Publicat de: damianion | martie 29, 2018

Pentru Săptămâna Mare

Holy-WeekSăptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor este, sau ar trebui să fie, o perioadă specială în ce privește preocupările cu încărcătură spirituală. În grupurile evanghelice nu este urmat un calendar liturgic și consider că, prin aceasta, pierdem din vedere anumite lucruri care ne-ar putea fi folositoare. Fără să avansez ideea introducerii unui astfel de calendar, consider totuși că anumite lucruri este bine să le învățăm de la înaintașii noștrii în credință. Înțeleg de unde vine și reticența pentru astfel de situații însă observ și ceea ce se întâmplă cu noi, această generație, când, având totul la îndemână, nu mai prea avem nimic ,,special’’. Se întâmplă un lucru interesant, însă cu totul natural: când totul este considerat special, totul devine comun, asimilat în cotidian, iar reacțiile sunt estompate și fie se așează în zona indiferenței, fie în cea a reflexelor mecanice.

Pe lângă această problemă, mai avem una care vine din multitudinea surselor ce ne solicită atenție, reacție și angajare. Nu este o problemă nouă. Recent am citit un eseu scris de C.S.Lewis cu aproximativ 55 de ani în urmă. Eseul se numește The Seeing Eye (Christian Reflections) și,  cu perspicacitatea-i caracteristică, C.S. Lewis atrage atenția asupra câtorva lucruri care se așează între preocupările cu lucrurile spirituale și existența cotidiană, plasând problema în contextul mai larg al căutării sau evitării lui Dumnezeu:

…..Evită tăcerea, solitudinea, evită orice gând care te scoate din obișnuință. Concentrează-te asupra banilor, sexului, poziția în societate, sănătate și (mai presus de orice) concentrează-te asupra supărărilor tale. Ține radioul pornit. Cufundă-te în mulțime. Folosește sedative din belșug. Dacă trebuie să citești cărți, citește-le cu atenție…Dar ești mai în siguranță dacă rămâi la lectura ziarelor. Publicitatea ți se va părea utilă; în mod special cea sexy sau snoabă’’.

Din nou, lucrurile acestea sunt scrise cu 55 de ani urmă. Cred că mijloacele de astăzi sunt și mai eficiente în a-i ,,ajuta’’ pe oameni să-L evite pe Dumnezeu. Tocmai din această cauză, sărbătorile trebuie folosite, în mod special, pentru a ,,rupe’’ ceea ce pare să devină o obișnuiță în viața celor mai mulți – indiferența față de Dumnezeu.

Dacă considerăm cuvintele lui C.S. Lewis un avertisment, am putea încerca să facem tocmai ceea ce ne împiedică să ne ocupăm de suflet și să-L căutăm pe Dumnezeu; să căutăm ,,tăcerea’’, solitudinea, (mai puțină activitate pe rețelele de socializare), reorientarea gândurilor dinspre actualitățile zilei, înspre existența veșnică, dinspre frământările agasante, înspre promisiunile divine.

O altă direcție în care puteți să vă îndreptați atenția este citirea relatărilor evangheliilor cu privire la evenimentele ultimei săptămâni a Domnului Isus în Ierusalim:

  • Evanghelia după Matei, cap. 21-28
  • Evanghelia după Marcu, cap. 11-16
  • Evanghelia după Luca, cap. 19-24
  • Evanghelia după Ioan, cap. 12-20

Un alt lucru folositor este reflecția asupra acestor evenimente. Citind relatările despre acțiunile și conversațiile Domnului Isus pentru fiecare zi a săptămânii, gândiți-vă la ceea ce spune, dar mai ales, rugați-l pe Dumnezeu să facă mesajul cât mai personal. Întrebați-vă cum vă afectează? Încercați să vedeți ce simțiți? Vinovăție? Compasiune? Frustrare? Nedreptate? Întrebați-vă de ce simțiți aceste lucruri? Încercați să discutați și cu alții despre evenimentele acestei săptămâni. Avem nevoie unii de alții. Domnul Isus Însuși ne oferă un exemplu; în ultima seară, când se retrage în Ghețimani pentru a se pregăti pentru ceea ce urma să se întâmple, cheamă cu el câțiva dintre ucenici pentru a veghea împreună cu El. Nu ar trebui să fie aceasta o lecție și pentru noi? Faceți-vă timp să participați la întâlnirile bisericii din care faceți parte, sau mergeți la o biserică ce vă este aproape. Folosiți aceste zile pentru a vă concentra asupra sufletului și pentru că sufletul este ceea ce ne leagă de Dumnezeu, sper că ne vom concentra asupra Lui. Este o experiență ce generează viață, sau care dă dimensiune veșnică vieții. Cel puțin așa înțeleg eu din ceea ce spune Mântuitorul:

Viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. (Ioan 17:3)

Sursa:

Gânduri germinabile

Teologie, Formare Spirituală, Identitate

soringcovaci.wordpress.com


Categorii

%d blogeri au apreciat: