Publicat de: damianion | Mai 24, 2012

Meditatii zilnice: „TOTUL PENTRU GLORIA LUI”, luna Mai

CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU FIECARE ZI

Recomandam meditatiile gratuite

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

Prefaţă

Aceste meditatii pentru fiecare zi au fost selectate din diverse surse, în principal din prelegerile ţinuie la Bible Training College, Clapham (Marea Britanie). În intervalul 1911-1915; apoi. din mesajele rostite seară de seară la YMCA Huts din Zeitoun, Egipt, între octombrie 1915 şi noiembrie 1917. In noiembrie 1917 soţul meu a ajuns în prezenţa lui Dumnezeu. De atunci, multe dintre mesajele lui au fost publicate sub formă de cărţi şi urmează ca şi altele, din care au fost culese şi aceste meditaţii, să fie publicate la timpul potrivit.

O bună parte a acestor meditaţii au fost alese din mesajele rostite la Ora devoţională de la Colegiu – oră care, pentru mulţi dintre studenţi, a marcat o cotitură în viaţa lor cu Dumnezeu.

„Oamenii revin mereu şi mereu la acei câţiva care au stăpânit secretul spiritual, a căror viaţă a fost ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Aceştia aparţin religiei de demult şi în viaţa lor se văd semnele Crucii” (Robert Murray McCheyne).

Această carte a luat naştere tocmai din încredinţarea că autorul ei este unul la a cărui învăţătură oamenii se vor întoarce mereu; ea este însoţită de rugăciunea ca, zi de zi. mesajele ei să continue să aducă viaţa şi inspiraţia însufleţitoare ale Duhului Sfânt.

Biddy Chambers. 1927

Prefaţă la ediţia a doua în limba română

Înainte de a fi plecat la Domnul, Biddy Chambers, discutând cu un prieten, a afirmat că scrierile lui Oswald Chambers prezintă atracţie numai pentru cei care iau în serios relaţia lor cu Dumnezeu. De asemenea, cărţile lui par a avea o însemnătate deosebită în perioade de criză – atât pe plan individual, cât si naţional si internaţional.

Aceste meditații zilnice, traduse în peste patruzeci de limbi, au fost selectate din prelegerile lui Oswald Chambers si aranjate sub formă de carte de către văduva lui, în prima parte a secolului trecut. Este, într-adevăr, uimitor că mesajul lor pare a fila fel de relevant şi astăzi, ca în anii când a fost rostit.

Oswald Chambers a crezut în chip absolut în adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Relaţia lui cu Dumnezeu a fost de primă importanţă pentru el. Cuvintele lui ne îndeamnă să învăţăm să-L cunoaştem si să-L iubim si noi pe Dumnezeu în acelaşi fel.

Mary Hulchison

Oswald Chambers Publications Association

Cu excepţia cazurilor specificate, toate citatele biblice sunt din versiunea în limba română D. Comilescu, 1923, cu adaptarea la normele ortografice actuale.

– KJV – King James Version;

– Bucureşti 2001 – Traducerea literală nouă în limba română publicată în 2001 la Bucureşti;

– Moffat – Traducerea în limba engleză de James Moffat (1913).

 

MAI

1 MAI

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viața prin credinţă, fără să-L văd pe EL

2 Corinieni 5:7

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi. când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetica şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Nc putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.

Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu II vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:,.Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.

2 MAI

Puterea de a răbda

Dacă zăboveşte, aşteaptă-o.

Habacuc2:3

Răbdarea nu este acelaşi lucru cu indiferenţa; răbdarea ne duce cu gândul la o stâncă foarte puternică ce rezistă în faţa tuturor intemperiilor. Vederea lui Dumnezeu este izvorul răbdării, deoarece ea ne dă inspiraţie morală. Moise a răbdat nu pentru că a fost devotat unui ideal al dreptăţii şi al datoriei, ci pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. „El a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11:27, Bucureşti 2001). Un om care L-a văzut pe Dumnezeu nu este devotat unei anumite cauze sau probleme; el Ii este devotat lui Dumnezeu Însuşi. Ştii întotdeauna când o viziune este de la Dumnezeu, datorită inspiraţiei care vine împreună cu ca; lucrurile care vin în viaţa ta aduc lărgire şi vitalitate, deoarece totul este activat de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te trece, pe plan spiritual – aşa cum L-a trecut pe Fiul Său în mod concret – printr-o perioadă de ispitire în pustie, timp în care nu ai nici un cuvânt de la El, tu să rămâi neclintit; puterea de a rămâne neclintit există, pentru că-L vezi pe Dumnezeu.

„Dacă zăboveşte, aşteapt-o.” Dovada că am avut parte de viziune este faptul că noi căutăm mai mult decât am ajuns să cunoaştem. Este un lucru rău să fim satisfăcuţi pe plan spiritual. „Ce Ii voi da Domnului?* (KJV) a spus psalmistul. ..Voi lua paharul mântuirii.” Noi suntem în stare să căutăm satisfacţie în noi înşine – „Am acum lucrul care îmi trebuia; acum sunt cu totul sfinţit: acum pot sta neclintit”. Imediat ce spunem aceasta, suntem pe drumul spre dezastru. Căutarea noastră trebuie să depăşească cunoaşterea noastră. „Nu că am câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit.” Dacă avem numai ceea ce am experimentat, nu avem nimic, dar dacă avem inspiraţia viziunii lui Dumnezeu, avem mai mult decât putem experimenta. Fereşte-te de pericolul relaxării spirituale.

 

3 mai

Mijlocirea vitală

Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri.

Efeicni 6:18

Pe măsură ce stăruim în mijlocire, putem descoperi că ascultarea noastră de Dumnezeu îi va costa pe cei pentru care mijlocim mai mult decât ne-am gândit. Atunci suntem în pericol să începem să mijlocim din compasiune faţă de aceia pe care Dumnezeu îi ridică treptat la o sferă total diferită, ca urmare a rugăciunilor noastre Oricând încetăm să ne mai identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă de alţii, lăsându-ne prinși de compasiune faţă de ei, legătura noastră vitală cu Dumnezeu a dispărut; am pus în calea ei compasiu­nea şi grija noastră faţă de ei, şi acest lucru este un reproş deliberai adus Domnului.

Este imposibil să mijlocim în mod vital dacă nu suntem cu totul siguri de Dumnezeu; compasiunea şi prejudecăţile personale sunt cel mai în măsură să distrugă relaţia noastră cu Dumnezeu. Identificarea cu Dumnezeu este cheia mijlocirii; ori de câte ori încetăm să ne mai identificăm cu Dumnezeu, aceasta se datorează compasiunii pentru alţii, nu păcatului. Chiar dacă păcatul poate nu va împiedica relaţia noastră cu Dumnezeu, compasiunea însă o va face cu siguranţă, acea compasiune faţă de noi înşine sau faţă de alţii care ne face să spunem: ,Nu voi lăsa să se întâmple acel lucru”. Imediat ce spunem aceasta, am pierdut legătura vitală cu Dumnezeu

Mijlocirea nu-ţi lasă nici timp şi nici dorinţa de a te ruga pentru propriul tău „eu dulce şi trist”. Gândul la tine însuţi nu mai trebuie alungat, pentru că el nu este prezent. ca să poată fi alungat; te-ai identificat complet şi total cu interesul lui Dumnezeu pentru viaţa altora.

Discernământul este pentru a auzi chemarea lui Dumnezeu la mijlocire, nu pentru a găsi greşeli în alţii.

4 MAI

Mijlocirea pentru alţii

Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare liberă In locul prea sfânt…

Evrei 10:19

Fereşte-te să-ţi imaginezi că mijlocirea înseamnă a aduce compasiunea noastră personală înaintea lui Dumnezeu, având pretenţia ca El să facă ceea ce-I cerem. Apropierea noastră de Dumnezeu este posibilă numai datorită identificării Domnului nostru cu păcatul, în locul nostru. Noi avem ..intrare liberă în locul prea sfânt prin sângele lui Isus”.

Încăpăţânarea spirituală este cea mai mare piedică în calea mijlo­cirii, deoarece ea se bazează pe simpatia faţă de acele lucruri din noi sau din alţii despre care credem că nu au nevoie dc Ispăşire. Avem ideea că există in noi anumite lucruri bune şi virtuoase care n-au nevoie de Ispăşire, şi tocmai în domeniul „saturaţiei” produse dc această idee nu putem mijloci. Noi nu ne identificăm cu interesul lui Dumnezeu faţă dc alţii şi ne supărăm pe Dumnezeu, însă avem întotdeauna pregătite ideile noastre şi mijlocirea devine glorificarea simpatiilor noastre naturale. Trebuie să înţelegem că identificarea lui Isus cu păcatul înseamnă schimbarea radicală a tuturor simpatiilor noastre. Mijlocirea pentru alţii înseamnă a înlocui în mod deliberat compasiunea noastră naturală faţă de ei cu interesul lui Dumnezeu cu privire la ei.

Sunt eu încăpăţânat sau transformat? Supărat sau corect în relaţia mea cu Dumnezeu? Posac sau duhovnicesc? Hotărât să-mi urmez propria cale sau hotărât să mă identific cu El?

5 mai

Judecată pe baza profunzimii dragostei

Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu.

1 Petru 4:17

Lucrătorul creştin nu trebuie să uite niciodată că mântuirea este gândul lui Dumnezeu, nu al omului; de aceea ea are o adâncime de nepătruns. Mântuirea este marele gând al Iui Dumnezeu, ea nu e o experienţă. Experienţa este numai poarta prin care mântuirea intră în viaţa noastră conştientă. Nu predica niciodată experienţa; predică marele gând al lui Dumnezeu care se află în spatele ei. Atunci când predicăm, nu proclamăm doar cum poate fi omul salvat de iad şi făcut curat şi moral, ci aducem vestea bună despre Dumnezeu.

În învăţătura lui Isus Cristos este mereu scos în evidenţă elementul judecăţii; el este semnul dragostei lui Dumnezeu. Nu împărtăşi nicio­dată sentimentele celui care spune că îi este dificil să ajungă la Dumnezeu; Dumnezeu nu este vinovat de aceasta. Nu este treaba noastră să descoperim motivul pentru care este dificil, ci să prezen­tăm astfel adevărul, încât Duhul lui Dumnezeu să arate ce nu este în regulă. Marele, veritabilul test al predicârii este acela de a aduce pe fiecare om la judecată. Duhul lui Dumnezeu se ocupă de fiecare om în parte.

Dacă Isus ne-ar da vreo poruncă pentru care El n-ar putea să pe facă în stare s-o împlinim, ar fi un mincinos; iar dacă noi facem din incapacitatea noastră o barieră în calea ascultării, prin aceasta îi spunem lui Dumnezeu că există un lucru pe care El nu 1-a luat în considerare. Fiecare clement al încrederii în noi înşine trebuie să fie distrus de puterea lui Dumnezeu. Recunoaşterea slăbiciunii şi a dependenţei noastre complete îi va oferi întotdeauna Duhului Sfânt ocazia de a-şi manifesta puterea.

 

6 MAI

Libertate pe baza profunzimii Evangheliei

Rămâneţi dar tari în libertatea pentru care ne-a eliberat Cristos.

Galateni 5:l

Un om cu o gândire spirituală nu va veni niciodată la tine să-ţi ceară: „Crede cutare şi cutare lucru”, ci îţi va cere să-ţi conformezi viaţa standardelor lui Isus. Nouă nu ni se cere să credem Biblia, ci să-L credem pe Cel pe care ni-L revelează Biblia (vezi Ioan 5:39-40). Suntem chemaţi să prezentăm libertatea conştiinţei, nu libertatea opiniilor. Dacă avem libertatea lui Cristos, atunci şi alţii vor fi aduşi la aceeaşi libertate – libertatea care vine din înţelegerea supremaţiei lui Isus Cristos.

Măsoară-ţi întotdeauna viaţa doar după standardele lui Isus. Apleacă-ţi gâtul numai sub jugul Lui, nu sub alt jug; şi ai grijă să nu pui niciodată asupra altora un jug care nu este al lui Isus Cristos. Ii trebuie mult timp Iui Dumnezeu să ne elibereze de ideca că, dacă ceilalţi nu gândesc exact ca noi. ei greşesc categoric. Acesta nu este niciodată modul lui Dumnezeu de a vedea lucrurile. Există doar o singură libertate adevărată, libertatea lui Isus care lucrează în con­ştiinţa noastră dându-ne puterea să facem ceea ce este bine.

Nu fi nerăbdător cu alţii! Aminteşte-ţi cum a lucrat Dumnezeu cu tine, cu răbdare şi blândeţe; dar nu dilua niciodată adevărul lui Dumnezeu. Lasă-1 să lucreze în felul Lui şi nu-ţi cere niciodată scuze  pentru El. Isus a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici”, nu: „Convertiţi oamenii la opiniile voastre”.

7 mai

Zidind pentru veşnicie

„Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?”

Luca 14:28

Domnul nostru nu se referă aici la un preţ pe care trebuie să-l calculăm noi. ci la un preţ pe care l-a calculat El. Preţul a fost dat de acei treizeci de ani din Nazaret, acei trei ani de popularitate, scandal şi ură. agonia adâncă, de nepătruns, din Ghetsimani şi atacul de la Calvar – pivotul în jurul căruia se învârte timpul şi eternitatea. Isus Cristos a calculat preţul. Oamenii nu vor râde de tine la urmă. spunând: „Omul acesta a început să zidească şi n-a fost în stare să termine”.

Condiţiile uceniciei fixate de Domnul nostru în versetele 26, 27 şi 33 vor să spună că bărbaţii şi femeile pe care îi va folosi El în lucrarea Lui mare de zidire sunt cei în care El a făcut totul. „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său. pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” Domnul nostru vrea să spună că singurii oameni pe care-i va folosi în lucrarea Lui de zidire sunt cei care-L iubesc pe El personal, cu pasiune şi devotament, mai presus de oricare dintre cele mai apropiate legături de pe pământ. Condiţiile sunt aspre, dar glorioase.

Tot ce zidim va fi controlat de Dumnezeu . Va descoperi Dumnezu prin focul Lui pătrunzător, că am zidit pe temelia lui lsus unele lucrări de-ale noastre? Trăim vremuri de lucrări deosebite, vremuri când încercăm să lucrăm pentru Dumnezeu, şi tocmai aici se află capcana. La drept vorbind, noi nu putem niciodată lucra pentru Dumnezeu. Isus ne ia in lucrarea Lui. planurile de zidire sunt în întregime ale Lui şi nimeni nu are dreptul să hotărască unde să fie pus la lucru.

 

8 mai

Perseverenţa credinţei

„ Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele.”

Apocalipsa 3:10

Perseverenţa înseamnă mai mult decât răbdare. Viaţa unui sfânt este în mâna lui Dumnezeu ca arcul şi săgeata în mâna unui arcaş. Dumnezeu ţinteşte spre ceva ce sfântul nu poate să vadă şi El întinde arcul, iar credinciosul spune. în repetate rânduri: „Nu mai rezist”. Dumnezeu nu ţine cont dc aceasta: El continuă să întindă arcul până când ţinta Lui este la vedere şi apoi lasă săgeata să zboare. Încrede-le în mâna lui Dumnezeu. Pentru ce anume ai nevoie de perseverenţă în viaţa la acum? Menţine legătura cu lsus Cristos prin perseverenţa credinţei. „Chiar de mă va ucide, voi nădăjdui în El” < Iov 13:15. KJV).

Credinţa nu este un sentiment patetic, ci o încredere solidă, tare, zidită pe faptul că Dumnezeu este dragoste sfântă. Nu poţi să îl vezi acum, nu poţi să înţelegi ce face, dar îl cunoşti pe El. Ruina apare atunci când nu există acel echilibru mental care vine din înrădăci­narea în adevărul veşnic că Dumnezeu este dragoste sfântă. Credinţa este efortul eroic al vieţii tale, te arunci cu o încredere deplină în braţele lui Dumnezeu.

Dumnezeu a riscat totul în lsus Cristos pentru a ne mântui; acum vrea ca noi să riscăm totul punându-ne toată încrederea în El. Există domenii în care acea credinţă nu a lucrat încă în noi – locuri neatinse de viaţa lui Dumnezeu. În viaţa lui lsus Cristos nu au existat astfel de locuri şi nu ar trebui să existe nici în viaţa noastră. „Şi viața veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine.” Viaţa veşnică înseamnă, în realitate, o viaţă care se poate confrunta cu orice îi este menit să se confrunte, fără a se clătina. Dacă adoptăm acest mod de a vedea lucrurile, viaţa devine o mare aventură, o posibilitate glorioasă de a vedea lucruri minunate tot timpul. Dumnezeu ne disciplinează pentru a ne aduce în locul central al puterii.

 

9 mai

Idealuri fără viziune

Unde nu este viziune, poporul este fără frâu.

Proverbe 29:18

Exislă o diferenţă între un ideal şi o viziune. Idealul nu are inspiraţie morală, dar viziunea are. Oamenii care se dedică idealurilor rareori fac ceva. Concepţia cuiva despre divinitate poate fi folosită pentru a justifica neglijarea deliberată a datoriei sale. Iona a raţionat că, întrucât Dumnezeu era un Dumnezeu al dreptăţii şi al îndurării, totul va fi în regulă. Eu pot avea o concepţie corectă despre Dumnezeu şi tocmai acesta poate fi motivul pentru care nu îmi fac datoria. Dar acolo unde este viziune, este şi o viaţă integră, deoarece viziunea dă stimulent moral.

Idealurile ne pot duce la ruină. Fă-ţi un inventar din punct de vedere spiritual şi vezi dacă ai numai idealuri sau ai viziune.

„Ah. dar căutarea omului trebuie să depăşească înţelegerea lui,

Altfel, pentru ce este cerul?”

„Unde nu este viziune…” O dată ce-L pierdem din vedere pe Dumnezeu, începem să fim nepăsători, dăm la o parte anumite restricţii, dăm la o parte rugăciunea, dăm la o parte viziunea lui Dumnezeu în privinţa lucrurilor mici şi începem să acţionăm din proprie iniţiativă. Dacă ne hrănim cu ceea ce au produs mâinile noastre, dacă facem lucruri din propria noastră iniţiativă, fără a aştepta ca Dumnezeu să intervină, suntem pe cărarea care duce în jos, am pierdut viziunea. Este atitudinea noastră de astăzi o atitudine ce izvorăşte din viziunea pe care am primit-o de la Dumnezeu? Aşteptăm noi ca Dumnezeu să facă lucruri mai man decât a făcui vreodată’.’ Hxistă prospeţime şi vigoare în vederea mustra spirituala.

10 mai

Ia iniţiativa

Adăugaţi la credinţa voastră fapta… („Echipați-vă credința cu hotărâre”)

2 Petru 1:5

„Adăugaţi” arată că noi avem de făcut ceva. Suntem în pericol să uităm că noi nu putem face ceea ce face Dumnezeu şi că Dumnezeu va face ceea ce putem face noi. Noi nu ne putem mântui sau sfinți; Dumnezeu face aceasta; dar Dumnezeu nu ne va da obiceiuri ne, nu ne va da un caracter bun, nu ne va forţa să umblăm drept. Noi înşine trebuie să facem toate acestea, Trebuie să punem în practică mântuirea pe care Dumnezeu a realizat-o înlăuntrul nostru. „Adăugaţi” înseamnă să ne formăm obiceiul de a face anumite lucruri: începutul este întotdeauna dificil. A lua iniţiativa înseamnă a face începutul, a te instrui în calea pe care trebuie să mergi. Fereşte-te de tendinţa de a întreba care este drumul bun, atunci când îl ştii cât se poate de bine. Ia iniţiativa, nu mai ezita şi fă primul pas. Fii hotărât când îţi vorbeşte Dumnezeu şi acţionează imediat in credinţă, făcând ceea ce ţi-a spus El. Nu reveni niciodată asupra deciziilor luate. Dacă eziţi atunci când Dumnezeu îţi spune să faci lucru, îţi periclitezi poziţia în har. Ia iniţiativa, ia-o tu însuţi, fă pasul chiar acum din propria-ţi voinţă şi fă-ţi întoarcerea imposibilă, ia-ţi orice posibilitate de retractare: „Voi scrie acea scrisoare”. „Voi plăti acea datorie”. Fă ca lucrul respectiv să fie inevitabil.

Trebuie să ne formăm obiceiul de a afla ce spune Dumnezeu. Dacă, atunci când apare o criză, ne îndreptăm instinctiv spre Dumnezeu, ştim că ne-am format acest obicei. Trebuie să luăm inițiativa acolo unde suntem, nu unde nu suntem.

11 mai

Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii

Adăugaţi la… dragostea frăţească, iubirea.

2 Petra 1:5,7

Pentru cei mai mulţi dintre noi dragostea este ceva nedefinit; nu știm ce înseamnă ca. Dragostea înseamnă a prefera o persoană in locul alieia, iar, din punct de vedere spiritual, Isus ne cere să-L preferam pe EI (vezi Luca 14:26). Când dragostea lui Dumnezeu este turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, este uşor ca Isus Cristos să fie pe primul Ioc, dar apoi trebuie să punem în practică aceste lucruri despre care vorbeşte Petru.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu este să arunce afară din viaţa mea falsitatea şi atitudinea pioasă. Duhul Sfânt îmi arată că Dumnezeu m-a iubit nu pentru că sunt vrednic de iubit, ci deoarece este în natura Lui să facă acest lucru. .Acum” îmi spune El.,.arată aceeaşi dragoste altora” – Jubeşte aşa cum te-am iubii Eu”. „Voi aduce in jurul tău oameni pe care nu-i poţi respecta, dar trebuie să le arăţi dragostea Mea, aşa cum ţi-am arătat-o şi Eu ţie”. Nu poţi realiza aceasta prin sforţările proprii. Unii au încercat să facă asta, dar au obosit repede.

„Domnul are îndelungă răbdare…” Să privesc înlăuntrul meu ca să văd cum a lucrul El cu mine. Faptul că ştiu că Dumnezeu m-a iubit dincolo de orice limită, în ciuda păcatului, a josniciei, a egoismului şi a răutăţii mele, mă obligă să merg in lume şi să-i iubesc pe alţii in acelaşi fel. Dragostea lui Dumnezeu faţa de mine este inepuizabilă şi eu trebuie să-i iubesc pe alţii de pe terenul dragostei lui Dumnezeu pentru mine. Creşterea în har se opreşte în momentul când îmi ies din fire. Îmi ies din fire pentru că trebuie să trăiesc alături de o persoană dificilă. Să mă gândesc cât de respingător am fost eu pentru Dumnezeu! Sunt  eu gata să mă identific atât de mult cu Domnul Isus, încât viaţa şi bunătatea Lui să se reverse prin mine tot timpul? Nici dragostea naturală şi nici dragostea divină nu rămân dacă nu sunt cultivate. Dragostea este spontană, dar trebuie menţinută prin disciplină

12 mai

Fi-ţi obiceiul de a nu avea obiceiuri

Căci dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneşi, nici neroditori.

2 Petru 1:8

Când începem să ne formăm un obicei, suntem conştienţi de el. Există momente când suntem conştienţi că devenim mai virtuoşi, mai răbdători, mai evlavioşi. dar aceasta este numai o etapă; dacă ne oprim aici, vom căpăta mersul ţanţoş al unui îngâmfat spiritual. Lucrul pe care trebuie să-l facem cu obiceiurile este să le lăsăm să se piardă în viaţa Domnului, până când fiecare dintre ele este practicat astfel, încât nu mai este un obicei conştient. Viaţa noastră spirituală se degradează continuu in introspecţie, pentru ca există unele calităţi pe care nu le-am adăugat încă la celelalte. În final, relaţia noastră cu Domnul trebuie să fie una în întregime simplă.

Dumnezeul tău poate fi micul tău obicei creştin: obiceiul de a te ruga la anumite ore sau obiceiul de a citi Biblia. Fii atent cum va tulbura Tatăl tău acele momente, dacă începi să te închini obiceiului în loc să te închini Celui pe care acesta II simbolizează. ..Nu pot face aceasta acum, deoarece mă rog; este ora mea cu Dumnezeu.” Nu, aceasta este ora ta cu obiceiul pe care-l ai. Există o calitate care-ţi lipseşte. Recunoaşte lipsa, iar apoi caută posibilitatea de a dobândi acea calitate.

Dragostea înseamnă că nu mai există nici un obicei vizibil, că ai ajuns în punctul in care obiceiurile tale s-au pierdut în Domnul si le practici fără să-ţi mai dai seama. Dacă eşti conştient de sfinţenia ta, atunci există anumite lucruri pe care îţi închipui că nu le poţi face. există anumite relaţii în care tu eşti departe de a fi simplu. Aceasta înseamnă că mai trebuie adăugat ceva la viaţa ta. Singura viaţă supra­naturală este viaţa pe care a trăit-o Domnul Isus şi El era într-o legătură strânsă cu Dumnezeu oriunde. Există vreun loc în care tu nu eşti într-o legătură strânsă cu Dumnezeu? Lasă-L pe Dumnezeu să intre în acel loc, indiferent prin ce metodă, până când creşti în EI, și viaţa ta se va transforma într-o viaţă simplă de copil.

13 MAI

Obiceiul de a avea o conştiinţă bună

…o conştiință fără vină față de Dumnezeu şi față de oameni.

Fapte 24:16

Poruncile lui Dumnezeu suni date vieţii Fiului Său din noi; prin urmare, pentru natura umană în care a luat chip Fiul Său poruncile Sale sunt dificile, dar, îndată ce ascultăm, ele devin extrem de uşoare.

Conştiinţa este acea facultate din mine care se raportează la cel mai înalt standard pe care-l cunosc şi-mi spune ce anume trebuie să fac potrivit acelui standard. Ea este ochiul sufletului, privind ori la Dumnezeu, ori la ceea ce ea consideră a fi standardul cel mai înalt. De aceea, conştiinţa vorbeşte diferit în diferiţi oameni. Dacă eu am obiceiul să stau mereu în faţa lui Dumnezeu, conştiinţa îmi va prezenta întotdeauna legea perfectă a lui Dumnezeu şi-mi va arăta ce trebuie să fac. Întrebarea este: voi asculta eu? Trebuie să fac un efort ca să-mi păstrez conştiinţa atât de sensibilă, încât să umblu fără să greşesc. Ar trebui să trăiesc într-o armonie perfectă cu Fiul lui Dumnezeu, astfel încât, în orice împrejurare, duhul minţii mele să fie reînnoit şi să descopăr imediat „care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită”.

Dumnezeu ne educă întotdeauna până în cele mai mici detalii. Este urechea mea atât de sensibilă, încât să audă şi cea mai înceată şoaptă a Duhului ca să ştiu ce trebuie să fac? „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” El nu vine cu o voce ca a tunetului; vocea Lui este atât de blândă, încât poate trece uşor neobservată. Singurul lucru care ne păstrează conştiinţa sensibilă la glasul Lui este deprinderea de a fi mereu deschişi înlăuntrul nostru faţă de Dumnezeu. Atunci când apare vreo dispută, curm-o rezolvi? . Nu te întreba: „De ce să nu fac asta?” Ai pornit într-o direcţie greşită. Nu este posibilă nici o discuţie în contradictoriu atunci când vorbeşte conştiinţa. Dacă laşi ca vreun lucru să întunece comuniunea ta interioară cu Dumnezeu, faci asta spre pierzarea ta. Renunţă la acel lucru, oricare ar fi el, şi ai grijă să-ţi păstrezi vederea lăuntrică clară.

14 MAI

Obiceiul de a te bucura de lucruri neplăcute

Pentru ca şi viața tui Isus să se arate in trupul nostru muritor.

2 Corinteni 4:10

Trebuie să ne formăm obiceiuri care să arate ce a făcut harul lui mnezeu în noi. Nu este vorba doar de a fi salvaţi de iad, ci de a fi salvaţi pentru a arăta viaţa Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru muritor, iar lucrurile neplăcute sunt cele care vor demonstra dacă arătăm sau nu în noi viaţa Lui. Manifest eu bunătatea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu sau iritarea fundamentală a eului meu? Singurul fapt care va face să mă pot bucura de lucrurile neplăcute este dorinţa puternică de a lăsa ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste în mine. Indiferent cât de neplăcut ar fi un lucru, dacă spun: „Doamne, îmi face plăcere să Te ascult în această problemă”, imediat Fiul Lui Dumnezeu va ocupa locul de frunte, iar în viaţa mea umană se va manifesta ceea ce-L slăveşte pe Isus.

Nu trebuie să existe nici o controversă. In momentul când asculţi de lumină, Fiul lui Dumnezeu se arată prin tine în acea situaţie; dar dacă te împotriveşti, II întristezi pe Duhul Său. Trebuie să te menţii într-o stare bună pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste prin tine; nu te poţi menţine într-o stare bună daca laşi loc autocompătimirii. Împrejurările în care ne aflăm sunt mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a arăta extraordinara desăvârşire şi puritate a Fiului Său. Descoperirea unui nou mod de manifestare a Fiului lui Dumnezeu trebuie să ne facă inima să bată mai puternic. Una este să alegi un lucru neplăcut şi alta este să ajungi într-o situaţie neplăcută prin voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te-a pus acolo, El îţi este de-ajuns pentru a-ţi împlini toate nevoile. Păstrează-ţi sufletul pregătit să manifeste viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu trăi niciodată din amintirea experienţelor trecute; îngăduie Cuvântului lui Dumnezeu să fie întotdeauna viu şi activ în tine.

15 MAI

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

16 MAI

Obiceiul de a recunoaşte bogăţiile lui Dumnezeu

… părtaşi naturii divine.

2 Petru 1:4

Noi suntem făcuţi părtaşi naturii divine prin promisiunile Lui; apoi trebuie să „cultivăm” natura divină în natura noastră umană formându-ne anumite obiceiuri; primul obicei pe care trebuie să ni-l formăm este acela de a recunoaşte tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi. Insă noi spunem: „O, nu-mi pot permite asta” – una dintre cele mai mari minciuni care a fost vreodată cuprinsă într-o frază. Este o dovadă de prost gust să vorbeşti despre bani în domeniul material şi la fel este şi în domeniul spiritual; totuşi, vorbim de parcă Tatăl nostru din ceruri ne-a lăsat fără nici un ban! Noi credem că este un semn de reală modestie să spunem la sfârşitul unei zile: „O, m-am descurcat astăzi, dar cu mare greutate”. Şi totuşi. Dumnezeul Atotputernic este în întregime al nostru prin Domnul Isus! Şi El va face ca până şi firul de nisip şi cea mai îndepărtată stea să ne binecuvânteze, dacă vrem să ascultăm de El. Ce contează că împrejurările sunt dificile? De ce n-ar fi? Dacă lăsăm loc autocompătimirii şi ne complăcem în a ne simţi mizerabil, alungăm bogăţiile lui Dumnezeu din viaţa noastră şi îi împiedicăm şi pe alţii să aibă parte de ele. Nici un păcat nu este mai mare decât păcatul autocompătimirii, deoarece el ÎI dă jos pe Dumnezeu de pe tronul vieţii noastre şi Îl înlocuieşte cu interesele proprii. Ne deschidem gura doar pentru a ne vărsa nemulţumirile şi viaţa noastră devine un burete spir­itual lacom; nu există nimic plăcut sau generos în viaţa noastră.

Când Dumnezeu începe să fie mulţumit de noi. El ne va sărăci luându-ne toate bogăţiile de natură iluzorie, până vom învăţa că toate izvoarele noastre sunt în El. Dacă măreţia, harul şi puterea lui Dumnezeu nu se manifestă în noi (nu faţă de conştiinţa noastră). Dumnezeu ne consideră responsabili de aceasta. El poate să ne „umple cu orice har”; de aceea, învaţă să dăruieşti altora harul Lui. Poartă pecetea naturii lui Dumnezeu şi binecuvântările Lui vor veni prin tine tot timpul

17 MAI

Înălţarea Lui şi unirea noastră cu El

Pe când îi binecuvânta, S-a desparţit de ei și a fost înălțat la cer.

Luca 24:51

Noi nu avem nici o experienţă in viaţa noastră care să corespunda evenimentelor din viaţa Domnului Isus de după Transfigurarea Lui. Din acel moment viaţa Domnului nostru a fost o viaţă de mijlocire. Până în momentul Transfigurării El a afişat viaţa normală, desăvârşita a unui om; de la Transfigurare încolo – Ghetsimani, Crucea, Învierea – totul este neobişnuit pentru noi. Crucea Lui este uşa prin care fiecare om poate intra în viaţa lui Dumnezeu: prin învierea Sa El are dreptul să dea viaţa veşnică oricărui om şi, prin înălţarea Sa, Domnul nostru a intrat în cer şi a lăsat uşa deschisă pentru omenire.

Pe Muntele înălţării Transfigurarea Lui a fost încheiată. Daca Isus S-ar fi înălţat la cer direct dc pe Muntele Transfigurării, S-ar fi dus singur. El n-ar fi fost pentru noi altceva decât o Fiinţă glorioasă Dar El a întors spatele gloriei şi a coborât de pe munte pentru a Se identifica cu omenirea căzută.

Înălţarea este împlinirea Transfigurării. Domnul nostru S-a întors în gloria Lui de la început; dar El nu S-a întors doar ca Fiu al lui Dumnezeu; S-a întors la Dumnezeu atât ca Fiu al Omului, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum oricine are acces liber direct Ia tronul lui Dumnezeu prin înălţarea Fiului Omului. Ca Fiu al Omului, Isus Cristos Şi-a limitat în mod deliberat omnipotenţa, omniprezenţa şi omniscienţa, dar acum acestea sunt ale Lui în toată puterea. Ca Fiu al Omului. Isus Cristos are acum toată puterea Ia tronul lui Dumnezeu El este Regele regilor şi Domnul domnilor din ziua înălţării Sale şi până acum..

18 MAI

Nu te îngrijora!

„Uitaţi-vă la păsările cerului… Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp…”

Matei 6:26,28

Uitaţi-vă cum cresc crinii de pe câmp, ei există pur şi simplu! Gândiţi-vă la mare, la aer, la soare, la stele şi lună – toate acestea pur şi simplu există, şi ce lucrare fac ele! Atât dc des, prin eforturile noastre conştiente de a fi statornici şi folositori, distrugem influenţa menita de Dumnezeu să se manifeste prin noi. Isus a spus că există o singură cale de a ne dezvolta din punct de vedere spiritual, şi aceasta este concentrarea asupra Iui Dumnezeu. „Nu vă frământaţi cum să fiţi de folos altora, credeţi în Mine” – fiţi atenţi la Sursă şi din voi „vor curge râuri dc apă vie”. Nu putem ajunge la izvoarele vieţii noastre naturale prin raţiune, iar Isus ne învaţă că, în viaţa spirituala, creşterea nu depinde dc concentrarea noastră asupra ei. ci dc concentrarea asupra Tatălui nostru din ceruri. Tatăl nostru ceresc ştie în ce situaţie ne aflăm; dacă noi continuăm să ne concentrăm asupra Lui, vom creşte din punct de vedere spiritual ca şi crinii de pe câmp.

Oamenii care ne influenţează cel mai mult nu sunt cei care se opresc să discute cu noi. ci aceia care îşi trăiesc viaţa ca stelele de pe cer sau ca şi crinii de pe câmp, într-un mod cu totul simplu şi neafectat. Acestea sunt vieţile care ne modelează.

Dacă vrei să-I fii folositor lui Dumnezeu, caută să ai o relaţie corectă cu Isus Cristos şi El te va face folositor în fiecare minut pe care-l trăieşti, fără ca tu să-ţi dai seama că eşti folosit de El.

19 MAI

Mă ridic din ruine

Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos?

Romani 8:35

Dumnezeu nu-1 scuteşte pe om de necazuri; EI promite: „Voi fi cu el în strâmtorare”. Nu contează ce fel de necazuri şi ce forme cum­plite pot lua acestea în viaţa unui om, nici unul dintre ele nu pot să-l scoată din relaţia lui cu Dumnezeu. Noi suntem „mai mult decât învingători” în toate aceste lucruri. Pavel nu se referă la lucruri imaginare, ci la lucruri care sunt cumplit de reale; şi el spune că suntem mai mult decât învingători in mijlocul lor, nu prin ingeniozitatea noastră sau prin curajul nostru sau prin orice altceva, ci numai prin faptul că nici unul dintre ele nu afectează relaţia noastră cu Dumnezeu în Isus Cristos. Pe drept sau pe nedrept, suntem acolo unde suntem, exact în situaţia în care ne aflăm. Îmi pare rău pentru creştinul în ale cărui împrejurări nu se află nimic din ceea ce el nu ar dori.

„Necazul…?”  Necazul nu este niciodată un lucru nobil; dar oricum ar fi necazul – istovitor, iritant sau extenuant, el nu este în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu. Nu lăsa niciodată ca grijile sau necazurile să te despartă de dragostea lui Dumnezeu.

„Strâmtorarea…?” Poate dragostea lui Dumnezeu să dăinuiască atunci când totul spune că dragostea Lui este o minciună şi că nu există dreptate?

„Foametea…?” Putem nu numai să credem în dragostea lui Dumnezeu, ci să fim mai mult decât învingători, chiar şi atunci când suferim de foame?

Sau Isus Cristos este un înşelător şi Pavel este un înşelat, sau se întâm­plă ceva extraordinar cu un om care se ţine de dragostea lui Dumnezeu chiar şi atunci când totul vorbeşte împotriva caracterului lui Dumnezeu. Logica este redusă la tăcere în faţa fiecăruia dintre aceste lucruri. Numai un singur lucru poate răspunde la toate acestea: dragostea lui Dumnezeu în Cristos Isus. „Mă ridic din ruine” de fiecare dată.

20 MAI

Tărâmul realului

„Prin răbdarea voastră vă veți câştiga sufletele voastre.” Luca 21:19

Când un om se naşte din nou. un timp el nu mai are aceeaşi robusteţe ca înainte în felul lui de a gândi sau de a raţiona. Trebuie să arătăm viaţa cea nouă, să ne formăm în noi gândul lui Cristos. „Câştigă-ţi sufletul prin răbdare.” Mulţi dintre noi preferă să stea în pragul vieţii creştine în loc să meargă înainte să-şi zidească sufletul conform vieţii noi pe care Dumnezeu a pus-o în ei. Eşuăm pentru că suntem ignoranţi în privinţa modului în care am fost alcătuiţi şi punem pe socoteala diavolului lucruri care sunt, de fapt, rezultatul naturii noastre nedisciplinate. Gândiţi-vă ce putem fi atunci când suntem provocaţi!

Există anumite lucruri pentru care nu trebuie să ne rugăm: de exemplu, pentru indispoziţie. Indispoziţia nu dispare niciodată prin rugăciune, indispoziţia dispare atunci când este alungată brutal. Ea îşi are aproape întotdeauna originea în starea fizica, nu în cea morală. Este nevoie de un efort continuu pentru a nu asculta de indispoziţiile care izvorăsc din starea fizică; nu te lăsa cuprins de ele niciodată, nici măcar o secundă. Trebuie să ne apucăm de ceafă şi să ne scuturăm; şi vom descoperi că putem face ceea ce am crezut că nu putem. Problema cu cei mai mulţi dintre noi este că nu vrem. Viaţa creştină este o viaţă de curaj spiritual întrupat.

21 MAI

Raţionamentele divine ale credinţei

„Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”

Maici 6:33

Când privim la aceste cuvinte ale lui Isus, le găsim a fi cele mai revoluţionare cuvinte pe care le-a auzit vreodată urechea umană. „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu…” Noi susţinem exact contrariul, chiar şi cei mai spirituali dintre noi: ..Dar trebuie să trăiesc; trebuie să am atâţia bani; trebuie să mă îmbrac; trebuie să mănânc”. Marea grijă a noastră nu este împărăţia lui Dumnezeu, ci viaţa noastră pământească. Isus inversează ordinea, spunându-ne: „Caută să ai mai întâi o relaţie bună cu Dumnezeu, fă din aceasta cea mai mare preocupare a vieţii tale şi nu te îngrijora niciodată de celelalte lucruri”

„Nu vă îngrijorați de viața voastră…” Domnul nostru a sublimat că, din punctul Lui de vedere, este cu totul iraţional să ne îngrijorăm in privinţa mijloacelor de existenţă. Isus nu a spus că omul care nu se gândeşte la nimic în viaţă este binecuvântat – un asemenea om este nechibzuit. Dar Isus ne-a învăţat că un ucenic trebuie să facă din relaţia lui cu Dumnezeu preocuparea dominantă a vieţii lui şi să fie fără grijă cu privire la orice altceva în comparaţie cu aceasta. El spune: „Nu faceţi din ce veţi mânca sau ce veţi bea factorul conducător al vieţii noastre, ci concentraţi-vă în mod absolut asupra lui Dumnezeu”. Unii oameni sunt neglijenţi cu privire la ceea ce mănâncă sau beau şi suferă din această cauză; nu le pasă cum se îmbracă şi parcă nu-i interesează cum arată. Ei sunt neglijenţi în treburile lor pământeşti şi Dumnezeu îi trage la răspundere pentru aceasta. Isus spune că marea grijă a vieţii trebuie să fie aceea dc a pune relaţia noastră cu Dumnezeu pe primul loc, şi orice altceva, pe locul al doilea.

Una dintre cele mai severe discipline ale vieţii creştine este aceea de a-I permite Duhului Sfânt să ne aducă în armonie cu învăţătura lui Isus din aceste versete.

22 MAI

Aceasta explică totul

„Ca toți să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine şi Eu în Tine; ca ei să fie una în Noi.”

loan 17:21

Dacă treci printr-o perioadă de singurătate, citeşte Ioan 17. care-ţi va explica exact de ce te afli în acea situaţie – Isus S-a rugat ca tu să fii una cu Tatăl, aşa cum este El. Îl ajuţi tu pe Dumnezeu să răspundă la această rugăciune sau ai un alt scop cu privire la viaţa ta? Din momentul când ai devenit ucenic, nu mai poţi fi tot atât de indepen­dent pe cât erai înainte.

În Ioan 17 ni se arată că scopul lui Dumnezeu nu este să răspundă rugăciunilor noastre, dar, prin rugăciune, noi ajungem să cunoaştem gândul lui Dumnezeu. Există o rugăciune căreia Dumnezeu trebuie să-i răspundă, şi anume rugăciunea lui Isus – „Ca ei să fie una cum şi Noi suntem una”. Suntem noi atât de aproape de Isus Cnstos?

Dumnezeu nu-Şi face griji cu privire la planurile noasire; EI nu ne întreabă: „Vrei să treci prin această pierdere, prin această încurcătură?’, ci îngăduie asemenea lucruri, pentru că are propriul Lui scop. Lucrurile prin care trecem ori ne fac oameni mai plăcuţi, mai buni, mai nobili, ori ne fac mai dificili şi vânători de greşeli, mai insistenţi în urmarea propriei noastre căi. Lucrurile care se îmâmplă în viaţa noastră ori ne fac diavoli, ori ne fac sfinţi; totul depinde de relaţia noastră cu Dumnezeu. Dacă spunem: „Facă-se voia Ta”, avem parte de mângâierea din Ioan 17, mângâierea de a şti că Tatăl nostru lucrează comform înţelepciunii Sale. Când înţelegem care este scopul lui mnezeu, nu vom deveni înguşti la minte şi cinici. Isus S-a rugat pentru nimic mai puţin decât unitatea noastră absolută cu El, aşa cum este una cu Tatăl. Unii dintre noi suntem departe de aceasta, dar Dumnezeu nu ne va lăsa în pace până când nu vom fi una cu El. Isus S-a rugat ca noi să fim astfel.

23 MAI

Necredinţa îngrijorării

„Nu vă ingrjorați de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul wostru. gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.”

Matei 6:25

Isus caracterizează îngrijorarea din viaţa unui ucenic drept necredinţa. Dacă am primii Duhul lui Dumnezeu, El va „pune degetul pe rană” întrebând: „Unde este locul lui Dumnezeu în relaţia aceasta, în planurile acestei vacanţe, în aceste cărţi pe care vrei să le citeşti?” El insistă întotdeauna în această direcţie până când învăţăm să-L punem pe El pe primul 1oc. Ori de câte ori punem pe primul loc alte lucruri, apare confuzia.

„Nu vă îngrijoraţi…” Nu lua asupra ta presiunea gândurilor cu privire la viilor. A te îngrijora nu numai că este ceva rău, ci este şi necredinţă, deoarece, dacă te îngrijorezi, înseamnă că nu crezi că Dumnezeu poate avea grijă de detaliile practice ale vieţii tale -tocmai aceste detalii ne îngrijorează. Ai remarcat vreodată, din spusele lui Isus. cc anume va înăbuşi cuvânlul pe care El îl pune in noi? Diavolul? Nu, ci grijile lumii acesteia. Este vorba întotdeauna de micile griji. Nu voi crede acolo unde nu pot să văd. Singurul tratament împotriva necredinţei este ascultarea de Duhul.

Marele cuvânt spus de Isus ucenicilor Lui este predarea deplină.

24 MAI

Bucuria disperării

Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.

Apocalipsa 1:17

Ca şi apostolul Ioan, s-ar putea să-L cunoşti bine pe Isus Cristos, când, deodată, EI ţi se arată sub o înfăţişare deloc familiară şi singurul lucru pe care-1 poţi face este să cazi „la picioarele Lui ca mort”. Sunt momente când Dumnezeu nu Se poate arăta altfel decât în măreţia Sa; atunci, caracterul înfricoşător al viziunii te duce la bucuria disperării; dacă te vei mai ridica vreodată, aceasta trebuie sa fie prin mâna lui Dumnezeu.

„El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine.” In mijlocul groazei vine o atingere şi ştii că este mâna dreaptă a lui Isus Cristos. Nu e mâna constrângerii sau a disciplinării sau a pedepsei, ci mâna dreaptă a Taiâlui cel Veşnic. Când mâna Lui este peste line, ea îţi aduce pace ţi mângâiere de nedescris. sentimentul că „dedesubt suni mâinile veşnice”, pline de sprijin, de mângâiere şi de putere. Atunci când te atinge El, nimic nu te mai poate infricoşa. Din mijlocul gloriei Sale cereşti. Domnul Isus vine să-i vorbească unui ucenic neînsemnat şi să-i spună: ..Nu te teme”. Blândeţea Lui esle nespus de dulce. Îl cunosc eu în felul acesta?

Priveşte la câteva dintre lucrurile care provoacă disperare. Există o disperare în care nu este nici o bucurie, nici un orizont, nici o speranţă de ceva mai strălucit. Dar bucuria disperării vine atunci când ştiu că „nimic bun nu locuieşte în mine (adică în carnea mea)”. Mă bucur să ştiu că există în mine acel ceva care trebuie să se prosterne înaintea lui Dumnezeu atunci când El mi Se revelează şi că, dacă mă voi ridica vreodată, aceasta va trebui să fie prin mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate să facă nimic pentru mine până eu nu ajung la capătul posibilităţilor mele.

25 MAI

Testul egoismului

..Dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”

Genesa 13:9

De îndată ce începi să trăieşti viaţa de credinţă in Dumnezeu, în faţa ta se vor deschide posibilităţi bogate şi fascinante; aceste lucruri sunt de drept ale tale; dar, dacă trăieşti viaţa de credinţă, îţi vei exersa dreptul de a renunţa la drepturile tale şi de a-L lăsa pe Dumnezeu să aleagă pentru tine. Dumnezeu permite uneori să ajungi într-o încer­care în care prosperitatea ta materială ar fi lucrul cel mai bun şi mai potrivit de luat în considerare, dacă nu ai trăi o viaţă de credinţă. Dar dacă trăieşti prin credinţă, vei renunţa cu bucurie la dreptul tău şi-L vei lăsa pe Dumnezeu să aleagă pentru tine. Aceasta este disciplina prin intermediul căreia naturalul este transformat în spir­itual prin ascultarea de vocea lui Dumnezeu.

Ori de câte ori ceea ce este drept devine standardul în viaţă, vederea spirituală se atrofiază. Marele vrăjmaş al vieţii de credinţa în Dumnezeu nu este păcatul, ci lucrul bun care nu este suficient de bun. Lucrul bun este întotdeauna vrăjmaşul lucrului celui mai bun. Ar fi părut cel mai înţelept lucru din lume ca Avraam să aleagă. Era dreptul lui, iar oamenii din jurul lui l-au considerat probabil un prost pentru că nu a ales. Mulţi dintre noi nu creştem din punct de vedere spintual, pentru că preferăm să alegem ceea ce este drept. În loc să-L lăsăm pe Dumnezeu să aleagă pentru noi. Trebuie să învăţăm să umblăm după standardul care-L are ca ţintă pe Dumnezeu. .Umblă înaintea Mea.”

26 MAI

Gîndeşte aşa cum ne-a învăţat Isus

Rugați-vă neîncetat.

I Tcsaloniceni 5:17

Noi gândim corect sau greşit despre rugăciune în funcţie de concepţia pc care o avem despre rugăciune în mintea noastră. Dacă ne gândim la rugăciune ca fiind asemenea respiraţiei plămânilor noştri sau asemenea sângelui din inima noastră, gândim bine. -Sângele nostru curge fară încetare şi respiraţia noastră se desfăşoară fară oprire; noi nu suntem conştienţi de aceste procese, dar ele au loc neîncetat. Nu suntem întotdeauna conştienţi de faptul că Isus ne păstrează într-o legătură perfectă cu Dumnezeu, dar. dacă ascultăm de El, Isus face acest lucru mereu. Rugăciunea nu este un exerciţiu, ci este însăşi viaţa. Fereşte-te de orice opreşte rugăciunea. „Rugaţi-vă neîncetat” păststrează obiceiul inocent de a te ruga lui Dumnezeu în inima ta tot timpul.

Isus nu a vorbit niciodată despre rugăciuni fară răspuns; El a avut siguranţa deplina că rugăciunea primeşte întotdeauna răspuns. Avem noi, prin Duhul Sfânt, siguranţa de nespus pe care o avea Isus cu privire la rugăciune sau ne gândim la momentele în care Dumnezeu pare să nu fi răspuns la rugăciunile noastre? „Cine cere capătă” (Matei 7:S). Noi spunem „Da, dar…” Dumnezeu răspunde la rugăciune în cel mai hun mod. nu doar uneori, ci întotdeauna, deşi s-ar putea să nu vedem întotdeauna răspunsul imediat la problema pentru care ne-am rugat. Ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne răspundă la rugăciune.’

Pericolul este că noi vrem să diluăm lucrurile pe care le-a spus Isus şi să le facem să însemne ceva potrivit cu raţiunea; dar, dac-ar fi izvorât doar din raţiune, lucrurile pc care le-a spus El nici n-ar fi meritat să fie spuse. Lucrurile pe care le-a spus Isus despre rugăciune sunt revelaţii supranaturale.

27 MAI

Viaţa veşnică

Dar rămâneţi in cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.

Loca 24:49

Ucenicii trebuiau să aştepte în Ierusalim până în ziua Cincizecimii nu doar pentru pregătirea lor; ci trebuiau să aştepte până când Domnul avea să fie cu adevărat glorificat. Ce s-a întâmplat imediat ce a fost El glorificat? ..O dată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:33). Paranteza din loan 7:39 („Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese proslăvit”) nu se aplică la noi: Duhul Sfânt a fost dat. Domnul este glorificat; aşteptarea depinde nu de providenţa lui Dumnezeu, ci de pregătirea noastră spirituală.

Influenţa şt puterea Duhului Sfânt erau la lucru şi înainte de Cincizecine. dar El nu era aici. Imediat ce Domnul nostru a fost glorificat şi înălţat, Duhul Sfânt a venit în lume şi de atunci El este aici. Trebuie să primim revelaţia că El este aici. Primirea Duhului Sfânt este atitudinea permanentă a unui credincios. Când primim Duhul Sfânt, primim o viaţă plină de putere de la Domnul cel înălţat

Nu botezul Duhului Sfânt îi schimbă pe oameni, ci puterea lui Cristos cel înălţat care vine în viaţa oamenilor prin Duhul Sfânt face schimbarea. Noi separăm prea des lucrurile pe care Noul Tes­tament nu le separă niciodată. Botezul Duhului Sfânt nu este o experienţă separată de Isus Cristos, ci este dovada înălţării lui Cristos.

Botezul Duhului Sfânt nu te face să te gândeşti la Timp sau la Eternitate, ci este un uimitor şi glorios acum. „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine” (loan 17:3). Începe sâ-L cunoşti pe Dumnezeu acum şi nu vei termina niciodată.

28 MAI

Revelaţia de necontestat

„în ziua aceea nu Mă veți mai tntreba nimic.”

loan 16:23

Când este „ziua aceea”? Când Domnul cel înălţat te face una cu Tatăl. In acea zi vei fi una cu Tatăl, aşa cum este Isus, şi, „în ziua aceea”, spune Isus, „nu Mă veţi mai întreba nimic”. Până când viaţa înviată a lui Isus nu se manifestă în tine. ai întrebări despre multe lucruri; apoi, după un timp, descoperi că toate întrebările s-au dus, se pare că nu mai ai nimic de întrebat. Ai ajuns în acel punct de încredere totală in viaţa de înviere a lui Isus, viaţă care te aduce în unitate perfectă cu scopul lui Dumnezeu. Trăieşti acum acea viaţă? Dacă nu, de ce nu?

Oricâte lucruri neclare ar fi în mintea ta, ele nu se vor interpune între inima ta şi Dumnezeu. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic” – nu vei mai avea nevoie să întrebi, pentru că vei fi sigur că Dumnezeu va face toate lucrurile după voia Sa. Adevărul din loan 14:1 a devenit starea reală a inimii tale şi nu mai ai întrebări de pus. Dacă ceva este un mister pentru tine şi se interpune între tine şi Dumnezeu, nu căuta niciodată o explicaţie în mintea ta, caut-o în caracterul tău – acolo este problema. O dată ce caracterul tău e dispus să se supună vieţii lui Isus, vei înţelege totul clar şi vei ajunge în punctul in care nu mai există nici o distanţă între Tatăl şi tine. pentru că Domnul v-a făcut una. „în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic.”

29 MAI

Relaţie netulburată

„În ziua aceea ve-ți cere în Numele Meu… Tatăl însuşi vă iubeşte.”

Ioan 16:26. 27

„În ziua aceea veţi cere în Numele Meu”, adică în natura Mea. Nu spune: ..Veţi folosi Numele Meu ca pe un cuvânt magic”; ci „Veţi fi atât de aproape de Mine, încât veţi fi una cu Mine”. „Ziua aceea” nu este o zi în viaţa veşnică, ci o zi care trebuie să fie aici pe pământ. „Tatăl însuşi vă iubeşte” – unitatea este completă şi absolută Domnul nostru nu spune că viaţa va fi fără nedumeriri exterioare, ci că, aşa cum El cunoaşte inima şi gândul Tatălui, tot astfel, prin botezul Duhului Sfânt, EI ne poate ridica în locurile cereşti pentru a ne revela sfaturile lui Dumnezeu.

„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu…” ..Ziua aceea” este ziua unei relaţii netulburate între Dumnezeu şi credincios. Aşa cum Isus a stat nepătat în prezenţa Tatălui Său, tot aşa şi noi, prin marea eficacitate a botezului Duhului Sfânt, putem fi ridicaţi la această relaţie – „Ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

„Vă va da.” Isus spune că Dumnezeu va recunoaşte rugăciunile noastre. Ce provocare! Prin puterea învierii şi a înălţării lui Isus şi prin Duhul Sfânt pe care El L-a trimis, noi putem fi înălţaţi la o asemenea relaţie cu Tatăl, încât să fim una cu voia desăvârşită şi suverană a lui Dumnezeu – prin libera noastră alegere -. aşa cum fost Isus. In această poziţie minunată, aşezaţi acolo de Isus Cristos. ne putem ruga lui Dumnezeu în Numele Lui. în natura Lui care ne este dăruită prin Duhul Sfânt, iar Isus ne spune: „Orice veţi cere de la Tatăl Meu. vă va da”. Caracterul suveran al lui Isus Cristos este testai prin propriile Sale cuvinte.

30 MAI

Da, dar…!

„Doamne te voi urma, dar…

Luca 9:61

Ce vei face dacă, să zicem, Dumnezeu îţi spune să faci ceva care este un test enorm pentru raţiunea ta? Vei da înapoi? Dacă îţi formezi obiceiul de a face un lucru pe tărâmul fizic, vei face acel lucru de fiecare dată, până când vei întrerupe cu hotărâre obiceiul. Acelaşi lucru este valabil şi în domeniul spiritual. Iarăşi şi iarăşi ajungi să înţelegi ce vrea Isus Cristos şi de fiecare dată dai înapoi când e vorba să faci pasul decisiv, până când te vei hotărî să te predai cu toul în braţele Lui. „Da, Dar, presupunând că ascult de Dumnezeu în această problemă, cum rămâne cu…?” „Da, voi asculta de Dumnezeu dacă mă va lăsa să mă folosesc de raţiunea mea, dar să nu-mi ceri să păşesc în întuneric.” Isus Cristos cere omului care şi-a pus încrederea în El acelaşi spirit temerar şi sportiv pe care îl manifestă omul natural. Când un om are de gând să facă ceva valoros, există momente în care trebuie să rişte totul, păşind în necunoscut. Iar în domeniul spiritual Isus Cristos cere să rişti tot de ceea ce te ţii prin raţiunea ta şi să păşeşti în ceea ce spune El. Imediat ce faci asta. descoperi că ceea ce a spus Isus Cristos este foarte potrivit, ca raţiunea. Privite prin prisma raţiunii, spusele lui Isus Cristos pot părea o nebunie, dar când le vei supune judecăţii credinţei, vei începe să descoperi, cu un duh uimit, că ele sunt cuvintele lui Dumnezeu, încrede-te cu totul în Dumnezeu şi. când El te provoacă să rişti, ai grijă să-ţi asumi riscul. In criză noi acţionăm ca păgânii, numai unul dintr-o mulţime întreagă este destul de îndrăzneţ ca să-şi pună încrederea în caracterul lui Dumnezeu.

31 mai

Increde-te mai întâi in Dumnezeu

Isus nu Se încredea în ei…. pentru că ştia ce era în om.

Ioan 2:24-25

Pune încrederea în Dumnezeu pe primul loc. Domnul nostru nu S-a încrezut în nici un om, însă El n-a fost niciodată suspicios, niciodată plin de amărăciune, niciodată disperat cu privire la vreun om, pentru că S-a încrezut mai întâi în Dumnezeu, S-a încrezut în mod absolut în ceea ce harul lui Dumnezeu poate face pentru orice om. Dacă îmi pun încrederea mai întâi în fiinţele umane, voi ajunge dezamăgit de toţi; voi ajunge plin de amărăciune, pentru că am insistat ca omul să fie ceea ce nici un om n-a putut fi niciodată – absolut drept. Nu te încrede niciodată în nimic altceva decât în hanii lui Dumnezeu din tine ţi din oricine altcineva

Pune nevoile lui Dumnezeu pe primul loc. „Iată, vin să fac voia Ta. Dumnezeule” (Evrei 10:9).

Ascultarea omului este faţă de ceea ce crede el că este o nevoie; ascultarea Domnului nostru a fost faţă de voia Tatălui Său. Strigătul de astăzi este: „Trebuie să facem ceva: păgânii mor fără Dumnezeu; trebuie să mergem şi să le spunem despre El.” Dar mai întâi trebuie să avem grija ca nevoile lui Dumnezeu să se împlinească în noi înşine. .Aşteptaţi pân.i când. .” Scopul acestui Colegiu este să ne ajute să ne raportam corect la nevoile lui Dumnezeu. Când nevoile lui Dumne/cu în noi s-au împlinii. El ne va deschide calea pentru a împlini nevoile Lui în altă parte.

Pune pe primul loc ceea ce-{i încredinţează Dumnezeu. „Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.’ (Matei 18:5)

Dumnezeu mi Se încredinţează mie. dăruindu-mi-Se sub formă de copilaş. El aşteaptă ca viaţa mea personală să fie un „Betleem”. Las eu ca viaţa mea naturală să fie transformată treptat de către viaţa Fiului lui Dumnezeu care locuieşte în mine? Scopul ultim al lui Dumnc/eu esti­ca Fiul Său să Se poată manifesta în trupul meu muritor.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: