Postat de: damianion | Noiembrie 11, 2016

Alianța Familiilor din România – Guyland, generaţia fulgilor de zăpadă

Cu ani in urma am scris despre Guyland, tradus in romaneste ca „Tinutul barbatilor imaturi”. Revenim din nou asupra subiectului, dar dintr-o perspectiva aditionala, aceea a „generatiei fulgilor de zapada”. Guyland e un termen sociologic creat de sociologi cu ani in urma. Originea lui e atribuita lui Michael Kimmel, sociolog la State University din New York care in 2008 a publicat o carte cu acelasi titlu. [Oferim o recenzie facuta de New York Times in septembrie 2008: http://www.nytimes.com/2008/09/07/books/review/Yang-t.html?pagewanted=allGuyland denota, in termeni nesofisticati, inabilitatea tinerilor barbati de a se transforma in barbati maturi. E un fenomen observat de sociologi de citeva decenii incoace la tinerii americani din zonele urbane care ramin imaturi pina la anii de mijloc ai vietii ori nu se maturizeaza deloc. Sunt educati. In anii studentiei dezvolta o viziune si mentalitate a vietii care le intirzie maturizarea ori le-o blocheaza in intregime. Sunt tineri care, traind ani la rind in campusurile universitate, izolati de realitate, dezvolta o cultura proprie, o mentalitate tipica, un set de valori de care nu se dezlipesc cu anii ori chiar deloc. [Un exemplu al acestui tip de barbati e echipa de fotbal a Universitatii Harvard, al carei comportament imatur si infantil a fost subiectul unui raport recent publicat si comentat marti in New Yorkerhttp://www.newyorker.com/culture/culture-desk/the-dehumanizing-sexism-of-the-harvard-mens-soccer-teams-scouting-report?intcid=mod-latest]
 
La cursurile universitare tinerii de tip guyland stau impreuna, iau aceleasi cursuri, merg la masa impreuna, maninca aceasi mancare (prefera berea si pizza), merg la aceleasi evenimente sportive, si isi petrec weekendurile impreuna in betie ori in salile de biliard. Isi formeaza un cod de conduita aparte. Sunt imaturi in gandire, in vocabular, in comportament. Nu cunosc grijile vietii. Ramin necasatoriti. Pentru ei fetele sunt doar un mijloc de implinire carnala. Nu au orizonturi profesionale deosebite. Nu sunt motivati de nimic si nimeni. Sunt sarcastici. Locuiesc cu parintii, nu au bani sa-si inchirieze un apartament unde sa locuiasca singuri. Intirzie sa-si obtina chiar si un permis de conducere auto. Maninca mancarea parintilor, gatita de mama ori aflata in frigider, si nu contribuie la cheltuielile din casa. Pentru ca nu au bani. Se multumesc cu slujbe mediocre, mediocru platite, nu sunt ambitiosi sa avanseze la locul de munca. Nu ii pasioneaza politica ori implicarea in proiecte civice. Stau pe capul parintilor cit pot. Iar cind trebuie sa se dezlipeasca de parinti, se ingramadesc mai multi intr-o casa luata in chirie unde traiesc in grup si isi impart cheltuielile.
 
Fenomenul guyland, insa, nu mai e doar american. E intilnit peste tot in lumea occidentala, Taiwan, Corea de Sud si Japonia. Studiile de genul acesta pe care le discutam din cind in cind in buletinele noastre informative de marti sunt frecvente si denota aceasi problema si in Europa. Tinerii europeni traiesc cu mama si cu tata, nu se casatoresc, ajung in anii 30 ai vietii si inca sunt necesatoriti si continua sa locuiasca cu parintii. Acelasi fenomen incepe sa se simta si in Romania.
 
In ultimii citiva ani, insa, sociologii au observat metamorfozarea stilului de viata guyland intr-un fenomen nou dar si mai ingrijorator, generatia post-guyland pe care sociologii o numesc „the snowflakes generation”, adica generatia fulgilor de zapada. Aceasta generatie nu e limitata doar la barbatii tineri si imaturi ci include si fetele. Cine sunt ei, cum se manifesta fenomenul acesta, e cazul sa ne ingrijoram?
 
Claire Fox – I Find that Offensive!
 
Claire Fox e o scriitoare britanica care mai devreme in an a publicat o carte cu titlul I Find that Offensive! („Ma ofensezi”!) Cartea descrie fragilitatea extrema a tinerilor britanici, mai ales a celor din universitati. Fox e de parere ca la generatia tanara britanica nu mai e vorba de imaturitatea intilnita tipic la oricare generatie tinara dar care in timp trece, mai ales dupa absolvirea universitatii. Societatea s-a obisnuit cu studentii necomformisti, intr-un sens rebeli, care pun la indoiala totul, se impotrivesc autoritatii, se cred mai buni si inteligenti decit toate generatiile care au trait inainte de ei, sunt anti-establishment, ori isi dispretuiesc, indirect, parintii, crezindu-se mai destepti decit ei. Generatia fulgilor de zapada e imatura in sens ireversibil, se ofenseaza extrem de repede, e supra-sensitiva, nu tolereaza nimic cu ce nu e de acord, e ofensata in perpetuitate si ramine ofensata in perpetuitate. In sensul acesta Fox crede ca generatia snowflakes e o simptoma structurala a societatii britanice si europene, dar una care nu e de bun augur.
 
Cum se manifesta emotional generatia fulgilor de zapada? In iulie publicatia britanica The Spectator le-a facut un profil nu tocmai magulitor. Sunt intr-o permanenta stare de depresie. Se estimeaza ca cel putin o treime din tinerii britanici intre 15 si 25 de ani sufera de anxietate ori depresie. Iau serotonin ori prozac pentru a contracara depresia. Sunt rupti de realitatea vietii de familie dar imersati in cultura mediei sociale. O jurnalista britanica de 25 de ani scria, anul trecut, un articol in The Telegraph numind generatia ei Epoca Disperarii („Age of Desperation”). Jumatate din prietenii ei, scria ea, sufereau de anxietate si majoritatea dintre ei luau calmanti. Parintii lor se trag de cap. Cum este asa ceva posibil se intreaba ei, avind in vedere ca generatia copiilor lor e cea mai bine educata, hranita, la adapost si fara grijuri, din istoria omenirii? Generatia care, gratie tehnologiei moderne si a sacrificiilor generatiilor precedente, foarte probabil va ajunge sa traiasca mai mult ca oricare din strabunii ei.
 
Problema nu se limiteaza doar la Marea Britanie. Fulgii de zapada sunt prezenti si in Italia, unde sunt cunoscuti cu numele de bamboccioni, un termen tradus in engleza ca „big dummy boys”, ceea ce in romaneste ar fi „baieti mari dar natangi”.
 
Cine poarta vina?
 
Cine e responsabil pentru crearea acestei generatii imature si incapabila de maturizare? Profesorii universitari, intelectualii si filosofii occidentali, in primul rind, la care se adauga politicienii ultimilor ani care, din dorinta de a primi voturile generatiei fulgilor de zapada, promoveaza imaturitatea ca virtute. Semintele generatiei fulgilor de zapada au fost semnate in anii 70 si rezultatele sunt vazute astazi. Tinerii cer o viata care sa nu impuna sacrificii din partea lor. Se impotrivesc libertatii cuvantului pentru a nu fi ofensati. Cer ca societatea sa le configureze zone de totala siguranta („safety zones”) in care nu pot fi deranjati in gandirea lor, volorile lor, obiceiurile lor, ori comportamentul lor. Cei care le critica stilul de viata ori mintile fragile sunt acuzati de intoleranta, etichetati ca persoane care promoveaza ura, critica, fac proteste in universitati, in strazi, boicoteaza si cer destituirea din functii a profesorilor care nu agreeaza cu ei.
 
Dar fenomenul acesta nu e intilnit doar in universitati. S-a extins in restul societatii si de ambele parti ale Atlanticului. In Marea Britanie multe universitati au cedat presiunilor generatiei snowflakes. De exemplu, unele universitati au anuntat ca nu vor mai oferi anumite cursuri care ar putea ofensa studentii. Alte cursuri au fost rescrise ori modificate pentru a le face mai putin „ofensive” la adresa anumitor grupuri sociale, etnice, rasiale, religioase, ori la adresa „minoritatilor sexuale”. [Un exemplu din luna trecuta, dar pozitiv, e un profesor din Toronto care refuza sa folosesaca pronume transgenderiste cind se adreseaza studentilor cu toate ca administratia universitatii il constrange sa o faca: http://www.bbc.com/news/world-us-canada-37875695]
 
De exemplu, cursuri de istorie au fost rescrise pentru a nu ofensa musulmanii. Capitolele obisnuite din cartile de istorie despre cruciade, de exemplu, au fost abolite in unele universitati, ori au fost rescrise pentru a-i descrie pe musulmani ca fiind victime ale agresiunii crestinilor. Alte cursuri, obligatorii pentru toti studentii, au fost facute optionale pentru unii studenti care zic ca ii ofenseaza. Unele universitati au adoptat un punctaj care e dat fiecarui curs si care desemneaza nivelul potential de „ofensare” a cursului respectiv. In functie de punctele desemnate, studentii au dreptul sa nu ia cursul respectiv. Unii profesori atentioneaza studentii ca la o data specifica va fi tinut un curs care va discuta evenimente pline de cruzime, sangeroase, ori razboaie. S-a ajuns la punctul in care studentii pacifisti, de exemplu, sunt scutiti de la orele de istorie care discuta razboaie. Pozele care ar putea deranja, de exemplu scene de batalii ori persoane sangerinde, sunt eliminate. Cum atunci sa studiezi medicina? Ori istoria? Ori psihologia? Se discuta deasemenea eliminarea in intregime a anumitor subiecte din discutiile de la cursuri. Un exemplu e violul, pe motivul ca ar putea aduce in mintea unor studente evenimente neplacute din viata lor.
 
Fulgii de zapada ai universitatilor americane
 
Dincolo de Atlantic, in SUA, situatia e la fel de dezastruoasa dar si bine documentata. Citeva exemple. In San Louis, Missouri, studentii au cerut, si reusit, sa convinga o universitate catolica sa scoata din incinta universitatii statuia unui misionar catolic care cu secole in urma a misionat si convertit la crestinism triburile native de indieni din acea parte a Americii de Nord. Pentru studenti, statuia simboliza imperialismul crestin distrugator al civilizatiei native. Studentii au fost in special ofensati de faptul ca statuia reprezenta imaginea misionarului in fata caruia statea ingenuncheat un bastinas. La Universitatea Stanford din California studentii au demonstrat anul acesta in primavara cerind ca urmatorul presedinte al universitatii sa fie o femeie transgender (adica barbat schimbat in femeie), lesbiana, necasatorita, de rasa asiatica. La Universitatea din Texas (Austin) studentii au cerut, cu succes, eliminarea din campus a statuii lui Jefferson Davis, unul din liderii Confederatiei Sudiste de pe vremea razboiului de secesiune american din Secolul XIX. Motivul fiind ca Davis apartinea unui sistem politic care dorea perpetuarea sclaviei in Sudul SUA. Luna trecuta, tot la Universitatea din Texas conducerea universitatii a cedat pretentiilor studentilor de a interzice studentilor, cu  prilejul Halloweenului, costume de tipul gypsies (tigani), cowboys, indieni, si asa mai departe. Anul trecut Universitatea din Minnesota a interzis prezenta in campus a unei camile care urma sa fie mangaiata de studenti, studentii tinind-o sus si tare ca evenimentul ar fi abuz la adresa animalelor. Exemple de genul acesta sunt cu zecile. Unul din cele mai extreme cazuri a fost al unei universitati din Georgia unde studentii au impus conducerii universitatii sa nu mai abordeze steagul american pentru ca, zic ei, simbolizeaza imperialismul american. La fel la Universitatea Oxford unde studentii au cerut, pina acuma fara succes, eliminarea statuii lui Cecil Rhodes (exploratorul britanic al Africii de Sud) pentru ca simbolizeaza, zic ei, imperialismul britanic.
 
Fulgii de zapada ai Australiei
 
Alte, multe, exemple au de a face cu studenti care cer destituirea din functii a profesorilor conservatori, in special a celor care nu se raliaza in spatele revolutiei sexuale ori se opun homosexualitatii. Nu putine au fost cazurile in care profesori au fost concediati, inclusiv in universitati crestine, in special catolice. Un alt exemplu e re-scrierea istoriei in termeni care sa nu ofenseze. De exemplu, Flinders University din Adelaide (Australia de Sud) a eliminat din cursurile universitare termenul „epoca de piatra” („stone age”) si l-a inlocuit cu termenul „societati complexe si diverse” („complex and diverse societies”). Tot Universitatea Flinders a publicat o lista de termeni care nu pot fi folositi la cursuri ori la universitate si i-a inlocuit cu termeni care sunt „neutri” pentru a evita posibilitatea ofensarii unor studenti. Sa nu se lase mai prejos, Universitatea din Melbourne a anuntat noi reguli de conduita care interzic profesorilor sa intrebe studentii numele de familie cu scopul de a le determina originea etnica ori rasiala. Alte universitati au inventat o functie noua, aceea de „Chief University Officer”, adica „Ofiterul sef al diversitatii”, a carui functie este de a ghida studentii cum sa vorbeasca, ce termeni sa foloseasca si ce termeni sa nu foloseasca pentru a nu ofensa alti studenti. Din aceasta cauza unele universitati au eliminat termenii „Craciun”, „Hanuka”, „Paste”, etc.
 
Generatia snowflakes iubeste comunismul
 
Indoctrinati de profesori universitari fara ratiune, generatia snowflakes iubeste comunismul. Luna trecuta a fost publicat in America un studiu privind atitudinile tinerilor americani fata de comunism. Conform studiului Karl Marx are mai multa influenta asupra lor decit Biblia. 64% dintre ei agreaza cu principiul lui Marx „fiecaruia dupa nevoile lui”, si doar 54% cu principiul biblic „cine nu munceste nici sa nu manance”. Studiul a fost facut de organizatia americana Victims of Communism Memorial Foundation si a inclus 2.300 de respondenti. Conform studiului, unii studenti cred ca razboaiele Presedintelui George Bush au ucis mai multi oameni decit Stalin. Sunt si ignoranti. 42% dintre ei nu stiu cine e Mao Zedong, 40% nu au auzit niciodata de Che Guevara, 18% nu stiu nimic despre Stalin, 33% nu au auzit de Lenin, si 18% nu stiu cine e Putin. Dintre studentii care au auzit de Lenin, 25% au o parere buna despre el. In timp ce intre 80 si 91% dintre americanii nascuti inainte de 1955 cred ca comunismul este un sistem politic rau, doar 55% dintre studentii americani au o parere negativa despre comunism. 45% dintre tinerii americani intre 16 si 20 de ani ar vota pentru un socialist si 21% pentru un comunist. Doar 42% dintre ei au o parere buna despre capitalism, in comparatie cu 65% dintre parintii lor. [Studiul poate fi citit aici:  http://victimsofcommunism.org/wp-content/uploads/2016/10/VOC-Report-101316.pdf]
 
Ce-i de facut?
 
Oare parintii generatiei snowflakes fac o favoare copiilor lor cautind sa-i tina la adapost de realitatile zilei? De realitatile istoriei? De realitatea naturii umane – depravata, pacatoasa, incapabila de perfectiune? Fara indoiala ca nu. Tinerii nu se maturizeaza. Nu pot intra pe piata muncii. Nu pot intemeia familii. Nu pot deveni parinti responsabili ori capabili de a creste copii. De a aduce pe lume si a creste generatiile care sa le ia locul. Generatia snowflakes traieste intr-o lume a fanteziei, o lume ireala, intr-un clabuce („bubble”) cum spun sociologii. Doreste sa creeze o lume utopica, fantezista, ireala. Una care nu poate fi realizata. Sume enorme sunt investite in educatia tinerei generatii iar intrebarea tot mai serioasa este daca nu cumva aceste investitii sunt irosite. Aici rolul parintilor e important. E obligatia lor sa asigure ca copiii lor devin cetateni maturi si responsabili ai cetatii.
 
Material furnizat de catre Alianta Familiilor din Romania

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: