Publicat de: damianion | Octombrie 21, 2016

Samuel Tuțac – Fanatismul religios nu face parte din ethosul baptiștilor, dar nici lașitatea

A fost bine că Președintele Iohannis a venit astăzi cu niște clarificări, dar lucrurile nu sunt clarificate până la capăt. Și nici încheiate. Nu vreau să intru în dezbateri cu nimeni acum, nici să comentez intervențiile bine venite sau nu ale unora sau altora. Vreau doar să clarific în dreptul celor care nu știu și să reamintesc celor care au uitat, ceva legat de ethosul baptiștilor. Cineva afirma astăzi că după revenirea Președintelui Iohannis la sentimente mai bune față de „Biserica Ortodoxă și Biserica Penticostală”, singurii „fanatici religioși” au rămas baptiștii.

Nu mi-am propus să scriu ceva elaborat despre adevăratul ethos al baptiștilor, ci doar vreau să redau câteva fragmente din Preambulul Statutului de organizare și funcționare al baptiștilor din România. Lecturarea acestor fragmente va evidenția faptul că baptiștii, ca luptători pentru libertatea religioasă deplină, s-au manifestat adesea într-un mod radical (nu fanatic în sensul acuzațiilor din ultimele zile) și că niciodată baptiștii nu au înțeles „separarea Bisericii de Stat” ca pe o dezertare de la treburile cetății.

„Baptiştii reprezintă în tradiţia creştină o ramură a Reformei protestante din secolul al XVI-lea şi se consideră continuatori ai tradiţiei evanghelice care a fost prezentă în Europa de-a lungul multor veacuri de istorie creştină. În Anglia, ana-baptiştii (ramura radicală a reformei protestante) au fost numiţi baptişti începând cu anul 1569. Astăzi, baptiştii reprezintă cea mai răspândită confesiune creştină de tradiţie protestantă din lume, având biserici în peste 220 de ţări şi state şi aproximativ 120 milioane de membri.

Baptiştii s-au remarcat în istorie prin lupta pentru libertatea religioasă a fiecărei fiinţe umane. Filosoful englez John Locke scria: „Baptiştii au fost primii care au propus lumii libertatea religioasă deplină; libertatea adevărată şi dreaptă, libertatea egală şi imparţială.” Baptiştii consideră că libertatea religioasă este inalienabilă şi irevocabilă şi că nicio altă libertate nu este în siguranţă acolo unde nu există libertate religioasă. Baptiştii cred şi militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.

În anul 1612, pastorul baptist Thomas Helwys îi scria regelui Angliei, Iacob I:”Regele este un om muritor, şi nu Dumnezeu; de aceea nu are nicio putere asupra sufletelor nemuritoare ale supuşilor săi… Religia este o problemă între om şi Dumnezeu. Lăsaţi-i să fie eretici, turci, evrei sau orice altceva. Regele nu va răspunde în locul lor înaintea lui Dumnezeu. De aceea, regele nici nu poate fi judecător între Dumnezeu şi om.”

Deși, trăgându-și parte din sevă din aripa radicală a Reformei protestante, adesea baptiștii au avut un mesaj radical, acuzațiile de „fanatism religios” nu li se potrivesc sub nici o formă. Doar dacă lupta lor pentru libertate religioasă și de conștiință poate fi considerată „fanatism religios”. Cei care sunt cât de cât familiari cu istoria de sute de ani a baptiștilor știu că „fanatismul religios” nu face parte din ethosul baptiștilor…dar nici lașitatea.

Samuel Tuțac

Anunțuri

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: