Publicat de: damianion | ianuarie 25, 2014

Distincţii între felurile de mânie

Există oare mai multe feluri de mânie? Da. Biblia face mai multe distincţii între tipurile de mânie. De exemplu, în Coloseni 3, Pavel reaminteşte credincioşilor că din moment ce au fost înviaţi împreună cu Domnul Isus Cristos, ei ar trebui să se gândească la lucrurile de sus şi ar trebui să părăsească anumite stiluri de viaţă şi anumite obişnuinţe: “Dar acum, lăsaţi‑vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase care v‑ar putea ieşi din gură” (v.8).

Remarcaţi că în această listă sunt menţionate atât mânia cât şi vrăjmăşia. Poate că‑ţi pui întrebarea, Dar nu‑i tot acelaşi lucru? Nu. În textul grecesc cuvintele traduse “mânie” şi “vrăjmăşie” sunt diferite. Cuvântul grecesc orgē descrie un sentiment interior mai aşezat şi durabil. Este acel tip de mânie care creşte încet şi care duce deseori la răzbunare. Pe de altă parte, cuvântul grecesc thumos indică o izbucnire bruscă şi agitată de mânie. Câteodată acest cuvânt reflectă o mânie care mocneşte înlăuntru. De obicei aceasta se aprinde dintr‑o dată şi apoi scade repede. Biblia are multe de zis despre ambele tipuri de mânie.

Mai mult, Scriptura face o deosebire între mânia sfântă şi cea nesfântă. Mulţi creştini vor avea probleme în a accepta faptul că există o mânie care ar putea fi sfântă. Ei consideră că orice fel de mânie este rea. Totuşi, nu uitaţi că Însuşi Dumnezeu se mânie. Biblia este plină de referinţe la mânia lui Dumnezeu. Din moment ce Domnul este sfânt, drept şi bun, este clar că El nu poate avea decât o mânie sfântă şi dreaptă. Astfel, faptul de a simţi emoţia mâniei nu este rău. Mânia poate fi bună şi sfântă când este exprimată în acelaşi fel în care îşi arată Dumnezeu mânia Sa.

Care este mânia sfântă? Mai întâi, este o mânie faţă de păcat. Dumnezeu urăşte păcatul. Dacă citiţi pasajele care se referă la mânia lui Dumnezeu, veţi descoperi că în fiecare caz când Dumnezeu îşi arată mânia El o face împotriva păcatului. Când Domnul Isus a scos biciul la schimbătorii de bani din Templu, El a făcut asta din pricină că ei înşelau poporul şi foloseau casa lui Dumnezeu pentru un câştig personal (vezi Matei 21:12‑13). Dumnezeu vrea ca noi să urâm păcatul. Ar trebui să ne mâniem văzând nedreptatea din lume. Psalmul 97:10 ne spune, “Urâţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul! El păzeşte sufletele credincioşilor Săi.” Dacă‑L iubim cu adevărat pe Domnul, ne vom mânia de fiecare dată când vedem păcatul comis împotriva Lui sau împotriva credincioşilor Săi.

În al doilea rând, mânia sfântă este mânia controlată de Dumnezeu. Acest tip de mânie arată tăria interioară a cuiva şi capacitatea lui de auto‑stăpânire. Thomas Fuller, un predicator puritan faimos, a descris odată mânia ca fiind un tendon al sufletului. Mânia controlată de Dumnezeu şi îndreptată înspre interesul cauzei Sale te va face o persoană mai tare, nu mai slabă.

În al treilea rând, mânia sfântă este preocupată cu apărarea şi zidirea altora, nu cu protejarea propriei mândrii şi imagini bune despre sine. Ea se mânie pentru alţii—nu se mânie pe alţii. Este folosită ca o unealtă de zidire, nu ca o armă de distrugere. Mânia sfântă este amestecată întotdeauna cu o preocupare plină de dragoste faţă de oameni—inclusiv faţă de cei care care ţi‑au făcut rău ţie sau altora.

În final, mânia sfântă produce neprihănire, nu păcătoşenie. Ea ar trebui să zidească viaţa noastră creştină—nu să o dărâme. Când înmagazinăm în noi mânie nesfântă, ea începe să ne afecteze fiecare domeniu al vieţii. Viaţa noastră de rugăciune va începe să sufere. Ne va veni greu să ne rugăm, şi când ne vom ruga o vom face cum nu trebuie. De aceea 1 Timotei 2:8 ne învaţă să “ne rugăm în orice loc, şi să ridicăm spre cer mâini curate, fără mânie şi fără îndoieli.” Pe de altă parte, mânia sfântă ne obligă să ne împărtăşim problemele cu Dumnezeu în rugăciune.

Un alt domeniu care va suferi atunci când vom avea mânie nesfântă este slujirea noastră creştină. Pentru aceasta Iacov 1:19‑20 ne avertizează, “Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie. Căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.”Când hrănim în noi durerile şi mânia egoistă, nu vom putea fi folositori lui Dumnezeu în împlinirea voiei Sale. Însă mânia sfântă va stârni flacăra din noi şi ne va îmboldi la acţiune în apărarea harului lui Dumnezeu.

De Warren W. Wiersbe


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: