Publicat de: damianion | octombrie 25, 2015

Adevărul.ro: Peripeţiile unei asistente care este convinsă că Dumnezeu face minuni pentru ea: „Nu vreau să fiu o formă întâmplătoare de ţărână“

În anul 2013, o asistentă din Arad şi fiul ei s-au hotărât să se îndrepte spre alte orizonturi. Rămasă singură în urma divorţului cu un copil mic, arădeanca a trecut prin clipe grele până a reuşit să se pună pe picioare. A făcut foamea, a fost umilită şi chiar la un pas de sinucidere, însă, spune ea, doar credinţa în Dumnezeu a făcut ca astăzi să aibă un loc de muncă decent, să fie iubită şi respectată.

Luminiţa Catană (48 de ani) povesteşte că, pe vremea când trăia în Arad, erau zile în care se trezea la patru dimineaţa să facă prăjituri pentru a le vinde şi a avea bani, deşi era asistentă la un cabinet particular. Femeia, care este asistentă medicală de 30 de ani, locuieşte acum în Germania şi îşi practică profesia. Ea este convinsă că Dumnezeu schimbă vieţi şi destine.

„Am divorţat de soţ când fiul meu, Lorin, era încă mic. Am învăţat împreună cu copilul meu ce înseamnă să fii părinte. Anii au zburat şi Lorin a ajuns student la Cluj Napoca. A absolvit Facultatea de Studii Europene cu predare în limba engleză. Am trecut împreună prin foarte multe încercări. Meseria mea de asistent medical m-a ajutat să-i asigur copilului meu o viaţă plăcută, dar totuşi banii nu erau suficienţi, însă talentul moştenit, acela de a face prăjituri şi a găti, m-a ajutat să-mi suplimentez veniturile“, îşi începe povestea Luminiţa Catană.

Pe atunci lucra la un cabinet particular şi avea un salariu mic. „Pe lângă asistentă, mai făceam multe: spălat, curat, săpat în grădina, uneori…spălat covoare. Şi anii au trecut. Am lăsat în urmă acel loc, am găsit un altul şi, dintr-o întâmplare, am început să mă ocup de decoraţiuni. Un eveniment a schimbat destinul nostru. Lucram la un cabinet pe care l-am iubit foarte mult. Am fost acolo din clipa în care s-a construit şi pentru mine meseria a fost mereu iubirea mea. Munceam mult deoarece trebuia să-i plătesc meditaţii la fiul meu, voiam să înveţe bine. La acel cabinet, după o intervenţie chirurgicală, o fetiţă de patru ani a murit în braţele mele. Era o extracţie de polipi şi, din cauza unei malformaţii congenitale, copila a murit.

Lumea mea s-a prăbuşit şi am fost la un pas de a mă sinucide. Nu înţelegeam cum s-a putut întâmpla. Au fost zile cumplite, am trecut foarte greu prin acea perioadă şi Lorin a fost cel care m-a susţinut mereu. Nu-l cunoşteam atunci pe Dumnezeu, aşa cum îl cunosc acum. Credeam, mă rugam, dar nu aveam o relaţie personala cu El. După o perioadă de anchete şi stres am fost declarată nevinovată, dar în inima mea şi în sufletul meu nimic nu a mai fost la fel. Au trecut ani până am reuşit să trec peste moment. Nu mai puteam face injecţii, nu mai aveam curaj să asist la intervenţii, eu care lucram fără oprire. Atunci a fost un moment în care m-am îndreptat tot mai mult spre munca mea de organizator de evenmente şi decoraţiuni”, spune Luminiţa.

Citeste mai mult: adev.ro/nwpwtp


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: