spus că trebuie să meargă până la marginile pământului ? Celelalte localităţi fără mărturia Evangheliei, cine este responsabil pentru ele ? Poate ar trebui să ne gândim că este ceva defectuos, ceva ce nu merge bine în procesul misionării noastre, în gândirea şi teologia misiunii noastre. Misiunea trebuie să fie o acţiune continuă a bisericilor noastre pentru toată viaţa nostră, până va veni Christos şi ar trebui să investim în oameni pentru continuarea ei şi după noi, asta înseamnă că în ucenicizarea pe care o facem în plantarea unei noi biserici trebuie să plantăm şi spiritual misionar şi misional încă de la început !

Un alt aspect prin care Iona îi defavorizează pe Niniveni este că nu le dă şansa să beneficieze de tot timpul Harului Lui Dumnezeu. Dacă Iona ar fi ascultat de la început, nu ar mai fi pierdut timpul cu corabia către Tarşiş (Spania de astăzi), nu ar mai fi irosit banii pe bilet şi nu ar mai fi fost nevoit să suporte presiunea apei, dar ar fi oferit mai mult timp de Har celor din Ninive. Poate că mesajul lui nu ar mai fi fost încă 40 de zile…ci aveţi 60 sau 50 de zile să vă întoarceţi de la căile voastre rele la Dumnezeu!

În ciuda neascultării lui Iona, şi a greşelilor lui intenţionate, Dumnezeu foloseşte experienţa eşecului  său să îi determine pe cei din Ninive să se smerească şi să se îndure de ei. Ninivenii nu ştiau că Iona, profetul,  este trimisul special al lui Dumnezeu să le comunice că îi iubeşte şi că doreşte să se îndure de ei, ca să nu fie confruntaţi cu judecata Lui. Tragem această concluzie din finalul cărţii unde Dumnezeu vorbeşte cu Iona şi îi arată ce diferenţă există între noi şi Dumnezeu. La fel ca Iona, care pretinde că îl cunoaşte pe Dumnezeu şi îl slujeşte, totuşi este mai tot timpul în contrast cu Dumnezeu şi parcă în contratimp. Când Dumnezeu vrea să comunice cu Ninivenii, Iona fuge în mod intenşionat în direcţie opusă. Când Dumnezeu agită marea şi marinarii de pe vasul cu care mergea Iona erau speriaţi, singurul care era liniştit şi dormea în cala vasului era Iona. Apoi când Iona ajunge la cei din Ninive şi le transmite doar judecata Lui Dumnezeu şi ei se smeresc, postesc şi se întorc de la faptele lor rele, Dumnezeu se bucură de pocăinţa lor, dar Iona se mânie pe Dumnezeu că nu îi nimiceşte .

Ce este de remarcat când Dumnezeu ne trimite în misiune este că El nu are în vedere în misiune doar pe cei la care ne trimite ci si pe noi, mesagerii Lui. Ne cercetează, ne arată ce este în inima noastrtă, care ne sunt priorităţile şi ce iubim noi mai mult. Iona primeşte o lectie prin planta(curcubetele, se pare că o frunză era aşa de mare că acoperea un om) care Dumnezeu o ridică în mod miraculos ca să îi asigură confortul. Dar când pierde planta care ii asigură confortul Iona se mânie, este supărat şi Dumnezeu îi pune o întrebare care ne arată de ce este preocupat Dumnezeu şi de ce suntem noi preocupaţi în misiunea pe care ne-a dat-o ! Iona este preocupat de CONFORT, care să îi menţină COMODITATEA, pe când Dumnezeu este preocupat de SUFLETELE oamenilor care nu ştiu să discearnă între bine şi rău, datorită contextului corupt şi intunecat în care se nasc şi trăiesc. Confundă întunericul cu lumina şi binele cu răul. Iona ştie să facă această diferenţă, dar nu este dispus să sacrifice viaţa sa şi să îi înveţe ! Cred că trebuie să ne evaluăm atitudinea şi valorile misiunii noastre. Domnul Isus spune într-o împrejurare: “ce este înălţat, sau preţuit de oameni, este lepădat şi dispreţuit de Dumnezeu şi invers, lucrurile spiritual, sfinţenia, dreptatea, mila, compasiunea, care sunt ignorate, considerate slăbiciuni şi lepădate de oameni sunt preţuite şi appreciate de Dumnezeu la oamenii care le practică!

În concluzie, avem mai multe lucruri care ne asigură bunăstarea şi confortul vieţii, avem maşini şi tehnică modern, performantă, dar am devenit tot mai individulişti, egoişti şi nepăsători faţă de oamenii de care Dumnezeu vrea să se îndure şi să le arate har ! Te rog să îţi evaluezi viaţa şi inima ta misionară în conformitate cu chemarea şi priorităţile Lui Dumnezeu şi să decizi pentru anul acesta să fii porumbelul lui Dumnezeu (Iona însemnă porumbel), care anunţă Harul lui Dumnezeu care aduce viaţă pentru cei nenorociţi, depravaţi din “Irakul” contemporan ! Mult success în 2013…va continua…

Uneori putem să fim doar mărturie ca Lot, fiindcă din pricina compromisului nu mai putem mărturisi !

Pastor Victor Stanescu

2012

Spiritul misionar al Bisericii Primare

Într-o lume a schimbării şi vitezei, a relativismului şi sedentarismului spiritual, a materiei în defavoarea spiritului, Biserica trebuie să se regăsească şi apoi să-şi redefinească statutul, misiunea şi strategia. Pentru a ne regăsi în acest context atât de complex şi versatil, e necesar să revenim la origini, să redescoperim Biserica Primară, ca apoi, edificaţi şi încurajaţi, să desenăm următorii paşi, spre un viitor relevant şi acordat la planul divin din veşnicie. Noi existăm astăzi pentru că a existat la început o Biserică Primară, care a făcut misiune, iar apoi, acest spirit misionar a fost păstrat, de multe ori cu sacrificii inimaginabile, de înaintaşii credinţei noastre. Vă propun, aşadar, spre zidirea noastră spirituală, o incursiune în vremea primilor creştini…

Despre Biserica Primară se poate spune că a fost o biserică interesantă şi interesată.

Interesantă, prin creşterea ei numerică şi spirituală, şi interesată prin priorităţile pe care şi le-a stabilit şi urmărit încă de la început.

A fost interesată de Dumnezeu – să-L cunoască, să-L glorifice, iar în al doilea rând, a fost interesată de oameni – mântuirea lor şi nevoile lor materiale. Privind la creşterea ei spectaculoasă, putem concluziona neechivoc că spiritul misionar a avut cu cine şi prin cine să lucreze. Despre această desfăşurare de putere şi de lucrare, Biblia evidenţiază detalii importante. Spiritul misionar a fost transmis de însuşi Domnul Isus – marele misionar al planetei. Apoi, după ce a înfăptuit şi miracolul suprem al Învierii, El le-a poruncit uncenicilor Săi să continue misiunea începută de El: „ Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile”.

Fratele Liviu Olah spunea până la saturaţie că Dumnezeu a avut un singur fiu, şi pe acela l-a făcut misionar.

Apoi, spiritul misionar a fost întreţinut de apostoli – Petru, Ioan, Pavel, Toma –ucenici de mare impact spiritual, care au proclamat Evanghelia în Ierusalim, Iudeea, Imperiul Roman, India, etc.  Este cunoscut despre Apostolul Pavel faptul că a pătruns chiar până în casa Cezarului.

 De asemenea, spiritul misionar a fost preluat de credincioşi . După prigoana din Ierusalim, aceştia proclamă în continuare, aşa cum au fost învăţaţi, Evanghelia, cu putere. Este notabilă precizarea despre cei din Filipi şi Tesalonic, cum că au luat parte la proclamarea Evangheliei. În Faptele Apostolilor cap. 11 este notată lucrarea misionară a celor ce au trăit la Ierusalim experienţa Rusaliilor şi care, dispersaţi în imensitatea Imperiului, au oferit  mai întâi Evangelia şi abia apoi a urmat oferta mercantilă.

Despre misiunea Bisericii Primare putem observa următoarele caracteristici:

–         Uneori, a fost o misiune aleatorie , ca cea din Faptele Apostolilor 8:4 – mergeau din loc în loc, şi, unde ajungeau, prezentau Evanghelia. Aşa, de exemplu, a ajuns Filip în cetatea Samariei.De aici înţelegem că spiritul misionar este spontan. Trebuie să fim pregătiţi oricând să dăm seamă de credinţa care este în noi şi să dorim s-o împărtăşim.

–         Alteori a fost o misiune forţată, ca cea din F. A. 11:19 – ucenicii au fost forţaţi să plece din Ierusalim, unde se simţeau foarte bine, şi astfel au devenit misionari.Se citeşte printre rânduri necesitatea de a părăsi zona de comfort personal în anumite cazuri, dacă dorim să ne facem utili misiunii.

–         De cele mai multe ori, însă, misiunea în Biserica Primară a fost organizată, planificată. Aşa au fost călătoriile misionare ale apostolului Pavel. După fiecare călătorie misionară, apostolul ţine legătura cu bisericile înfiinţate prin epistole şi prin implicarea personală în rezolvarea  problemelor. De aici rezultă importanţa relaţionării relevante şi constante cu cei misionaţi.

–         Un alt detaliu important în misiunea Bisericii primare este legat de economia internă a acestor misiuni. Putem observa o călăuzire specială a celor implicaţi. De exemplu, în a doua călătorie misionară a apostolului Pavel, Duhul Sfânt îl conduce explicit spre Macedonia, unde urmează o revărsare de har. Totodată, Duhul Sfânt îi descoperă misionarului Pavel o strategie specială de lucru – implicarea în oraşe mari, implicarea în viaţa unor oameni importanţi , apoi implicarea în capitala Imperiului. Toate aceste bătălii misionare au avut însă nevoie de o susţinere specială – în F. A. 11:21 se precizează faptul că mâna Domnului era cu ei, iar în Efeseni 6, apostolul  Pavel cere ca biserica locală să se roage pentru el. Prezentarea acestor detalii nu este întâmplătoare, ci are menirea să ne mobilizeze la misiune.

„Cine nu misionează demisionează„  s-a spus de multe ori. Să nu uităm că un dar nefolosit îşi pierde puterea  iar un credincios care nu-şi declină credinţa prin vorbe şi fapte riscă să moară. Şi tot despre importanţa mărturiei noastre, să ne amintim un mare adevăr: faptele noastre vorbesc mai tare decât cuvintele noastre.

Domnul nostru cel veşnic viu să ne călăuzească spre sufletele peirdute din apropierea noastră şi să ne dea o mărturie puternică prin dragostea lui Hristos. Fiţi binecuvântaţi!

Pastor Lazar Magu

UMBLAREA  CU  DOMNUL

„Enoh a umblat cu Dumnezeu…“ (Geneza 5.24)

„…şi au priceput că fuseseră cu Isus.“ (F.A. 4.13)

Umblarea cu Domnul reflectă crâmpeie de Cer lucitoare,

Aşa cum şi Luna revarsă lumina ei toată din Soare.

Privind spre creştinul ce zilnic din Apa cea Vie se-adapă,

Că umblă-mpreună cu Domnul, destui ar putea să priceapă…

 

Când stol de viclene ispite îi dau fără tihnă târcoale

Şi nu izbutesc să-l înece în clocot de negre răscoale,

Că umblă-mpreună cu Domnul nu-i asta o vie dovadă?!

Ba da, căci o minte lucidă nu-ntâmpină piedici s-o vadă…

 

Când bate-un prieten la uşă în oră de noapte târzie

Cerând cu-mprumut nişte pâine, iar gazda nu-arată mânie;

Sau când mijloceşte fierbinte să smulgă făptaşul din tină,

Că umblă-mpreună cu Domnul e clar ca a zilei lumină…

 

Când scoate ligheanul slujirii şi grabnic încinge ştergarul,

Când toarnă pe rană balsamul ce poate s-astâmpere jarul,

Când umerii tari îşi apleacă sub trupul răpus de-oboseală,

Că umblă-mpreună cu Domnul, mai vezi un motiv de-ndoială?!

 

Când Tatăl permite Satanei pe omul credinţei să-l cearnă,

Să-i zgâlţâie casa prin valuri, sau laţuri în drum să-i aştearnă,

Iar omul surâde statornic, chiar dacă şi moartea l-ar paşte,

Că umblă-mpreună cu Domnul, ce minţi n-ar putea recunoaşte?!

 

Când răii aruncă spre ramuri cu pietre sau ploi de ciomege,

Iar el, drept răspuns, le dă poame şi face din asta o lege,

Că umblă-mpreună cu Domnul vedea-vor atunci şi vrăjmaşii,

Fiindcă precum e Stăpânul, asemenea Lui şi urmaşii…

 

O, Doamne Isuse, ascultă adâncile mele suspine

Şi-ajută-mi ca, până la capăt, să umblu-mpreună cu Tine!

Iar când mi-oi sfârşi alergarea în mult aşteptata Cetate,

Porni-vom din nou împreună pe alte cărări neumblate…

Ticu Moisa

Nu mai da vina pe circumstanțe!

„Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni pînă la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii, şi priviţi holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriş“ – Ioan 4:35

Ioan 4 ne pune înainte evanghelizarea din Samaria. Este pentru prima dată când mi s-a arătat un unghi de vedere la care nu mă gândisem. Nicăieri nu păreau condițiile pentru evanghelizare mai neprielnice ca atunci și acolo: relații etnice rupte de sute de ani între evrei și samariteni, un dispreț și o antipatie seculară, o femeie de condiție îndoielnică nu poate fi un evanghelist credibil, etc. Ucenicii priveau acel popas doar ca pe o escală nedorită, într-un teritoriu ostil. Ei nu s-au putut duce „la samariteni“ în case să mănânce, ci doar s-au dus să cumpere ceva ca să mănânce „în natură“. Cu cât mai puțin contact cu acei oameni, cu atât a fost mai bine! Atâta și așa au văzut ochii lor!

Ochii Domnului vedeau însă altfel! De acolo și corectarea de mai sus. Seceratul de suflete nu se face după o lege a timpului potrivit, a locului potrivit, după planificarea probabilităților necesare. Nu trebuie să „treacă patru luni“, ca să ne apucăm de lucru …

Ce ziceți? Sub mormanul de prejudecăți, ne așteaptă multe inimi care gem, pregătite.

Pastor Daniel Branzei

Motivaţii biblice pentru implicarea în misiune

O problemă frecventă în slujirea misionară este lipsa implicării credincioşilor într-o lucrare în mod constant. Textul biblic din 2 Corinteni 8:16-19 conţine adevărul despre cei care slujesc în lucrarea misionară, şi anume că Dumnezeu a pus în inimă râvna pentru această lucrare. Textul vorbeşte despre cazul lui Tit, dar, cu toate acestea, apostolul Pavel menţionează că acesta a avut nevoie şi de îndemnurile altora pentru ca mai apoi să meargă de bună voie în slujire. Nădăjduiesc ca aceste rânduri să fie îndemnul care să urnească credincioşii în lucrarea de misiune şi să înflăcăreze pe cei care deja sunt implicaţi. Există cel puţin cinci motivaţii biblice pentru implicarea în misiune:

1. Cinstirea Numelui lui Dumnezeu este primul motiv pe care doresc şi se cuvine să-l menţionez. Apostolul Petru, unul dintre ucenicii plini de râvnă pentru misiune, ne îndreaptă atenţia spre adevărul amintit: „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, a căruia este slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” (1 Petru 4:11). John Piper, autorul cărţii “Să se bucure popoarele”, tratează această temă mai pe larg într-un mod înălţător, iar printre altele, aminteşte de faptul că Însuşi Cristos a venit în lume de dragul gloriei lui Dumnezeu, conform textului Romani 15:8-9. Acest motiv ar fi suficient pentru a ne căuta deja locul şi modul în care Dumnezeu vrea să ne implicăm în lucrarea de misiune. Totuşi, sunt foarte importante şi următoarele motive.

2. Comanda dată de Dumnezeu către credincioşii Săi reprezintă al doilea motiv biblic pentru implicarea în misiune. Pasajele reprezentative sunt: Matei 28:18-20, Marcu 16:15-16, Luca 24:47-49, Ioan 20:21 şi Faptele Apostolilor 1:8. Cel mai cunoscut dintre aceste pasaje menţionează că “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28:18-20). Aceste texte conţin mandatul dat Bisericii de către Însăşi Căpetenia ei. Întrucât comanda nu se comentează ci se execută, ne îndreptăm atenţia spre următoarele motive.

3. Compasiunea faţă de oameni este cel de-al treilea motiv care merită menţionat în acest îndemn la slujirea misionară. Domnul Isus a avut milă de gloatele risipite (Matei 9:36), iar inima apostolului Pavel este caracterizată de aceeaşi compasiune (Rom. 9:1-3). Iuda, fratele de trup al Domnului Isus, îndeamnă la un echilibru sentimental când e vorba de câştigarea sufletelor, cu alte cuvinte plini de râvnă dar cu înţelepciune (Iuda 22-23). Pilda Samariteanului milostiv din Luca 10, descrie compasiunea pentru aproapele nostru. Împărtăşirea comorii pe care am primit-o gratuit este dovada unei compasiuni pentru cei necredincioşi. Acesta este un motiv frumos şi măreţ pentru slujirea misionară.

4. Confortul sufletesc personal sau bucuria, mulţumirea, satisfacţia slujirii şi chiar a câştigării unor oameni pentru Domnul. Întoarcerea ucenicilor din misiune este caracterizată de o mare bucurie conform Luca 10:17. Nimic nu se compară cu experienţele frumoase şi aventuroase din lucrarea de misiune. Se zidesc relaţii, se cultivă amintiri, dar cel mai important, ne creşte spiritual şi ne apropie de Domnul. Împărtăşirea Evangheliei pe străzile unei localităţi, dăruirea unei Biblii în compartimentul de tren, lauda prin cântare adusă lui Dumnezeu într-un parc, împărtăşirea mărturiei personale, intervenţia lui Dumnezeu ca răspuns la o rugăciune, rugăciunile fierbinţi pentru mântuirea celor pierduţi, contribuirea financiară la un proiect de misiune, toate acestea înseamnă „durerile naşterii” care aduc bucuria şi satisfacţia slujirii în misiune.

5. Cununa făgăduită de Dumnezeu acelora care L-au slujit cu credincioşie reprezintă cel de-al cincilea motiv şi în acelaşi timp ultimul dintre cele menţionate în acest îndemn. Pasajele din 1 Corinteni 3:10-15, 9:24-27; 2 Ioan 8; Apoc. 2:10; 3:11 descriu clar cununa promisă ca răsplată pentru slujirea depusă de credincioşi. Chiar ultima pagină a Scripturii conţine o astfel de promisiune „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apoc. 22:12).

O scurtă recapitulare: Dumnezeu pune în inimă râvna pentru slujire, Scriptura motivează la această slujire (prin cel puţin cinci aspecte enumerate deja) şi prin îndemnul unor credincioşi sau lucrători. Dacă acestea nu sunt de ajuns probabil singurul lucru care mai poate urni implicarea unei inimi în slujire este „peştele lui Iona”. În speranţa că nu va fi nevoie de o astfel de metodă aşteptăm în sfârşit să reprezentaţi răspunsul la rugăciunea „Scoate Doamne lucrători la seceriş”. Amin.

Pastor misionar Emanuel Jurcoi

Privește țintă la Hristos!

Epistola către Evrei a fost adresată în mod special credincioșilor evrei care erau confruntați nu doar cu persecuția din partea autorităților Romane dar și cu respingerea și chiar persecuții din partea conaționalilor lor. Unii din acești credincioși se pare că se gândeau să renunțe la credință și să se întoarcă înapoi la Iudaism. Scopul principal pe care autorul epistolei îl are, este de a-i conștientiza pe credincioși de ceea ce ei au în Hristos. În Hristos au infinit mai mult decât ceea ce aveau înainte. Acum au un Preot mai bun, o preoție mai bună, o zi de odihnă mai bună, un legământ mai bun… dar mai ales statutul pe care cel credincios îl are înaintea lui Dumnezeu nici nu poate fi comparat cu ceea ce erau înainte de a-L cunoaște pe Hristos.

În cap.3:1 cititorii epistolei sunt îndemnați să privească țintă la Hristos. Aceasta este responsabilitatea fiecărui credincios. Indiferent că sunt sănătos sau bolnav, în belșug sau în lipsuri, tânăr sau bătrân, indiferent care este țara unde trăim sau perioada de timp în care trăim, dacă sunt credincios, responsabilitatea zilnică pe care o am este să caut să am întotdeauna privirea ațintită spre Domnul Isus. Doar atunci noi putem să înțelegem Cine este Hristos și ce avem noi în El.

Aș dori să mă rezum la doar câteva adevăruri pe care le vedem atunci când privim țintă la Hristos și care sunt menționate în cap.2.

1.     Isus Hristos este Domnul nostru. V.2:9 

V.9 este un citat din Psalmul 8:5 unde psalmistul vorbeşte în mod profetic despre Domnul Isus şi spune că El este încununat cu slavă și cu cinste. Este adevărat că acum, așa cum spune autorul către Evrei, nu vedem că toate sunt sub picioarele Lui. Dar noi cei care suntem născuți din Dumnezeu, cei care suntem cu adevărat credincioși, știm că El prin moartea Lui a biruit moartea, că El a fost înălțat la dreapta Tatălui și acum stă pe tron. Știm că făpturile cerești se închină înaintea Lui și spun că El este vrednic să primească toată cinstea și închinarea. Și mai știm că El este Domnul nostru că noi suntem proprietatea Lui și nimic nu ni se poate întâmpla fără îngăduința Lui.

Doar când privesc țintă la Hristos înțeleg și sunt convins că nu am nici un motiv să mă îngrijorez nici în ceea ce mă privește pe mine și nici în ceea ce privește Biserica Lui deoarece El este Domnul și are toată puterea în cer și pe pământ. De-aceea Peter Forsythe a fost atât de corect când a spus că : „Prima datorie a fiecărui suflet este să caute nu libertatea lui, ci pe Domnul lui.”

2.     Isus Hristos este fratele nostru. 2:10-17. 

2:11 „…De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească frați…” Irineu a spus : „În Hristos Dumnezeu s-a făcut om pentruca noi să putem deveni copii de Dumnezeu.”

Când ne gândim pe de-o parte la Măreția și Gloria Domnului Isus, şi pe de cealaltă parte ne gândim la micimea noastră, la nevrednicia și răutatea noastră, nu putem să nu fim profund impresionați de ceea ce spune Cuvântul în v.11 că Domnului Isus, nu-i este rușine să ne numească pe noi frații și surorile Lui.

Este atât de trist că sunt credincioși, tineri sau bătrâni cărora le este rușine înaintea unor oameni la fel de mici și nevrednici ca și ei, înaintea lor le este rușine de Hristos, de faptul că El este fratele lor și ei sunt credincioșii Lui.

Este la fel de trist și faptul că sunt credincioși cărora le este rușine de unii frați ai lor. Nu vor să se întâlnească și să fie văzuți cu ei de colegi sau cunoscuți și aceasta deoarece frații aceștia sunt oameni mai simpli, poate marginalizați de societate. Poate chiar acum îți aduci aminte de anumite situații în care ai fost desconsiderat și ai fost lăsat la o parte de un frate sau o soră și chiar și acum simți gustul amar al acelei experiențe. Ascultă adevărul acesta extraordinar. Lui Hristos nu-i este rușine de tine. Chiar mai mult El se laudă cu tine și el se laudă cu tine nu înaintea unor oameni mici și netrebnici ci înaintea Tatălui Ceresc, înaintea îngerilor și înaintea cerului întreg și înaintea Universului.

Dacă Lui nu-i este rușine să ne numească frați și ne iubește pe fiecare atât de mult cum oare nu ar trebui să căutăm să ne respectăm și să ne iubim și noi unii pe alții tot mai mult ? Cum nu ar trebui să putem mereu cânta cântarea:

Vreau să iubesc pe frații mei,

Cu tot ce am în piept mai sfânt,

Vreau să doresc tot ceru-n ei,

Dar să-i iubesc așa cum sunt. 

3.     Isus Hristos este Marele nostru Preot. 2:14-18.

Aceasta înseamnă că El nu este un mântuitor distant care stă departe, ci unul care vine lângă noi. El ne cunoaște și ne înțelege în mod perfect pentrucă a fost ispitit în toate felurile ca și noi dar fără păcat.

Asta înseamnă că atunci când ești bolnav în pat și durerile sunt mari, Domnul este lângă tine, El cunoaște suferința ta, chiar mai mult El suferă cu tine.

Când ești singur și nimeni nu te înțelege, El este acolo lângă tine, El te înțelege în mod perfect.

În Ev. După Matei 25:35-46, Domnul Isus spune :„Am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat, Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut…..Adevărat vă spun că oridecâte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neânsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.”

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu personal care se bucură când trăim în ascultare de El și se întristează când nesocotim Cuvântul Său. Un Dumnezeu care nu este străin de simțămintele noastre, un Dumnezeu care ne înțelege în mod desăvârșit.

El nu doar ne cunoaște și ne înțelege în mod perfect, dar ne și iubește cu o iubire care întrece puterea noastră de înțelegere. El s-a identificat cu noi pentru a putea să ia asupral Lui povara păcatelor noastre. El ne-a mântuit nu cu aur sau argint ci cu propriul Lui sânge. El a murit în locul nostru pentru a putea să ne bucurăm împreună cu El în glorie toată veșnicia.

Dragi cititori, haideți să căutăm fiecare să privim țintă la Hristos și să ne încurajăm unul pe celălalt la a privi mereu țintă la El, pentrucă doar atunci vedem cine este El și ce avem noi în El. 

Pastor Cornel Ghita

În slujba Celui Prea Înalt!

Isaia 6:1-13

Slujirea nu trebuie privită ca pe o muncă ritualică, ca pe o profesie, ci ca pe o lucrare care contribuie din plin la creşterea celui mai glorios şi mai măreţ trup: trupul Domnului Cristos, Biserica Lui răscumpărată. Un trup înseamnă funcţionarea armonioasă a mai multor organe şi mădulare împreună. Într-un trup sănătos, care creşte, trebuie apreciată lucrarea celuilalt, deoarece creşterea înseamnă suma tuturor lucrărilor şi slujirilor noastre.

            Mesajul textului din Isaia 6:1-13 este următorul: slujirea începe cu vederea. Slujirea porneşte de la ceea ce vezi. Dacă nu vezi nimic este imposibil să slujeşti. Cuvântul cheie din primul verset al textului este chiar verbul am văzut. Este bine să ne amintim ce era Isaia, care era slujba lui. Isaia era prooroc. Un astfel de om avea parte de descoperiri speciale de la Dumnezeu, fie prin cuvinte, fie prin imagini. De asemenea, ştim bine că la început proorocului i se spunea văzător. Profetul este cel care vede ca nimeni altul prezentul, şi este cel care vede şi parte din viitor, toate acestea pentru că Dumnezeu îi face harul să i le descopere.

Astfel, noi ne slujim foarte mult de vedere când servim pe Dumnezeu. Domnul Isus afirma: când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă (Mat. 15:14). În cartea Apocalipsa Mântuitorul este supărat pe biserica din Laodicea şi spune despre membrul bisericii aceleia că este sărac, orb şi gol (Apoc. 3:17). Slujirea noastră depinde de vederea noastră. De aceea, în viaţa de toate zilele când cineva are ceva foarte important de făcut alţii îl atenţionează şi îi spun: vezi ce faci. Ce trebuie să vezi atunci când slujeşti?

1.)    De văzut: Dumnezeu (v. 1-4)

            Primul lucru la care trebuie să te gândeşti atunci când pleci în slujire este Dumnezeu. Dacă nu pleci în lucrare cu gândul la Dumnezeu, nu realizezi nimic. Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. Sunt câteva lucruri specifice pe care trebuie să le vedem la Domnul:

Mai întâi este menţionat Scaunul de domnie. În tot timpul trăirii noastre trebuie să ne stăruie în minte imaginea tronului lui Dumnezeu. Tronul înseamnă autoritate, putere, bogăţie, măreţie. Slujirea înseamnă privirea tronului, adică a fi sub autoritatea Lui, a te baza pe puterea, pe harul şi pe resursele Lui. În al doilea rând vedem poalele mantiei Sale. Isaia vede şi Templul, locul cel mai uzual de slujire, şi acest Templu îl vede plin, dar nu de scaune, nu de instrumente muzicale, nu de amvoane, nu de oameni, ci plin de poalele mantiei lui Dumnezeu. Haina înseamnă enorm de mult, deşi uneori noi îi minimalizăm importanţa. Oameni se recunosc ei între ei după haine, iar împăraţii nu poartă orice fel de haine. Hainele împăratului erau deosebite şi vorbeau despre splendoarea şi prestigiul său. Când vezi pe cineva într-o haină deosebită te opreşti înaintea Lui în semn de respect şi de admiraţie.

În al treilea rând, Isaia vede serafimii şi observă că atmosfera cerului este dată şi de slujirea acestor îngeri ai Domnului. Serafim înseamnă înger de foc. Serafimii sunt cei care ard în prezenţa Celui Prea Înalt şi sunt o categorie de îngeri de rang superior alături de arhangheli şi de heruvimi. Iată că ei stau lângă Dumnezeu, mai exact deasupra Lui şi ceea ce este impresionant la ei este în primul rând ţinuta lor. Cu 4 aripi îşi acopereau faţa şi picioarele. Acest lucru ne vorbeşte despre teama deosebită şi despre respectul extraordinar pe care îl au ei pentru Domnul, ţinută pe care trebuie s-o aibă oricine slujeşte pe Dumnezeu.

În final, Isaia vede răspunsul cerului. Ultimele detalii pe care Isaia le percepe atunci când stă faţă în faţă cu Domnul este acustica, sonorizarea deosebită de acolo. Isaia reţine zguduirea uşiorilor uşilor. Profetul Ioel spune şi el că atunci când răsună glasul lui Dumnezeu, se zguduie cerurile şi pământul. Isaia mai vede şi fumul care umple casa, iar în Scriptură fumul este un simbol pentru prezenţa deosebită a lui Dumnezeu (Exod 19:18). Atunci când slujim privind la Domnul, slujirea noastră va produce o zguduire, o cercetare deosebită în ceilalţi, aşa cum cei ce au ascultat predica lui Petru de la Rusalii au rămas străpunşi în inimă. Se spune despre Billy Graham că atunci când echipa de organizare se întâlnea cu el obişnuia să le pună trei întrebări: Te-ai rugat? Te-ai rugat? Te-ai rugat? Iată un exemplu de slujire care începe cu privirea la Dumnezeu. Nu este surprinzător că au avut putere şi biruinţe.

2.)    De văzut: omul (v. 5-7)

Al doilea lucru pe care îl vede Isaia este viaţa lui, păcatul lui, micimea lui şi nevrednicia lui. El este atât de cercetat încât ajunge să exclame, Vai de mine. Acum, să nu facem greşeala de a crede că Isaia era unul dintre nelegiuiţii cei mai de seamă ai lui Israel. Dimpotrivă, mai ales fiindcă era un prooroc veritabil, era un om bun, deosebit. Dar ceea ce noi avem bun sau ni se pare nouă că este bun păleşte atunci când suntem cu privirea la Domnul şi când suntem cercetaţi de sfinţenia Lui, atunci vedem că de fapt noi nu suntem nimic. A fi cumsecade nu înseamnă că poţi sta în picioare înaintea Domnului. Isaia a înţeles foarte bine în această circumstanţă că nu prin meritele lui stă în picioare, că nu prin vrednicia proprie face slujirea, ci prin harul lui Dumnezeu. Numai privind astfel la tine poţi sluji cu dragoste şi compasiune.

Un serafim i-a atins cu cărbunele gura cu Isaia şi prin aceasta i-a curăţit, i-a sfinţit inima, pentru că, aşa cum afirmă Biblia, din prisosul inimii vorbeşte gura, inimă care la oameni este nespus de rea şi deznădăjduit de înşelătoare. În vremea lui Isaia, atunci când oamenii se pregăteau să vorbească ceva în public sau când se pregăteau să depună mărturie la o judecată spre exemplu, treceau înainte printr-un ritual de purificare a buzelor, a gurii. Când pornim în slujirea Domnului, nu putem porni neglijenţi, nu putem porni murdari, ci trebuie să fim sfinţiţi, să avem nelegiuirea ispăşită şi păcatul îndepărtat pentru că suntem ambasadorii cerului pe pământ.

3.)    De văzut: lucrarea (v. 8-13)

             Proorocul Isaia mai are însă ceva de văzut. Mai trebuie să vadă lucrarea însăşi. Şi în versetele acestea Domnul îi vorbeşte şi îi arată ce trebuie să facă. Dacă ne pregătim să slujim şi am trecut deja prin primii doi paşi, mai trebuie să vedem ce anume avem de făcut, ce anume ne dă Domnul de slujit. Întâi trebuie să fim siguri de un lucru: că Domnul are foarte multe slujbe de oferit; biserica lui Cristos este singurul loc de pe pământ unde rata şomajului poate şi trebuie să fie 0%. Nu cu mult timp în urmă, ţara Zimbabwe a trecut printr-o puternică criză socială şi economică iar lucruri au fost atât de grave încât rata şomajului a ajuns la nu mai puţin de 80%, ceea ce înseamnă tragedie. Oare care este rata slujirii în bisericile de astăzi?

            Slujirea principală este vestirea. Lui Isaia Dumnezeu i-a zis: du-te şi spune! Evanghelia este puterea lui Dumnezeu şi trebuie să avem încredere în ea. Puterea ei rezidă în mesajul pe care îl poartă şi nu în abilităţile vestitorului. Ea aduce roadă indepenedent de meritele şi strategiile noastre. Pe lângă aceasta, biserica presupune slujirii diverse, ce se înfăptuiesc potrivit cu chemarea şi darul Duhului Sfânt, care dă fiecăruia în parte cum voieşte (1 Cor. 12:11). Nu omul îşi alege lucrarea, Dumnezeu i-o încredinţează; nu omul îşi alege talanţii, ci de sus îi primeşte.

            Mă rog ca fiecare dintre noi să fim receptivi la chemarea divină a slujirii, să avem o vedere sănătoasă şi să răspundem cu promptitudinea profetului Isaia: iată-mă, trimite-mă!

 Păstor Ciprian Ardelean

Sa dam inapoi? Nicidecum

Intr-o mica localitate dintre Toronto si Montreal, datorita mortii membrilor bisericilor si interesului tot mai scazut al oamenilor pentru religie, bisericile au inceput sa se inchida una dupa alta. Intai biserica catolica, apoi cea baptista. A urmat la rand biserica anglicana. O mana de credinciosi intr-o biserica evanghelica s-au intrebat ce sa faca in acest context. Sa inchida si biserica lor pentru ca sunt din ce in ce mai putini? In fata acestei provocari, decizia lor a fost: noi vom ramane aici pana la capat (indiferent care este acesta) si, pana atunci, vom trai ca adevarati crestini.

Dumnezeu stie viitorul acestei mici comunitati si a bisericii ce inca supravietuieste, dar decizia lor este cea corecta. Fii luminii nu pot abandona – pentru simplul motiv ca ei nu au de purtat cauza lor, nu au de trait viata lor, nu au de indeplinit voia lor si planurile lor, ci ale Domnului.

Cauza nu este a noastra, este a Lui. Evanghelia nu este a noastra, este a Lui. Imparatia nu este a noastra, este a Lui. Cand ai de vestit Evanghelia, cand traiesti in mijlocul oamenilor asemenea Domnului Isus, realizezi un lucru important: Dumnezeu era deja acolo  si te asteapta. In spatele omului ce nu-L cunoaste pe Domnul dar fata de care ti se deschide o usa pentru a-i impartasi Vestea Buna, este deja Dumnezeu care doreste, intr-un fel deja decis de El sa-Si faca lucrarea. Evanghelizarea este pur si simplu intalnire cu Dumnezeu. Proclamarea Vestii Bune este doar alaturarea ta la lucrarea pe care Domnul oricum o va face in viata acelui om. Cand pasesti in viata traind, gandind, actionand asemenea Domnului Isus, Domnul era deja acolo asteptand sa-ti dea vointa, puterea si infaptuirea de care ai nevoie. A continua, asadar, cu credinciosie pe calea Domnului nu este altceva decat trairea prezentei lui Dumnezeu. Frate si sora, nu permite descurajarii sa-ti cuprinda inima si sa-ti transforme viata! Este ca si cum ai incepe sa-L eviti pe Domnul si prezenta Sa!

Doar Dumnezeu cunoaste pe deplin contextul in care-ti este dat sa traiesti. E Singurul care-l intelege deplin. A ingaduit toate pentru tine intrucat vrea ca in acea conjunctura specifica sa fii asa cum este El, un martor nu doar care spune, ci unul care dovedeste adevarul prin propria viata. In timp ce semenii tai se zbat pentru a gasi argumente in favoarea sau defavoarea Scripturii si a vietii de pocainta, in tine se cuvine a-L vedea pe El: viu si plin de dragoste. Cand Hristos a fost pe pamant a anuntat ce va face El dupa ce va incheia lucrarea de la Golgota: „voi zidi Biserica Mea”. Apoi, a spus urmasilor Sai  ce au ei de facut: „faceti ucenici”. Intrucat El continua sa-Si zideasca Biserica, indiferent de conditiile mai mult sau mai putin adverse, continua si fa-ti si tu partea. Hristos nu a anuntat nici un moment de pauza in zidirea Bisericii peste milenii, ci duce totul spre scopul minunat si glorios stabilit de Tatal. A-ti face partea cu credinciosie indiferent cati sunt alaturi de tine, chiar singur daca trebuie, nu inseamna decat ascultare si onorarea Celui ce te-a rascumparat.

Cand ne masuram puterile, realizam ca mai mare este slabiciunea. Domnul insa, nu ne-a chemat sa ne traim viata de credinta bizuindu-ne pe noi, cu atat mai putin sa proclamam Evanghelia folosind fortele de care dispunem. Viata noastra are repercusiuni in lumea spirituala ce ne inconjoara, evanghelizarea starneste un adevarat razboi in acea realitate. Ceea ce se intampla pe pamant, in si cu poporul Domnului, este o dovada pentru ceruri a intelepciunii nespus de felurite, a dreptatii si maiestatii lui Dumnezeu si, pentru imparatia intunericului, o agresiune ce se cere imediat contracarata. Harul Domnului este nespus de mare: in noi, oameni simpli, El nu doar ca toarna indurare imbelsugata, putere suficienta, dar prin Duhul Sfant locuieste astfel ca viziunea Lui sa devina misiunea noastra, voia Lui sa devina esenta existentei noastre, iar pe noi sa ne faca partasi biruintelor Sale. Tocmai pentru ca nu putem, astfel, pricepe pe deplin tot ceea ce se petrece in realitatea spirituala din jurul nostru sa nu ne parasim increderea in Domnul si sa continuam in calea pe care ne-a chemat sa pasim – cerand si folosind puterea data de El.

Crestinismul nu este despre si pentru noi, ci despre si pentru El.

Misiunea nu este un job pe care trebuie sa-l facem, ci o onoare in a participa alaturi de Dumnezeu la lucrarea ce o are de faptuit in lume.

Slujirea nu este o datorie prin care ne rascumparam pretul platit pentru mantuire, ci exprimarea dragostei noastre pentru Dumnezeu.

Evanghelizarea nu este o povara pe care de voie-nevoie trebuie sa o facem ca parte a activitatii noastre religiase, ci un stil de viata Hristic. Domnul nu avea nici o clipa de ragaz in a chema oamenii din imparatia intunericului in Imparatia lui Dumnezeu. Asta pentru ca-i pasa si-i iubea nespus pe fiecare.

Marturia nu este un efort artificial de cosmetizare a vietii incat sa fie atractiva pentru cei din jur, ci o dovada ca adevarul Evangheliei, singurul adevar mantuitor este real si functioneaza.

Pe un drum mai putin umblat de langa Conestoga un om se indrepta spre oras, avand inca destui kilometri de parcurs. Venind din oras in caruta lui, un menonit l-a vazut inca de departe, asa ca ajungand in dreptul omului l-a intrebat incotro merge. Intelegand ca merge spre oras, a intors caruta, l-a rugat pe om sa urce sus pentru a-l duce restul calatoriei si i-a zis: „Dumnezeu ne-a spus sa ne ajutam unii pe altii”. Pentru calator a fost o experienta urmata de altele, el gasindu-l in final pe Domnul.

Indiferent de propasirea sau saracia in care te gasesti, de sanatatea sau suferinta din trupul tau, de scoala ce o ai de terminat, casnicia de construit, planuri de viitor de indeplinit, indiferent de cat de multe sau putine poti face, de cat de mare sau mica este biserica din care faci parte, TIE Domnul ti-a spus sa ajuti pe cei din jur. Nu este ajutor mai mare decat sa fii asemenea lui Hristos in gandul tau, atitudinea ta, vorba ta, fapta ta. Nu este mai mare ajutor decat sa fii Evanghelia traita in mijlocul semenilor tai, chemandu-i pe toti la viata si lumina. Lasa roada sa fie decizia Domnului, nu te lua dupa vesti si povesti! Proclama-L pe Hristos pana la capat!

Pastor Mircea Toma

Triumful sau tragedia misiunii noastre?

Societatea în care trăim devine una tot mai bolnavă, vizibilă prin priorităţile ei cât şi prin perspectivele ei. Virusul ei afectează până şi Biserica actuală, cu toate că Domnul Isus Hristos ne-a avertizat, ne-a echipat şi ne-a împuternicit. Poate  oare ,, imunitatea,, este scăzută şi astfel ,,microbul,, să fii intrat în viaţa multora? Posibil. O dată ce piatra a pornit la vale, a prins viteză, a venit ca un tăvălug peste mulţi şi a nenorocit pe mulţi cât şi multe dimensiuni ale lucrării. Cine o poate opri? Cine este dator să facă aceste lucruri?

În aceste vremuri rugăciunea noastră se îndreaptă spre Domnul ca EL să fie izbânda noastră, a fiecăruia. Personal mi-aş dori să mă alătur apostolului Pavel prin cuvintele scrise în 2 Corinteni 2:14-15 ,, Muţumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poartă totdeauna cu carul Său de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi în orice loc mireasma cunoştinţei Lui. În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării. ,,  Fiecare detaliu ale acestui verset sunt extraordinare, ele sunt sursă de inspiraţie dar şi de ,,respiraţie,, duhovnicească.

Domnul Isus Hristos întotdeauna aduce cu sine triumf, victorie, izbândă. Nimic şi nimeni nu Îl poate birui deaceea El este sursa noastră. Câtă vreme sursa este schimbată nu este de mirare de ce regresul este evident.

Aş dori să precizez câteva din aspectele ce contribuie la tragedia împlinirii unei misiuni. Printre multe altele, consumerismul, împrumutat din stilul de viaţă contemporan afectează grav rolul nostru de credincios autentic. Noi nu suntem pe acest pământ pentru a împlini nevoile noastre, un egoism accelerat pe zi ce trece. Să nu uităm că nu noi suntem în centrul atenţiei, ci Dumnezeu. Sunt conştient că ne-ar place ca toate nevoile noastre să fie împlinite dar nimeni nu ne garantează acest lucru. Domnul nu a venit ca să ne ofere toate mofturile noastre, ci El a venit ca să ofere cei  mai important şi anume salvarea noastră. Problema noastră nu sunt lipsurile ci păcatul. El trebuia rezolvat şi a fost iertat prin jertfa de pe crucea Calvarului. Domnul ne-a oferit mântuirea noi suntem chemaţi să trăim pocăinţa. Pocăinţa este ceea ce dăruim noi în misiune. Cum oare putem să facem misiune fără pocăinţă?  

Deasemenea putem vorbi aici şi despre apatie sau chiar lene. Doresc să folosesc un termen mai domol, şi anume comoditate. Suntem atât de comozi încât doar o ,,minune,, ne mai ridică. Pericolul în care totul să ne fie oferit pe gratis este actual. Privind spre primii credincioşi nu găsesc niciunde că ei au fost cuprinşi de acest flagel. Adesea auzim…,,o nu merg acolo pentru că nu am chef,, Doamne iartă acest gen de abordare. Să aduc oare o jertfă Domnului care să nu mă coste nimic? Dăruirea este opusul comodităţii. O misiune caracterizată de dăruire duce înspre triumf.

Doresc ca Dumnezeu să aducă în viaţa fiecăruia victoria prezenţei Lui. El este tăria noastră şi tot El este sprijinul acţiunilor noastre. ,, De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare.,, (2 Corinteni 12:10)

Şi chiar dacă am experimentat de atâtea ori căderi şi oboseli, privind înainte înspre Hristos, putem să gustăm şi triumful voiei Lui în viaţa noastră. ,,Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.,,

Pastor Radu Ungur

EFECTE  PREZENTE  ŞI  ASTĂZI  ALE  RUSALIILOR

Faptele Apostolilor 2:1-21

Evenimentul revărsării Duhului Sfant, ca împlinire a promisiunii cereşti, generează efecte binecuvântate, care sunt valide şi în prezent, cu implicaţii imense pentru Biserică şi pentru fiecare credincios în parte.

Primul efect prezent şi astăzi al evenimentului nerepetabil al Rusaliilor este acela că deschide O  PERIOADĂ  A  HARULUI  PENTRU  TOATE  NEAMURILE.

Este ştiut faptul că de la Avraam şi până la Domnul Isus, poporul Israel a fost ales. Ei, evreii aveau oarecum mândria că numai sunt importanţi în ochii lui Dumnezeu. Neamurile erau socotite ca fiind păgâne, adică fără Dumnezeu. Din când în când, chiar neamurile recunoşteau că Dumnezeul iudeilor este Singurul şi adevăratul Dumnezeu (vezi Balaam; Rahav; Nebucadneţar).

Limbile de foc (v. 3-11) sunt simbolul Duhului Sfant, dar şi al universalităţii Evangheliei. Popoarele care erau reprezentate la Ierusalim şi care aud, pe înţelesul lor, în limba maternă despre „lucrările minunate ale lui Dumnezeu” arată că se deschide o nouă şi binecuvântată etapă/perioadă.

„Zilele de pe urmă”  (v. 17) sunt o expresie a ceea ce putem numi, „de la sfârşit” sau chiar „ultima”. Este deci, marcată o nouă perioadă de timp în istoria omenirii orcheestrată de Dumnezeul istoriei şi al omenirii. Duhul Sfant a fost dat şi neamurilor. „Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.”  (v.21) Este evident că mântuirea, harul este pentru absolut toţi oamenii. Slavă lui Dumnezeu pentru aceasta!

Ce înseamnă aceasta pentru noi? Cum schimbă drumul vieţii mele acest adevăr? Mai întâi, dacă nu eşti sigur că aparţii lui Dumnezeu gândeşte-te că, potenţial, şi tu eşti inclus. Şi tu ai posibilitatea să fii mântuit. Apoi, dacă eşti deja copilul lui Dumnezeu, adevărul că harul este pentru toţi te va motiva să te rogi pentru oameni din diferite ţări. Vei prinde ideia de misiune mondială.

Un alt efect al revărsării Duhului Sfant este ceea ce ţine de plinătate, O  ABUNDENŢĂ  A  DUHULUI  PENTRU  FIECARE  CREDINCIOS.

V. 4 „… toţi s-au umplut de Duhul Sfant, …” Profeţia sună aşa: „În zilele de pe urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; …” (v.17). Ideia turnării aduce în lumină conceptul de abundenţă, de plinătate. Deci, fiecare credincios are, potenţial, posibilitatea să experimenteze plinătatea Duhului Sfant.

Despre Domnul Isus avem scris că El a fost plin de Duhul Sfant. Lui nu i-a fost dat Duhul cu măsură. El Însuşi a citit din cartea profetului Isasia „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns, ca să vestesc pacea …” (Luca 4:18). Cuvintele Domnului „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Sunt cu referire la DS, la abundenţa Duhului. (Ioan 7:38)

Este posibil să trăieşti din belşug. Îţi este rânduit ţie, îmi este rânduit mie. Duhul Sfant este pentru noi. Plinătatea Duhului Sfant este pentru fiecare credincios. Totuşi ţine şi de noi dacă ne supunem, dacă primim, dacă vrem. Evenimentul revărsării Duhului Sfant este o împlinire a profeţiei. Efectele acestei revărsări a Duhului Sfant are efecte pe care şi noi le resimţim. Sunt urmări binecuvântate. Eu şi cu tine, ne-am născut în perioada harului lui Dumnezeu. Trăim în zilele de pe urmă, dar zilele Duhului Sfant. Putem avea plinătatea şi putem fi fericiţi. Este pentru acum, este pentru fiecare. Lăudat să fie Domnul! Amin. 

Pastor Ioan Mirăuţe

Slujitorii Evangheliei

Romani 1.14-17

            Prin expresiile de mare forță: eu sunt dator, am o vie dorinţă, mie nu mi-e ruşine, Pavel prezintă trei dintre cele mai importante caracteristici ale evanghelistului: povara pentru mântuirea sufletelor; pasiunea pentru propovăduirea evangheliei; încrederea în puterea lui Dumnezeu de mântuire.

1. Povara pentru mântuirea sufletelor

14 Eu sunt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.

            Povara pentru mântuirea sufletelor unor oameni pe care, îi cunoștem sau nu, avem sau nu avem vreo legătură cu ei, nu este un lucru natural. Este un rezultat al harului divin.

            Harul divin, este revărsarea puterii mântuitoare a lui Dumnezeu, prin Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt, asupra păcătoșilor care ascultă evanghelia. Prin evanghelie, păcătoșii sunt ajutați să înțeleagă, atât de starea lor neajutorată, cât și de oferta iubirii lui Dumnezeu.

            Odată primită în inimă, iubirea lui Dumnezeu curge, umple și se revarsă. Ea nu poate fi oprită pentru că, aceasta este natura harului. El trebuie să curgă. De la Dumnezeu la noi, de la noi la alții, iar procesul continuă.   

            Apostolul Pavel spune: Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine, 1 Corinteni 15.10.

            Nu există pe pământ nimic asemenea harului. Numai harul divin curge, umple și se revarsă continuu, fără să scadă în abundență, fără să intre în criză, fără să se oprească din vreo cauză, inclusiv aceea a nevredniciei oamenilor.

            Iubirea divină se revarsă asupra noastră, pentru ceea ce este Dumnezeu în Caracter, nu pentru ceea ce suntem noi. Deschiderii inimii pentru o asemenea plinătate de har, aduce în sufletul oricui îl primește, nu doar iertarea de păcate și scăparea de iad, ci și puterea de a trăi o viață sfântă, o viață de iubire, din care se naște povara pentru mântuirea sufletelor pierdute.

            Harul lui Dumnezeu și iubirea Lui, nu sunt numai pentru un anumit grup etnic, sau pentru oameni de o anumită cultură, ci pentru toți oamenii, pentru că toți au nevoie de iubire.

De aceea, Pavel avea pe inimă să vestească evanghelia oamenilor din orice popor, de orice limbă, din orice stare socială, din Asia sau din Europa.

2. Pasiunea pentru vestirea Evangheliei

15 în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia.

            O inimă care a primit harul, o inimă care a gustat iubirea, o inimă împovărată pentru sufletele pierdute, nu poate sta pe loc, atâta timp cât oamenii nu cunosc soluția oferită de Dumnezeu prin Cristos, datorită harului care curge.  

            Alți slujitori ai lui Dumnezeu, au luat asupra lor povara mântuirii noastre. Ne-au vestit evanghelia, cu dragoste, cu jertfă, cu perseverență. Sămânța semănată a adus rod, iar prin harul lui Dumnezeu, suntem mântuiți.

            Este rândul nostru acum, să ne punem la dispoziția Duhului Sfânt, să se folosească de viața, vorbele, trăirea, mărturia noastră, pentru a face ca evanghelia să fie vizibilă, perceptibilă, asimilabilă de către cei din jur. Aceasta este o mare problemă.

            Evanghelia este cea mai importantă informație de pe pământ. Orice om trebuie s-o audă. Ea a fost adusă din cer, de la Dumnezeu de către Domnul Isus. Ea a fost însușită de către ucenicii Săi, care au scris-o pe paginile Sfintei Scripturi. Ea este predicată pretutindeni în lume și are efecte extraordinare în mântuire.

            Evanghelia însă, este mai mult decât o informație de la Dumnezeu. Este o Întrupare! Mai întâi, ea a fost întrupată în Isus Cristos. Apoi în ucenicii Lui. Apoi în ucenicii ucenicilor lor. Mai apoi în cei care ne-au propovăduit nouă evanghelia.

            Acum a venit rândul nostru pe scena istoriei: să primim evanghelia, să întrupăm evanghelia, să propovăduim evanghelia. Întruparea evangheliei în cugetul, mintea, sentimentele, voința și trăirea noastră este esențială pentru slujba aceasta.

            Oamenii nu percep lucrurile pe care nu le văd. Nu Îl percep nici pe Dumnezeu și nici informația din partea Lui. Ei au nevoie de ceva palpabil, vizibil, real, care să fie de la Dumnezeu, dar care să se manifeste într-o viață de om.

            Oamenii ascultă cu interes evanghelia, acolo unde ei văd prezența lui Dumnezeu în viața credincioșilor, văd loialitatea pe care aceștia o au față de Cristos și de principiile Împărăției Lui, văd manifestându-se roada Duhului, văd interesul și jertfa pe care credincioșii o depun pentru mântuirea sufletelor lor.

            Pasiunea pentru predicarea evangheliei se naște tocmai din dulceața întrupării evangheliei în viață. A primi evanghelia înseamnă a-L primi pe Însuși Dumnezeu. A întrupa evanghelia înseamnă a te hrăni cu Dumnezeu, a te înfrupta din resursele Împărăției, a lăsa harul și iubirea și înțelpciunea și puterea lui Dumnezeu să-ți cuprindă întreaga ființă.

            Din această stare de sățietate, de plinătate, de fericire, se naște dorința de a predica evanghelia semenilor, care sunt atât de flămânzi după Dumnezeu, atât de lipsiți de iubire, atât de derutați în înțelegere. Nu contează cât de mare este prețul ce trebuie plătit pentru aceasta.

            Apostolul Pavel și-a dorit să predice evanghelia la Roma, după ce a fost: închis la Filipi, scos afară din Tesalonic, batjocorit în Atena, făcut nebun în Corint, declarat blasfemiator în Ierusalim, împroşcat cu pietre la Listra.

            O inimă copleșită de harul divin și împovărată pentru mântuirea sufletelor; încântată de efectele evangheliei în propria viață și pasionată pentru vestirea evangheliei semenilor, nu va avea nici o problemă în a se încrede în Dumnezeu pentru efecte similare și în viața altora.

3. Încrederea în puterea lui Dumnezeu

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

            Evanghelia lui Cristos are putere. Lucrul acesta este clar dovedit în Scripturi, în istoria creștinismului, în viețile noastre. Puterea exercitată de Dumnezeu prin evanghelie, în procesul mântuirii oamenilor, este similară puterii prin care L-a înviat pe Isus din morți:

            Şi mă rog ca Dumnezeu … să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi … care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, Efeseni 1.17-20.   

            Împotriva predicării evangheliei însă, se ridică obstacole mari. Bătalia pentru mântuirea fiecărui suflet, este dincolo de capacitatea noastră de imaginație.

            Una dintre cele mai puternice arme cu care satan îi ține pe oameni în orbire, este necredința: Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, 2 Corinteni 4.3-4.

            O altă unealtă prin care satan încearcă să îi țină pe creștini legați să nu vestească evanghelia, este rușinea. Prin puterea lui Dumnezeu, Pavel a biruit acest obstacol care stă și în calea noastră: 16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos.

Soluția pentru a depăși astfel de obstacole, este implicarea în proces a Domnului Isus Cristos: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici, Matei 28.18-19. Duhul Sfânt este implicat de asemenea: Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, Fapte 1.8.

Bucuria noastră este să ne ținem legați tare de Dumnezeu, prin Domnul Isus, prin Duhul, prin credința în cuvântul Scripturilor. Numai de pe această poziție binecuvântată, și numai după ce am experimentat puterea evangheliei în propria viață, vom fi capabili să ne îndeplinim misiunea: şi-Mi veţi fi martori, Fapte 1.8.   

Pastor Ioan Balaciu

Bucuria care depaseste marginile pamantului

„… bucurati-vã cã numele voastre sunt scrise în ceruri.” Luca 10:22

2012

„Cine vã ascultã pe voi, pe Mine mã ascultã; si cine vã nesocoteste pe voi, pe Mine mã nesocoteste; iar cine mã nesocoteste pe Mine, nesocoteste pe Cel ce m-a trimis pe Mine.” Cei saptezeci s-au întors plini de bucurie si au zis: „Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi în Numele Tãu.” (Luca 10:16-17) Ucenicii se intorc din misiunea incredintata lor de catre Mantuitor si isi exprima bucuria, implinirea sufleteasca pe care ei o au in urma realizarii lucrarii si a roadelor spirituale pe care le-au vazut.

Ucenicii au plecat in misiune ascultand de Domnul Isus si trecand peste obstacolele din teren, obstacole identificate chiar inainte de a fi implicati in aceasta misiune: „Duceti-vã; iatã, vã trimit ca pe niste miei în mijlocul lupilor.” (Luca 10:3) Ascultarea ucenicilor de Mantuitor arata dragostea si credinciosia pe care acestia o au fata de Fiul lui Dumnezeu si pentru lucrarea Sa.

S-ar putea ca unii, auzind la ce fel de obstacole sunt expusi si estimand inainte pretul pe care trebuie sa il plateasca pentru lucrarea Domnului, sa nu isi mai doreasca sa faca acea lucrare a lui Dumnezeu. Altii, observand obstacolele in timpul slujirii, pot decide ca trebuie sa renunte. In ambele cazuri nu este dovedita ascultarea de Domnul Isus. Neascultarea de chemarea Domnului la misiune pentru crestini este in total contrast cu ascultarea Mantuitorului cu privire la planul de mantuire a lui Dumnezeu care a implicat Jertfa Domnului Isus pentru pacatosi.

Ucenicii asculta de chemarea misionara primita de la Domnul Isus, o implinesc cu toata daruirea lor, iar apoi se bucura vazand roadele spirituale pe care Dumnezeu le aduce in urma slujirii lor. Colaborarea lui Dumnezeu cu credinciosii Sai in lucrarea Sa,\ este un har pe care Domnul il ofera crestinilor.

„Totusi, sã nu vã bucurati de faptul cã duhurile vã sunt supuse; ci bucurati-vã cã numele voastre sunt scrise în ceruri.” (Luca 10:20) Desi ucenicii au o bucurie imediata in urma slujirii lor in lucrarea Domnului, Mantuitorul le aduce aminte ca slujirea lor este rasplatita in Imparatia lui Dumnezeu si ca bucuria lor depaseste marginile pamantului prin faptul ca numele lor „sunt scrise in ceruri”. Uneori, crestinii pot privi doar la bucuria imediata a slujirii lor, de exemplul la cresterea numerica a bisericii locale precum si alte rezultate pe care ei le pot masura imediat, insa acestia nu trebuie sa uite ca slujirea lor este rasplatita de Dumnezeu in Imparatia Sa, indiferent de ceea ce ei pot evalua in termeni pamantesti. Martirii nu se mai pot bucura motivati de o evaluare pentru aici si acum, ei sufera si mor pentru credinta lor in Domnul Isus si se bucura de ceea ce va urma pentru ei in Imparatia lui Dumnezeu pentru ca numele lor sunt scrise in ceruri.

„În ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt si a zis: „Tatã, Doamne al cerului si al pãmântului; Te laud pentru cã ai ascuns aceste lucruri de cei întelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Da, Tatã, fiindcã asa ai gãsit cu cale Tu.” (Luca 10:21) Slujirea ucenicilor, care a dus la implinirea lucrarii primite de la Fiul lui Dumnezeu, bucura pe Domnul Isus. Trebuie subliniat faptul ca Domnul Isus se bucura nu cand ucencii au plecat in misiunea Sa, ci cand acestia s-au intors. Mantuitorul se bucura fiindca ucenicii au ascultat de El si au mers savarsind lucrarea Sa. Lucrarea lui Dumnezeu, la care credinciosul a fost chemat si pe care acesta a finalizat-o, bucura pe Domnul Isus.

Prin harul lui Dumnezeu, slujirea misionara a crestinilor, implicarea noastra in lucrarea lui Dumnezeu ofera o bucurie care depaseste marginile pamantului, bucuria de a avea numele scrise in ceruri. Dumnezeu binecuvanteaza implicarea noastra in lucrarea Sa: Evanghelia este vestita pacatosilor si multi se intorc la Dumnezeu, Domnul Isus se bucura, noi ne bucuram vazand cresterea Imparatiei Domnului in inimile semenilor nostri si suntem fericiti fiindca vom fi impreuna pentru totdeauna cu Dumnezeu, pe  care Il iubim si Il slujim acum si aici, pe pamant.

Implicarea noastra in lucrarea, in misiunea Domnului, conform chemarii Sale,  ne ofera prin harul lui Dumnezeu sensul vietii noastre, bucuria si fericirea noastra ce are in vedere existenta noastra pe pamanat, cat si in vesnicie cu El. Bucuria noastra este data si masurata de raspunsul nostru la chemarea pe care Domnul ne-o face la mantuire, iar apoi la slujire.

Pastor Ion Damian

Ascultarea este primul pas in misiune

 2011

In exemplul profeţilor Daniel si Ezechiel, Biblia descrie o viziune dela Dumnezeuin felul următor: este înţeleasa de slujitor – Daniel 7:15-19, este validata de Dumnezeu – Ezechiel 8:1-4, este personala – Daniel 10:7-9, are in vedere transmiterea Cuvântului Domnului – Daniel 9:23-27, este datata si localizata – Ezechiel 1:1-3, inspira respectul – Daniel 10:7-17, urmăreşte scopul lui Dumnezeu – Daniel 9:21-24, împlinirea ei este sigura – Ezechiel 12:21-28.

Apostolul Pavel este un slujitor al lui Dumnezeu care a lucrat in urma înţelegerii viziunii primite dela Domnul. Deasemenea, profeţii, apostolii, slujitorii Bisericii Primare cat si înaintaşii noştri au slujit pe Dumnezeu sub călăuzirea stricta primita dela Elprin Duhul Sfânt (2Petru 1:20-21, 2Timotei 3:16-17).

Viziunea de lucrare este a Domnului, iar slujitorul o va primi dela Domnulurmând sa o împlinească după o strategie de lucru primita tot dela Domnulsi unde va folosi darurile sale spirituale primite iarăşi dela Domnul. Deasemenea, lucrarea pe care slujitorul o va face in vederea împlinirii planului lui Dumnezeu, este o lucrare ce depinde total de Domnul deoarece tot El o va împlini. Cu alte cuvinte, lucrarea este a Domnului, viziunea si strategia sunt ale Domnului, împlinirea lucrării o va realiza tot Domnul.

Din perspectiva aceasta, rolul slujitorului este sa asculte de Dumnezeu si sa-I ramana credincios, iar succesul lucrării este garantat (succes care nu întotdeauna se măsoară după unitatea de măsura omeneasca). Aici poate sa apară următoarea întrebare: dar slujitorul când face si el ceva de la el? Problemele apar in situaţia in care slujitorul doreşte ca el sa fie evidenţiat oferind astfel soluţii sale pentru lucrare. Chemarea slujitorului este sa stea la dispoziţia lui Dumnezeu alegând ca Domnul sa se folosească de viata lui pentru împlinirea lucrării Sale. Ce poate fi mai minunat, decât sa ştii ca Dumnezeu te-a iertat de păcate, te-a mântuit, te-a născut din nou in familia Sa, iar acum El lucrează prin viata ta? Acest lucru nu diminuează voia, implicarea si rolul slujitorului pentru lucrarea Domnului, ci pune la mare încercare alegerea si decizia sa pentru ascultarea de Dumnezeu.

Deci, ce face slujitorul când se oferă pe sine lui Dumnezeu ca El sa lucreze tot ceea ce vrea prin viata lui? Lucrarea pe care slujitorul o face se numeşte ascultare totala de Dumnezeu. Slujitorii nu sunt chemaţi sa facă mari sau mici lucrări, ci sunt chemaţi sa asculte de Dumnezeu ca astfel Domnul sa lucreze prin viata lor. Daca lucrarea este a Domnului, atunci este firesc ca El sa-Si facă lucrarea si aceasta sa nu se bazeze pe un slujitor sau pe un altul. Slujitorul are har din partea lui Dumnezeu prin faptul ca este chemat de Domnul sa stea la dispoziţia lucrării Sale. Pentru aceasta ascultare din dragoste slujitorul va fi răsplătit, iar slujirea lui va fi evaluata după roade, roade care vin in urma ascultării si dependentei sale totale de Dumnezeu.

Pastor Ion Damian

CUVÂNTUL CE MAI TREBUIA SPUS

 2011

Ce vreau să-ți spun aici, amice
Este că-n mine zace-un „Giuvaier„!
Și-aici la frați le cer s-aplice
Nainte de-a pleca spre cer !

Nu mă inspiră aprecierea
Dacă o faci după ce mor !
Dar de mi-o spui când aptă-i vrerea,
Îmi dai aripe ca să zbor !

De ce să-mi spui lângă sicriu :
„O,ce Valoare” ! „O, ce-am pierdut” !
Pentru rectificări e cam târziu
Când toată viața ai fost tăcut !

De frica duhului mândrie
Noi ignorăm valoarea-n fașă.
Eu o numesc aici prostie
Iar atitudinii spun, lașă !

Ce zăcăminte sunt neatinse !
Valori ne exploatate ! Stări…
De nu-s văzute, rămân stinse.
Văzute-s binecuvântări !

Valoarea poate sta latentă
În profunzimi făr’ să-ntrevezi
Cine-o remarcă-i dă detentă
Pentru Lucrare o activezi !

Așa s-a întâmplat cu mine
Și m-am decis ca să incerc,
Să văd valoarea ce-i în tine !
Să rupem viciosul cerc !

Am ochi să văd, aceasta-i vestea!
Am spirit viu să-ți simt valoarea!
Ai „Dar de Sus” ,scrieți Povestea!
Să-nvioram acum Lucrarea!

Aici închei al meu cuvânt
Ca un balsam pe suflet pus!
Eu nu voi duce în mormânt
Cuvantul ce mai trebuia spus.

Pastor Nelu Aliman
25 martie 2011

Misionara printre samariteni

de Rodica Botan

 2011

Mi s-a cerut sa scriu zilele astea despre un subiect foarte cunoscu, atat de cunoscut ca este aproape epuizat. Misiune! Mi-am tot framantat mintea ce-as putea sa scriu oare? Ce as putea sa spun eu, o pacatoasa iertata la subiectul acesta atat de important? Si mi-a venit imediat in minte femeia de la fantana lui Iacov. Misionara printre samariteni. Ce le-a spus ea? Numai ceea ce I-a spus ei Domnul, nimic mai mult si nimic mai putin. Foarte precisa ideia, orice credincios trebuie sa faca misiune ”mergeti in toata lumea si propovaduiti Evanghelia” nu era o sugestie, ci o porunca!

Dar nu cred ca s-a spus niciodata atata si atatea cate se spun astazi in dreptul actiunii de misionarla TV, radio, internet si tot felul de alte aparate electronice sunt folosite pentru misiune … reviste, ziare, carti, CD-uri. Astazi toata lumea spune: dar ce? Problema este ca cei mai multi “misionari” spun de ale lor si nicidecum nu duc Vestea Buna pe care au fost chemati sa o duca oamenilor pana la capatul pamantului, EXACT asa cum au primit-o, fara sa adauge sau sa scoata ceva.

Unii dintre cei mai plini de ravna misionari aici in California chiar acum defileaza si fac demonstratii in Hollywood si spun ca pe 21 Mai anul acesta este sfarsitul lumii. Spun lumii sa se pregateasca de Judecata de apoi…Adevarul este ca Judecata vine, si tot adevarat este ca vremile sunt aproape. Numai ca nicaieri in Biblie nu ni s-au dat astfel de date, ci mai degraba ni s-a spus ca ziua si ceasul sunt cunoscute numai de Tatal. Este aceasta oare o misiune? Este, dar nu misiunea la care am fost chemati.

Tot felul de misionar sunt pe aici. Mormonii isi trimit tinerii pe biciclete, doi cate doi, inainte de a-i trimite la facultate. Unii dintre ei nu stiu mare lucru, dar se duc. Si duc o evanghelie gresita.Au rivna, au perseverenta, dar nu-L au pe Christos. Misioneaza? Sigur ca da … Scopul lor este sa le plateasca cineva facultatea si pentru acest lucru isi implinesc misiunea cu sarguinta. Am uvut un coleg care era Martorul Lui Iehova, nu stiu de ce-si spun asa, ca nu pe Iehova – Fiul Lui Dumnezeu Il marturisesc ei ci pe un Iehova care a fost un proroc zic ei, un om cumsecade. Dar Biblia nu despre asa ceva vorbeste si nu am fost trimisi in lume ca sa educam lumea despre bunele maniere, ci am fost trimisi sa spunem lumii ca exista o mantuire si exista un Mantuitor. Si colegul meu a iesit la pensie mai devreme ca sa stea la colturi de strada si sa dea oamenilor o revista, sau sa mearga din poarta in poarta sa duca la fel ca ceilalti o evanghelie ciuntita. Ca fara Christos, Fiul Lui Dumnezeu Biblia este doar o carte istorica, literara, filosofica, orice dar atat. Se ocupa de misiune? Sigur ca da…numai ca misiunea lor pare aceea de a duce oamenii in ratacire. Daca nu ducem oamenilor pe Christos, Fiul Lui Dumnezeu, Cel rastignit si inviat; si speranta in mantuirea data in dar – ce rost mai are misiunea?

Apoi, mi-am adus aminte de misionarul meu favorit, de Iona, trimisla Ninivede Dumnezeu sa le spuna la niniveni sa se pocaiasca. Ninive din cate am auzit nu era un oras oarecare. Nimrod, stranepotul lui Noe, prin fiul sau Ham, cel care fusese capul rautatilor in construirea Turnului Babel este cel care domnea si in Ninive. Babel fusese construit cu scopul de a sluji astrelor. Josephus spunea ca Nimrod ii provoca pe niniveni sa nu aiba respect pentru Dumnezeu si ii sfatuia sa creada in ei insisi si in curajul lor ca sa fie fericiti. Parca citesc din ziarele contemporane, nu vi se pare? Apoi a instituit in Ninive tirania si daca cineva avea ceva de zis despre stilul lor de viata, trageau pielea de pe el. Acolo l-a trimis Dumnezeu pe misionarul Iona, la niniveni. Unii dintre ei erau din cei care lucrasera la ridicarea Turnului Babel unde una dintre ocupatii era ghicitul in stele, horoscopul zilelor noastre. Parca am trai si noi in Ninive, nu altceva. Orasul era imens cu ziduri de 100 de ft inaltime si groase de puteau sa treaca trei calesti una langa alta. Si Domnul il trimite pe MISIONARUL Ionala Ninive.

Astazi, Domnul ne trimite pe noi. De la femeia de la fantana, care se ascundea de rusinea pacatelor ei si pina la omul de nadejde a Lui Dumnezeu, Iona…suntem cu totii trimisi in misiune. Toti traim in Ninive, aceeasi lume destrabalata, intoarsa dela Dumnezeu, plina de sine, doritoare de glorie personala cu aceiasi oameni impotrivitori.

Intrebarea este insa: Ce facem? Ne ducem unde ne trimite Dumnezeu sau ne lasam inghititi de ceva…nu trebuie sa fie o balena. Dumnezeu a putut sa aduca victorie in Ninive, dar numai pentruca Iona s-a dus pana la urma si a ascultat de Domnul.

Dumnezeu este acelasi ieri si azi si in veci. El poate sa schimbe lumea in care traim DACA noi suntem ascultatori de El. Ce facem? Mergem?

Misiunea din perspectiva misionarului

FĂ LUCRUL UNUI EVANGHELIST!

Apostolul Pavel î-i scrie tânărului Timotei, cu limbă de moarte, fă lucrul unui evanghelist!  Timotei era un păstor tânăr dar chemat să facă evanghelizare.  De ce?  Pentru că vremurile in care trăim sunt zilele din urmă si vremuri grele (2 Timotei 3).  Dar nu numai, in această vreme din urmă oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile s-audă lucruri plăcute si îşi vor da învăţători după poftele lor (2 Timotei 4).

Cu foarte puţin timp in urma, in America s-a publicat o carte care v-a ajunge si in România. Cartea, Love Wins de Rob Bell, afirmă că dacă există iad intr-o zi va fi gol pentru că dragostea câştigă. Dacă autorul are dreptate atunci cuvântul apostolului Pavel, fă lucrul unui evanghelist nu-si are rostul, iar orice efort misionar este inutil.

Un alt autor cu mai mulţi ani in urmă a scris despre evanghelizarea biblica (carte tradusă in limba Română, Evanghelizarea si Suveranitatea lui Dumnezeu de J.I. Packer).  Acesta scrie atât de clar si biblic, următoarele: Din totdeauna si oriunde slujitori lui Dumnezeu sunt sub mandatul de-a evangheliza, iar vorbind biblic despre evanghelizare (arata autorul) este direct relaţionata cu suveranitatea lui Dumnezeu.

Daca eşti creştin tu deja crezi intr-un Dumnezeu suveran pentru ca te rogi Lui. Tu deja crezi in suveranitatea lui Dumnezeu in mântuire din doua motive: Ii mulţumeşti lui Dumnezeu pentru mântuirea ta si te rogi lui Dumnezeu pentru mântuirea altora. Mesajul biblic predicat sau vestit înseamnă evanghelizare si nu rezultatul sau răspunsul oamenilor. Evanghelism este doar predicarea Evangheliei. Credinţa in Dumnezeul suveran si harul Lui dat celor nevrednici, este singura noastră speranţa in a susţine un efort evanghelistic. Doar aceasta credinţa ne da curaj in evanghelizare. Pentru ca nici un om nu-L caută pe Dumnezeu, nici unul măcar scrie apostolul Pavel in Romani 3. Pentru mântuirea sufletului tău poţi sa-I mulţumeşti lui Dumnezeu. Iar prin aceasta dovedeşti ca si tu crezi intr-un Dumnezeu suveran si te rogi Lui pentru mântuirea altora.

Cuvintele Apostolului Pavel adresate lui Timotei, cu doua mii de ani in urma, vorbesc si in ziua de astăzi pastorului sau si evanghelistului: „Dar tu fi treaz in toate lucrurile, rabdă suferinţele, fa lucrul unui evanghelist, si împlineşte-ti bine slujba.”

Cornel Tuns, pastor misionar

Sărbătoare la Biserica Baptista Pregătirea, Arad

 2011

          Cu ajutorul lui Dumnezeu, in ziua de 24 aprilie 2011, cu ocazie Sărbătorii Învieri Domnului Isus, Biserica Creştina Baptista „Pregătirea”, din Arad, s-a bucuratla Serviciulde Botez, când, prin harul Domnului, sora Ciurar Stela a fost botezata.

          La acest eveniment biserica a fost vizitata de numeroşi musafiri. Evanghelia a fost vestita de fratele pastor Ion Damian, iar botezul a fost oficiat de către fratele pastor Ilie Nadaban.

          Sa ne rugam pentru cresterea spirituala  a sufletului botezat si pentru mantuirea celor necredinciosi care au ascultat Evanghelia.

Pastor Ilie Nadaban

Sa misionam in directia Cuvantului lui Dumnezeu!

 2011

Viziunea misionara a creştinilor trebuie sa fie bine ancorata in realitate pentru a fi eficienta. Slujirea trebuie focalizata pe nevoile reale. Strategiile trebuie sa ofere soluţii pentru problemele oamenilor. Un medic, când oferă un tratament, trebuie sa cunoască foarte bine starea de sănătate a pacientului, altfel s-ar putea ca tratamentul sa provoace reacţii adverse pacientului.

Lucrarea misionara trebuie făcuta in mod intenţionat si sistematic. Nimeni nu ajunge la serviciu sa lucreze, la magazin sa cumpere pâine sau in alte locuri, din întâmplare, ci va ajunge in aceste locuri daca va merge in mod intenţionat. Aşa cum lucrurile importante din viata noastră le facem in mod intenţionat, planificat si sistematic, lucrarea lui Dumnezeu trebuie sa o facem intr-un mod foarte bine organizat.

O lucrare fara un plan va duce nicăieri. Stabilirea planului pentru lucrarea slujitorului este imperios necesara pentru eficienta slujirii sale. Dumnezeu a stabilit un plan pentru lucrarea Sa; astfel, slujitorul creştin isi va stabili si el unul sub călăuzirea Duhului Sfânt. Dumnezeu a rămas ferm in împlinirea planului stabilit; astfel, slujitorul creştin isi va urma planul in mod statornic, deşi va avea un preţ de plătit, pana ce Domnul îl va ajuta sa îl duca la îndeplinire. Dumnezeu a impartasit din planul Sau slujitorilor Săi; astfel, slujitorul creştin va comunica planul sau de slujire potenţialilor săi colaboratori in vederea lucrării Domnului. Întotdeauna Dumnezeu Si-a împlinit planul Sau ducând lucrarea pana la capăt (Ioan 19:30); astfel, slujitorul creştin va lucra cu hărnicie, rugându-se si aşteptând ca Dumnezeu sa îl ajute sa realizeze lucrarea la care El l-a chemat.

Fii gata sa experimentezi in viata ta diferenţa pe care o face si o aduce Cuvântul lui Dumnezeu! Fii gata sa asculti de Cuvantul lui Dumnzeu la fiecare pas pe care Domnul ti-l cere sa il faci! Apostolul Petru, la cuvantul Domnului Isus, a ascultat si a aruncat mreaja pentru a pescui, iar apoi a ascultat lasand mreaja si barca in urma pentru a merge intr-o lucrare la care Domnul Isus il chemase (Luca 5:1-11).

Pastor Ion Damian

Program de implicare Misionara la Arad

Programul de Pregătire si Implicare al Lucrătorilor Bisericilor

2011

Programul de Pregătire al Lucrătorilor este desfăşurat de către Comunitatea Creştina Baptista Arad, prin Departamentul de Misiune, la Biserica Baptista Radna, Lipova. Viziune: echiparea teologica practica a lucrătorilor bisericilor locale pentru susţinerea si dezvoltarea lucrării din bisericile locale si din câmpul de misiune. Scop: dezvoltarea bisericilor in lucrarea locala si misionara. Strategie: echipa de pastori implicaţi in acest proiect elaborează atât programa şcolara (cursuri si practica misionara), cat si metodologia necesara desfăşurări programului de fata.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, in clasa 2010 – 2013 sunt înscrişi 31 de lucrători din 17 biserici locale din judeţul Arad.

Desfăşurarea Programului de Pregătire

• Perioada: 3 ani
• Programul cursurilor pentru un an de studiu: lunar, o zi de sâmbăta
• Perioada cursurilor pentru clasa 2010: anul I, octombrie 2010 – iunie 2011

Pregătirea Teologica

• Ø     Anul I – Baza Teologica, Cunoştinţe elementare, Pasionaţi de lucrare
• Ø     Anul II–Aprofundare Teologica, Cunoştinţe detaliate, Destoinici pentru lucrare
• Anul III–Specializare Teologica, Cunoştinţe focalizate, Vizionari pentru lucrare

Practica misionara a cursanţilor este organizata împreuna cu bisericile locale.

Beneficiile Programului de Pregătire

Pentru cursanţi: echipare teologica practica, ajutor in lucrarea bisericii locale, biblioteca minima pentru studiul personal, certificat de absolvire din partea Comunitatii Creştine Baptiste Arad. Pentru bisericile din zona rurala: asistarea, ajutarea bisericilor in lucrarea locala, echiparea si mobilizarea noilor lucrători, zidirea spirituala a credincioşilor. Pentru bisericile cu potenţial de implicare: împlinirea responsabilităţilor misionare si de evanghelizare.

Cursurile anului I

• Evanghelizare si creşterea bisericii, pastor Romică Iuga
• Predicarea, pastor Onisim Mladin
• Etica si Morala Creştina, pastor Viorel Iuga
• Doctrina despre Biserica, pastor Beniamin Costea
• Metode de Studiu Biblic, pastor Imi Hubert
• Închinarea si muzica in biserica, pastor Doru Butaş
• Conducerea Bisericii, pastor Pavel Gag
• §             Consiliere Pastorala, pastor Ion Damian

Agenda cursuri,2010 – 2011 

• 30 octombrie 2010
• 27 noiembrie 2010
• 22 ianuarie 2011
• 12 februarie 2011
• 12 martie 2011
• 9 aprilie 2011
• 14 mai 2011
• 11 iunie 2011

Înscrierea la acest Program de Pregătire se face in baza chemării Domnului la lucrare si a recomandării bisericii locale. Pentru informaţii si înscrieri puteţi scrie pe adresa de e-mail: damianion@yahoo.com

Ne rugam pentru binecuvântarea tuturor lucrătorilor bisericilor care se pregătesc sa slujească pe ogorul Evangheliei.

Comunitatea Bisericilor Creştine Baptiste Arad

Misiunea vazuta din perspectiva tinerilor

 2011

Misiunea este punerea în practică a ceea ce ne-a spus Domnul Isus să facem (Matei 28:12). În 2Corinteni 5:19b-20a Pavel scrie „ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. Noi dar suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos”. Noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, avem această îndatorire de a spune altora despre darul fără plată al lui Dumnezeu pentru omenire. În Romani 10 ne este prezentat modul în care un om primeşte mântuirea prin credinţa în cuvântul transmis de propovăduitori. Lumea trebuie să cunoască  şi să creadă că Tatăl i-a iubit (Ioan 17:21) pentru ca să aibă viaţa veşnică; şi aceasta este să-L cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat. Cum spunea şi apostolul Pavel în Romani „ca să înfăţişăm pe orice om desăvârşit în Hristos”. Acesta este scopul misiunii, de a mărturisi oamenilor dragostea lui Dumnezeu pentru ca ei să creadă şi să fie mântuiţi.

De asemenea, misiunea este cadrul în care ai părtăşie cu ceilalţi fraţi în Hristos. Te bucuri împreună cu ei, te întăreşti spiritual şi ajută la ţinerea unei credinţe treze. Şi nu în ultimul rând scopul suprem al fiecărui lucru este de a aduce slavă numelui lui Dumnezeu. Amin!

Miriam Sas

Impresie misionara de la Arad

 2011

Prin harul Domnului, datorita Parteneriatului Misionar dintre Bisericile Baptiste Romane din Ucraina si Bisericile din Comunitatea Baptista Arad, in perioada de 23 – 28 martie, am avut oportunitatea de a sluji mai multe biserici din judetul Arad, impreuna cu pastorii Sandu Deac, Andrei Rusnac si Vitalii Rusnac, din bisericile baptiste romane, regiunea Cernauti.

Am ramas placut impresionati de dragostea si caldura cu care am fost primiti in familii si in cele 18 biserici vizitate din judetul Arad, carora le multumim pentru ospitalitate.

Ne-am bucurat sa avem partasie cu o parte dintre elevii Liceului Baptist ALEXA POPOVICI, care au un mare har sa studieze in mediu crestin, posibilitate pe care de exemplu copiii din Ukraina nu o au. Am fost uimiti de dorinta elevilor de a se implica in misiunea externa in Rusia, Moldova si Ukraina. Apreciem viziunea fratelui profesor Vladimir Cusursuz pentru misiunea in fostul spatiu sovietic.

Prin postul de radio ALT FM, unde am fost invitati sa vorbim despre lucrarea lui Dumnezeu din Ukraina, am avut o posibilitate deosebita de a face cunoscuta activitatea si framantarile bisericilor vorbitoare de limba romana din Ukraina. Vedem intr-un post de radio crestin o oportunitate pentru a fi mai eficienti in eforturile noastre de raspandire a Evangheliei printre vorbitorii de limba romana din Ukraina. In acest sens va indemnam sa ne sustineti in rugaciune pentru a avea sila Cernautiun post de radio crestin.

Perioada celor sase zile petrecute alaturi de slujitorii si bisericile din Arad a fost o reala binecuvantare pentru noi. Am avut posibilitatea de a vedea felul in care se lucreaza in bisericile din aceasta zona si astfel sa gasim noi metode prin care sa ne putem pune la dispozitia Domnului in slujirea semenilor nostri. De asemenea, in aceasta vizita la fratii nostri, am avut posibilitate de a intari relatiile mai vechi si am legat altele noi pe baza carora se va colabora in viitor in diferite proiecte de lucrare in care avem nevoie sa fim ajutati.

Slavim pe Domnul pentru implicarea tuturor romanilor in sustinerea misiunii din Ucraina. Multumim lui Dumnezeu si fratilor romani de pretutindeni care au pe inima misiunea printre romanii din aceasta tara. Va asteptam cu mult drag in Ucraina!

Pastor Vasile Partica

Responsabil cu Bisericile Baptiste Romane din Ucraina,

Uniunea Baptista din Ucraina

„Cine nu misionează demisionează”

 2011

Cred în ce a predicat fratele Petru Popovici la sfârşitul anilor ’60: cine nu misionează demisionează. Îmi pare rău că nu am înţeles mai devreme adevărul pe care le exprimă aceste patru cuvinte. Dacă suntem cu bisericile goale şi în apatie, dacă cei ce mărturisesc pe Domnul Isus Hristos ca mântuitor sunt tot mai puţini, asta este din cauză că am pierdut esenţa mesajului Mântuitorului.

          Numai acolo unde bărbaţi şi femei din adunările noastre, tineri şi copii vor înţelege că mărturisirea lucrării Domnului Isus Hristos este parte din viaţa noastră, numai atunci când vom înţelege că este vital să spunem despre Domnul în fiecare zi, numai atunci se va întâmpla minunea lui Dumnezeu şi vom ieşi din impas.

Cred şi mărturisesc că cei ce vor avea curajul să facă aşa vor avea parte de mari binecuvântări în viaţa de credinţă iar bisericile lor vor cunoaşte revigorare evidentă. Mai mult, cred că cei ce vor avea curajul să guste experienţa binecuvântată a misiunii vor fi mai dedicaţi lucrării lui Dumnezeu în general, gata oricând să răspundă oricărei chemări.

Nu este corect să fim consumatori de program şi să uităm că Dumnezeu în biserică ne echipează, ca mai apoi, în ţarină, să fim buni lucrători. Mulţumim lui Dumnezeu pentru predicatori şi predici, dar când vezi lipsa de efect a acestora, poţi să nu te întrebi ce se întâmplă? Cred în necesitatea echipării, dar fără implicare nu este lucrare!

Mai rău decât atât, există biserici unde fraţi şi surori nu lucrează, unde nu fac nimic pentru Domnul, sunt foarte sensibili, orice vorbă o pun la îndoială, sunt încurcaţi pe cale, au un spirit critic, mereu nemulţumitori, mereu, mereu fac apel la trecut nevrând să accepte vremea pe care o trăim, sunt mânaţi de duh împotrivitor.

Dacă vom avea curajul imediat să spunem ce ne-a făcut Domnul, să-i îndemnăm pe alţii să guste ce bun este Domnul, să cinstim numele Domnului Isus Hristos prin vorbire în orice împrejurare, rezultatele nu se vor lăsa aşteptate! Daniel 11:32

Pastor Dan Maleş

Misiunea Rurala

2011

Din datele pe care noi le avem credem ca este pentru prima data cand in Romanias-a organziat de catre UBR o conferinta destinata exclusiv misiunii rurale, ce a avut titlul “Misiunea rurală între obstacole şi oportunităţi.” Aceasta conferinta a avut loc in data de 25 Februarie 2011 in Radna, judArad si a intrunit un numar de aproximativ 80 de participanti.

La aceasta intalnire s-a remarcat interesul fratilor din conducerea cultului si conducerea comunitatii de Arad manifestat prin participarea presedintelui UBR si a vice-presedintelui cu misiunea din UBR, cat si presedintele comunitatii de Arad impreuna cu vice-presedintele responsabil cu misiunea. Din nou, Departamentul de Misiune a fost ajutat in organizare de catre biserica locala, de data aceasta din Radna, prin implicarea directa a pastorului dar si a mai multor frati dedicati din aceasta localitate.

Problemele slujirii la sate sunt multiple si de aceea am incercat impreuna sa identificam raspunsul la intrebarea: “Ce obstacole întâmpinăm în lucrarea de la sate?” Am observat multiplele provocari generate atat de piedicile din exterior cat si dificultati interne ale bisericilor noastre. Si pentru ca am dorit sa analizam si aspectele pozitive am incercat sa raspundem impreuna la o a doua intrebare: Ce oportunităţi oferă mediul rural în slujire? Aici ne-am dat seama ca mai bine ne focalizam pe puterea lui Dumnezeu si ceea ce lucreaza El astazi in mediul rural, mai de graba decat sa fim orbiti de barierele puse lucrarii. In finalul intalnirii, mai multe proiecte au fost discutate impreuna cu unele exemple de conlucrare relevante pentru lucrarea din mediul rural. Concluziile acestei conferinte vor fi puse la dispozitie fratilor, la cerere, celor interesati de o astfel de slujire.

Ne rugam ca Dumnezeu sa continue sa binecuvinteze slujirea la sate a tuturor fratilor din Romania si ne rugam si dorim sa vedem transformarea societatii noastre prin Cuvantul Lui sfant.

Alexandru Vlasin

Vestirea Evangheliei

,,totuşi sa ştiţi ca Imparatia lui Dumnezeu s-a apropiat de voi” Luca 10:11

 2011

Astăzi sunt tot mai putini oameni care plâng pentru păcatele lor, insa si mai putini oameni care mai plâng pentru păcatele altora. Exemplul oferit de Moise după ce poporul Israel s-a închinat viţelului de aur, ne motivează sa fim alături de sufletele care s-au îndepărtat de Dumnezeu (Exod 32:11–14 si Exod 32:31–32). E dureros sa vezi oameni care nu mai sunt interesaţi de Evanghelie ca sa se întoarcăla Dumnezeudin viata de păcat. E trist sa vezi creştini care nu mai sunt interesaţi de Evanghelie ca sa o vestească celor pacatosi. Dumnezeu aseaza uneori oameni langa noi pentru o singura data in viata noastră (de exemplu, mergem intr-o calatorie cu trenul) si noi putem alege sa le vorbim acestor oameni despre starea vremii, economie, orice si sa nu le spunem Evanghelia.

Conform cu Evanghelia după Luca 10, vestirea Evangheliei este o rânduiala a Domnului Isus, implica rugăciunea ucenicilor, mobilizează ucenicii si ii pune pe pacatosi in fata alegerii spirituale.

Se poate spune ca vestirea Evangheliei si invitarea oamenilor la Dumnezeureprezintă Evanghelizarea, insa vestirea Evangheliei fara invitarea oamenilor sa ia decizia pocăinţei înseamnă o simpla informare, iar invitarea la o decizie spirituala pentru Dumnezeu fara vestirea Evangheliei este doar un indemn. Domnul Isus pe crucea de la Golgotaa spus ,,s-a isprăvit !” (Ioan 19:30), însemnând ca El Si-a făcut partea Lui misionara, iar acum urmează ca si noi sa ne facem partea noastră in vestirea Evangheliei pentru lucrarea Imparatiei lui Dumnezeu in rândul semenilor noştri. Noi cui vestim Evanghelia?

Pastor Ion Damian

Misiunea in Oltenia

2011

La sfarsitul verii anului 2010 a avut locla Timisoaraconferinta de misiune organizata de comunitatea de Timis si Departamentul de Misiune al UBR cu scopul de a discuta atat lucrarea din Serbia cat si implicarea fratilor in zona Olteniei. Ca rezultat al acestei conferinte s-a observat necesitatea organizarii unei intalniri de lucru special destinata activitatii misionare din Oltenia. Acest lucru s-a materializat in data de 16 Februarie 2011, cand 87 de frati pastori si lucratori (atat dintre cei care locuiesc acolo cat si unii dintre cei ce calatoresc in Oltenia pentru a face Misiune) s-au intalnit pentru a facilita dezvoltarea slujirii din aceasta regiune a Romaniei. Prin gazduirea foarte buna a fratilor nostri din Drobeta Turnul Severin, prin prezenta conducerii comunitatii de Oltenia si a vice-presedintelui cu misiunea din UBR, cat si prin organziarea realizata de Departamentul de Misiune, se poate spune ca lucrarile au decurs conform planificarii si cu rezultate incurajatoare pentru noi.

In cadrul lucrarilor conferintei s-a incercat formularea unor raspunsuri concrete si oneste la doua intrebari importante pentru slujirea din Oltenia. O intrebare a fost: “Care este profilul misionarului in Oltenia?” Am dorit sa observam asteptarile fratilor ce slujesc acolo dar si disponibilitatea misionarilor ce vin din alte zone. A doua intrebare a fost: “Ce asteptari au misionarii si lucratorii din alte zone ale tarii de la bisericile si pastorii din Oltenia?” Aici am discutat modul in care bisericile din Oltenia (acolo unde ele exista) se pregatesc pentru a primi misionarii veniti din alte parti. Discutiile au fost relevante si au demonstrat dorinta de slujire dar si sacrificiul mare pe care il fac cei ce slujesc in aceasta regiune a tarii. Concluziile lucrarilor vor fi publicate ulterior si trimise celor interesati de slujirea in Oltenia.

Multumim lui Dumnezeu pentru faptul ca fratii din Romania doresc identificarea celor mai bune modalitati de investitie in aceasta regiune saraca spiritual. Ne rugam ca Dumnezeu sa binecuvanteze pe toti cei ce lucreaza in Oltenia dar si pentru cei care, intr-un fel sau altul sunt implicati in aceasta slujire prin rugaciune, vizite sau contributii materiale si financiare.

Slujim împreună,

Alexandru Vlasin

Coordonator Departament de Misiune,

Uniunea Bisericilor Crestine Baptiste din România

http://www.uniuneabaptista.ro, misiunebaptista@gmail.com

Porţi Deschise in Misiunea din Dobrogea

O slujire misionara a credincioşilor baptişti din Medgidia,

judeţul Constanta

 2011

Dumnezeu ne cheamǎ pe toţila El, ca împreunǎ sǎ fim lucrǎtori în câmpul Evangheliei, dar ne lasǎ nouǎ alternativa de a alege sau nu sǎ intrǎm în faptele bune pe care Dumnezeu ni le-a rânduit dinainte. Atunci când ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile, cǎci Cel care este în noi este mai mare decât cel care este în lume.

În iulie 2000 am ajuns pentru prima oarǎ în Medgidia, pentru o perioadǎ de practicǎ în vederea pregǎtirii in misiune transculturalǎ (la Şcoala de Misiune din Sibiu). În 2001 am decis sǎ rǎmân în  Medgidia (in cadrul Bisericii Creştine Baptiste Sfânta Treime păstorita in prezent de către fratele pastor Corneliu Serdenciuc), deoarece am gǎsit in Medgidia toate motivele pentru care aş fi plecat în misiune transculturalǎ, în altǎ ţarǎ: primitivism, ignoranţǎ, sǎrǎcie, întuneric spiritual. Am observat cartiere ce par desprinse din lumea a treia: un amalgan de culturi, etnii, tradiţii, obiceiuri şi practici care cufundǎ mai mult generaţiile în beznǎ. A fost o perioadǎ nespus de grea: am plâns mult, dar am iubit Medgidia! Am început sǎ chem şi pe alţii în misiune pe termen scurt sau lung. Familia si prietenii erau surprinşi cǎ rezist în condiţii atât de diferite faţǎ de cele în care eram obişnuitǎ. Puţini au fost cei care au înţeles cǎ de fapt nu era un sacrificiu, ci o onoare ca sǎ-L slujesc pe Dumnezeu în locuri unde alţii nu voiau nici  sǎ intre.

          În 2004 l-am întâlnit pe soţul meu şi cu mirare am vǎzut cǎ e gata sǎ intre în orice loc unde e nevoie de cineva care sǎ-L prezinte pe Domnul Cristos. Hardi este darul perfect pe care mi l-a dat Domnul, mǎ rog sǎ fiu şi eu pentru el la fel ajutorul potrivit de care are nevoie. Dupǎ cǎsǎtorie viaţa de misiune în Medgidia a fost foarte diferitǎ, deşi misionam în continuare, nevoile erau parcǎ mai mari. În 2006 am înfiinţat fundaţia Porţi Deschise – Open Doors Foundation ca un rǎspuns la nevoile  socio-spirituale din Dobrogea. Deşi am început sǎ lucrez în locuri unde nu era preţuitǎ educaţia şi mǎ chinuiam cu adulţii la cursuri de alfabetizare, în condiţii insalubre, cu speranţa cǎ în viitor pǎrinţii îşi vor motiva copiii sǎ meargǎ la grǎdiniţǎ şi şcoalǎ, Domnul ne-a binecuvântat pânǎ în prezent cu roade vizibile mult peste aşteptǎrile noastre.

Anul 2012 este declarat anul voluntariatului, iar noi chiar asta ne dorim sǎ motivǎm cât mai mulţi voluntari sǎ acţioneze eficient în zonele cu nevoi acutizate. Doriţi sǎ vǎ implicaţi într-o zonǎ şi un domeniu anume? Acum e timpul! Cereţi-I lui Dumnezeu cǎlǎuzire clarǎ în acest sens. Sǎ nu uitǎm cǎ Biserica a fost promotorul lucǎrii de asistenţǎ socialǎ, iar noi trebuie sǎ facem dovada credinţei noastre prin roade vrednice de copii ai lui Dumnezeu. Nu am putea aduce schimbare în jurul nostru dacǎ noi nu am fi fost atinşi de dragostea Tatǎlui mai înainte. De asemenea, nu am putea face faţǎ luptelor spirituale dacǎ nu am fi susţinuţi în rugǎciune.

          Avem o colaborare foarte bunǎ cu serviciile de asistenţǎ socialǎ din primǎrii, poliţia localǎ, şcoli, grǎdiniţe, cabinete medicale, cât şi cu diferite persoane fizice sau juridice care într-un fel sau altul ne sprijinǎ în acţiunile pe care le demarǎm în comunitǎţi cu scopul prevenirii marginalizǎrii sociale. Integrarea socialǎ a grupurilor vulnerabile prin promovarea eticii creştine a dat roade frumoase. Avem bucuria de a vedea copii cu reuşite şcolare, familii schimbate, şi grupuri care aprofundeazǎ învǎţǎtura creştinǎ. Mulţumim lui Dumnezeu pentru porţile deschise într-o zonǎ aridǎ în multe domenii, într-un context multi-cultural şi pluri-etnic, de aceea dorim şi noi sǎ ne deschidem porţile pentru cei care cu adevǎrat vor sǎ fie la dispoziţia lui Dumnezeu prin voluntariat.  În douǎ locaţii (centre sociale) avem implementate proiecte de ajutorare pentru prevenirea abandonului şcolar, susţinerea copiilor în sistemul educaţional cât şi suport spiritual atât pentru copii cât şi pentru familie. Astfel copiii beneficiazǎ pe durata şcolii de mic dejun asigurat, gustare, pregǎtirea temelor şi ghidare pentru o conduitǎ moralǎ sǎnǎtoasǎ. Sâmbǎta pot participala ClubulBiblic, iar duminica la Şcoala Duminicalǎ în Biserica Crestina Baptista din Medgidia. Sǎptǎmânal avem şedinţe cu pǎrinţii urmate de studii biblice şi timp de rugǎciune pentru cei doritori. În vacanţe se organizeazǎ pregǎtiri, competiţii, excursii, tabere şi diferite activitǎţi pe diferite categorii de vârstǎ.

În perioada sǎrbǎtorilor sunt foarte multe oportunitǎţi de a-L sluji pe Dumnezeu slujind oamenilor, prin diferite proiecte socio-educative şi spirituale. Lǎudǎm pe Domnul pentru cǎ ne-a binecuvântat ca sǎ putem binecuvânta comunitatea în care ne-a aşezat pentru o vreme. Astfel, atât la sǎrbǎtorile spirituale (Naşterea Mântuitorului, Sǎptǎmâna Patimilor, Moartea şi Învierea Domnului) cât şi la cele laice (8 martie, 1 iunie), folosim prilejul de a veni în întâmpinarea nevoilor comunitǎţii. În 5 martie am avut douǎ întâlnirila Casade Culturǎ din Medgidia, împreuna cu grupa de seniori şi grupa femeilor cu tema „Curǎţenie şi Curǎţie”. Au participat persoane din diferite pǎturi sociale, având culturǎ, etnie, religie şi nivel de pregǎtire diferit, iar tinerii Bisericii Baptiste Medgidia au adus un mesaj pentru suflet prin cântǎri şi poezii.

Ne pregǎtim sǎ sǎrbǎtorim Învierea Domnului. Nu-i aşa cǎ toţi ştim şirul evenimentelor?! … dar v-aţi gândit cǎ sunt oameni care nu sunt familiari cu aceste adevǎruri? Doriţi sǎ împǎrtǎşiţi ceea ce aveţi dela Dumnezeu şi cu alţii? Aveţi aceastǎ datorie! Puneţi-vǎ la dispoziţia lui Dumnezeu, ascultaţi-I chemarea şi El vǎ va trimite acolo unde e nevoie pentru a fi glorificat Numele Sǎu.

Vǎ aşteptam în Medgidia si va mulţumim pentru susţinerea dumneavoastră in rugăciune.

Familia Hardi si Elisabeta Kubasek

hkubassek@hotmail.com

Misiunea cu copii in zona rurala

O slujire misionara a credincioşilor baptişti din Mihaiesti,

judeţul Hunedoara

2011

Traim vremurile pentru care ne-am rugat in urma cu 20-30 de ani, vremuri de libertate spirituala in care putem sa-L glorificam pe Domnul Christos fara nici o piedica. Dusmanul nostru, Satan, nu a renuntat la lupta si prin alte mijloace incearca sa-i indeparteze pe oameni de Dumnezeu si sa-i impiedice pe credinciosi sa implineasca poruncile Domnului. Una dintre aceste porunci se gaseste in Matei 28:19-20, unde Domnul Isus spune: „Duceti-va si faceti ucenici… si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit…” In Vechiul Testament, poporul lui Dumnezeu avea obligatia sa invete generatia urmatoare despre toate lucrurile minunate pe care Dumnezeu le-a facut in mijlocul lor.

Avand in minte acest lucru, Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit parinti credinciosi, care m-au invatat de mic ascultarea de Domnul si de poruncile Lui. In Proverbe 22:6 sta scris: „Invata pe copil calea care trebuie sa o urmeze si cand va imbatrani nu se va abate de la ea”. Devenind la randul meu parinte, constientizez mai mult cat de important este sa implementezi in mintea copilului invatatura sanatoasa a lui Dumnezeu.

Asadar, in urma cu apoximativ doi ani, am decis ca familie sa ne implicam in lucrarea cu copiii din Mihaiesti (jud. Hunedoara) in Biserica Baptista unde am primit invatatura crestina. In cadrul intalnirilor saptamanale, in mintea si inimile copiilor este cultivata dragostea pentru Dumnezeu si pentru Cuvantul Lui. Desi, majoritatea copiilor provin din familii necredincioase, am vazut ca ei sunt foarte bucurosi sa cunoasca tot mai multe despre Domnul Isus si sa invete cantari spre lauda Lui. Astfel, prin organizarea de serbari si evenimente in care sunt implicati copiii, familiile acestora sunt invitate sa participe la programele bisericii avand posibilitatea sa asculte Cuvantul lui Dumnezeu.

Ii multumim lui Dumnezeu pentru cei implicati in lucrarea cu copiii. Ne rugam ca lucrarea de acolo sa prospere, iar roadele sa le aduca Dumnezeu la timpul potrivit. A Lui sa fie slava, in veci! Amin!

Vǎ aşteptamla Mihaiestisi va mulţumim pentru susţinerea dumneavoastră in rugăciune.

A consemnat,

Daniel Murari

Misiune la Cernăuţi, Ucraina

O slujire a credincioşilor din Arad

2011

Cu ajutorul Domnului, Comunitatea Creştina Baptista Arad, prin fraţii pastori Ioan Balaciu, Florin Balaceanu, Radu Ungur, Gabriel Medrea si Ion Damian, a fost implicata intr-o Campanie Misionara organizata împreuna cu pastorii romani din zona Cernăuţiului, Ucraina. Misiunea a avut loc in perioada 5 – 10 ianuarie 2011 si prin harul Domnului, echipa misionara dela Arad a slujit in 35 de biserici romaneşti din Ucraina.

Cu aceasta ocazie au fost întărite relaţiile cu Bisericile Baptiste din Ucraina si s-a stabilit vizita fraţilor pastori Vasile Partica, Sandu Deac, Vitalii Rusnac si Andrei Rusnac din Cernăuţila Aradin perioada 22 – 28 martie.

Cu ajutorul Domnului, in numărul viitor vom impartasi cu dumneavoastră mai multe detalii despre Bisericile Creştine Baptiste romaneşti din Ucraina. Si de data aceasta va invitam sa ne rugam împreuna si sa ajutam misiunea Bisericile romaneşti din Ucraina.

Pastor Ion Damian

Misiune, Slujire

2011

Innoirea mintii, Curatia, Sfintirea, Sinceritatea, Transparenta, Devotamentul, Spiritul de sacrificiu si Dragostea, care este cea mai mare dintre toate, reprezinta cateva din cuvintele  cheie pt o Lucrare de Misiune cu valoare, impact si rezulatate!

Din experientele traite pe campul de misiune, prin harul Lui Dumnezeu am descoperit si am invatat ca in primul rand mintea, gandul si inima mea au fost si vor fi intotdeauna supuse unui  proces de schimbare, transformare  “iata ca toate cele vechi s-au dus, si toate lucrurile s-au facut noi…” Misiunea,  pentru noi, crestinii,  este deasemenea o porunca pe care Insusi Domnul Isus a implinit-o, dandune-o si noua  ”Cum m-a trimis pe mine Tatăl, aşa va trimet si eu pe voi.” Ioan 20:21

Funia impletita in 3 NU se rupe usor! As indrazni sa spun, NU se va rupe niciodata! Aceasta “funie” a Misiunii  o formam in prima parte tu si eu…care suntem niste vase de lut in mana Olarului, a Domnului Isus si ceea ce ni se cere este sa fim intotdeauna gata ca El sa poata desavarsi schimbarea in primul rand in noi, cei care slujim! O a doua parte din “funie”,  o constitue Sfanta Scriptura, daca vreti, Abecedarul misionarului, “retetele” perfecte din ea, care ne povatuiesc pasii pe calea credintei si a misiunii. Si ca funia sa fie intregit impletita, Cel care o intareste si o pecetluieste este Creatorul , care duce lucrurile la bun sfarsit si care-Si face puterea desavarsita in slabiciunile noastre!”2 Corinteni 12:9”

Daca pana acum ne-am multumit sa mergem pe carari croite de altii, pe calea credintei, si  acum simtim ca Domnul cere mai mult de la fiecare dintre noi, ca ne vrea niste Mesageri ai Lui, e timpul sa ne lasam modelati de Olar, pentru ca sa putem croii la randul nostru carari drepte pentru cei care ne urmeaza si mai apoi sa presaram pe drumul celor ce-au ratacit, ploi de lumina!

Si daca nu putem face lucruri mari….? Să facem atunci lucruri mici … cu valoare mare pentru Imparatia Lui Dumnezeu!

Beniamin Stoica

Pentru o revigorarea

a vietii de rugaciune

(1 Timotei 2:1-4) 

publicat in 2011

In vremuri in care multi si-au pierdut rabdarea sau echilibrul din cauza intarzierii aparitiei unei treziri mult visate, m-am gandit ca inainte de a astepta la altii sau la comunitatile din care facem parte, mai potrivit ar fi sa ne reevalum propria noastra viata spirituala, mai precis lipsurile din ea, ce impiedica trezirea.

Dupa cum se stie din Biblie si istorie, intodeauna la baza trezirilor veritabile regasim rugaciunea, viata sfanta,  puterea Cuvantului etc. Deci, cred ca daca ne dorim sincer trezirea, ar trebui ca inainte sa avem asteptari de la altii, sa incepem ridicarea standardului spiritual propriu si inaintea altor domenii de credinta sa ne revigoram „viata de rugaciune”.

In ceea ce ma priveste, as dori sa va marturisesc doua secrete ale rugaciunii ce mi-au revolutionat viata spirituala si au adus multe  roade Domnului in cei peste douazeci de ani de slujire. Imi amintesc cum prin anul 1988, proaspat absolvent al Politehnicii,  imi cautam parca fara succes locul in biserica, resimtind totodata un gol in relatia mea cu Dumnezeu. Dandu-mi seama de subrezimea vietii de rugaciune, inspirat de Duhul Domnului, am inceput sa ma documentez in aceast domeniu si sfatuindu-ma si cu pastorul de atunci,  Doru Hnatiuc, iata ce a revigorat viata mea, a grupurilor de partasie din care am facut parte si respectiv a Bisericii unde slujesc:

1.Structurarea timpului de rugaciune
2.Sistematizarea vietii de rugaciune

      1. In ceea ce priveste „structurarea timpului de rugaciune”,  va aduc aminte de structura elementara a unui timp zilnic de rugaciune, ce da sens si plenitudine comuniunii cu Domnul:
a-Lauda si Inchinarea
b-Pocainta si Marturisirea
c-Cereri si Mijlociri
d-Multumire si Recunostinta

    2. In ceea ce priveste „sistematizarea vietii de rugaciune”,  iata programul saptamanal de rugaciune pe care eu l-am adoptat si pe care l-am putut respecta pana in prezent.

„Structura timpului de rugaciune”  ramane aceeasi de luni pana sambata, insa se schimba doar subiectul de „cereri-mijlociri” dupa cum urmeaza:

LUNI-probleme personale (materiale, fizice, spirituale) si familia proprie, MARTI-familia extinsa (rude apropiate si indepartate pe nume si cu cel putin o problema a lor), MIERCURI-Biserica cu membrii si proiectele ei, etc., JOI-prietenii din copilarie de la scoli, slujbe si actuali, colegi, vecini, etc., VINERI-pentru tara si Glob (autoritati, institutii, misiunea mondiala si nationala, evenimente speciale, tari cu probleme, etc.) SAMBATA-pentru cei evanghelizati de tine si de Biserica, direct sau indirect.

Lista nu este exhaustiva si nici intr-o ordine impusa. Programul este asemenea scheletului ce are nevoie sa fie umplut cu „carne, nervi”, deci cu subiectele specifice fiecaruia dintre noi, etc. Cei ce se tin de el cel putin 3-4 saptamani, au foarte mari sanse sa-l urmeze ca si ghid toata viata. Pentru a fi practicat avem nevoie de un loc si un timp prestabilit. (Mt.26:40)

 E de recomandat a se practica seara sau dimineata impreuna cu familia, dand prioritate copiilor, dupa care parintii pot ramane mai mult in partasie. Avand in vedere ca timpul poate sa se extinda in functie de subiect, se recomanda o pozitie comoda, nu numai pe genunchi. Pentru inceput cel putin, se recomanda si un caiet de rugAaciune, unde pe langa motivele de rugaciune sa avem si datele initierii rugaciunii si raspunsului specific. Intrucat doar luni cerem, iar in rest mijlocim, programul are menirea sa cultive in noi mai ales Dragostea Agape.

Succes cu Domnul si sa ne asteptam la o maturizare sanatoasa si un rod imbelsugat spre gloria lui Dumnezeu si bucuria noastra vesnica!

LA RUGĂCIUNE

Uniţi-vă în rugăciune, sfinţi,

Trăim vremuri de mare încercare,

Când Dumnezeu Îşi pregăteşte prinţi,

S-arate dragostea Lui jertfitoare.

Să proclamaţi doar numele Lui Sfânt

Şi însoţiţi cu  Duhu-n greu şi bine,

Priviţi: Hristos nu mai e în mormânt,

Ci -n dreapta Tatălui, la rugăciune !

Continuaţi cu cereri, mijlociri

Să progresăm veşnic în închinare

Şi să-ndrăznim, chiar de vom fi martiri,

Răsplata-n veşnicie va fi mare !

       Pastor Nelu Rosu

Sărbătoare la Maderat

19 septembrie 2010

19 septembrie 2010 a fost o zi de mare binecuvântare pentru Biserica Baptista din Maderat, prilejuita de cele sase suflete care L-au mărturisit in apa botezului pe Domnul Isus ca Domn si Mântuitor. Cei care au imbracat haina alba sunt: Gratiana Moldovan, Nicoleta Duminica, Romelia Surdu, Beniamin Moldovan, Cristian Ile si Daniel Grama.

Cu aceasta ocazie, biserica a fost vizitata de numeroşi musafiri. Au slujit prin cantare grupul Agape si clasele a XII-a A si B ale Liceului Teologic Baptist „Alexa Popovici” din Arad. Evanghelia a fost predicata de fratele pastor Cristian Zaharia, iar botezul a fost oficiat de fratele pastor Ion Damian.

Sa ne rugam pentru creşterea spirituala  a sufletelor botezate.

A consemnat,

Moldovan Gratian

 

 

 

 

SERVICIUL DIVIN CU BISERICILE

DIN VALEA MURESULUI

Comunitatea Crestina Baptista Arad

Cercul Misionar Valea Muresului

Lipova, 19 septembrie 2010

 

Cu ajutorul lui Dumnezeu, duminica, 19 septembrie, la Casa de Cultura din Lipova Comunitatea Crestina Baptista Arad a organizat o partasie a tuturor bisericilor din Valea Mureşului. Dumnezeu a binecuvantat pe toti cei prezenti cu o incurajare si o dorinta de slujire plina de har. A fost primul Eveniment de genul acesta organizat in Valea Muresului in ultimii ani. Pe de o parte, relatiile dintre bisericile locale (din Valea Muresului) au crescut prin lucrarea impreuna in pregatirea Evenimentului, iar pe de alta parte prin entuziasmul si increderea primita de la Domnul in timpul acestei partasiei pentru misiunea Sa.

Cu ajutorul Domnului, s-a organizat impreuna un cor, o orchestra si o fanfara reunita. De asemenea, grupul de tineri al Bisericii Baptiste Sambateni ne-a condus in inchinare. Din partea conducerii Comunitatii Baptiste Arad au participat fratele presedinte, pastor Romica Iuga, si fratele vicepresedinte, pastor Onisim Mladin. Peste 400 de frati si surori din Valea Muresului au participat, la aceasta sarbatoare reprezentand bisericile din localitatile: Sambateni, Cuvin, Ghioroc, Paulis, Cladova, Radna, Soimos, Lipova, Toc, Lalasint, Birchis, Capalnas, Valea Mare, Petris, Toc, Cuias, Julita, Dumbravita, Capruta, Milova si Barzava.

Fratele pastor Romica Iuga a condus partasia si a prezentat viziunea Programului de pregatire al lucratorilor, fratele pastor Onisim Mladin a incurajat fratietatea prin mesajul predicii, iar fratii pastori si fratii dirijori din Valea Muresului impreuna cu bisericile (Sambateni, Paulis, Cuvin – Cladova, Lipova, Soimos, Radna) au fost implicati atat in slujirea de la acest Serviciu Divin, cat si in organizarea acestuia. Multumim lui Dumnezeu pentru implicarea plina de dragoste a bisericilor in organizarea Evenimentului. De asemnea, mentionam implicarea in organizare a fratelui Nelu Brut. Am simtit bucuria si incurajarea pe care am primit-o impreuna de la Domnul in aceasta zi si am inteles, inca o data, marea si urgenta nevoie de slijire misionara in satele din Valea Muresului. Fratele pastor Romica Iuga a prezentat viziunea si agenda Programului de Pregatire al lucratorilor pentru Valea Muresului care se va desfasura la Radna, proiect al Comunitatii Baptiste Arad. Ne rugam ca acest program de pregatire sa ofere un ajutor consistent pentru nevoile bisericilor din Comunitatea Baptista. Fratele pastor Ion Damian impreuna cu pastorii din Valea Muresului vor lucra la organizarea acestui program in vederea implementarii si realizarii lui. Cu ajutorul Domnului, programul cursurilor pentru o clasa de studiu se va desfasura pe o perioada de 3 ani, incepand din luna octombrie pana in luna iunie, vor fi predate 8, ziua de cursuri va fi o sambata in fiecare luna. De asemnea, este inclusa practica misionara care implica: slujirea in Biserica Locala – slujire in cadrul închinării si partasiei Bisericii locale; slujirea in misiune si evanghelizare locala – slujire in contextul misiunii si evanghelizării Bisericii locale si slujirea in Biserici locale din Comunitatea Baptista Arad. Acest program va începe in 2011 si slujirea se va face împreuna cu pastorul coordonator. Pentru a va inscrie in acest Program de Pregatire va rugam sa luati legatura cu fratele pastor Ion Damian.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa se indure si sa ne calauzeasca in dezvoltarea metodelor de lucru, a proiectelor misionare si a lucrarilor care, venind impreuna in mana Domnului, sa fie o binecuvantare pentru biserici. Fiindca nu putem uita lucrarea lui Dumnezeu facuta prin generatia de ieri, generatia de azi are responsabilitatea continuitatii lucrarii si a mostenirii pe care o va lasa generatiei de maine. Va multumim fiindca misiunea din Valea Muresului este pe lista dumneaovoastra de rugaciune.

Pastor Ion Damian

damianion@yahoo.com

Cercul Misionar Valea Muresului

 

 

 

 

RADNA IN MISIUNE

Lipova, 4 – 13 septembrie

                    Cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica Baptista Radna a fost implicata in Slujirea Misionara organizata in perioada 4 – 13 septembrie 2010. Prin harul, mila si indurarea Domnului, aceste zile au reprezentat un timp binecuvantat in care am avut prilejul, impreuna cu tinerii, sa intram in contact cu multi oameni carora le-am vestit Evanghelia. Biserica locala a gazduit cu dragoste tinerii veniti din tara sa ajute misiunea locala. Multumim lui Dumnezeu pentru fratii colaboratori: fratele Catalin Dupu impreuna cu 4 tineri din Bucuresti, fratele pastor Nelu Rosu impreuna cu 14 tineri din Corbu (Constanta) si fratele pastor Elian Chiciudean impreuna cu 11 tineri din Targu Mures (Bahnea). De asemenea, cu multa dragoste, au ajutat la Serviciile de Evanghelizare si Bisericile din zona precum: Biserca Baptista Lipova impreuna cu fratele pastor Marius Lucan, Biserica Penticostala „Pe Stanca Soimos” impreuna cu fratele lider de tineret Cornel Popa si, nu in ultimul rand, un grup de tineri din Biserica Baptista nr. 2 din Timisoara.

                    Implicarea Bisercii din Radna a fost una caracterizata de ravna si dragoste in slujire, atat fata de tinerii din tara, cat si fata de persoanele din Lipova care au calcat pragul bisericii la Serviciile de Evanghelizare. Dumnezeu a intarit spiritual si a dezvoltat relatiile credinciosilor in timpul in care acestia au slujit impreuna, motivati de chemarea Domnului. Cu ajutorul Domnului, am lucrat impreuna conform agendei misionare stabilite care a cuprins cateva puncte. Evanghelizare personala si invitatii pentru evanghelizare: am mers in echipe mici de la casa la casa unde am vorbit in mod personal cu oamenii si i-am invitat la Intalnirile de Evanghelizare si Misiune. Servicii de Evanghelizare organizate la biserica locala: in trei seri. Film Crestin la biserica locala: „Surpize in lant”, realizat de fratele Catalin Dupu. Misiune sociala, curatenie in spatiile publice: luni s-a facut curatenie in Lipova, iar joi in Radna. Misiune sociala constand in ajutor practic: marti s-a lucrat in 4 echipe in acelasi timp (s-a zugravit, s-a zidit temelia unei case, s-a reparat un acoperis, s-a facut curatenie). Forum social la Primaria Lipova: vineri dimineata, in colaborare cu Serviciul Social al Primariei Lipova si doamna Morcan Oana profesoara universitara din Arad, a avut loc un forum cu tema „Lucrarea asistentului personal” si s-a desfasurat in Sala de Consiliu a Primariei Lipova, unde, au participat lideri locali si asistenti sociali personali. In urma acestei intalniri, s-a dechis o noua usa de lucrare cu privire la Consiliera celor cu probleme sociale. Campionat de fotbal la Sala de Sport din Lipova: vineri dupa-pranz a fost un prilej binecuvantat de interactiune intre tinerii. Concert Crestin la Sala de Sport: vineri seara, impreuna cu formatia IMPACT din Arad am laudat pe Dumnezeu prin cantare. Curs de Arta Fotografica: sambata dimineata impreuna cu fratele Dan Gherman Pani. Seara de Poezie si Cant Crestin la Casa de Cultura: sambata seara, prin harul Domnului, a fost un timp binecuvantat de Evanghelizare prin poezie si cantare sustinut de catre poetii: Viorel Iuga, Toni Lazar Magu si Nelu Rosu. Biserica Baptista Radna a realizat un parteneriat de colaborare cu Serviciul Social al Primariei Lipova in vederea desfasurarii proiectelor sociale, conform nevoii comunitatii locale. De asemenea, relatiile dintre tineri au crescut atat in timpul devotional si cel al slujirii, cat si in timpul de relationare petrecut in scurtele excursii facute impreuna la: Arad, cetatea din Soimos, manastirea „Maria Radna”, Baile Lipova.

                    Acum ne rugam ca Domnul sa creasca samanta Evangheliei care a fost semanata in timpul acestei lucrari misionare si credem ca El o va face. Slava lui Dumnezeu pentru aceasta lucrare posibila datorita Jertfei Domnului Isus si prin harul Sau!

Pastor Ion Damian

 

 

 

Al II–lea Forum Multietnic

Intercultural de Misiune, Arad 2010

Dezvoltare şi strategie

Biserica Crestina Baptista Cuvin

                    Biserica Crestina Baptista din localitatea Cuvin a organizat al II–lea Forum Multietnic Intercultural de Misiune – Dezvoltare şi strategie, in perioada 16-17 aprilie. Cu ajutorul Domnului, in cele 2 zile de conferinta au participat peste 60 de misionari, lideri locali si pastori. Printre vorbitori s-au numarat: păstor misionar Park Cheon Kyu, păstor Mirăuţe Ioan, păstor Damian Ion, profesor Handaric Mihai, prezbiter Voştinar Dumitru, păstor misionar Tulbure Gheorghe, asistent universitar Drd. Morcan Oana, care a tinut o prelegere despre misiunea prin asistenţă socială. Tema Forumului a fost: Misiune globală şi lucrare de evanghelizare în secolul 21. Prin harul si Cuvantul lui Dumnezeu, cei prezenti au fost incurajati in vederea slujirii misionare. Sa ne rugam atat pentru misionarii care lucreaza in campul de misiune, cat si pentru ridicarea unor noi lucratori de care este mare nevoie în secolul 21.

Păstor Ion Damian

 

 

Invitaţie la Întâlnirea Tinerilor Creştini din Lipova

Tinerii creştini evangelici se întâlnesc la Radna

 2010

          Biserica Creştina Baptista „Betania” Radna va invita sa participaţi la Partasia Tinerilor Creştini care este organizata la Biserica din Radna, in a treia sâmbăta a fiecărei luni, de la ora 18,00.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, din luna mai Departamentul de Tineret al Bisericii din Radna a început aceasta lucrare pentru creşterea spirituala a tinerilor. Sunt implicaţi atât tineri din Lipova, cat si din alte localităţi.

Partasia tinerilor pune împreuna rugăciunea, cântarea si mesajul predicat. Grupul de lauda si închinare din Radna conduce timpul de rugăciune, apoi fiecare biserica participanta conduce partasia prin cantarile pregătite, iar, in final, Cuvântul Domnului pentru tineri este vestit de către fratele pastor Dragan Ovidiu (pastorul Bisericii Creştine Baptiste „Renaşterea” Arad).

Va aşteptam sa participaţi la aceste întâlniri de paratasie ale tinerilor. Pentru detalii va rugam sa ne contactati.

Sa ne rugam împreuna pentru credincioşia tinerilor din tara noastră.

Pastor Ion Damian

 

 

 

 

 

 

 

 

Sărbătoare la Radna, 4 iulie 2010

 2010

Cu ajutorul lui Dumnezeu, in ziua de 4 iulie 2010, Biserica Creştina Baptista ,,Betania” Radna s-a bucurat la oficierea unui Serviciu de Botez. Prin harul Domnului, au fost botezaţi: Hanga Maria din Radna, Ştefan Gheorghe si Covaci Florian din Milova.

Cu aceasta ocazie, biserica a fost vizitata de numeroşi musafiri. A slujit prin cantare fanfara de la Timişoara condusa de către frate Pavel Branzan, Evanghelia a fost predicata de către fraţii pastori Magu Lazăr si Ianculescu Mircea, iar botezul a fost oficiat de fratele pastor Ion Damian.

Sa ne rugam impreuna pentru cresterea spirituala  a sufletelor botezate si pentru mantuirea celor necredinciosi din familiile lor.

Pastor Ion Damian

Biserica Creştina Baptista „Betania” Radna

 

 

Întâlnirea Misionara a Bisericilor din Valea Mureşului

Comunitatea Creştina Baptista Arad, Petris, 3 iulie 2010

2010

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sâmbăta, 3 iulie Biserica Creştina Baptista din Petris a găzduit cu multa dragoste Întâlnirea Misionara a Văii Mureşului. Fratele pastor Iuga Romică (preşedintele Comunitatii Baptiste Arad) si fratele pastor Mladin Onisim (vicepreşedinte cu misiunea) au condus întâlnirea cu lucrătorii bisericilor. Fraţii lucrători participanţi au reprezentat Bisericile Creştine Baptiste: Sambateni, Paulis, Cuvin, Cladova, Lipova, Radna, Soimos, Neudorf, Lalasint, Birchis, Petris, Toc, Dumbravita, Barzava, Milova.

Agenda partasiei a constat in rugăciune, încurajare si organizarea slujirii misionare in Valea Mureşului. Fratele pastor Tulcan Daniel si fratele prezbiter Ianculescu Mircea au condus timpul de rugăciune. Prin mesajul Evangheliei, fratele pastor Mladin Onisim a subliniat nevoia de a lucra împreuna, iar fratele pastor Iuga Romică a evidenţiat importanta ca slujitorul sa fie dispus sa invete.

In urma discuţiilor de lucru au fost stabilite doua prioritati pentru slujirea misionara, care, cu ajutorul Domului, vor fi desfăşurate prin Departamentul de Misiune al Comunitatii Baptiste Arad.

• Programul de Echipare al lucrătorilor

Scopul este de a ajuta bisericile din Valea Mureşului in dezvoltarea lucrării. Programul se va desfăşura la Biserica Creştina Baptista „Betania” Radna pe o perioada de aproximativ 3 ani. Cursurile vor urmări, in mod special, teologia practica si vor fi susţinute de către pastori din cadrul Comunitatii după o programa stabilita pentru întreg Programul de Echipare. Fratele pastor Damian Ion este coordonatorul zonal pentru acest program. Detalii si înscrieri: damianion@yahoo.com, 0745-600776.

• Serviciu Divin cu toate bisericile din Valea Mureşului la Lipova

Cu ajutorul lui Dumnezeu, duminica, 19 septembrie, ora 16,00, la Lipova se va organiza o partasie cu toate bisericile din Valea Mureşului. Cu aceasta ocazie, ne rugam ca Dumnezeu sa intareasca legăturile dintre biserici si sa aducă o motivare noua pentru slujire. De asemenea, va fi prezentata viziunea misionare de echipare si de ajutare a bisericilor de la sate.

Mulţumim lui Dumnezeu si ne rugam ca El sa rasplateasca fiecare jertfa care se face pentru misiunea de la sate. După întâlnirea misionara cu privire la Valea Mureşului care a avut loc la Biserica Creştina Baptista Lipova in ianuarie 2010, cu ajutorul Domnului, Biserica Baptista „Dragostea” Parneava din Arad a organizat un program de evanghelizare la Birchis; Biserica Baptista „Speranţa” din Arad a intrat in parteneriat cu Biserica din Cladova; Biserica Baptista din Curtici a intrat in parteneriat cu Biserica din Valea Mare; iar Bisericile din Horea si Sagu intenţionează sa se implice in Valea Mureşului.

Bisericile si pastorii din Valea Mureşului va invita sa ne rugam împreuna ca Domnul sa binecuvânteze cu harul Sau lucrarea Evangheliei din aceasta zona si sa ne folosească pe toţi care avem pe inima aceasta lucrare pentru propăşirea Imparatiei Sale.

Pastor Ion Damian

 

 

 

Clubul Creştin pentru copii la Lipova

Lucrând împreuna cu autorităţile locale

2010

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Biserica Creştina Baptista „Betania” Radna a încheiat un Protocol de Colaborare cu Primăria Lipova pentru desfăşurarea Proiectului Social „Porţi deschise” pentru copiii oraşului Lipova, in anul şcolar 2009 – 2010. Aceasta colaborare a fost încheiata in conformitate cu Legea Cultelor articolul 9, alineatul 3, 5 si articolul 10, alineatul 6.

Proiectul mai sus amintit s-a desfăşurat in locaţiile: Sala de Sport si Casa Elevului din oraşul Lipova, locaţii oferite gratuit de către Primăria Lipova. S-a urmărit integrarea sociala a copilului intr-un mod holistic, conform cu Morala Creştina. Alături de activităţile si jocurile sportive au fost susţinute lecţii care au urmărit temele:  Creaţia, Influenta omului asupra creaţiei: poluarea solului, a apei si a aerului, Ce fel de carte eşti tu? Cum sa te păstrezi curat intr-o lume murdara? Exemplu de iertare, Ce faci când ceilalţi te considera “diferit”? Domnul este Pastorul meu – Psalmul 23.

Din partea bisericii, coordonatorul proiectului a fost sora Carmen Guraliuc, care împreuna cu echipa de tineri a sădit in inima copiilor Cuvântul lui Dumnezeu. La încheierea proiectului, copii si-au manifestat dorinţa de a reveni la Clubul Creştin odată cu începerea noului an şcolar din toamna.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa binecuvânteze copiii si familiile lor, in inima cărora a fost sădita samanta Evangheliei cu ocazia acestei lucrări.

Pastor Ion Damian

 

 

 

 

 

Slujire Misionara la Cernăuţi, in Ucraina

2010

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Comunitatea Creştina Baptista Arad, prin fraţii pastori Buşan Ioan (Biserica Creştina Baptista „Golgota” Arad), Balaceanu Florin (Biserica Creştina Baptista din Hunedoara Timişeana si Biserica din Agrişu Mare), Velcota Daniel (Biserica Creştina Baptista din Chişinău Criş) si Damian Ion (Biserica Creştina Baptista „Betania” Radna), a fost implicata in slujirea misionara organizata de către pastorii romani de la Cernăuţi, in luna mai 2010.

Prin harul lui Dumnezeu, Evanghelia a fost propovăduita la Serviciile de Evanghelizare organizate in Bisericile din localităţile: Cernăuţi, Bucovca, Pasat, Bahrinesti, Stanesti, Tereblecea, Grusevca, Molnita, Nisvoia, Rachitna, Stalinesti, Balcauti, Mămăliga, Cosuleni si Costiceni. De asemenea, fratele pastor Buşan Ioan a condus Conferinţa Pastorala organizata la Centrul Biblic din Cernăuţi, iar fraţii pastori Damian Ion, Velcota Daniel si Balaceanu Florin au condus întâlnirile de tineret organizate la Cernăuţi, Nisvoia si Tereblecea.

Aceasta slujire misionara a fost organizata in urma vizitei la Arad a fratelui pastor Partica Vasile, responsabil pentru Bisericile Creştine Baptiste Romane din Ucraina si a fratelui pastor Grisca Pavel. Cu ajutorul Domnului, următoarea misiune de predicare a Evangheliei este planificata la începutul anului 2011.

Menţionam din nou, atât nevoia mare de implicare a Bisericilor din România in lucrarea misionara printre romanii din Ucraina, cat si invitaţia la colaborare pe care Bisericile Creştine Baptiste Romane din Ucraina o fac Bisericilor din România (pentru detalii puteţi contacta pe fratele pastor Partica Vasile la adresa de e-mail: veedpartika@gmail.com).

Sa ne rugam împreuna pentru creşterea spirituala a sufletelor care au ascultat Evanghelia cu prilejul acestei slujiri misionare si pentru dezvoltarea lucrării lui Dumnezeu, prin bisericile romane din Ucraina.

Pastor Ion Damian

 

Evanghelizare in localitatea Corbu cu Ovidiu Liteanu

Articol publicat in 2010

reportaj realizat de Pastor Nelu Rosu, comuna Corbu, Jud. Constanta

Prin harul lui Dumnezeu l-am cunoscut pe fratele Ovidiu Liteanu acum 3 ani, deci in 2006.

In anul acesta am putut organiza o saptamana de evanghelizari in 10 biserici sau misiuni din Comunitatea de Constanta. Despre aceste seri de evanghelizare am discutat inca de anul trecut, cand fratele Ovidiu a fost la Corbu si imprejurimi. Am anuntat pastorii colegi cu privire la aceasta saptamana, iar cu cei care au dorit am avut discutii in privita conditiilor si a serii in care poate fi tinut un program de evanghelizarea. Cu exceptia misiunii Orasul Nou, ce apartine Bisericii Crestine Baptiste “Sfanta Treime“ din Constanta, conducerea bisericii a anulat concertul, toate celelalte biserici si misiuni, inclusiv Lumina, care a inlocuit Orasul Nou, au beneficiat de un program de evanghelizare de aproximativ 2 ore. La sfarsitul fiecarei evanghelizari s-au predat intre 4 si 21 de persoane.

Fratele Ovidiu ne-a surprins cu cantari frumoase si duhovnicesti, legate intre ele de indemnuri deosebite de pocainta si incurajare, dar mai ales de marturia vietii personale. Fost cantaret de muzica populara, apreciat in tara si peste hotare,in urma cu 20 a primit pe Domnul in viata sa,si de atunci numai Lui ii da slava si cheama oamenii la pocainta!

In cadrul fiecarei seri de evanghelizare a fost pregatit cate un mesaj evanghelistic, tinut de mine sau de un alt invitat al bisericii din loc.

Timp de o saptamana, cat am relationat cu fratele Ovidiu, am apreciat la dumnealui crediciosia, smerenia, dedicarea si profesionalismul, dovedindu-se un colaborator de incredere.

Ne bucuram ca in finalul campaniei sa constatam ca peste 100 de persoane au ridicat mana ca semn al predarii, iar peste 80 si-au pecetluit aceasta hotarare venind in fata celor prezenti, pentru rugaciune. Suntem constienti de faptul ca acesta este doar un prim pas pe calea mantuirii lor, dar mentionez cu fermitate ca fiecare biserica in parte este responsabila de incurajarea si cresterea acestor suflete pe calea credintei si integrarea lor in biserica.

Ne bucuram totodata ca toti cei implicati in aceasta campanie, inclusiv fratele Ovidiu, sa fie multumiti peste asteptari.

Ovidiu Liteanu promite, daca Domnul ingaduie, ca va reveni in Comunitatea Baptista de Constanta si la anul viitor (intre 20 si 27 iunie), iar daca va mai gasi o saptamana o va aloca bisericii din Fetesti pentru misiunile din Ialomita.

Pentru toate aceste, asa cum spunea si fratele: …”Nu noua Doamne, ci numelui Tau dam slava…” (Ps 115 :1)

PREŢUL EVANGHELIEI
(Marcu.4:1-20)

Să spui şi altora de mântuire
Înseamnă să începi ne-ntârziat,
Iar de nu ştii prea multe din Scriptură,
Spune exact cum tu ai fost salvat.

Fii gata de Cuvânt să faci risipă
Să poţi rămâne în evanghelizare,
Căci până la o inimă deschisă
Multe seminţe pier în pământ tare.

Îmbracă-te cu mai multă răbdare,
Creştinul este un semănător;
Ce lucrează acum cu sârguinţă
Rodeşte în sezonul următor

Compusa de pastor, Nelu Rosu
26 06 2009 Corbu-Constanta

 

  

 

Intalnirea Misioanara

a Bisericilor din Valea Muresului

Lipova, 30 ianuarie 2010

                    Cu ajutorul Domnului, Comunitatea Crestina Baptista Arad a organizat o Conferinta de Misiune pentru Cercul Misionar al Vaii Muresului in data de 30 ianuarie. Biserica Crestina Baptista Lipova a fost gazda plina de dragoste a acesti intalniri. Fratele pastor Mladin Onisim, vicepresedinte cu misiunea in Comunitatea Crestina Baptista Arad, a condus intalnirea.

Rugaciune, incurajarea misionara si discutarea practica a misiunii au fost pe agenda acestei intalniri de misiune. Timpul de rugaciune a fost condus de catre fratele pastor Mireute Ioan, pastor al Bisericilor Crestine Baptiste Cuvin si Cladova. Seminariile au fost conduse de catre fratii pastori: Mladin Onisim, pastor al Bisericii Crestine Baptiste „Dragostea” Arad; Busan Ionica, pastor al Bisericii Crestine Baptiste „Golgota” Arad si al Bisericii din Lipova; Damian Ion, pastor al Bisericii Crestine Baptiste Radna si coordonator de misiune in Valea Muresului.

Au participat frati lucratori din 15 biserici locale: Radna, Lipova, Soimos, Neudorf, Milova, Birchis, Barzava, Cladova, Cuvin, Lalasint, Nicolae Balcescu, Horea, Curtici, Parneava Arad, Speranta Arad. Bisericile Creştine Baptiste „Speranţa” Arad, „Dragostea” Arad, Curtici si Horea au participat din dorinţa de a se implica in Valea Mureşului.

Cu ajutorul Domnului, la aceasta întâlnire s-a propus realizarea de Parteneriate intre bisericile de la sate si cele care pot ajuta. Bisericile din Milova, Valea Mare, Barzava, Birchis, Lalasint au cerut sa intre in parteneriat cu biserici care le pot ajuta. De asemenea, s-a propus realizarea unei baze de date cu bisericile de la sate, care isi doresc sa intre in parteneriat si studierea posibilităţii deschiderii la Radna a unei Scoli de Pregătire pentru lucrătorii si misionarii locali.

Sa ne rugam impreuna, atat pentru bisericile din satele Vaii Muresului, cat si pentru fratii si bisericile care doresc sa ajute misiunea de la sate, dar si pentru deschiderea Scolii pentru lucratori la Radna. Domnul sa binecuvanteze Valea Muresului!

Pastor Damian Ion

Misiunea din Ucraina

Interviu cu Pastorii de la Cernauti

Vasile Partica si Pavel Grisca

Articol publicat in 2010

                    Cu ajutorul Domnului, fratii pastori Partica Vasile, presedintele Bisericilor Crestine Baptiste Romane din Uniunea Baptista a Ucrainei si Pavel Grisca, profesor la Colegiul Biblic din Cernauti au vizitat Comunitatea Crestina Baptista Arad. Fratii pastori de la Cernauti au prezentat misiunea romanilor din Ucraina si au predicat Cuvantul Domnului in Bisericile Crestine Baptiste din orasul Arad: „Dragostea”, „Speranta”, „Renasterea”, „Golgota”, „Emanuel” si Gai, iar in judet la: Nadlac, Lipova, Moroda, Radna si Sambateni. De asemenea, fratii au fost la postul de radio crestin ALT FM si la intalnirea pastorilor de la Comunitatea Crestina Baptista Arad unde au prezentat situatia misiunii si nevoile de rugaciune. Cu ajutorul Domnului, in urma acestei vizite se doreste o colaborare pentru doua proiecte: o campanie misionara cu pastorii din Arad la Cernauti in perioada 4 – 10 mai si realizarea unui parteneriat de rugaciune intre bisericile din Ucraina si bisericile din judetul Arad. Ne rugam pentru lucrarea pe care o fac fratii romani in Ucraina si pentru ajutorul pe care pastorii si bisericile din Romania il pot da lucrarii lui Dumnezeu din Ucraina.

Ion Damian – Va rog sa va prezentaţi si sa ne oferiţi câteva detalii despre slujirea in care sunteţi implicaţi.

• Vasile Partica – Sunt casatorit si am doi copii. Am absolvit Universitatea Baptista „Emanuel” din Oradea, am fost misionar in Siberia timp de 5 ani, iar acum predau la Colegiul Biblic din Cernăuţi si fraţii mi-au încredinţat responsabilitatea Bisericilor Creştine Baptiste Romane.
• Pavel Grisca – Sunt casatorit si am doi copii. Am absolvit Institutul Teologic Baptist Bucureşti, am urmat cursurile de Master in Teologie la Biserica Creştina Baptista „Emanuel” din Arad, iar acum slujesc in Biserica Baptista din Tarasauti si predau la Colegiul Biblic „Timotei” din Cernăuţi.

I.D. – Ce aţi impartasit cu Bisericile din Arad in aceasta vizita?

• V.P. – Am prezentat lucrarea si nevoile Bisericilor Romane si ale Colegiului Biblic din Ucraina. Dorinţa noastră este sa-i încurajam pe fraţii din România sa colaboreze si sa se implice cu noi in misiune.

I.D. – Cum aţi găsit Bisericile din Arad?

• V.P. – Bisericile vizitate s-au bucurat sa audă veştile de la romanii din Ucraina si s-au rugat pentru noi. Mulţumim lui Dumnezeu si Bisericilor care au făcut donaţii pentru misiunea din Ucraina. Am observat ca la Arad exista mult potenţial pentru misiune.
• P.G. – Mulţumim, de asemenea, tuturor fraţilor care ne-au ajutat oferindu-ne carti; deoarece, noi nu avem posibilitatea in Ucraina de a tipări carti in limba romana.
• V.P. – Mulţumim Comunitatii Creştine Baptiste Arad pentru implicarea activa in Ucraina prin susţinerea fratelui pastor David Chidesa si prin campaniile misionare in care s-au implicat pastorii si tinerii. Ne bucuram pentru dorinţa de a continua aceste lucrări si nădăjduim, cu ajutorul Domnului, ca slujirea noastră împreuna se va dezvolta si mai mult in viitor.

I.D. – Ce vesti ne aduceţi din Ucraina?

• V.P. – Va pot prezenta pe scurt situaţia cu privire la romanii si bisericile romane din Ucraina:
  • Regiunea CERNAUTI: 350.000 de români, 78 localităţi româneşti, 30 Biserici Baptiste, 1500 membri, 34 pastori dintre care 20 au pregătire teologică.
  • Regiunea ODESA: 50.000 de români, 21 localităţi româneşti, 6 Biserici Baptiste şi 1 punct de misiune, 200 membri, 3 pastori dintre care 2 cu pregătire teologică.
  • Regiunea TRANSCARPATIA: 45.000 de români, 10 localităţi româneşti, 7 coturi, 1 Biserică Baptistă, 2 puncte de misiune, 60 membri, 1 pastor cu pregătire teologică.
  • COLEGIUL BIBLIC “TIMOTEI” CERNAUTI: funcţionează din 2001. Au absolvit 56 de studenţi cursuri de zi şi 16 la fără frecvenţă, iar in prezent avem 28 de studenţi la Cernăuţi şi 22 în regiunea Odesa.
• I.D. – Aţi folosit cuvântul „coturi”, la ce v-aţi referit?
• V.P. – Vorbind despre cele 7 coturi unde au fost descoperiţi romani, numim coturi locurile din sate unde exista populaţie romana, deşi majoritari sunt ucraineni. Aceşti romani sunt numiţi de localnici „volohi”.

I.D. – Ce propuneri aveţi pentru Bisericile din Arad si pentru toţi cititorii revistei „Farul Creştin”?

• V.P. – Ne rugam, cu voia Domnului, sa putem stabili parteneriate intre biserici încurajând dezvoltarea colaborării dintre ele, sa lucram împreuna cu pastorii in misiune, evanghelizare, conferinţe, iar cu tinerii, in organizarea de tabere creştine.

I.D. – Ce motive de rugăciune aveţi pentru credincioşii care doresc sa va susţină in rugăciune?

• V.P. – Sa ne rugam împreuna pentru: unitatea si creşterea spirituala a Bisericilor Romane in vederea formarii Comunitatii Creştine Baptiste Romane in cadrul Uniunii Baptiste Ucrainene, acoperirea nevoilor necesare pentru şcolarizarea studenţilor de la Colegiul Biblic, dezvoltarea misionara in regiunile Transcarpatia si Odesa.

I.D. – Frate pastor Partica, ce viziune misionara aveţi pentru Bisericile Romane?

• V.P. – Fiindcă Dumnezeu ne-a binecuvântat sa vorbim, atât limba romana, cat si limba ucraineana si cea rusa, avem acces la fostele republici ale URSS. In aceste tari se vorbeşte limba rusa, iar noi putem intra fara viza. Ne rugam, cu ajutorul Domnului, sa ducem Evanghelia in Estul Ucrainei, Rusia si pana in tarile musulmane din Asia Centrala.

I.D. – Cum puteţi fi contactaţi de credincioşii care doresc sa ajute misiunea din Ucraina?

• V.P. – Adresele noastre de e-mail sunt: Vasile Partica veedpartika@gmail.com si Pavel Grisca valipac@yahoo.com. In Arad, reprezentantul nostru este fratele pastor Ion Damian.

I.D. – Apropiindu-ne de finalul interviului nostru, va rog sa ne impartasiti un ultim gând pentru cititorii Farului Creştin.

• P.G. – Credem ca toţi credincioşii care se vor implica in misiunea din Ucraina, vor experimenta o bucurie a slujirii.
• V.P. – Sa nu uitam ca scopul pe care Îl are Dumnezeu cu noi pe acest pamant este sa vestim Evanghelia si, lăsând din confortul nostru, sa ne implicam in lucrarea Lui.
• I.D. – Va mulţumim pentru interviul acordat si va aşteptam cu mult drag din nou la Arad!

Interviu realizat de,

Pastor Ion Damian

 

 

 

PARTENERIAT SARBATORIT

Articol publicat in 2010

 

In toamna anului trecut, Biserica Baptista din Corbu (pastorii Nelu Rosu si Daniel Topciu) si cea din Truseni-Chisinau (pastor Vlad Caragea), am avut bucuria sa aniversam 5 ani de parteneriat spre folosul Imparatiei lui Dumnezeu. Au fost 5 ani de deosebite binecuvantari, incercari si sfinte provocari.

Cand am inceput, am fost putin ezitanti, deoarece eram deja implicati impreuna cu o biserica din Anglia, prin fratele Florin Cornea in misiunea din Ucraina. Ne temeam atunci ca va fi o povara prea mare pentru biserica noastra de 100 de membri, acest nou parteneriat. Lucrurile insa s-au clarificat, cand peste un an, fratele Florin a trebuit sa revina in tara datorita sanatatii, iar fratii din Anglia au fost de acord sa ne urmeze in Basarabia. Mai ales din urmatorul an, ne-am concentrat pe noul proiect si asa am inceput sa organizam anual conferinte in Basarabia, cu scopul intaririi si  inmultirii parteneriatelor Constanta-Chisinau. Dupa cei patru ani de conferinte, Dumnezeu a mai adugat 5 parteneriate, iar alte 3 sunt in discutie, aceasta cred si datorita strategiei de a lua in fiecare an, 2-3 pastori noi, inclusiv din alte Comunitati. Din cele 9 parteneriate amintite, unul este cu Biserica Harul din Bucuresti si un altul este in proiectul fratelui pastor Cocos din Buzau.

In mod neasteptat, Dumnezeu a onorat  Conferinta amintita, cu participarea fratilor presedinti: a Comunitatii de Constanta-Daniel Fodorean si a Uniunii Baptiste din Moldova-Ion Miron.  Ne-am bucurat totodata, ca intalnirea a avut loc la Biserica cea mai mare din Chisinau -“Isus Salvatorul”, iar agapa la sediul Uniunii Baptiste.

Experienta noastra dovedeste inca o data ca Dumnezeu binecuvinteaza inceputurile slabe si ca El mai mult decat orice, onoreaza credinciosia.

Toata Gloria fie adusa Tatalui Ceresc, care ne-a infratit prin Fiul Sau, Isus Hristos si ne face cinstea sa fim lucratori impreuna cu Duhul Sfant.

VENIŢI CREŞTINI !

Veniţi creştini, să cucerim noi orizonturi,

Sub încleştarea surdă din văzduh,

Restaurând domnia Celui Tare

Prin îndrumarea Sfântului Său Duh !

Veniţi, voi rod al jertfei de pe Cruce,

Sub norii grei de duhuri şi domnii,

Să întregim recolta Celui Veşnic

Salvând din foc ai Domnului copii !

Veniţi, moştenitori în ceasul serii,

Sub urlete şi ploaie de săgeţi,

Împărtăşind cina Celui Slavit

Martori să fim eternei dimineţi !

Pastor Nelu Rosu

 

 

 

Festival de Craciun la Lipova

19 decembrie 2009

Articol publicat in 2010

                    Cu ajutorul Domnului, alaturi de Bisericile Crestine Baptiste Radna, Lipova, Soimos, Milova s-au implicat si Bisericile Crestine Penticostale din zona pentru organizarea unui Festival de Craciun la Lipova, in 19 decembrie 2009. De asemenea, Primaria orasului Lipova a sprijinit acest Eveniment Evanghelic.

Pentru prima data in Lipova a fost organizata o astfel de lucrare. Festivalul de Craciun a inclus un Mars pe strazile Lipovei si un Concert de Craciun la Casa de Cultura Lipova. Slava lui Dumnezeu pentru implicarea tuturor credinciosilor din zona Lipovei si pentru deschiderea Primariei orasului Lipova pentru acest proiect. Astfel, domnul primar a dispus inchiderea circulatiei din centrul Lipovei pe timpul marsului si a oferit Casa de Cultura pentru Concertul de colinde. Prin harul lui Dumnezeu, populatia Lipovei a avut parte de o marturie cu impact a Evangheliei in strada si in spatiul public, pentru toti cei interesati.

Marsul a pornit din fata Primariei. O multime mare de oameni, condusi de o fanfara si de tineri care purtau steaguri cu numele Domnului Isus, au mers prin centrul Lipovei de la Primarie la Casa de Cultura. Pe strazi, oamenii s-au oprit sa asculte fanfara, sa-i vada pe participanti si multi    ne-au urmat la Casa de Cultura.

Prin harul lui Dumnezeu, la Casa de Cultura am avut parte de un Concert de colinde binecuvantat. Toate bisericile s-au implicat in vestirea Nasterii Domnului Isus, iar fratele pastor Damian Ion a propovaduit Cuvantul lui Dumnezeu. Aproximativ 1.000 de persoane au ascultat Evanghelia in aceasta zi care va ramane o zi binecuvantata in istoria Bisericii din orasul Lipova. Aceasta lucrare a intarit, atat marturia credinciosilor in comunitatea locala, cat si legatura bisericilor cu autoritatile locale.

Ne rugam ca Dumnezeu sa-i cerceteze pe toti oamenii care au fost binecuvantati prin auzirea mesajului Evangheliei vestit la Lipova in 19 decembrie 2009. Slava lui Dumnezeu pentru aceasta marturie publica a Evangheliei!

Pastor Damian Ion

 

 

 

Un nou început la Soimos

 Articol publicat in 2010

          Cu ajutorul lui Dumnezeu, duminica, 29 noiembrie 2009, Biserica Creştina Baptista Soimos din oraşul Lipova, judeţul Arad a avut parte de o Sărbătoare care va ramane înscrisa pe paginile istoriei bisericii locale.

Datorita chemării Domului, la aceasta data, familia fratelui pastor Tulcan Daniel Leontin si-a început slujirea in Biserica din Soimos. Fratele pastor Tulcan Daniel Leontin a absolvit Universitatea Baptista „Emanuel” din Oradea in anul 2005. A slujit din 2004 in 2008 in oraşul Corabia din judeţul Olt si ulterior la Biserica Creştina Baptista Bata. Este casatorit cu sora Anisia si au 3 copii: Emanuel, Filip si Lukas.

Fratele pastor Mireuta Ioan a condus închinarea bisericii din aceasta zi si a transmis responsabilitatea slujirii mai departe fratelui Tulcan, după 7 ani de slujire la Soimos. Fratele pastor Tulcan Daniel a impartasit Bisericii viziunea de la Domnul pentru Soimos.

La aceasta Sărbătoare binecuvântata, alături de Biserica din Soimos, a participat frăţietatea din împrejurimi: Lipova, Radna, Milova, Baratca. Cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit de către fraţii pastori Mireuta Ioan, Iacob Iosif, Damian Ion si fratele prezbiter Ianculescu Mircea, iar Corul Bisericii Baptiste Radna a slujit prin cantare.

Ne rugam, atât ca Dumnezeu sa binecuvânteze slujirea familiei fratelui pastor Tulcan Daniel la Soimos si prin harul Domnului lucrarea Lui din acest loc sa propaseasca tot mai mult, cat si sa rasplateasca munca depusa de către fratelui pastor Mireuta Ioan in cei 7 ani de slujire la Soimos.

A consemnat, Pastor Damian Ion

 

 

 

Turneul Vox Dei

Romania 23 iunie – 16 iulie2009

articol publicat in 2010

 

            In randurile urmatoare va impartasim un rezumat, facut de catre fratele pastor Damian Ion, despre Turneul misionar Vox Dei 2009 in Romania. Mesajul intreg poate fi citit pe internet la adresa  http://www.voxdeibaptist.com/editorial_aug09.htm. De asemenea, puteti citi lucrarea publicistica a misiunii Vox Dei pe adresa http://www.voxdeibaptist.com/.

Caius Obeada impreuna cu Marcus Obeada au facut o calatorie misionara apologetica traversand Romania de la Constanta la Timisoara, incluzand urmatoarele localitati: Timisoara, Radna/Arad, Zolt, Lugoj, Aradul Nou, Oradea, Alesd, Brasov, Ploiesti, Basarabi/Constanta, Bucuresti. Domnul a dat multa binecuvantare si va mai da copiilor Sai, robi a lui Cristos.

Fratele Caius ben-Obeada este fondatorul Misiunii Vox Dei din Statele Unite ale Americii. In 2009 misiunea marcheaza 7 ani de lucru.  Cu ajutorul lui Dumnezeu, in vara anului 2009 a fost posibil un turneu apologetic pe temele: „Cunoscandu-L pe Mesiah” si „Un Domn – o identitate Cristica, O Credinta – o identitate doctrinara, Un Botez – o identitate confesionala”, sustinute de catre fratele Caius ben-Obeada.

25 iunie la Timisoara – Biserica Baptista Nr. 1, Betel, unde slujesc fraţii păstori Petru Bulica, Alex Neagoe si fratele Samuel Tutac. Tema prezentării a fost „Cunoscându-l pe Mesia”, fratele Caius a prezentat aşteptarea unui Mesia de către marile religii ale lumii, în care sunt cuprinse Budismul, Hinduismul, Islamul, Iudaismul şi Creştinismul. La Timişoara a fost prima seara apologetică care a deschis uşa unei călătorii misionare. De asemenea, fratele Caius a dat un interviu la RVE-Timişoara pentru emisiunea „Vieţi Transformate”.

26 iunie la Radna, Arad – Biserica Baptista “Betania”, Lipova.  După prezentarea temei „Cunoscându-l pe Mesia” a fost un timp de întrebări şi răspunsuri. Prin insistenţa şi bunăvoinţa adunării intalnirea s-a prelungit cu inca o oră si jumate. De asemenea, au mai participat 3 păstori şi un presbiter din zona Aradului.

28 iunie la Zolt – Biserica Baptista.A avut loc un serviciu de evanghelizare impreuna cu pastorul Doru Hnatiuc si alti slujitori din zona banateana a Zoltului. Biserica Baptistă din satul Zolt s-a folosit de ocazia sarbatorii Rugii satului pentru a invita frățietatea bisericilor vecine sa sărbătoreasca împreună o celebrare în cinstea Domnului şi Mântuitorului vieţilor noastre. Prin harul Domnului, fratele păstor gazdă Ştefan Lăpugeanu, fratele păstor Doru Hnatiuc şi fratele Caius Obeada au împărtăşit din Cuvântul Domnului. Corul bărbătesc de la Lugoj a dat cinste Domnului prin cantare, Sorin Streianu din Timişoara, Emanuel Streianu din Făget, Nelu Crăciun din Lugoj au adus saluturi.

2 iulie – Timişoara – Biserica Baptista “Emanuel”, biserica pastorita de fratele Marius Birgeanu. Tema serii a fost „Necesitatea păstrării identităţii baptiste”, coincizând cu celebrarea a 400 de ani de istorie Baptista. Această seară devine binecuvântată aducând aminte frăţietăţii de jertfele înaintaşilor noştri, despre cea ce ne uneşte sub numele de baptişti.

5 iulie la Oradea – dimineata Biserica Baptista “Emanuel” din Oradea, iar dupa-masa Biserica Baptista din Alesd. Duminică dimineaţa fratele Caius a a fost la adunarea “Emanuel” din Oradea, unde a participat la Cina Domnului, fiind pentru prima dată în Oradea. După-amiază fratele Caius a fost impreuna cu Biserica Baptistă din Aleșd unde pastoreste fratele Marius Cruceru. Aici, a împărtăşit din Cuvântul Domnului prezentand adunării sofarul şi sacul de rugăciune evreiesc. Adunarea a sărbătorit 4 ani de la înfiinţarea orchestrei, o bucurie extrem de mare.

7 iulie la Brasov – Biserica Penticostala Nr. 1, Brasov, biserica in care pastoresc Mihai Ilas si Pop Aurel. Tematica intalnirii a fost „Cunoscându-L pe Mesia”. Seara de apologetică din Braşov a fost o seară deosebită, Duhul Domnului cercetand inima unui tânăr de 14 ani, care L-a primit pe Cristos ca Domn şi Mântuitor. Aceasta experienta binecuvanta a trezit adunarea Domnului din loc la o râvnă a predicării şi a unei celebrări a câştigării unui suflet la Cristos. A doua zi, fratele Caius a fost invitat la postul de radio RVE-Brasov unde a dat un interviu pe tema „De ce apologetică?”.

9 iulie Ploieşti – Biserica Crestina dupa Evanghelia, unde slujeste fratele prezbiter Marian Miron. Fratele Caius Obeada a sustinut tema „Cunoscându-l pe Mesia” si a dat un interviu la postul de radio creştin din Ploieşti SOS.

10-12 iulie la Constanta – Biserica Baptistă nr. 1, biserica in care pastoreste fratele pastor Marian Ghiţă. A fost dezbatuta tema „Un Domn – o identitate Cristica, O Credinta – o identitate doctrinara, Un Botez – o identitate confesionala”. In 11 iulie, la Biserica Baptistă nr. 3, unde slujeste fratele pastor Cristian Samuel, de dimineata a avut loc întâlnirea misiunii “Betania” la care au participat peste 80 de bătrâni. A fost o dimineaţă memorabilă cu „vitejii genunchilor”, a celor care nu se obosesc să ajute lucrarea Domnului pe genunchi in rugăciune. După-amiază a fost organizata o intalnire a tinerilor de la Biserica Baptistă nr. 2, iar seara a urmat o alta intalnire la Biserica Baptista nr.1. In 12 iulie, după amiază, fratele Caius a vorbit despre „Necesitatea păstrării identităţii creştine” la Biserica Baptistă din Basarabi, o adunare mică dar cu o istorie deosebita. Gazda intalnirii de seara a fost Biserica Baptistă nr. 2 unde slujeste fratele pastor Daniel Fodorean. Aici mesajul din Cuvântul Domnului a adus aminte frățietății de necesitatea trăirii în unitate, o temă destul de clară a acestei călătorii misionare.

15 iulie Bucureşti – Biserica Harul, unde pastoreste fratele Ioan Ceuta. Cu ajutorul Domnului a fost ţinuta ultima intalnire apologetica pe tema „Cunoscându-l pe Mesia”.

Mai jos redam concluziile enuntate de catre fratele Caius Obeada, in urma turneului misioar.

Concluzii 

            “Anul 2009 nu s-a terminat, totuşi ajunge să fie un an special nu numai datorită celebrărilor anilor de slujire, ci şi datorită posibilităţii de a cunoaşte şi de a asculta mărturiile celor care citesc şi se folosesc de paginile publicaţiilor. Prin călătoria făcută în România am ajuns să întâlnesc fraţi şi surori care citesc frecvent articolele şi publicaţiile lansate săptămânal şi lunar. Am ajuns să fiu invitat de fraţi care nu m-au cunoscut personal, dar au cunoscut scrierile şi mărturiile personale. Am întâlnit mai mulţi presbiteri care lunar fac copii xerox la articolele publicaţiilor pentru a le distribui la adunările unde slujesc sau în cursul vizetelor pe care le fac celor nevoiaşi.

            Turneul apologetic mi-a dat posibilitatea de a vedea şi de a auzi mărturia celor care au ajuns să fie întăriţi, a celor care au ajuns în contact cu lucrările misiunii Vox Dei, fără să fi ştiut de existenţa sau de lucrarea acestor robi a lui Cristos care în tăcere ajung să folosească această unealtă. Vox Dei nu a apărut datorită unei dorinţe, ci datorită unei necesităţi pe care Dumnezeu a găsit cu cale să o satisfacă adunării sfinţilor. Vox Dei este o unealtă de care Domnul se foloseşte şi se va folosi atâta timp cât El va găsi cu cale să o folosească.

            Am aniversat sapte ani de la învrednicirea începerii unei astfel de lucrări în ciuda respingerii de a mă implica în orice lucrare care avea să fie cu frăţietatea română. Ca un Iona, am fugit de orice legătura sau lucrare în mijlocul poporului în care m-am născut. Totuşi, Domnul în îndurarea Sa, a avut milă de mine să mă învrednicească la o lucrare începută pe zeciuiala copiilor mei, continuând şi în zilele acestea fără sponsorizări bisericeşti, fără ajutorul financiar din partea altora, ci numai din îndurarea Domnului şi zeciuiala şi jertfa unei familii sărace, pe nume Obeada.

            Domnul, din totdeauna, a reuşit să facă minuni şi să-şi facă planurile din sărăcia altora şi binecuvântarea Sa. Paşii mici a credinţei au ajuns în timp să fie acei mari paşi pe care am ajuns să-i citim cu plăcere în istoria mărturiei copiilor lui Dumnezeu. Domnul a dat şi va continua să dea binecuvântare lucrărilor Sale!”

Coram Deo!

Caius ben-Obeada

Fondatorul Misiunii Vox Dei

caius@voxdeibaptist.org 

http://www.voxdeibaptist.com/

 

 

“Maini care ajuta”

Misiunea tinerilor din Radna

CAMPANIE MISIONARA LA RADNA, 12 – 21 Iunie 2009

                          Cu ajutorul Domnului, tinerii Bisericii Crestine Baptiste “Betania” Radna au lucrat impreuna in campania misionara organizata in Lipova – Radna – Soimos. Dupa experienta misiunii sociale din vara anului 2008, tinerii au desfasurat un proiect si in acest an. Agenda lucrarii sociale am stabilit-o impreuna cu Primaria Orasului Lipova. De asemenea, am avut o colaborare binecuvantata impreuna cu fratele Dupu Catalin. Implicarea fratelui a fost de mare folos lucrarii misionare.

12 Iunie – Masa rotunda organizata la Primărie s-a desfasurat sub tema “Rolul liderului in societate”. Astfel, s-a discutat despreprevenirea dependentei de: alcool, tutun, droguri, violenta domestica – probleme si soluţii.Au participat peste 25 de lideri locali din partea: Bisericilor (Baptista, Penticostala, Catolica), Primariei (departamentul social), Serviciului de Protectie al Copilului, Serviciului de recalificare.In urma acestei intalniri, Biserica Baptista Radna a primit invitatia referentului social, al Primariei, de a ajuta in consilierea familiilor cu probleme.

13 Iunie – Concertul de Evanghelizare in aer liber, a avut loc pe stadion. Cu ajutorul Domnului, au participat peste 150 de persoane. Muzica crestina si mesajul Evangheliei au cercetat pe cei prezenti. Multi din cei prezenti au venit apoi la intalnirea de tineret pe care am avut-o la biserica. La seara de tineret, de la Radna, au participat peste 100 de tineri. Ne-am bucurat mult de atmosfera inaltatoare de care ne-a facut parte Domnul in inchinare. Alaturi de tinerii din Radna, Lipova, Soimos au participat tineri din Arad (Biserica Baptista „Golgota” – Bujac), Chisinau Cris (Biserica Baptista), Sambateni (Biserica Baptista), Cladova (Biserica Baptista) si fratii pastori Damian Ion, Hanc Ovidiu, Gag Pavel, Miraute Ioan.

14 Iunie – Au avur loc doua servicii de Evanghelizare, iar Evanghelia a fost propovaduita de fratele Dupu Catalin.

15-19 Iunie – In aceasta perioada implicarea a fost una misionara – sociala: luni in Baile Lipova, marti la Cetatea Soimos, miercuri pe Faleza Mures, joi pe terenul de sport, vineri la periferia orasului. In ziua de luni ni s-a alaturat un grup de tineri din Biserica Catolica. Cu ajutorul Domnului, am facut curatenie si am vorbit cu oamenii. Multi oameni, curosi fiind, s-au apropiat de noi si ne-au intrebat ce facem si de ce. Au fost uimiti cand le-am spus ca nimeni nu ne-a cerut sa facem ceea ce faceam, ci munca noastra era din dorinta de a transmite Cuvantul Evangheliei printr-o marturie practica. In urma acestei lucrari, am vorbit cu foarte multi oameni, Domnul a intarit marturia Bisericii in localitate si am dezvoltat relatia cu Primaria.

19 Iunie – Vizionarea filmului crestin „Convertirea Magdalenei” a fost o buna ocazie de evanghelizare.

21 Iunie – Serviciu Divin de la biserica amarcat încheierea proiectului misionar. Cu aceasta ocazie am multumit Domnului si ne-am bucurat de lucrarea facuta prin harul Sau.

Sa ne rugam impreuna pentru toti cei in inima carora s-a semanat Cuvantul lui Dumnezeu in aceste zile de misiune. Lauda Domnului pentru binecuvantarile primite: multe suflete au auzit Evanghelia, biserica s-a mobilizat la lucru, tinerii au crescut spiritual in slujire, au fost suflete care au venit la biserica, au fost suflete care s-au decis pentru Domnul, marturia Bisericii a fost intarita, Primaria si-a exprimat dorinta de colaborare si in alte proiecte.

1 Timotei 4:12 „Nimeni sã nu-ti dispretuiascã tineretea; ci fii o pildã pentru credinciosi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credintã, în curãtie.”

Pastor Damian Ion

 

 

 

Sarbatoare la Fetesti, 2 august 2009

 

publicat in Farul Crestin – 2009

Prin harul lui Dumnezeu, credinciosii baptisti din orasul Fetesti, judetul Ialomita  au avut parte de numeroase binecuvantari in ultimele luni.

Dupa ani de munca, in luna decembrie a anului 2008, Dumnezeu a facut posibila inaugurarea cladirii noi a Bisericii Crestine Baptiste Numarul 2  “Sfanta Treime” – Fetesti.

Domnul nu a dat doar propasire materiala bisericii, ci si spirituala. Astfel, in 2 august 2009, 17 persoane au marturisit credinta lor in Domnul Isus, in apa botezului. Cu aceasta ocazie biserica a fost vizitata de numerosi musafiri, atat din localitate, cat si din alte imprejurimi. Au slujit alaturi de fratele pastor Iosif Pop, pastorul bisericii locale, fratele pastor dr. Daniel Fodorean, presedintele Comunitatii Baptiste Constanta si fratii pastori misionari ai Cercului Misionar Fetesti: Adrian Neagu (Biserica Baptista “Speranta” -Burdusani), Iuliu Stoian (Biserica Baptista “Harul”-Tandarei). La Serviciul de Botez, fratele pastor Daniel Fodorean a predicat despre “Nasterea din nou” si fratele pastor Iosif Pop a oficiat actul botezului.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa creasca in credinta pe fratii si surorile care au fost botezati, dar si pentru largirea Imparatiei lui Dumnzeu prin lucrarea de misiune si evanghelizare a Cercului Misionar din Fetesti.

A consemnat, pastor Damian Ion

Sarbatoare la Radna

 publicat in Farul Crestin – 2009

          Prin harul  lui Dumnezeu, Biserica Crestina Baptista “Betania” Radna, din orasul Lipova, s-a bucurat la oficierea Serviciului de Botez a celor 2 suflete in ziua de duminica, 16 august 2009.

Cu aceasta ocazie biserica a fost vizitata de numerosi musafiri. Au slujit prin cantare grupul CriSem din Sebis si corul bisercii locale. Evanghelia a fost predicata de fratele pastor Costea Beniamin, iar botezul a fost oficiat de fratele pastor Damian Ion.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa creasca in credinta pe cei botezati: sora Cosma Florica si fratele Ignuta Denis. Slava lui Dumnezeu pentru mantuirea pe care o avem in Jertfa Domnului Isus Christos !

Pastor Damian Ion

 

 

 

Misiunea pe umerii generatiei de astazi

Valea Muresului

publicat in        Farul Crestin 2009

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Comunitatea Crestina Baptista Arad a avut o intalnire de misiune, pentru bisericile din Valea Muresului, la Biserica Crestina Baptista “Speranta” – Arad. Ziua de 27 iunie a insemnat un pas inainte pentru lucrarea misionara din aceasta zona. Fratele presedinte, pastor dr. Iuga Romica, a condus intalnirea de lucru, iar fratele pastor Damian Ion impreuna cu pastorii si lucratorii prezenti au facut o prezentare a situatiei din misiune. Alaturi de fratii pastori Iuga Romica, Magu Lazar, Aioanei Sorin, Gag Pavel, Miraute Ioan, Damian Ion, Tulcan Daniel au participat lucratori din intreaga Valea a Muresului, peste 25 de frati.

Pe agenda intalnirii au fost: rugaciunea, incurajarea misionara, prezentarea situatiei din misiune si identificarea nevoilor, cat si stabilirea unei strategii misionare pe termen scurt si lung. Astfel, fratii prezenti au hotarat impreuna: prima vinere din luna sa fie zi de post si rugaciune cu toate bisericile, sa intocmeasca unui buletin de rugaciune comun pentru toate bisericile, sa realizeze o lista cu fratii lucratori voluntari care sa poata ajuta misiunea de la sate, sa se intalneasca regulat pentru studiu Biblic cu lucratorii.

Din dorinta ca fratietatea sa sustina in rugaciune si sa cunoasca misiunea din Valea Muresului, mentionam cateva din nevoile prezentate: fratele Cioara Aurel (Barzava) “vizite duminicale si lucrarea de constructie”, fratele pastor Tulcan Daniel (Bata) “parteneriat cu o biserica pentru dezvoltarea lucrarii”, fratele prezbiter Albert Ioan, fratele prezbiter Ignuta Adrian, fratele Suba M (Birchis) “sustinerea lucrarii locale”, fratele prezbiter Aioanei Costica (Capruta) “vizite duminicale”, fratele pastor Mirauta Ioan (Cladova) “sustinerea lucrarii in a doua duminica a lunii si renovarea cladirii bisericii”, fratele prezbiter Aioanei Costica (Dumbravita) “rugaciune pentru lucrarea bisericii din localitate”, fratele Furtun Pavel (Lalasint) “lucrarea bisericii din localitate, inceperea unei lucrari pentru copiii”, fratele prezbiter Munteanu Adrian (Lipova) “intalniri de rugaciune, dezvoltarea misiunii de la Neudorf”, fratele Mostior Emil (Lipova) “organizarea de evanghelizari in bisericile locale”, fratele Ianculescu Marius (Milova) “construirea unei noi cladiri a bisericii locale”, fratele pastor Aioanei Sorin (N. Balcescu) “implicarea lucratorilor din bisericile mari in cele mici de la sate”, fratele pastor Magu Lazar (Paulis) “implicare misionara”, fratele pastor Damian Ion (Radna) “misiunea sociala si lucrarea cu copii”, (Petris) “vizite duminicale”, fratele pastor Gag Pavel (Sambateni) “implicare misionara”, fratele pastor Miraute Ioan (Soimos) “evanghelizare locala”, fratele Han Iosua (Valea Mare) “ajutarea bisericii locale in misiune si evanghelizare”.

Este nevoie sa ne rugam pentru misiunea de la sate si sa ne implicam alaturi de bisericile locale. Ajutorul dat acestor biserici contribuie in mod direct la dezvoltarea spirituala a credinciosilor, cat si la impartasirea Evangheliei cu cei care au nevoie de mantuire. Lipsa implicarii in misunea de la sate poate duce la inchiderea de biserici si la stingerea marturiei crestine in locuri unde pionierii credinciosi baptisti au slujit lui Dumnezeu cu devotament. Insa, timpul acelei generatii a trecut si a venit timpul generatiei noastre.

Dumnezeu a pus in fata noastra marturia inaintasilor nostri, un model de credinta pentru noi. Inaintasii credinciosi si-au facut partea inaintea Domnului si au lasat in urma lor o lucrare bine facuta, iar noi suntem chemati sa o ducem mai departe. Oare ravna, intelepciunea, credinciosia si jertfa care au caracterizat generatiile anterioare ne insotesc si pe noi astazi? Generatia care a lucrat inaintea noastra si-a facut datoria, iar acum se bucura alaturi de Dumnezeul pe care L-a slujit. Acum este randul generatiei noastre! Asa cum noi vorbim astazi despre generatia trecuta, generatia care va veni va privi la istoria pe care o lasa scrisa generatia noastra. Oare ce lasam in  urma demn ca istoria sa consemneze ? Cu ajutorul lui Dumnezeu, dorim din toata inima sa fim crestini autentici si o biserica relevanta societatii fata de care suntem responsabili inaintea lui Dumnezeu.

Pasiunea pentru misiune trebuie sa-l insufleteasca pe fiecare credincios baptist. Faca Bunul Dumnezeu ca tot mai multe inimi sa-si gaseasca bucuria si implinirea slujind in lucrarea Lui prin darurile primite de la Duhul Sfant. Fie, cu ajutorul Domnului, sa valorificam orice oportunitate deschisa de El in vestirea Evangheliei, atat in cadrul bisericii, cat si in orice alt loc din societate, precum satele din Romania.

Pastor Damian Ion

Biserica Crestina Baptista “Betania” Radna

damianion@yahoo.com, 0745-600776

 

 

 

JUBILEU LA RADNA

Biserica Crestina Baptista “Betania” Radna

a implinit 105 ani de existenta

 publicat in Farul Crestin – 2009

 

          Prin mila, harul si indurarea lui Dumnezeu, Biserica Baptista Radna a sarbatorit 105 ani de la infiintare. Cu ajutorul Domnului, Jubileul a fost organizat in data de 9 august 2009.

Prezenta Domnului a binecuvantat biserica locala cu o atmosfera cereasca. Bucuria, recunostinta si dependenta de Dumnezeu au caracterizat inchinarea. Multi musafiri, atat din localitate, cat si din alte localitati, au fost alaturi de credinciosii din Radna. Corul bisericii locale a slujit prin cantare. Cuvantul Domnului a fost propovaduit de catre fratii pastori: Tutac Ionel, secretar general al Uniunii Baptiste din Romania si Iuga Romica, presedintele Comunitatii Baptiste Arad. De asemenea, au adus indemnuri Biblice fratii pastori: Foslea Mircea, Busan Ioan, Chiu Mihai, Iacob Iosif, Miraute Ioan, Lela Cornel, iar Damian Ion, pastorul bisericii locale, a condus serviciul de inchinare. Domnul Viceprimar Suciu Viorel a reprezentat Primaria Orasului Lipova. Prin mesajele lor, fiii bisericii plecati in strainatate, au transmis salutul lor de dragoste pentru biserica.

Cu ajutorul Domnului, a fost scrisa o carte care prezinta “Istoricul Bisericii Baptiste Radna”. Impartasim, pe scurt, din istoria traita de credinciosii din Radna cu Dumnezeu de-a lungul celor 105 ani.

Primii credinciosi baptisti din Radna au auzit cuvantul Lui Dumnezeu de la credinciosii baptisti din Curtici, Pecica, Sambateni, Paulis si au fost botezati  la 25 septembrie 1904 de catre  fratele CORNEA MIHAI in Biserica Baptista din Paulis (botezul a fost oficiat in apele raului Mures). Printre cei botezati atunci ii amintim pe Mili Tanase, Vostinar Nicolae, Darlea Gavril, Riga Elena, Danceu Nicolae, Vostinar Soca, Savu Ioan, Vigi Dumitru. In casa fratelui Savu Ioan (existenta si astazi pe str. Detasament Paulis nr.186) s-a format prima Biserica Baptista din Radna. Dumnezeu a ocrotit si binecuvantat acest inceput, Biserica in scurt timp ajungand la 30 de mebri din 12 familii, fiind recunoscuta in 1906 la infiintarea Comunitatii Crestine Baptiste care a avut loc la Curtici.

Dezvoltarea Bisericii Baptiste din Radna a fost favorizata si de faptul ca in anul 1912, la Radna se stabileste fratele Gheorghe Varsandan fiind numit pastorul Cercului Pastoral din zona. Fratele Berbecar Vasile  a  infiintat serviciul de scoala duminicala, activitate forte importanta in viata bisericii baptiste. In anul 1911 este luata hotararea construirii propriului locas de inchinare. Astfel, in anul 1912, este inaugurata prima Biserica Crestina Baptista de pe Valea Muresului, cladire in care functioneaza de 96 de ani Biserica Crestina Baptista “Betania” din Radna.

In anul 1973 datorita vechimii cladirii precum si a utilizarii ei in perioada antonesciana in alte scopuri (depozit de munitie militara) cei 124 de membri si peste 60 de apartinatori au solicitat autoritatilor aprobarea repararii cladirii. Datorita indraznelii de a extinde locasul cu 3 metri lungime, zidul din spatele bisericii fiind refacut datorita fisurilor existente, toate lucrarile au fost sistate si organele de control au dispus daramarea zidului construit. Dumnezeu a binecuvantat cu multa intelepciune pe frati, care au reusit sa obtina aprobarea continuarii lucrarilor. In anul 2003 Adunarea generala a Bisericii hotaraste reconstruirea anexei bisericii in forma in care se gaseste astazi.

In ceea ce priveste formatiile muzicale ale bisericii, de neuitat pentru biserica este anul 1922 cand se infiinteaza Fanfara bisericii, primul instructor fiind fratele Sarbu Ioan din Maderat. Tot in anul 1922 ia fiinta si corul Bisericii care impreuna cu fanfara au fost o bucurie pentru biserica. In anul 1959 a fost infiintata orcherstra bisericii de catre fratele pastor Botan Avram, iar in 1987 grupul tinerilor de catre Marcel Cosma, formatie muzicala corala.

Pentru a trece prin toate valurile de prigoana care au venit peste biserica intre anii 1915-1944, Dumnezeu a ingaduit ca Biserica Baptista din Radna sa se bucure de slujirea unui pastor pionier, figura ilustra care a trait pe meleagurile aradene: Gheorghe Varsandan. Cel mai dureros lucru pentru credinciosii baptisti in aceasta perioada a fost ca nu-si puteau inmormanta mortii in cadrul bisericii, iar copiii la scoala erau umiliti si persecutati pentru credinta lor si a parintilor lor.

Bisericile baptiste au fost inchise si interzise, fara a avea voie sa savarseasca acte de cult. Acest lucru s-a  produs in decembrie 1942 cand a fost legiferata desfiintarea confesiunii baptiste, unul din principalele motive fiind ca aceasta religie a fost adusa din strainatate si este straina poporului roman. Unii predicatori au fost batuti, deportati, arestati si condamnati la ani grei de temnita prin inscenarea unui proces. Anii 1942-1943, precum si jumatate din anul 1944 sunt anii tributului de lacrimi si sange al baptistilor din Romania.

O alta perioada importanta in istoria bisericii este marcata de slujirea fratilor Ienovan Dumitru, pastor credincios, modest si cu multa rabdare, precum si a mult iubitului frate Jurjeu Gheorghe, pastor  plin de intelepciune si dragoste pentru Dumnezeu. In perioada in care Biserica a fost pastorita de fratele Jurjeu s-a desfasurat o bogata activitate misionara stabilindu-se legaturi spirituale cu alte biserici baptiste din Resita, Hunedoara, Brasov, Timisoara. Tinerii bisericii au fost indrumati intr-un studiu temeinic al Bibliei precum si al muzicii, o parte din acestia, sub conducerea tanarului student Marcel Cosma, ajungand mai tarziu sa formeze prima formatie muzicala pe voci a studentilor baptisti din Timisoara.

Aceasta perioada marcata de sacrificiul personal al fratelui Gheorghe Jurjeu  (a decedat in timpul lucrarilor la santierul constructiei Bisericii Baptiste din Parneava, Arad) este urmata de slujirea  la Radna a fratelui Dragoi Cornel (pastor in prezent in Detroit Statele Unite), iar apoi a fratelui Foslea Mircea. Fratele Dragoi Cornel, bland si profound, a continuat munca de formare a tinerilor si de crestere spirituala a bisericii.

In anii in care cu multa dragoste fratele Mircea Foslea a slujit la Radna, sora Magda Foslea a format si condus  corul Bisericii in formatia in care se afla si astazi. Sarbatorile Craciunului erau prilej de multa munca pentru coristi si de bucurie pentru biserica care avea parte de concerte de colinzi.

Fratele Toma Mircea (pastor in Toronto, Canada) si in prezent fratele  Damian Ion cu energia tineretii au continuant prin daruire si devotament sa imprime Bisericii multa dragoste pentru Dumnezeu si pentru toti oamenii. Pastorii au colaborat de-a lungul timpului cu fratele Uiegar Petru, diaconul bisericii, cel care ne-a invatat si inca ne mai invata ca cel mai important lucru in viata crestinului este rugaciunea, mistuirea in rugaciune pentru biserica, familie si tara.

Incheiem acest scurt istoric al bisericii multumind Lui Dumnezeu pentru credinta si daruirea bunicilor si parintilor, pentru viata lor frumoasa langa El, care este pentru noi un exemplu.

 

 

 

Marturie misionara de la Cernauti, Ucraina 

publicat in Farul Crestin – 2008

Cu ajutorul lui Dumnezeu, in perioada 27 noiembrie – 2 decembrie 2008, Comunitatea Crestina Baptista Arad a fost implicata intr-o slujire misionara la Cernauti prin echipa misionara formata din: pastor Busan Ioan, pastor Damian Ion, pastor Gag Pavel, pastor Medrea Gabriel, pastor Miclea Cornel, misionar Grandstaff Roger si fiul dansului, Iacob. Multumim lui Dumnezeu fiindca a binecuvantat aceasta calatorie misionara, cat si tuturor bisericilor care ne-au sustinut in rugaciune.

Cu ajutorul Domnului, echipa misionara din Arad a slujit in localitatile unde fratii pastori din zona Cernautiului au organizat lucrarea: Cernauti, Igesti, Patrauti de Sus, Ropcea, Budineti, Pasat, Stanesti, Tereblecea, Gruseuti, Molnita, Horbova. Organizarea fratilor a fost deosebita.

La trecerea granitei in Ucraina, vamesii nu ne-au permis sa trecem Literatura Crestina. Asa ca, 4 dintre noi au trecut pe jos granita, iar apoi fratele pastor Vasile Partica, de la Cernauti, i-a luat cu masina. Impreuna cu fratele Roger si Iacob m-am intors la Radauti unde am ramas peste noapte. Am vorbit cu fratele pastor Vasile la telefon si la sugestia dansului, a doua zi de dimineata, am trecut granita, insa literatura am depozitat-o la Biserica Crestina dupa Evanghelie din Siret. Fratele Vasile mi-a spus ca de acolo, dansul o poate lua mai usor. Am scris toate cartile pe o lista de donatie oficiala, asa cum am facut si cu alte ocazii, insa vamesii nu ne-au permis sa trecem literatura. Sa ne rugam impreuna ca literatura sa ajunga cu bine la Cernauti.

Prin harul Domnului, am slujit prin vizite, servicii de evanghelizare, conferinta cu tinerii si pastorii.

La intalnirea cu pastorii de la Cernauti, acestia si-au exprimat dorinta de a continua colaborarea cu bisericile din Arad. Un frate pastor spunea: ,,nimeni nu ne poate intelege asa de bine cum o fac fratii romani.” Acum fratii pastori romani lucreaza la formarea Conventiei Baptiste Romane din cadrul Uniunii Baptiste Ucrainiene. Sa ne rugam pentru organizarea bisericilor romanesti, insa si pentru noi, ca sa intelegem in ce fel putem fi un ajutor pentru romanii din Ucraina.

Nevoile pe care le-am vazut acolo reprezinta motive de rugaciune pentru fiecare din noi: echiparea pastorilor si lucratorilor, lucrarea de misiune impreuna cu bisericile locale, Studiu Biblic cu biserica locala in vederea organizarii si implicarii in slujire.

Pastor Damian Ion

 

 

 

MARTURIE DIN DOBROGEA

ROADELE PERSEVERENTEI IN MISIUNE

publicat in Farul Crestin – 2008

Misiunea este subiectul preferat al lui Dumnezeu, intrucat spunea cineva:”El a avut un singur Fiu si pe Acela l-a facut misionar”(Ioan 3:16)

Misiunea este este „grija”cea mai mare a Domnului, lasata la Inaltare, cu “limba de Inviere”(Mt.28:19,20)

Misiunea este domeniul in care puterea prezentei Duhului Sfant s-a manifestat cel mai pregnant si inconfundabil (Faptele Apostolilor).

Misiunea este porunca de capatai a Bisericii Biruitoare, testul suprem al faptului ca ea este inbatabila pe Pamant (Mt16:18).

Misiunea de a evangheliza lumea este conditie sine-qua-non a revenirii Mantuitorului pe norii cerului, pentru a-si rapi Biserica Sa (Mt.24:14).

Despre misiune se pot afirma deasemenea nenumarate adevaruri, la fel de puternice cu cele deja mentionate, insa ceea ce mi se pare la fel de important, este acela care se refera la pozitia bisericilor noastre si stadiul de implicare in misiune.

Noi recunoastem Biserica Universala, cat si cea Locala, ca uneltele lui Dumnezeu prin care El vrea sa-si desavarseasca planul de salvare al omenirii. Ceea ce ar trebui sa ne puna pe ganduri este discrepanta ce a aparut intre responsabilitatea Bisericii locale si a celei Universale, vis-a-vis de misiune. Tendinta este, din ce in ce mai mare, ca fiecare Biserica locala sa decline uriasa porunca a misiunii pe seama Bisericii Universale, despre care uita ca e suma celorlalte, prinse majoritatea intr-o astfel de mentalitate insalatoare. Porunca misiunii, deci trebuie sa apese in egala masura  toate Bisericile, indiferent de scuzele ce ar putea fi invocate ca: numarul de membri, potentialul financiar, obisnuinta (traditia), notorietatea, etc.

Cu siguranta ca daca ramanem in ascultare de Capul, care este Hristos si sub calauzirea Duhului Sfant, orice tendinta gresita a Bisericilor noastre va fi si corectata.

Mi-aduc aminte cum Biserica de la Corbu, Comunitatea Crestina Baptista de Constanta, in care slujesc de 10 ani, a inceput concret implicarea in misiune. Dupa ce am invatat sa cerem lucruri mari in rugaciune de la Dumnezeu, au inceput sa apara rezultate minunate si inedite cum ar fi: deschiderea de puncte de misiune, doua noi cladiri de Biserica, formarea a trei pastori si poate cel mai spectaculos, trimiterea la Cernauti a unui misionar in persoana lui Florin Cornea, pentru trei ani. La jumatatea perioadei amintite, Dumnezeu stiind ca pe motive de sanatate misionarul din Ucraina se va retrage, ne-a surprins cu cererea pastorului Vlad Caragea din Chisinau. Pentru ca a fost de la Dumnezeu, nu l-am putut amana decat un an, astazi fiind deja in parteneriat cu noi  de 3 ani. Intrucat indrazneala de a cere lucruri mari de la Dumnezeu ne-a fost pe deplin rasplatita, cred ca acum suntem in masura sa vorbim de al doilea secret experimentat pe campul misiunii si anume perseverenta.

La mai bine de 6 ani dupa intregirea responsabilitatii noastre in misiune, cu misiunea externa si la mai bine 3 ani dupa parteneriatul cu Truseni-Chisinau, cu toata recunostinta fata de Dumnezeu, Biserica noastra, cu putin sub o suta de membrii, se poate bucura de roade cu adevarat binecuvantate:

-campanii anuale de evanghelizare si formare a celor din zona Chisinau,

-motivarea altor 4 biserici in parteneriate cu biserici din Basarabia,

-sustinerea bisericii partenere in reorganizarea si deschidrea a doua puncte de misiune in Basarabia,

-sustinerea de tabere de evanghelizare pentru sute de copii si tineri din zonele celor doua biserici, cu ajutorul Societatii „Spirit Euxin”-Corbu si a unui partener englez,

-deschiderea unui campus aproape de Chisinau pentru tabere crestine,

-sustinerea in ucenicizare a trei studenti din tari musulmane pentru lucrare la intoarcerea acasa,

-pregatirea si gasirea suportului pentru o calatorie misionara intr-o tara musulmana in toamna aceasta,

-facilitarea aparitiei primului meu volum de poezii ”Crampeie de Har”,

-etc.

Toata gloria sa fie adusa lui Dumnezeu pentru modul minunat in care a lucrat prin bisericile noastre si pentru privilegiul ce ni-l face ingaduindu-ne sa punem umarul nostru fragil la inaintarea  Carului triumfal al Evangheliei.

In incheiere doresc sa las poezia „Evanghelisti”, aparuta in volumul meu de debut deja amintit, sa incurajeze Biserica Domnului Isus sa adune rod bogat perseverand si sporind in Msiune.

EVANGHELIŞTI

Evanghelişti, sporiţi în predicare,

E timpul potrivit de semănat,

Cu Dumnezeu să ne-avântăm mai tare

Sperând un nou sezon de recoltat.

Evanghelişti, nu-ncetiniţi lucrarea,

Nu-i timpul potrivit de relaxat,

Prin Duhul să ne-nsufleţim chemarea,

Trudind din greu, cu suflet dedicat.

Evanghelişti, vizaţi recolta mare,

E timpul să lucraţi ce s-a arat,

Oriunde şi oricând, în orice stare;

Aşa Stăpânul fi-va înălţat !

Pastor Nelu Rosu, Comunitatea Crestina Baptisa Constanta

 

 

 

 

BOTEZ LA RADNA

publicat in Farul Crestin – 2008

Cu ajutorul Domnului, in 29 septembrie 2008, Biserica Baptista Radna s-a bucurat la al II-lea serviciu de botez din acest an. Prin harul Domnului, au fost botezati: Maria Bold, Gavriliuc Romulus, Marius (din Milova). La aceasta sarbatoare au participat multe persoane si din alte localitati, Evanghelia a fost proclamata de fratii pastori Dragan Ovidiu si Ianculescu Mircea, grupul Impact a slujit prin cantare, iar fratele pastor Damian Ion a oficiat actul botezului. Sa ne rugam impreuna pentru cresterea spirituala  a sufletelor botezate si pentru mantuirea celor necredinciosi din familiile lor.

pastor Damian Ion

 

 

 

 

Tinerii in misiune

O marturie misionara de la Radna

Marea trimitere in lucrarea lui Dumnezeu (Mt.28:19-20) ii vizeaza si pe tinerii credinciosi. Este o bucurie sa vezi cum in mileniul III tinerii iubesc lucrarea lui Dumnezeu si se implica in mod activ.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, grupul de tineri din Biserica Crestina Baptista Radna slujeste pe ogorul Evangheliei atat in orasul Lipova, cat si in alte localitati. Implicarea lor in partasia bisericii Radna este continuata prin implicari la servicii de evanghelizare si lucrari de misiune in diferite localitati si mai ales in Valea Muresului. Orchestra, corul tinerilor, grupul vocal, misiunea in aer liber, proiectul social de misiune impreuna cu Primaria Lipova din vara anului 2008 sunt doar cateva exemple care evidentiaza inima plina si dragoste a tinerilor pentru lucrarea Domnului Isus.

Prin harul Domnului, tinerii nu s-au rusinat sa misioneze in strada, cantarile si poeziile din cadrul concertelor organizate in strada, pe Valea Radnei sunt o marturie vie pentru Evanghelie.

Ravna si entuziasmul lor tineresc arata clar devotamentul lor pentru Domnul Christos. Astfel, a fost organizat un Proiect Social de Misiune in orasul Lipova in perioada 28 iulie – 3 august 2008. Tinerii au fost gata sa puna de o parte o saptamana intreaga pentru aceasta lucrare, timp in care au facut curatenie in parc, au ajutat familii sarace si au vestit Evanghelia in evanghelizare personala. Cu aceasta ocazie numeroase persoane au fost expuse Evangheliei. Este minunat sa observi cum tinerii sunt o binecuvantare prin implicarea lor holistica, oferind o Evanghelia practica si in mijlocul oamenilor. Fratele pastor Ion Damian a avut o intalnire cu oficiali ai Primariei orasului Lipova pentru discutarea acestui proiect. Autoritatile locale au primit cu bine acest proiect social si au dorit sa se implice alaturi de Biserica Crestina Baptista Radna. Astfel, in data de 1 iulie 2008, s-a semnat un Protocol de Colaborare intre biserica si primarie. Proiectul Social de Misiune a purtat numele de ,,Maini care ajuta” si a avut doua programe: ,,Curatie si curatenie” – tinerii au lucrat facand curatenie in parcurile din orasul Lipova; ,,Misiunea milei” – tinerii au ajutat familii sarace. Aceasta lucrare s-a incheiat printr-un Servivciu Divin organizat la Biserica Crestina Baptista Radna, in data de 3 august 2008, la care a participat si un reprezentant al  Primariei Lipova.

Dumnezeu binecuvinteaza tinerii credinciosi, iar Biserica se bucura de astfel de tineri. Slava lui Dumnezeu pentru tinerii care traiesc frumos in voia Lui !

Pastor Damian Ion

 

 

 

 

Sarbatoare la Radna, 25 mai 2008

publicat in Farul Crestin – 2008

In data de 25 mai 2008, prin harul  lui Dumnezeu, Biserica Crestina Baptista ,,Betania” din Radna – Arad s-a bucurat la oficierea Serviciului de Botez a celor 7 suflete care s-au intors la Domnul.

Cu aceasta ocazie, biserica a fost vizitata de numerosi musafiri din orasul Lipova. Au slujit prin cantare grupul Impact condus de fratele Cristian Precup, Evanghelia a fost predicata de catre fratele pastor Pavel Gag, iar botezul a fost oficiat de fratele pastor Ion Damian.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa-i creasca in credinta pe: Anamaria, Andreea, Aurelia, Claudia, Daniel, Vasile si Vlad. Slava lui Dumnezeu pentru mantuirea pe care o avem in Jertfa Domnului Isus Christos !

Pastor Ion Damian

 

 

 

 

Misiunea la sate

Slujind impreuna in Valea Muresului

* marturie misionara *

Intalnirea misionara a Cercului Bisericilor din Valea Muresului, Radna 08.03.2008

articol publicat in Farul Crestin – 2008

Cu ajutorul Domnului, in ziua de 8 martie Comunitatea Crestina Baptista Arad a organizat la Biserica Crestina Baptista Radna un seminar de misiune pentru Cercul Bisericilor Crestine Baptiste din Valea Muresului. Fratele presedinte, pastor Iuga Romica si fratele profesor, pastor Costea Beniamin au sustinut 2 sesiuni de misiune. Alaturi de fratii lucratori de la sate care au participat, fratii pastori Gag Pavel, Mirauta Ioan si Damian Ion au lucrat impreuna in vederea slujirii misionare. Dumnezeu a binecuvantat cu inviorare spirituala pe cei prezenti.

Apostolul Pavel il indemna pe Timotei ,,întãreste-te în harul care este în Hristos Isus” (2Tim.2:1). Slujitorii Evangheliei au nevoie sa se intareasca spiritual in vederea lucrarii la care sunt chemati. Astfel, slujitorii bisericilor din Valea Muresului se intalnesc periodic in diferite locatii, precum la Radna, Petris Lalasint pentru a se incuraja si studia impreuna Scriptura. Fratii lucratori participanti marturisesc ca astfel de intalniri sunt necesare si ii ajuta. Slujirea misionara din Valea Muresului cuprinde intalniri de lucru pentru misiune, intalniri de studiu Biblic zonal, servicii de evanghelizare.

Cu ajutorul Domnului, in lunile trecute au fost frati pastori care s-au implicat zonal la grupele de studiu Biblic: Tuns Cornel, Gag Pavel, Mirauta Ioan, Mocanu Florin, Oprea Bujorel, Damian Ion si Paul Adrian. Impartasim cu dumneavoastra nevoile de rugaciune pentru satele de pe Valea Muresului si avem nadejde ca Dumnezeu le va implini. Va invitam sa ne rugam impreuna pentru: incurajarea membrilor bisericilor; viziune si pasiune misionara; consolidarea si cresterea spirituala a bisericilor locale; studiul Biblic pentru lucratorii locali, echipare misionara; campanii de evanghelizare; implicarea celor care pot sprijini aceasta misiune.

Ne rugam ca Dumnezeu sa binecuvinteze si sa dea biruinta slujirii misionare de la sate. Va multumim fiindca ne sunteti parteneri in rugaciune.

Pastor Damian Ion

 

 

 

 

Intalnire misionara Valea Muresului la Sambateni

Misiune in Comunitatea Baptista Arad

publicat in Farul Crestin – 2008

Biserica Crestina Baptista Sambateni a fost gazda intalnirii misionare a bisericilor din Valea Muresului. Ne rugam ca Domnul sa rasplateasca bisericii pentru dragostea si ospitalitatea aratata tuturor participantilor.

Cu ajutorul Domnului, in ziua de 13 decembrie 2008 peste 20 de lucratori si lideri locali au participat la aceasta intalnire cu scop misionar. Au fost reprezentate bisericile din localitatile: Sambateni, Radna, Soimos, Cladova, Milova, Barzava, Lalasint, Bata, Birchis, Valea Mare si Petris. Agenda partasiei a urmarit: rugaciunea, studiul si un seminar in care s-a lucrat la organizarea misionara.

Dupa momentul de rugaciune condus de fratele pastor Mirauta Ioan, a urmat un timp de incurajare a lucratorilor in care fratele pastor Gag Pavel a subliniat nevoia de ,,Continuitate in lucrarea Domnului”. La sesiunea de studiu, fratele pastor Ghita Cornel, vicepresedinte cu educatia in Comunitatea Baptista Arad, a vorbit despre ,,Misiunea in slujirea locala”, iar in finalul intalnirii lucratorii prezenti impreuna cu fratele pastor Damian Ion au purtat un dialog cu privire la misiunea practica.

Va impartasim nevoile de rugaciune asa cum fratii lucratori le-au mentionat: Furtuna Pavel (Sambateni) ,,dorinta de implicare in misiune”, Ignuta Adrian (Capalnas) ,,sustinerea in rugaciune a misiunii din localitatile Birchis, Valea Mare, Cuias, Grosi”, Cioara Aurel (Barzava) ,,sustinerea in rugaciune a lucrarii de constructie din Barzava si implicarea mai multor lucratori in Valea Muresului”, Ianculescu Mircea (Milova) ,,Dumnezeu sa intareasca spiritual Biserica din Milova si sa o tina intr-o stare de clocot pentru El”, Albert Nelu (Birchis) ,,rugaciune pentru convertirea necredinciosilor care viziteaza Biserica din Birchis”, Munteanu Cornel (Tela) ,,sustinere in rugaciune pentru un lacas de inchinare”, Balc Eugen (Lalasint) ,,rugaciune pentru ca membrii bisericii sa fie folositi tot mai mult in lucrarea Domnului si El sa ridice noi lucratori”, Tulcan Daniel (Bata) ,,Dumnezeu sa ajute biserica locala sa se implice mai mult in evanghelizare pentru ca Evanghelia sa prinda radacini in inimile oamenilor”, Mirauta Ioan (Soimos si Cladova) ,,rugaciune pentru impactul bisericii locale in societate”, Morar Ghita (Petris) ,,rugaciune pentru evanghelizarile care vor fi la Petris in 2009 si pentru impactul bisericii in localitate”, Mona Vasile (Radna) ,,rugaciune pentru evanghelizarile care vor fi la Radna in 2009 si pentru bisericile mici din Valea Muresului”.

Multumim lui Dumnezeu pentru misiunea din Valea Muresului si ne rugam ca El sa binecuvanteze aceasta zona a tarii cu progres spiritual si extindere misionara. Ne bucuram sa stim ca sunteti alaturi de noi in rugaciune si implicare, asa cum Domnul va calauzeste, pentru sprijinirea lucrarii misionare din satele Vaii Muresului.

Pastor Damian Ion, Biserica Crestina Baptista ,,Betania” Radna

 

 

 

 

IMPRESII MISIONARE DIN UCRAINA

publicat in Farul Crestin – 2007

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am avut harul sa ii slujesc pe fratii romani din zona Cernautiului  timp de o saptamana, impreuna cu fratii pastori Dragan Ovidiu, Vadean Emil, Roger Grandstaff si fratele Bradean Adrian. Cu bucurie impartasim despre lucrarea Domnului printre romanii din Ucraina. Dumnezeu ne-a ajutat sa vestim Evanghelia in 35 de localitati si pe 9 ianuarie 2007, impreuna am sustinut o Conferinta la Cernauti. Multumim tuturor care s-au rugat pentru noi si fratilor pastori din Comunitatea Baptista Arad care ne-au incurajat in aceasta misiune.

Motivatia pentru meleagurile romanesti din Ucraina

De ce am mers in Ucraina ? In urma cu 3 ani am fost intr-o misiune la Odesa. Ajungand intr-un sat, pastorul Gireada Ion mi-a spus ,,aici m-a intrebat un frate daca in Romania sunt baptisti ? ” Aceasta intrebare  m-a provocat mult si mi-a pus o povara in inima pentru fratii romani din Ucraina. Atunci am hotarat sa ma rog mai mult pentru romanii din Ucraina si sa ma implic in lucrarea lui Dumnezeu de acolo, asa cum El ma ajuta.

Harul de a sluji pe romanii din Ucraina

Atunci cand ajungi sa ii cunosti pe romanii din Ucraina simti cum Dumnezeu iti pune o dragoste aparte pentru ei. Dragostea pe care ei ti-o arata in fapte te coplesete si te castiga pentru totdeauna. Imediat ce ajungi printre romanii din Ucraina te simti iubit si intelegi dorul pe care ei il au pentru noi, romanii din Romania. Oare noi, romanii care locuim intre granitele tarii, avem un dor arzand in inima pentru romanii din diaspora ? Chiar daca ajungi in sate unde intalnesti oameni care nu sunt credinciosi, dar sunt romani, simti trecerea pe care o ai in fata lor, care te iubesc fiindca esti roman ca ei. Cineva imi spunea ca mai usor pot predica Evanghelia romanii din Romania la romanii din Ucraina, decat romanii din Ucraina. Inseamna ca putem spune: ce mare har avem sa ii slujim pe fratii nostri romani din Ucraina !

Chemarea fratilor romani din Ucraina

Vizitand fratii romani din Ucraina mereu vei auzi intrebarea ,,dar cand mai veniti la noi ?” Pe acesti frati ii putem sluji: rugandu-ne pentru ei, vizitandu-i, incurajandu-i, predicand Evanghelia, organizand conferinte pe diferite teme, oferindu-le literatura crestina in limba romana, ajuntandu-i in nevoile lor si, nu in ultimul rand, inconjurandu-i cu dragoste.

Esti miscat sa vezi credinciosia pe care ei o au fata de Domnul, desi par oameni asa de simpli. Sunt simpli, dar nu simplisti in credinta. Am avut ocazia fiind intr-o biserica sa aud pe fratele pastor intreband biserica ,,Va suparati ca incepem inchinarea cu 10 minute mai repede ?” si raspunsul a fost ,,Nu”. M-am uita in adunare si am vazut biserica plina cu credinciosi cu 10 minute inainte de ora inceperii inchinarii.  Credinciosia lor fata de Domnul ii aprinde pe cei care pasesc in biserica.

In timp ce s-au deschis granitele din vest cui lasam pe romanii din

estul Europei ?

Consider ca avem o datorie fata de fratii nostri romani din Ucraina si Republica Moldova. O slujire misionara in estul Europei nu pare a fi tot atat de atragatoare ca una in vest. Important este sa umblam in voia si directia lui Dumnezeu. Oare in grija cui i-a lasat Domnul pe romanii din estul Europei ? Cu siguranta ca nu printr-un singur om se poate schimba situatia misiunii printre romanii din Ucraina, insa, cu siguranta, nu cei multi pot face o lucrare si in locul celui care se vede singur. Credem ca fiecare slujim in dreptul nostru cu darurile primite de la Duhul Sfant. Cu bucurie voi discuta cu toti cei care au pe inima misiunea printre romanii din Ucraina. Sa continuam sa ne rugam pentru romanii din Ucraina, Dumnezeu sa ii binecuvinteze  !

Pastor Damian Ion, Biserica Crestina Baptista ,,Betania” Radna 

 

 

 

 

INTERVIU MISIONAR

cu

Lavinia şi Kamal Mounir

din Cairo, Egipt

publicat in Farul Crestin – 2007

Va rog sa ne spuneti cateva cuvinte despre familia dumneavoastra

Suntem Lavinia şi Kamal Mounir, un cuplu român-egiptean.  Ne-am căsătorit în România, în august 2000 şi din septembrie am locuit pentru o vreme în Cairo, Egipt. În februarie 2005 am fost binecuvântaţi cu primul nostru copil, Julian-Timotei. În prezent îl slujim pe Dumnezeu în România.

Sora Lavinia

M-am născut în judeţul Bihor, într-o familie de creştini baptişti. La 16 ani am înţeles că a face parte dintr-o familie creştină şi a merge regulat la biserică nu este suficient pentru fi mântuită. Am decis la acea vârstă să Îl accept pe Isus ca Mântuitor personal şi să trăiesc tot restul vieţii într-o relaţie personală cu El.

Fratele Kamal

M-am născut în Cairo, într-o familie creştină tradiţională. Eram o persoană liniştită, şi religioasă ştiind să deosebesc răul de bine, dar fără să am o relaţie personală cu Dumnezeu. Nu eram sigur de ceea ce sa va întâmpla cu mine după moarte şi trăiam o viaţă plină de îngrijorări. În 1995, un coleg credincios m-a invitat la un grup de rugăciune, pe care apoi l-am frecventat în mod regulat şi unde m-am întâlnit personal cu Dumnezeu. Ca urmare a acestui eveniment, am început să particip la serviciile de închinare a unei biserici evanghelice din Cairo unde am devenit ulterior membru şi unde am fost instruit în lucrarea de evanghelizare a musulmanilor. După căsătorie, ne-am stabilit în Cairo şi la început am frecventat sericiile de închinare a bisericii evanghelice de limbă arabă. Din Noiembrie 2001  am început să frecventăm Biserica Evanghelică Internaţională (Maadi Community Church) unde serviciile se ţin în limba engleză. La aceste servicii de închinare participă în prezent oameni din aproximativ 50 de ţări şi uniţi într-un singur Duh, un singur trup – trupul Lui Cristos.

 

Ne-am bucura sa aflam despre slujirea pe care ati facut-o in Egipt

Fratele Kamal

Din iulie 2002 până în ianuarie 2003 am lucrat într-o organizaţie creştină la plantarea de noi biserici. În acelaşi timp lucram voluntar la biserica  internaţională în cadrul grupurilor celulă. Începând cu martie 2003 am fost angajat de către conducerea bisericii în echipa de planificare şi conducere a lucrării grupurilor celulă. Prin intermediul acestor grupuri, biserica noastră a crescut de la 300 de membrii în anul 2000 ( când a luat fiinţă primul grup) la peste 3 000 de membrii în prezent, cu peste 300 de grupuri celulă şi peste 800 de lideri de grup instruiţi.

Am inteles ca ati fost nevoiti sa plecati din Egipt

Fratele Kamal

În Decembrie 2004, Lavinia a revenit în România pentru a da naştere primului nostru copil. La întoarcere, în mai 2005 când Julian avea doar 3 luni, au fost reţinuţi pe aeroportul din Cairo timp de 26 de ore şi li s-a refuzat definitiv intrarea în Egipt cu toate că viza era valabilă până în 2007. O lună mai târziu am primit chiar şi actele definitive de cetăţenie care fuseese aprobată în noiembrie 2003.  Chiar dacă interdicţia de a intra în Egipt impusă de autorităţi familiei mele este împotriva constituţiei statului egiptean, securitatea a luat această decizie pentru a opri lucrarea noastră în biserică şi printre musulmani. În prezent suntem în proces cu statul egiptean pentru anularea interdicţiei, ca să putem să mergem cu toată familia să ne vizităm rudele, biserica şi prietenii. Am primit suport politic din diferite ţări şi de la mai mulţi senatori americani prin petiţii trimise guvernului egiptean dar încă nu s-a rezolvat această problemă.

Va rugam sa ne impartasiti ce viziune v-a pus Domnul in inima pentru lucrarea Lui din Romania, cu siguranta ca multi se vor ruga pentru dumneavoastra

Fratele Kamal

În Romani 8:28 ni se spune că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu…” Ca urmare a ceea ce s-a întâmplat am înţeles tot mai clar că Dumnezeu ne cheamă la o nouă lucrare, într-un nou ţinut.

Viziunea noastră este să ajutăm bisericile să pună bazele sistemului de grupuri celule ca un instrument de evanghelizare, ucenicizare şi pregătire de lideri, şi să plantăm biserici. De asemenea vrem să ţinem cursuri despre islam şi cultura arabă şi să pregătim cât mai mulţi oameni pentru lucrarea de misiune.

Cu ajutorul Domnului, avem o eperienţă de 5 ani în domeniul grupurilor celulă şi de 9 ani (fratele Kamal) în pregătirea liderilor pentru misiune. Dumnezeu foloseşte acum această experienţă pentru a începe o lucrare nouă în Europa de Est. Vrem să ajutăm cât mai multe biserici pentru a pune bazele lucrării grupurilor celulă în diferite părţi ale României. Am început în Oradea şi încurând vom merge şi în Ungaria la o biserică internaţională.

Grupurile celulă nu sunt o invenţie nouă chiar dacă denumirea nu este foarte cunoscută în România. Primul grup celulă din istorie îl găsim chiar în Noul Testament şi este grupul de ucenici al Domnului Isus. Principiile acestui tip de grupuri de părtăşie sunt bazate aşadar pe Scriptură. Grupurile Celulă creează un mediu potrivit pentru ca oamenii să fie ucenicizaţi, să înveţe şi să transpună în viaţa de fiecare zi Cuvântul Lui Dumnezeu. Numărul mic al membrilor grupului ajută la stabilirea unei atmosfere reale de părtăşie, dă libertate membrilor grupului să îşi împărtăşească experienţele de viaţă şi oferă oportunităţi de slujire a altora. Aceste aspecte nu pot fi întâlnite în totalitate şi la acelaşi nivel în întâlnirile obişnuite ale bisericii ca şi într-un grup celulă.

Grupurile celulă îi ajută pe oameni să se apropie mai mult de Dumnezeu şi unii de alţii; sunt un instrument prin care necreştinii pot fi integraţi mai uşor în biserică şi aduşi mai aproape de întâlnirea lor personală cu Dumnezeu. Dacă cineva vrea sa afle mai multe detalii depre oricare din aceste subiecte ne poate contacta la adresa de e-mail kamal_lavinia@swissmail.org, sau pot vizita site-ul http://www.eegateway.org      

Acum in incheiere ce doriti sa transmiteti cititorilor ?

Sa fie intotdeauna pregatiti sa isi apere credinta, sa fie gata sa ofere ajutor spiritual celor care au nevoie si sa nu piarda nici o
oportunitate de a vorbi celor necredinciosi despre mantuire.

1 Petru 3:15b-16 ” Fiti intotdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si cu teama, avand un cuget curat; pentru ca cei ce barfesc purtarea voastra buna in Hristos, sa ramana de rusine tocmai in lucrurile in care va vorbesc de rau”

Interviu realizat de pastor Damian Ion, Biserica Crestina Baptista ,,Betania” Radna

 

 

 

 

STARUINTA IN RUGACIUNE

1Samuel1-2

publicat in Farul Crestin – 2007

Exemplul Anei, oferit in rugaciunea ei, este o marturie a puterii rugaciunii si a ramanerii in dependenta de Dumnezeu indiferent de circumstantele vietii.

ANA SE INCHINA DOMNULUI IN CIUDA NECAZURILOR VIETII

Necazurile Anei nu o tin departe de inchinare, vs.2-3. 1 Samuel 1:7  ,,Si în toti anii era asa.

Ori de câte ori se suia Ana la casa Domnului, Penina o întepa la fel. Atunci ea plângea si nu mânca.” Nu de putine ori unii oamenii cand ajung in necaz sau in greutati mari renunta la inchinarea oferita lui Dumnezeu. In ciuda necazurilor Ana merge la Casa Domnului sa se inchine Domnului.

Necazurile ei nu pot fi alinate de lucrurile acestei lumi,vs.6-7. Desi Ana era privilegiata si favorizata in familia ei, acest statut nu i-a anulat necazurile. 1 Samuel 1:8 ,,Elcana, bãrbatul ei, îi zicea: „Ano, pentru ce plângi, si nu mãnânci? Pentru ce ti-este întristatã inima? Oare nu pretuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?” Doar Dumnezeu era in masura sa implineasca viata Anei, la fel si azi credinciosii au binecuvantarea doar in El.

ANA NU RENUNTA LA DUMNEZEU IN CIUDA AMARACIUNII SUFLETESTI

Ana pare a fi o femeie slaba din punct de vedere omenesc. O femeie necajita in familia ei, probabil barfita si vorbita de rau fiindca nu avea un copil. 1 Samuel 1:10 ,,Si Ana se ruga Domnului cu sufletul amãrît si plângea!” Insa, aceasta femeie care plange cu inima plina de amaraciune, are o putere pe care nimeni nu i-o poate lua. Ana are putere : sa se refugieze in rugaciune – vs.10, sa faca o juruinta sfanta – vs.11,  sa stea multa vreme in rugaciune – vs.12-13, sa treaca peste ispita – vs.14-16.

La fel si astazi cei credinciosi, indiferent cat de loviti ar fi, au o putere spirituala daca raman cu Dumnezeu, putere a credintei pe care nimeni nu le-o poate lua.

ANA SE BUCURA DE BINECUVANTAREA IMEDIATA A RUGACIUNII

Cei care se roaga cu credinta au parte de impactul pozitiv, imediat al rugaciunii inainte de

primirea raspunsului. 1 Samuel 1:19 ,,S-au sculat dis-de-dimineatã, si, dupã ce s-au închinat pânã la pãmânt înaintea Domnului, s-au întors si au venit acasã la Rama.’’ Ana, desi nu primeste binecuvantarea raspunsului la rugaciunea ei, raspuns care va veni mai tarziu, este intarita spiritual de Dumnezeu in urma rugaciunii:  incurajare – vs.17, schimbare – vs.18, speranta – vs.19.

Credincosii care se roaga se ridica de pe genunchi incurajati, schimbati si plini de speranta.

ANA ARE HARUL IMPLINIRII RUGACIUNII

Implinirea rugaciunii este un har de la Dumnezeu fiindca Domnul nu este obligat sa raspunda la rugaciuni. In exemplul casei lui Eli, din cap.2:20-30,  se observa ca Dumnezeu a renuntat la slujirea familiei lui Eli. Astfel se poate spune ca El nu va mai asculta vreo rugaciune facuta pentru familia lui Eli.

Dumnezeu nu o uita pe Ana, vs.19B. Unii oameni ar dori ca Dumnezeu sa uite viata lor fiindca nu L-au cinstit pe Dumnezeu. Cand Dumnezeu Si-a adus aminte de Ana, cu siguramta ca Si-a  adus aminte de credinciosia ei.

Implinirea rugaciunii este meritul in totalitate a lui Dumnezeu, vs.20. Ana pune numele copilului Samuel, care inseamna ,,Dumnezeu a ascultat”. Prin numele ales pentru copilul ei, Ana  evidentiaza meritul lui Dumnezeu in implinirea rugaciunii ei.

Ana isi implineste cuvantul, promisiunea facuta Domnului, vs.26-28 si 2:11. Nu trece cu vederea promisiunea facuta Domnului fiindca nu ar fi putut da pe singurul ei copil, ci daruieste Domnului pe singurul ei fiu pe care si l-a dorit foarte mult. 1 Samuel 1:27 ,,Pentru copilul acesta mã rugam, si Domnul a ascultat rugãciunea pe care I-o fãceam. 28  De aceea vreau sã-l dau Domnului: toatã viata lui sã fie dat Domnului.” Si s-au închinat acolo înaintea Domnului.”

Dumnezeu raspunde la rugaciunea Anei peste asteptarea ei, 2:21. Astfel, dupa ce Ana isi implineste fagaduinta facuta Domnului, Dumnezeu binecuvinteaza pe Ana cu inca 5 copii.

Dumnezeu lucreaza la fel si astazi cu cei credinciosi care isi implinesc  promisiunile facute Lui si urmeaza intru totul voia Lui.

Pastor Damian Ion, Biserica Crestina Baptista Radna

 

 

 

 

Sarbatoare la Siria

Prin harul  lui Dumnezeu, Biserica Crestina Baptista din Siria s-a bucurat la oficierea Serviciului de Botez a celor 2 suflete in ziua de duminica, 25 noiembrie 2007.

Cu aceasta ocazie biserica a fost vizitata de numerosi musafiri. Au slujit prin cantare corul Bisericii Baptiste din Radna si fanfara Bisericii Baptiste din Siria. Evanghelia a fost predicata de catre fratele misionar Vlasin Narcis, iar botezul a fost oficiat de fratele pastor Ban Livius. Slava lui Dumnezeu pentru mantuirea pe care o avem in Jertfa Domnului Isus Christos !

A consemnat, Pastor Ion Damian

 

 

 

 

Un pas inainte in misiunea din Valea Muresului

Intalnirea misionara a Cercului Bisericilor

din Valea Muresului, Radna 22.09.2007

publicat in Farul Crestin – 2007

Cu ajutorul lui Dumnezeu, Comunitatea Crestina Baptista Arad a organizat la Biserica Baptista din Radna intalnirea misionara a Cercului Bisericilor din Valea Muresului. Dumnezeu a binecuvantat cu inviorare spirituala pe cei prezenti. Rugaciunea, Cuvantul lui Dumnezeu si discutiile despre misiunea din Valea Muresului au facut parte din agenda intalnirii.

Cuvantul lui Dumnezeu a fost proclamat de catre fratele presedinte, pastor Iuga Romica, fratele vicepresedinte, pastor Ghita Cornel si fratele secretar, pastor Bozian Petru. Au participat peste 50 de frati delegati din bisericile din Valea Muresului: Sambateni, Paulis, Cladova, Lipova, Radna, Soimos, Lalesint, Bata, Birchis, Capalnas, Grosi, Valea Mare, Caprioara, Petris, Toc, Cuias, Savarsin, Julita, Dumbravita si Barzava. Cu ajutorul Domnului, in urma intalnirii si in vederea organizarii misiunii zonale s-a stabilit formarea Cercului de Misiune din Valea Muresului la Radna.

Va invitam sa va rugati pentru Valea Muresului si sa sprijiniti misiunea din aceasta zona. Ne rugam ca Dumnezeu sa puna pe inima mai multor credinciosi dragostea si dorinta de a ajuta aceasta misiune. Cei care doresc sa se implice in lucrarea misionara din satele din Valea Muresului sunt rugate sa-l contacteze pe fratele pastor Damian Ion (e-mail: damianion@yahoo.com, tel. 0745600776).

Pastor Damian Ion, Biserica Crestina Baptista ,,Betania” Radna

 

 

 

 

Botez la Biserica Crestina Baptista Radna

publicat in Farul Crestin – 2007

Prin harul lui Dumnezeu, ziua de 5 august 2007 a fost una de sarbatoare la Radna. Sora Ruseti Florica si fratele Puslau Ovidiu din Lipova,  cat si sora Colf Oprita din Barzava si-au marturisit credinta in Domnul Isus in apa botezului. Cuvantul Domnului a fost propovaduit de fr. pastor Vadean Emil si fr. Cioara Aurel, iar actul botezului a fost oficiat de catre fr. pastor Damian Ion. Sa ne rugam pentru cresterea spirituala a celor 3 suflete botezate.

a consemnat, pastor Damian Ion

 

Sarbatoare la Radna, 18 iunie 2006

publicat in Farul Crestin – 2006

Prin harul  lui Dumnezeu, Biserica Crestina Baptista ,,Betania” din Radna – Arad s-a bucurat la oficierea Serviciului de Botez a celor 7 suflete in data de 18 iunie 2006.

Cu aceasta ocazie biserica a fost vizitata de numerosi musafiri din Lipova. Au slujit prin cantare grupul Impact condus de fratele Cristian Precup, Evanghelia a fost predicata de catre fratele pastor Emil Vadean, iar botezul a fost oficiat de fratele pastor Ion Damian.

Sa ne rugam ca Dumnezeu sa creasca in credinta pe surorile si fratii: Maria, Floarea, Natasa, Carmen, Leonard, Marinel si Ovidiu. Slava lui Dumnezeu pentru mantuirea pe care o avem in Jertfa Domnului Isus Christos !

Pastor Ion Damian

 

 

 

 

O VIZIUNE CAT PENTRU O MISIUNE

– O MISIUNE DIN PASIUNE –

publicat in Farul Crestin – 2006

Pastor Damian Ion

Marturiile din misiune au puterea sa ne motiveze.

I.                   Dumnezeu lucreaza in Dobrogea

Luna mai a fost incarcata cu activitati in slujirea misionara a Bisericii Baptiste Medgidia. Prin harul lui Dumnezeu si batalia spirituala data pe genunchi de catre fratii din Medgidia, ne-am bucurat de roade in lucrarea Domnului.

In perioada 11 – 14 mai in zona, biserica din Medgidia a desfasurat o campanie misionara in zona impreuna cu Catalin si Andrada Dupu, reprezentantii organizatiei ,,Artei petru viata’’ din Bucuresti. Fratele Catalin a vestit Cuvantul lui Dumnezeu, iar sora Andrada a facut o frumoasa slujire prin cantarile inaltate spre gloria Mantuitorului.

In baza protocolului de colaborare incheiat de catre Biserica Baptista Medgidia si Primaria Municipiului Medgidia, in ziua de 11 mai, in sala de consiliu a Primariei Municipiului Medgidia a avut loc o masa rotunda cu tema ,,Traieste viata, dar … traieste’’, la care au participat numeroase personalitati ale orasului. Dumnezeu a dat har, fiindca intalnirea a fost apreciata pozitiv de catre cei prezenti, am primit invitatii din partea catorva directori de scoli din Medgidia pentru a tine dezbateri pe tema abuzurilor si dependetelor. Astfel, prima intalnire a fost cu cu elevii Liceului ,,Nicolae Balcescu’’, considerat cel mai bun liceu din oras. Fratele Catalin Dupu a prezentat un mesaj cu privire la abuzurile si dependentele din societate, de asemenea au fost prezentate si clipuri. In toate s-a dorit indreptarea inimilor celor prezenti spre Dumnezeu, cat si motivarea lor pentru o implicare activa in societate.

In zilele de 13 si 14 mai, la Casa Armatei din Medgidia a avut loc ,,Top Festival Medgidia’’, eveniment in premiera. Bucuria noastra a fost mare vazand la cele 2 intalniri peste 600 de participanti copii,adolescenti,tineri si adulti fiind deschisi si atrasi de mesajul vestit.

In ziua de 12 mai in comuna Pestera, pe terenul de fotbal, Cuvantul Domnului a fost proclamat cu putere prin cantare si predica. Duminica, 14 mai a fost o sarbatoare istorica la Pestera cu prilejul primului Serviciu de Botez oficiat in noua biserica. Iata dar, dupa 1 an si jumatate de la plantarea bisericii din Pestera, 10 suflete urmeaza pe Domnul Isus pe calea pocaintei.

Cu ajutorul Domnului, prin aceasta campanie misionara peste 1.000 de oameni au asculat Cuvantul lui Dumnezeu, iar marturia Bisericii lui Christos a avut de castigat. O profesoara de engleza spunea ,,nu am stiut ca avem in oras o biserica baptista in limba romana’’.

II.                Dumnezeu lucreaza in Valea Muresului – jud. Arad

De multe ori suntem provocati sa ne rugam pentru zonele neevanghelizate acolo unde oamenii au nevoie sa auda cat mai urgent vestea Evangheliei. Insa, cred ca nu trebuie sa pierdem de pe listele noastre de rugaciune si zonele, unde cu multi ani in urma, au fost plantate primele biserici. Valea Muresului din judetul Arad, este o astfel de zona. Tot mai multi slujitori ai Domnului constata marea nevoie in misiune pentru acest loc si se implica cu rod.

Dupa 6 ani de lucrare misionara in Dobrogea, Dunmezeu mi-a pus pe inima o dragoste pentru misiunea de pe Valea Muresului. Ma bucur sa vad cum Biserica Baptista Radna simte chemarea misiunii si o urmeaza. Impreuna cu aceasta biserica Domnul mi-a pus pe inima o viziune pentru misiunea din Valea Muresului.

Cu ocazia Sarbatorii Invierii Mantuitorului, tinerii bisericii din Radna au slujit in satul Julita. Desi bisericuta din Julita numara doar 5 membri, la Serviciul de evanghelizare au participat si alte suflete din sat, iar la sfarsit, cateva persoane nemantuite si-au exprimat dorinta ca echipa de misiune din Radna sa mai organizeze astfel de intalniri evanghelistice. Este extraordinar sa vezi suflete insetate de Dumnezeu si dornice sa-L cunoasca. Cred ca fiecare din noi cunoastem cel putin un suflet care este deschis la Evanghelie. Avem o responsabilitate inaintea lui Dumnezeu pentru acesti oameni. Acum biserica din Radna pregateste un botez pentru sufletele care L-au primit pe Domnul Isus in inima lor. Sa ne rugam impreuna ca Domnul sa binecuvinteze lucrarea de misiune de pe Valea Muresului si sa intareasca biserica din Radna in vederea acestei slujiri.

Consider ca pasiunea pentru misiune trebuie sa insufleteasca pe fiecare credincios baptist. Faca Bunul Dumnezeu ca tot mai multe inimi sa-si gaseasca bucuria si implinirea slujind in evanghelizare prin darurile primite de la Duhul Sfant. Fie cu ajutorul Domnului sa valorificam orice oportunitate deschisa de El in vestirea Evangheliei atat in cadrul bisericii, cat si in orice alt loc din societate.

 

 

 

 

Interviu cu fratele pastor misionar CORNEL TUNS

publicat in Farul Crestin – 2005

Va rog sa ne impartasiti cateva date despre dumneavoastra.

M-am nascut la Curtici. La varsta de 14 ani impreuna cu parintii am emigrat in USA. Acolo am facut parte din Biserica Baptista Romana din Los Angeles pastorita de fratele Pit Popovici.

Pentru prima oara am auzit Evanghelia si am raspuns lucrarii Duhului Sfant in inima. Am inceput sa am o sete si o foame dupa Cuvantul lui Dumnezeu, astfel Dunmezeu mi-a schimbat inima.

Cum v-a chemat Dumnezeu in lucrare ?

Nu dupa mult timp am simtit chemarea misionara in Africa. Dumnezeu  s-a folosit de o familie de americani care m-au ucenicizat si pregatit.

Am urmat facultatea iar apoi masterul in teologoie.Am terminat teologia in 1995, in acelasi an am fost ordinat in lucrarea Domnului in Biserica ,,Grace Community Church’’, pastor John McArthur.

Imediat dupa ordinare, in toamna aceluasi an  Dumnezeu m-a calauzit in misiunea din Romania.

In ce ati fost implicat inainte de a va consacra slujirii misionare ?

Am recrutat studenti pentru un Institut Tehnic din Florida.

In ce ati fost implicat si sunteti implicat in slujirea misionara ?

Puteti sa ne impartasiti drumul slujirii dumneavoastra ?

Sigur cu toata dragostea.

Este un privilegiu sa Il slujesc pe Domnul, sa marturisesc oamenilor despre Domnul Christos.

Ceea ce Dumnezeu mi-a pus pe inima este lucrarea cu acei oameni de nadejde din 2Timotei 2 :2 care vor fi in stare sa-i invete si pe altii.

 Asa dar, din anul 1995 pana in 1997 am predat la Institutul Teologic Baptist din Bucuresti cand am venit prima data ca misionar in Romania. A vedea viitorii pastori si luratori in campul Evangheliei si avand o mica contributie in pregatirea lor este o adevarata satisfactie.

Din anul 1997 am slujit in Biserica Baptista ,,Golgota” din Bucuresti alaturi de fratii pastori Daniel Maris is Popovici Trandafir.

In anul 2000 un prieten pastor din Florida m-a chemat sa-l ajut in a planta o biserica in Naples, la 2 ore distanta de biserica ,,Bete”l pastorita de prietenul meu. Biserica a avut viziunea acestei lucrari.

            In aceasta localitate exista o comunitate mare de romani fara nici o marturie evanghelica printre ei. Am impartasit Evanghelia acestor oameni, iar 2 familii din biserica mama s-au mutat in acest oras. Astfel, am inceput sa ne strangem ca biserica in case pentru o vreme, dupa care in februarie 2001 am oficiat primul serviciu de inchinare a bisericii Baptiste din Naples Florida. Multi din acesti romani care au venit la lucru in primul rand, veneau si la biserica sa se intalneasca cu alti romani. Astfel, au auzit Evanghelia si unii s-au pocait.

            Astazi biserica are pastor pe fratele Dumitru Sabau si biserica continua sa creasca in frumosul oras de vacanta.

                        In martie 2005 m-am reintors in Romania intr-o colaborare

misionara impreuna cu Conventia Baptista de Sud si Bordul International.  Astfel m-am reintors in lucrarea de echipare si pregatire a lucratorilor din Biserica; lucrez in Medgidia, in Buzau si in Giurgiu, cu bisericile din comunitatea rroma in a ridica lideri echipati pentru orice lucrare buna. Ma bucur sa slujesc impreuna cu fratii pastori Decebal Bebe, Cocos Dumitru, Damian Ion in Comunitatile Baptiste de Constanta, Bucuresti si Buzau.

            Cu ajutorul lui Dumnezeu sprijin pregatirea barbatilor lucratori din bisericile amintite in vederea cresterii lor in slujirea de pe ogorul Evangheliei. Motivatia slujirii mele a ramas 2Tim.2 :2 ,,Si ce-ai auzit de la mine, în fata multor martori, încredinteazã la oameni de încredere, care sã fie în stare sã învete si pe altii.“

Chemarea am simtit-o sa revin in Romania imediat dupa revolutie cand Domnul mi-a pus pe inima lucrarea Lui din tara.

Impartasiti-ne o experienta avuta cu Domnul in misiune.

Cred ca unul din complimentele care le-am primit si m-a incurajat a venit de la un frater rrom din Buzau care a spus ,,multumim pentru ca ne aduceti Cuvantul in invatatura ‘’.  Vorbe ca acestea sunt o incurajare de a sluji mai departe.

Venind la Medigdia am gasit un camp de lucrare si o buna colaborare cu pastorul si lucratorii din zona. Prin indurarea Domnului dupa cateva luni de slujire la Medgidia , s-a deschis un nou punct de misiune in localitatea Satu Nou. De o luna de zille s-a format un grup de rugaciune intre turcii din Medgidia, acum Biserica fratilor rromi a devenit gazda acestor intalnirilor de rugaciuni.

Doar Dumnezeu poate face o astfel de lucrare intre etnii care nu se privesc bine unele pe altele, ca pana la urma acetia sa vina impreuna la rugaciune.

Rugati-va pentru lucrarea etnica din Medgidia, din intreaga tara  ca sa continue sa creasca spre slava Domnului. De asemenea, personal am nevoie de sprijinul in rugaciune a fratilor nostri de credinta.

Ce sfat ati putea da pentru cei care se gandesc sa se implice in slujirea misionara ?

Daca pur si simplu nu poti face altceva in viata si nu in sensul

ca nu esti capabil, ci iti doresti mai mult decat orice sa faci aceasta lucrare de misonar si esti gata sa renunti la orice alte posibilitati pe care viata ti le-ar putea oferi, atunci fa-o cu toata inima de dragul Domnului Christos.

Pastor Damian Ion

 

 

 

 

SARBATOARE IN MISIUNEA DIN DOBROGEA

INAUGURAREA BISERICII CRESTINE BAPTISTE FILIALA ,,BETEL” PESTERA

publicat in Farul Crestin in 2005

Cu bucurie si recunostinta fata de Dumnezeu marturisim cresterea Imparatiei lui Christos Domnul in Dobrogea. Prin harul si binecuvantarea lui Dumnezeu,in 05 decembrie 2005,Biserica Crestina Baptista ,,Sfanta Treime” Medgidia a sarbatorit inaugurarea Bisericii filiale din comuna Pestera.

I.                   Scurt istoric al misiunii din comuna Pestera judetul Constanta

Implinind porunca Domnului Isus de a propovadui Evanghelia la oameni, in martie 2001 Biserica Baptista Medgidia a inceput slujirea misionara in comuna Pestera.In tot acest timp biserica a sustinut in rugaciune misiunea.

Cu ajutorul lui Dumnezeu misiunea a debutat prin difuzarea filmului ,,Viata Domnului Isus” la caminul cultural din comuna.Dupa 3 luni de zile familia Toma din Pestera a venit la păstor spunand: ,,frate păstor, noi tocmai am terminat casa noastra si nu am stiut de ce am construit o camera mai mare,acum am inteles motivul si dorim sa va invitam sa aveti intalnirile de msiune la noi acasa”. Desi,aceasta misiune a inceput fara a avea un grup de credinciosi in Pestera,doar trimiterea Mantuitorului, am putut simti inca de la inceput mana lui Dumnezeu.

Pentru a fi mai eficienti in misiune,Biserica Baptista Medgidia a incheiat un parteneriat social cu Primaria din Pestera.Astfel,la recomandarea primariei prin echipa misionara voluntara biserica a fost alaturi de 2 familii de batrani in fiecare luna.Pe aceasta cale am dorit sa predicam Evanghelia prin fapte si sa fim aproape de oamenii pe care Dumnezeu ne-a cheamat sa-i slujim.

Prin grija lui Dumnezeu si jertfa facuta de fratii care au simtit cu lucrarea lui Dumnezeu din Dbrogea,in iulie 2003 s-a putut cumpara o casa pentru biserica.Casa a fost remodelata pentru a fi cladirea bisericii din Pestera.Astfel,in noiembrie 2004 lucrarile de constructie au fost finalizate,iar in 5 decembrie a avut loc Serviciul de Dedicare a noi biserici.Cu acest prilej au participat credinciosi baptisti si din alte biserici din Comunitatea Baptista Constanta.Printre invitatii care au vorbit la aceasta sarbatoarea si Primaria Comunei Pestera a avut un reprezentant care a subliniat importanta noi biserici in comuna.

Prin harul lui Dumnezeu in tot acest timp de misiune 8 suflete au marturisit credinta lor in Domnul Isus Christos si in apa botezului.

II.                Provocarea la misiune

In acesti ani Biserica Baptista Medgidia a invatat ca cel mai inportant lucru in misiune este dedicarea inimii si viziunea pentru Imparatia lui Dunmezeu.Desi suportul material este necesar in slujirea misionara,nu acesta este prioritar,ci dorinta Bisericii lui Christos de a implini porunca Lui in vestirea Evangheliei.In fiecare zi avem de ales intre a impartasi Evanghelia sau a nu face asta.

Conform invataturii Bibliei,oamenii nu pot lua cu ei nimic material in vesnicii in clipa mortii.Dar,in schimb isi pot strange o comoara in ceruri din timpul vietii lor pe acest pamant prin slujirea lui Dumnezeu.Intrebarea care se pune este urmatoarea: ce am strans eu in ceruri pentru mine pana azi? Unii crestini se bucura vorbind despre mostenirea pe care Dumnezeu e gata sa o imparta cu ei in Imparatia Lui,dar cand este vorba de bunurile lor acestea sunt doar a lor.Oare pot acesti crestini insela pe Dumnezeu?

III.             Necesitatea de a sprijini impreuna in rugaciune misiunea din Dobrogea

Ne bucuram sa impartasim cu fratietatea ca Dumnezeu face sa creasca Imparatia Lui din Dobrogea.Punerea Medgidiei pe lista dumneavoastra de rugaciune credem ca va duce la propasirea lucrarii misionare din Dobrogea.

Cu ajutorul lui Dumnezeu,Biserica Crestina Baptista ,,Sfanta Treime” Medgidia este implicata in slujirea misionara,vestind Evanghelia la romani,rromi si musulmani.Misiunea transculturala,etnica,consideram ca este o chemare pentru noi toti.

Păstor Damian Ion