Publicat de: damianion | aprilie 8, 2014

DE CE PĂRĂSESC OAMENII BISERICA?

„Fiul cel mai tânăr… a plecat într-o ţară depărtată” (Luca 15:1})

Pilda fiului risipitor se aplică în mod special recidiviştilor. Le vorbeşte celor crescuţi în biserică, care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu, care l-au simţit prezenţa, care înţeleg poruncile Lui şi care L-au slujit deseori. Dar asemenea fiului risipitor, „au aruncat totul la porci”. Să remarcăm că el nu este numit păcătosul risipitor, ci fiul risipitor, deoarece el încă face parte din familie. În următoarele câteva zile vom vedea de ce părăsesc oamenii biserica. Primul motiv: deoarece binecuvântările din casa lui Dumnezeu li se par un lucru obişnuit. Să observăm că el nu a apreciat ce avea decât atunci când le-a pierdut. Să remarcăm şi că tatăl nu l-a dat afară din casă, ci „a plecat într-o ţară depărtată”. El a plecat din proprie voinţă şi s-a întors tot aşa. Care e ideea? Dacă dragostea lui Dumnezeu nu te poate ţine, puterea Lui nu te va obliga! în ascultarea ta benevolă găseşte Dumnezeu plăcere, nu în conformarea faţă de un set de reguli religioase de teamă să nu ajungi în iad. Domnul Isus spune pilda unui împărat care a pregătit masa pentru nuntă şi a poftit diferiţi nuntaşi. Ce privilegiu. „Dar ei, fără să le pese de invitaţia lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui” (Matei 22:5). Eşti prea ocupat pentru Dumnezeu? Te-ai obişnuit cu binecuvântările Lui şi ai hotărât că vrei ceva diferit? Ai grijă, drumul pe care te afli duce într-un singur loc:”la ţarcul cu porci”. Opreşte-te, întoarce-te, pocăieşte-te şi vino acasă cât încă mai poţi. Oricât de jos ai căzut, Tatăl tău aşteaptă să te primească înapoi.

„Nimeni din voi să nu sufere ca ucigaş, sau ca hoţ, sau ca făcător de rele,… „(I Petru 4:15)

Deoarece regulile din casa Tatălui sunt prea stricte. Mulţi oameni îşi doresc dragostea iui Hristos, dar nu şi domnia Lui, îşi doresc binecuvântările Lui, dar nu şi poruncile Lui. Nu că El le oferă prea puţin, dar costul slujirii Lui pare prea mare. Poate crezi că dacă ai fi trăit în vremea Domnului Isus, dacă ai fi umblat şi ai fi vorbit cu El şi dacă L-ai fi auzit predicând, ai fi fost un creştin mai bun. Mai gândeşte-te o dată! „Ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot… Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi, şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne” l-a răspuns Simon Petru „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut, şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul…” (loan 6:60, 66-69). Adevărata ucenicie nu este rezultatul participării la un serviciu special la biserică. Nu, e ceva progresiv. Este rezultatul „credinţei şi al cunoştinţei” Domnului pe măsură ce umbli cu El pe vârf de munte şi în vale, în vremuri de restrişte ca şi în vremuri bune. De aceea Petru a scris: „Cinstea aceasta este, deci, pentru voi care aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi … a ajuns … o piatră de poticnire” (1 Petru 2:7-8). Pavel scrie astfel: „nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt” (1 Corinteni 12:3). Scopul Duhului Sfânt care lucrează în viaţa ta este să te aducă la supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Şi asta implică o relaţie – cu reguli!

„Să nu ne mai judecăm … unii pe alţii” (Romani 14:13)

lată un alt motiv pentru care oamenii părăsesc biserica: din cauza atitudinii unor alţi membri ai bisericii. Fiul cel mare din pilda lui Hristos ştia cum să se poarte ca fiu, dar nu a ştiut să fie frate. Dacă gelozia şi spiritul de judecată pe care le-a arătat faţă de fratele său au fost comportamente obişnuite, nu e de mirare că fratele lui a plecat de acasă. Pavel scrie: „Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alţii. Ci mai bine judecaţi să nu faceţi nimic, care să fie pentru fratele vostru o piatră de poticnire sau un prilej de păcătuire”. Biblia spune: „Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire” (1 loan 2:10). Atitudinile şi faptele tale îi întăresc pe ceilalţi sau îi fac să se poticnească? Ai citit despre Diotref? loan a vorbit despre el: „Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să ştie de noi. De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne cleveteşte cu vorbe rele. Nu se mulţămeşte cu atât; dar nici el nu primeşte pe fraţi, şi împiedecă şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică” (3 loan 9-10). Diotref era un împotrivitor şi dorea un singur lucru – controlul! Iar loan l-a denunţat ca fiind „rău”, spunând: „cine face răul, n-a văzut pe Dumnezeu” (v. 11). Numai în veşnicie vor fi descoperiţi mulţi dintre cei care au fost forţaţi să plece din biserică din cauza unor creştini critici, duri şi cu o atitudine dominatoare. Asigură-te că nu te numeri printre ei!


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: