Publicat de: damianion | august 6, 2019

Samy Tuțac – Eșecul referendumului pentru căsătorie nu este al politicienilor, ci al creștinilor…

Afis verde CU DADeși a trecut aproape un an de la referendumul pentru căsătorie încă se vorbește despre motivele eșecului. Încă dăm vina pe politicienii care fie ne-au mințit, fie nu ne-au sprijinit, fie ni s-au împotrivit pe față. Realitatea este însă alta, chiar dacă este dureroasă. Trebuie să acceptăm că numai 20% dintre creștinii români au votat la referendumul pentru căsătorie. În loc să-i blamăm pe politicieni ar fi benefic să ne înrebăm unde au fost cei 95% de creștini din România. Și încă ceva. Ce fel de creștini sunt cei 95% din românii care își afirmă credința în Dumnezeu? Cum e posibil să crezi în Dumnezeu și să afirmi că ești creștin, dar să nu aperi valorile, învățatura și morala creștină? 

Căutând răspuns la întrebările acestea mi-am amintit de violatorii din Vaslui sau Caracal, de pușcăriile pline de oameni care afirmă că sunt creștini, de copiii abandonați, de corupția generalizată, de mizeria morală prezentată la televiziuni, de un Parlament dominat de mediocritate și interese personale sau de grup, de școlile insalubre și de spitalele unde mergi cu o boală și te-ntorci cu alte două. 

Și totuși, ce fel de creștini sunt cei 95% din românii care iși afirmă credința în Dumnezeu? Pentru că fac parte dintr-o confesiune creștină minoritară nu vreau să mă lansez eu în caracterizări de nici un fel. Am să redau o parte dintr-un articol, scris de domnul Cristian Bădiliță prin anul 2005, care abordează această întrebare: Ce fel de creștini suntem noi românii? 

“Multi dintre noi, daca nu chiar cei mai multi, plini de vanitate, rosi de invidii. Agresivi, mitocani, neezitand sa ne scuipam semenul in obraz ori sa-l barfim pe la spate atunci cand ne simtim prea lasi. Snopindu-l in bataie fara mustrari de constiinta, ba chiar cu indreptatita lipsa de constiinta. Avizi de putere, plesnind de ambitie; mereu la panda unei cariere lumesti bine intocmite… 

Ranchiunosi ca pseudocrestinii lui Nietzsche; bucurosi numai atunci cand capra vecinului se da de-a berbeleacul rupandu-si coastele. Neprincipiali, calcandu-ne cuvantul inainte de a-l scoate pe gura; mitomani, fuduli, sperjuri si lipsiti de scrupule. Interesati, in bine, doar de noi insine; in rau, de toata lumea… 

Curajosi in turma si prin somn; cu izmenele ude la primul racnet ateu. Oportunisti cu diploma; arivisti cronici; mate de altar. Demagogi la strana; farisei pretutindeni. Carturari sterpi: fara viata in idei, fara vlaga, fara credinta… 

Aroganti si temerari pana la proba intalnirii cu moartea, profitam cat putem de pe urma talantului pus in noi de mana tainica a lui Dumnezeu. Prosperi in cele lumesti, cu gandul rezemat pe cele nelumesti din ratiuni publicitare… 

Cam astfel de crestini suntem, foarte multi dintre noi, preoti si mireni laolalta, ortodocsi, catolici, protestanti si, daca asa stau lucrurile, atunci de ce ne mai inchinam acestui umil Isus Cristos, Mantuitorul, acestui Dumnezeu care s-a facut nimic, care a preferat sa moara ca un talhar, ca un sclav nenorocit fara a cere socoteala si fara a se jelui o clipita? 

Afisarea credintei noastre nu-i decat o reclama de prost gust pentru care vom plati la Judecata de apoi. Poate cineva sa se socoteasca mai presus de jertfa crucii? Daca da, atunci sa ia piatra si sa loveasca mana care a scris aceste cuvinte!” 

Dacă citești Noul Testament și te uiți cu atenție la observațiile domnului Bădiliță vei ajunge la concluzia că: fie Noul Testament nu este adevărat, fie marea masă din cei 95% nu sunt creștini. Referendumul pentru căsătorie ne-a scos din ipocrizie și ne-a demonstrat că în România creștinii sunt o minoritate, iar marea masă care se declară creștină nu este decât credulă, superstițioasă și neo-păgână. 

Samy Tuțac 


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: