Publicat de: damianion | Februarie 7, 2018

A fi în Duh! – Richard Wurmbrand

A fi în Duh!

richard-wurmbrand.jpgÎntotdeauna m-am întrebat despre acest cerșetor, săracul Lazăr. De ce își dorea doar firimituri? De-a lungul vieții, mi-a fost de multe ori foame. Am rămas orfan la vârsta de 10 ani. După aceea am fost în închisori naziste iar mai târziu în închisori comuniste. Totuși, atunci când îmi era foarte foame, nu am tânjit după firimituri. Îmi doream mese copioase. În parabola biblică a fiului risipitor citim cum, când îi era foame, „Mult ar fi dorit el să se sature cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.” (Luca 15:16) de ce ar fi fost mulțumit doar mâncând roșcove precum porcii? În lumea materială ceea ce poți obține este foarte bine delimitat. Dar în lumea spiritului putem avea țeluri mărețe. Binecuvântările spirituale pe care le putem cere Domnului sunt nelimitate!

Într-o seară când mergeam cu soția spre casă, m-a întrebat gânditoare „Richard, cum crezi că este iadul?” Fără să mă gândesc prea mult am răspuns , „Iadul înseamnă să fii singur în întuneric și să-ți amintești!” Peste doar trei zile, într- o duminică dimineață, am fost răpit de comuniști, pe când mă întreptam spre biserică. Am fost închis timp de 2 ani într-o celulă strâmtă, 9 metri sub pământ, chiar sub o mare piață din București, foarte vizitată de turiști străini. Timp de ani de zile nu am văzut pe altcineva decât pe comuniștii care mă torturau. Nu am fost scos afară pentru o plimbare sau pentru a lua o gură de aer proaspăt. Nu am văzut soare,lună,stele, flori,zăpadă. Eram singur în întuneric și îmi aduceam aminte. În viața reală este ușor să uiți trecutul pentru că există spectacole de televiziune, societate. Dar acolo nu exista nimic care să te distragă. În timpul celor 14 ani cât am fost închis, nu am văzut o carte. Câteodată, când eram singur, încercam să comunic cu alți prizonieri bătând codul Morse printrun perete. Când alți prizonieri au aflat prin Morse că sunt preot, m-au rugat să le ascult spovedaniile. Era incredibil să asculți confesiunile altor prizonieri stând în întuneric și amintindu-ți. Toți începeau cu relele facute pe vremea când erau copii, mici minciuni, furtișaguri mărunte ș.a.m.d. Mărturiseau cum și-au făcut părinții să sufere.

Una dintre cele mai teribile confesiuni pe care le-am auzit a fost de la un frate evanghelist creștin care, după o întâlnire creștină epuizantă, a fost rugat de un adolescent să-i arate calea spre mîntuire. El s-a scuzat că era foarte obosit în acea seară și i-a cerut să revină a doua zi. Adolescentul nu a mai apărut vreodată. Acum suferind într-o închisoare comunistă a îndurat din partea celor care îl anchetau un interogatoriu istovitor timp de 5 zile și 5 nopți. Când leșina ei turnau apă rece pe el și interogatoriul continua. Mărturisind cum a putut vorbi fără frică atâtea zile și nopți cu cei care îl torturau, se simțea vinovat că nu a putut oferi câteva minute unui adolescent.

Nu-mi aminteam numai păcatele. Mi-aduceam aminte și toate binecuvântările, toată înțelegerea pe care am căpătat-o în trecut prin intermediul Bibliei. Lumea memoriei nu este lumea fizică deoarece în toți acești ani care trec toți atomii din corpul nostru se schimbă. Memoria dovedește că suntem mai mult decât corpuri. Înțeleptul Solomon scria cum Dumnezeu a pus în noi ideea de eternitate. Este o lume a spiritului. În lipsa bucuriilor materiale, în suferință înveți să te bucuri de lumea spiritului. În lumea spirituală poți obține mai mult decât firimituri sau coji. Dacă scopul tău în viață este unul material, ca de exemplu dorința de a face bani, dacă ești închis în închisoare, evident că nu îți mai poți îndeplini scopul. Dar dacă scopul meu în viață este de a urma pe Domnul IIisus atunci nimic nu mă poate împiedica de la atingerea acestui țel spiritual. În spirit nu ești limitat la a fi în interiorul a patru pereți ai unei biserici luterane, baptiste, penticostale sau catolice, ci, poți fi în toate bisericile în comuniune cu toți sfinții lui Dumnezeu.

De multe ori în închisoare ni se dădea supă de morcovi putreziți sau erau vremuri cînd ni se dădea doar o felie de pâine pe săptămână. În aceste vremuri, noi creștinii ne puteam bucura și slăveam pe Domnul știind că frații și surorile noastre din lumea liberă puteau să mănânce trei mese bogate pe zi și să se bucure de libertate. În lumea spiritului nu există distanță. Dintr-o celulă de închisoare, fratele creștin persecutat poate călători în spirit și se poate ruga pentru oricine. Evanghelia după Ioan spune, ” Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” (Ioan 3:8) De multe ori când ne bucurăm de libertatea noastră, avem success și suntem binecuvântați, este pentru ca un alt creștin aflat sub groaznice restricții s-a rugat pentru noi. Așadar aceasta este direcția din care bate vântul Sfântului Duh. În duh binecuvântările nu sunt divizate în firimituri. În duh toți creștinii suntem una. Am fost închis în închisorile comuniste cu foști milionari. Acum nu mai aveau nimic. Mulți, foști politicieni, profesori universitari s-au adresat unui simplu fermier creștin și i-au spus: de-a lungul acestor ani m-am gândit la toată politica, fizica, economia și sunt atât de deprimat și plictisit. Văd cum în fiecare zi, dintr-un verset biblic puteți trage atât de multe învățăminte. Vă rog să mă învățati din memorie un verset din biblie. Astfel de simpli creștini ne arată lumea spiritului, o viață de dragoste arzătoare, sau fețe luminoase bucurându-se, în imensa binecuvântare a înțelegerii nemărginite pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Biblia scrie: ” Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu placere Împărăția. (Luca 12:32) Aceasta înseamnă să fii în duh!

Richard Wurmbrand

 

Reclame

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: