Publicat de: damianion | februarie 6, 2015

Corbii

Corbii

1 Imparati 17:1-7

Ce lectii binecuvantate are pentru noi textul acesta! Ilie, omul lui Dumnezeu, se afla in criza. Tocmai parasise palatul imparatului Ahab, pe care il anuntase de o mare seceta ca pedeapsa din partea lui Dumnezeu. Facuse aceasta cu toata indrazneala, ba chiar afirmase ca nu va fi ploaie decat dupa cuvantul sau, nu ca o expresie a mandriei, ci a autoritatii divine. Robii Domnului trebuie sa aiba o asa autoritate, nu omeneasca, ci divina. Deci, el detinea cheia binecuvantarilor. Autoritatea lui Ahab s-a izbit de autoritatea lui Ilie care era mult superioara. A urmat confruntarea. Ilie nu-si dadea seama ce va urma si nici ce trebuia sa faca. Izabela, regina pagana a lui Israel, il considera pe Ilie o frana in calea planurilor ei de a tari pe Israel la inchinaciune inaintea lui Baal. Pornise o campanie de nimicire a proorocilor Domnului. Viata lui Ilie era in mare pericol. Uneori si cei mai buni robi ai Domnului ajung in asa situatii.

Dar Domnul este Cel ce poarta de grija. El ii spune lui Ilie sa plece si ii indica si locul unde sa se ascunda, ,,langa paraul Cherit”. Domnul cunostea planurile criminale ale Izabelei si ca il va cauta pe Ilie pretutindeni. Nu exista oameni cu planuri rele impotriva slujitorilor Domnului pe care El sa nu le cunoasca. Si pentru robii Sai alesi, El intotdeauna are cate o ascunzatoare, ,,langa paraul Cherit”. Acolo nu e palat, dar e un loc potrivit pentru a se ascunde. David canta: ,,El ma va ocroti in coliba Lui in ziua necazului” (Ps.27:5). Pe Moise Dumnezeu l-a ocrotit de asprimea legii unui Faraon tiran, parca in ironie, tocmai in palatul lui Faraon. Ce minunat Dumnezeu avem! Zilnic trebuie sa atarn tot mai mult de El, caci El stie si poate sa-mi poarte de grija.

Daca Domnul i-ar fi spus lui Ilie numai sa mearga sa se ascunda, poate Ilie s-ar fi ingrijorat de ce-o sa manance, dar Domnul adauga: ,,si am poruncit corbilor sa te hraneasca acolo.” Dumnezeul pe care il slujesc are autoritate si asupra corbilor. El le poate porunci si ei Il asculta. Aceasta a fost o veste buna pentru Ilie. Ea este o veste buna si pentru noi. El a cunoscut atunci nevoile lui Ilie si cunoaste azi nevoile noastre. Mai demult, imi trebuiau niste bani pentru drum, si chiar inainte de a-I cere, i-am primit. Ce Dumnezeu binecuvantat avem! N-a fost nevoie sa porunceasca ingerilor, ci a poruncit corbilor. Si din flacari de foc El Isi face slujitori! Cu cativa ani in urma, un frate, care fuese aruncat in puscarie, imi povestea ca a indurat mult din cauza foamei. Intr-o dimineata, cand a fost scos sa-si faca plimbarea prin curtea inchisorii, deodata un dulau mare care era spaima detinutilor a venit spre el. Fratele s-a oprit si cainele la fel s-a oprit in fata sa, l-a privit lung, apoi a plecat, iar dupa cateva clipe a alergat din nou la el cu o jumatate de paine pe care i-a pus-o la picioare. Fratele a luat-o, si-a potolit foamea si a multumit Domnului, caci isi dadea seama ca numai El a putut porunci acelui caine rau sa-i aduca acea paine. Cine se poate asemana cu Domnul nostru? Cand noi nu mai vedem nici o sursa, El inca are o mie si una sa ne poata ajuta. Deci, sa ne incredem mai mult in Dumnezeu care ia asupra Sa procurarea hranei. Corbii erau doar slujitorii care ii serveau masa lui Ilie.

Dar ca sa fie hranit de corbi, Ilie trebuia sa fie la locul indicat de Dumnezeu. Corbii aveau numai acea adresa: ,,langa paraul Cherit”. Numai acolo au avut insarcinarea sa-i aduca mancare. De aceea, Ilie trebuia sa asculte in totul de Domnul. Promisiunea hranirii miraculoase de catre corbi era numai pentru ,,acolo”. Domnul ne poarta de grija numai cata vreme suntem ,,acolo” unde El ne cere sa fim. Sa cautam mereu sa fim ,,acolo”.

Si, corbii au fost ascultatori. In fiecare dimineata si seara, ei i-au adus portia necesara de paine si carne lui Ilie. Ei si-au indeplinit in mod constiincios slujba. Robul Domnului nu trebuia sa se imbuibe, dar nici sa duca lipsa. Sa invatam de la corbi aceasta ascultare continua, fara intreruperi, ca nu cumva altii sa duca lipsa. Intr-un fel, si noi avem slujba corbilor. Din cauza altor Ahabi si Izabele, din cauza altor stari grele, multi robi ai Domnului trebuie sa stea ,,la paraul Cherit” si sa astepte. Pentru noi este o oportunitate speciala sa le ducem hrana spirituala, si chiar hrana pentru trup. E mare lucru sa fii corb folosit de Dumnezeu, dar nu sa croncanesti ci sa servesti pe flamanzii Domnului! De aceea, acestia sunt pomeniti pe paginile Bibliei.

 Pitt Popovici


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: