Publicat de: damianion | Martie 4, 2013

TEODOR POPESCU

pozaDin imensa familie a “popeştilor”, în care unii au rămas “popi”, iar alţii au luat-o care încotro, Tudor Popescu a fost un preot ca o scânteie lăsând în urma ei o dâră de lumină. La această scânteie s-a aprins să ardă şi Aurel Popescu, omul care a cutreierat România şi America cu Evanghelia.

Este foarte greu să cuprinzi în câteva rânduri o viaţă de om. Cine s-ar putea încumeta să o facă? Rândurile care urmează ne aduc înaintea ochilor ceva din viaţa şi activitatea unui român de excepţie.

Teodor Popescu a fost un preot ortodox care şi-a luat în serios menirea, un om de o spiritualitate exemplară şi un deschizător de drumuri pentru cei porniţi dincolo de rutină unor ritualuri religioase spre realitatea unei umblări personale proaspete cu Isus Christos.

Când se va rosti adevărata istorie a creştinismului din România, apariţia lui Teodor Popescu în neamul românesc va fi caracterizată ca una din marile interventii ale lui Dumnezeu în viaţa spirituală a românilor.

Voi reda mai jos un fragment dintr-o scrisoare adresată patriarhului Miron Cristea.

Şi acum văd că trebue să mă ridic împotriva abuzurilor cari sunt în biserica ortodoxă. Nu am voit să fac lucrul acesta. Eu îmi vedeam liniştit de lucrul meu. Alţii mă silesc să-l fac, cu toate că eu nu urmăresc reforma bisericei româneşti, ci reforma sufletului omenesc luat individual şi anume prin Evanghelie. Când am fost la Înalt Prea Sfinţia Voastră şi m-aţi întrebat dacă sunt ortodox, eu v-am răspuns că este o ortodoxie istorică, a vremurilor de demult şi este o ortodoxie actuală, arătându-vă cu aceasta că în deplin acord cu cea veche, sunt în desacord cu cea nouă, adică cu abuzurile cari au pătruns în biserica ortodoxă şi care trebuesc înlăturate şi stârpite. Dar acest lucru nu se poate face decât printr’o lucrare de luminare a poporului pe baza Evangheliei, lucru ce trebueşte făcut neapărat şi cât mai curând. Nu sunt atât de naiv încât să cred că simplificându-se unele forme, cum e dorinţa unanimă între preoţi, s-a făcut cine ştie ce lucru mare. Negreşit că şi aceasta ar fi ceva, întrucât s’ar da putinţa unora din preoţi să se mişte mai liber. Însă fără o reformare a sufletului omenesc luat individual, fără o naştere din nou căpătată aşa cum o arată Evanghelia, nu s’a făcut şi nu se va face mai nimica. O vânare după vânt, cum zice „Eclesiastul” şi atâta tot. Cred însă că Dumnezeul părinţilor, moşilor şi strămoşilor noştri, n-a părăsit de tot pe acest sărman popor românesc, care pătimeşte amarnic din pricina atâtor păcate şi nelegiuiri, nu l-a părăsit de tot, ci va ridica din mijlocul lui oameni nebuni pentru Hristos, care slujindu-i Lui şi predicând Evanghelia, vor sluji neamului lor. Numai prin predicarea Evangheliei vine mântuirea omului şi a popoarelor, prin altceva nu.

Astăzi există la noi în ţară Biserica Evanghelica Romană întemeiată de acest mare bărbat al naţiunii noastre.

Lucrarea lui vrem să o ducem mai departe în istorie şi de la o margine la alta a romanismului toata biserica romană să fie ,,evanghelică” şi nimic mai mult.

Doamne ajută-ne celor ce azi ne-am întors de la ritual şi idolatrie la închinarea în duh şi adevăr în faţa unui Dumnezeu viu, în vecii, vecilor.

Reforma Spirituala, anul II, nr.9

Anunțuri

Responses

  1. […] Photo credit damianion.wordpress.com […]


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: