Publicat de: damianion | ianuarie 25, 2014

Definiţia mâniei

Ce este mânia? Dicţionarul ne spune că mânia este un sentiment de neplăcere sau iritare provocat de un rău real sau presupus. Este o definiţie corectă. Cu toţii am experimentat de multe ori acest sentiment puternic de iritare. Poate că cineva aproape ţi‑a şters maşina pe o şosea, forţându‑te să ieşi în decor. Eşti furios pe celălalt şofer. De ce? Pentru că n‑avea dreptul să circule în felul acesta. Sau dai drumul la radio şi auzi despre cineva care a abuzat de o altă persoană. Eşti indignat pentru că nu se iau măsuri împotriva acestei stări de lucruri. Mânia noastră poate fi stârnită brusc de către un rău real sau imaginar îndreptat împotriva noastră sau a altora.

Mânia este un sentiment foarte puternic. Dacă‑i dăm voie să se manifeste necontrolat, ea îl poate distruge pe cel scos din sărite şi pe alţii. Însă şi cei care neagă faptul că au o stare de mânie pot fi afectaţi sever, desigur, în mod negativ. Studiile au arătat că mânia are efecte clare asupra trupului. De fapt, mulţi doctori ne spun că mânia înăbuşită poate contribui la mai multe probleme şi boli fizice.

În ea însăşi, mânia nu este neapărat rea. Dumnezeu a pus în noi anumite emoţii—inclusiv mânia. Când aceste emoţii lucrează împreună aşa cum trebuie, ele slujesc la protejarea şi întărirea noastră. Mânia este ca un foc. Când este folosit în mod corect, focul ne încălzeşte şi ne ajută. Dacă, însă, îl lăsăm nesupravegheat, un foc mic se va transforma curând într‑un infern dezlănţuit, distrugând totul în cale. Tot astfel, mânia ne alimentează sistemul emoţional de apărare când este folosită după cum a lăsat Dumnezeu să fie folosită.

Noi suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu—un Dumnezeu care se mânie în anumite cazuri. Totuşi, mânia arătată de Domnul nostru este întotdeauna o mânie sfântă. Astfel că aceasta este cheia de folosire şi de control al mâniei. Filozoful Aristotel a scris: “Oricine poate să se mânie. Este foarte uşor. Dar să te mânii pe cine trebuie, cât trebuie, la timpul potrivit, pentru un scop potrivit şi în felul potrivit—aceasta nu stă în puterea oricărui om şi nu este un lucru uşor.”

Din păcate, Aristotel a avut dreptate. Puţini oameni au învăţat să‑şi exprime această emoţie dată de Dumnezeu în modul intenţionat de El. De prea multe ori permitem mâniei să ne ducă la păcat. Când amestecăm mânia cu mândrie, cu meschinărie, cu invidie sau lăcomie, cauzăm probleme pentru noi şi pentru alţii. În vieţile lui David, Cain, Iona şi alţii din Biblie, găsim multe dovezi grăitoare ale forţei distrugătoare a mâniei păcătoase. Este posibil, totuşi, să te mânii şi să nu păcătuieşti. În Efeseni 4:26 apostolul Pavel ne spune, “Mâniaţi‑vă şi nu păcătuiţi” (vezi de asemenea şi Ps.4:4). Domnul Isus Cristos şi Moise s‑au mâniat amândoi, fără să păcătuiască însă. Când urmăm exemplul lor de a‑şi folosi mânia în mod corect şi neprihănit, mânia va deveni o forţă mai curând constructivă decât destructivă.

De Warren W. Wiersbe


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: