Publicat de: damianion | august 24, 2017

Meditaţie despre curaj

Efeseni 6:19-20 – meditaţie despre curaj

Apostolul Pavel comunică mult cu bisericile. Deseori le mărturiseşte stările prin care trece şi le solicită sprijinul în rugăciune. În pasajul de faţă, apostolul le cere fraţilor să se roage pentru două aspecte: să fie inspirat în vorbire şi să aibă curaj în predicare. Înţeleg destul de uşor de ce se roagă pentru inspiraţie. Dacă nu ne inspiră El, cine să o facă? Dacă nu ne dă El mesajul, ce să le spunem oamenilor?

Avem nevoie de inspiraţie când alegem textul, subiectul, modul în care îl prezentăm, modul în care alegem şi expunem exemplele, ilustraţiile. Suntem dependenţi de inspiraţie în alegerea cuvintelor, a gesturilor, a sentimentelor, a tonalităţii. Da, ca slujitori ai Domnului şi ai Cuvântului avem nevoie de inspiraţie în toate. Dar, de ce se roagă Pavel pentru curaj? De ce le cere fraţilor să se roage pentru curajul în vestirea Evangheliei? Este oare vorba doar de momentul în care Pavel era închis şi trebuia să vestească Evanghelia celor din casa Cezarului? Era o cerere valabilă doar în vremuri de prigoană? Erau doar pentru ocaziile în care duşmanii erau cu lupa pe el? Oare nu cumva avem nevoie de curaj în predicarea Evangheliei în mod permanent? Când aducem în discuţie curajul, în mod implicit luăm în discuţie şi frica. Ştim că există o stare de frică cu caracter general, dar există şi o frică de duhuri necurate care ne-ar putea ataca. Am avut careva frica aceasta? Cum am biruit-o? Apoi, trebuie să recunoaştem că există şi frica de oamenii răi. Am reuşit să o biruim? Dar frica de autorităţi? Cred că în zilele noastre poate exista şi frica de anumite legi şi grupări care ne-ar putea restricţiona sau intimida. 

Fraţi colegi, frica este un mare paralizant. Să nu ne grăbim să îl judecăm nici pe Pavel şi nici pe alţii. Mulţi oameni ai lui Dumnezeu au experimentat sentimentul de frică. Unii, din cauza fricii au avut probleme foarte mari. Avraam, Petru, Ghedeon şi toţi cei cărora le spune Domnul să nu se teamă au avut temerile lor. Ucenicii au fugit şi, de frică, stăteau cu uşile închise. Oare sunt printre noi colegi care experimentează o anumită teamă? Teama că vor eşua în relaţia de familie? Teama că nu vor fi părinţi buni? Teama că nu se ridică la aşteptările comitetului sau ale membrilor din biserică? Teamă în domeniul financiar, emoţional, relaţional sau chiar spiritual? Teama că nu îşi vor împlini bine slujba? Oare au aceştia curajul să mărturisească cuiva frica? Au oameni cărora să le mărturisească stările prin care trec fără să se teamă că vor fi judecaţi, etichetaţi, neînţeleşi sau chiar condamnaţi? Fraţi mei, dacă Domnul permite să trecem şi prin astfel de situaţii, să nu ne lăsăm biruiţi de duhul de frică. Să avem curaj şi să cerem ajutor. Să ne încurajăm bazându-ne pe Domnul nostru cel bun şi atotputernic. Să ne ajutăm unii pe alţii să fim mai curajoşi în viaţa de fiecare zi şi în lucrul Domnului. Domnul este milos şi Se va purta cu bunătate faţă de noi. 

Domnul nostru este viu şi atotputernic. El ne iubeşte, ne foloseşte şi ne pregăteşte pentru glorie. Pentru că este zilnic în noi şi cu noi, să fim curajoşi. Fie că este vorba de predicarea Evangheliei, susţinerea familiei,  combaterea răului, conducere bisericii sau lupta cu duhurile răutăţii să ne facem slujba cu mult curaj.

Unul care biruie orice duh de frică prin frica de Domnul!

Viorel Iuga


Categorii

%d blogeri au apreciat: