Publicat de: damianion | iunie 14, 2012

Cum să-ţi păstrezi o minte sănătoasă

Cum să-ţi păstrezi

o minte sănătoasă

de Marian Ghita

2 Petru 3

Trăim vremuri cu totul speciale. Pare că nimic nu mai este stabil și în echilibru în lume. Această stare de lucruri influențează foarte puternic mintea noastră și deci și sănătatea noastră psihică. Domnul Isus ne avertizează că în vremuile din urmă „pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor ști ce să facă la auzul urletului mării și al valurilor; oamenii își vor da sufletul de groază, în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate” (Luca 21:25-26). Lumea deja se confruntă cu situații pe care nu le înțelege și pe care nu le mai poate controla. Confuzia pare să fie totală. Teama și groaza deja paralizează pe mulți oameni din cauza a ceea ce se va întâmpla și a ceea ce vor auzi că îi așteaptă. Lucrurile par că nu mai sunt normale. În secolele trecute se putea vorbi despre o societate așezată, despre valori și principii care erau bine fixate în conștiința umană. Dar acum se pare că toate acestea nu mai funcționează. Sunt bulversate toate principiile sociale și toate valorile în care am crezut mai înainte a fi corecte. Toate acestea oferă o nesiguranță care poate prăbuși lăuntric ființa omenească. Totul pare să se clatine. Pare că nimic nu mai oferă omului stabilitate, siguranță și echilibru sufletesc – nici principiile lumii în care trăim, nici societatea, nici lumea politică, nici economia și nici măcar universul material. Mulți oameni se sinucid și numărul lor este în continuă creștere, pentru că ei nu mai găsesc în ființa lor stabilitate emoțională și nici motivație de a mai trăi. Ce anume ar putea oferi totuși echilibru minții noastre și motivație în vremurile în care trăim? Ce anume ne-ar face să fim liniștiți și echilibrați în lăuntrul ființei noastre? Există ceva cu adevărat stabil în lumea în care trăim, ceva de care să ne putem ancora, pentru ca mintea noastră să nu o ia razna?

Trebuie să știm ceva cu privire la personalitatea omului. Dumnezeu ne-a creat ca persoane. În acest aspect, printre altele, noi arătăm că suntem după chipul și asemănarea Lui. O persoană este caracterizată prin aceea că are rațiune (gândire), sentimente și voință. Rațiunea (sau gândirea, sau mintea) ne oferă posibilitatea de a avea contact cu lumea exterioară. Prin rațiune noi putem înțelegem lumea în care trăim și astfel putem să ne bucurăm de o viață care să aducă pace și echilibru ființelor noastre. Informațiile, pe care le acumulează și le prelucrează gândirea noastră cu privire la lumea în care trăim, influențează sentimentele noastre (partea afectivă a personalității noastre). În felul acesta ne vom dori să facem anumite lucruri, sau, prin teama care se va declanșa în noi, vom evita lucrurile pe care le vom considera periculoase. Partea afectivă (sentimentele noastre) va influența apoi voința noastră. Voința este motorul personalității noastre, pentru că ea ne face să decidem să acționăm prin faptele pe care le săvârșim. Doar atunci când voința noastră va fi pusă în mișcare vom acționa așa cum considerăm că trebuie acționat. Abia atunci putem spune că mintea și partea afectivă își fac lucrarea cu adevărat în noi. Pe de altă parte, nimeni nu poate face ceea ce trebuie să facă, adică să acționeze în mod corect, dacă el nu va înțelege bine (dacă nu va gândi corect) situația în care este și dacă apoi nu își va dori să facă ceea ce este normal să facă (dacă partea afectivă a personalității sale nu își va face lucrarea). Mintea condiționează sentimentele, care apoi determină voința omului. Cele trei componente ale personalității noastre sunt într-o relație de condiționare reciprocă. Așadar, mintea poate fi considerată poarta prin care lumea de afară intră în ființele noastre noi și prin care ni se va garanta echilibrul din lăuntrul nostru. Doar așa vom acționa în mod corect în lume. Iată de ce mintea are o mare importanță pentru noi. Dacă mintea noastră gândește incorect realitatea din lume, sau dacă nu i se oferă motivații reale pentru o trăire echilibrată; dacă ea este confuză, bulversată, panicată de ceea ce se întâmplă în afară (în lume), atunci toată ființa noastră și toate acțiunile noastre sunt ca ale unui om fără direcție, bulversat, panicat, înebunit – ajungem pur și simplu bolnavi și paralizați de groază.

Cum ne putem păstra o minte sănătoasă într-o astfel de lume? Cum vom putea să nu paralizăm de groază în vârtejul lucrurilor care se întâmplă în ea? Cuvântul lui Dumnezeu ne dă răspunsul cel mai potrivit la aceste întrebări. Apostolul Petru a scris două epistole (1 și 2 Petru). El ne spune: „În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă  prin înștiințări” (2 Pet. 3:1). Capitolul 3 din a 2-a epistolă a apostolului Petru va fi partea din Scriptură în care ne vom uita pentru a găsi răspunsuri la întrebările de mai sus. Ne vom uita la 7 elemente ale răspunsului la întrebările noastre. La evrei, numărul 7 exprimă desăvârșirea, adică ceea ce este complet. Cuvântul lui Dumnezeu ne dă un răspuns complet, suficient, desăvârșit la toate nevoile noastre. Deci, CUM SĂ-ȚI PĂSTREZI O MINTE SĂNĂTOASĂ ? 

1.     Hrănește-ți mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu (v. 1-2)

Scopul lui Petru este acela de a-i face pe cititorii epistolei sale să își aducă aminte de lucrurile vestite de prooroci (deci de Cuvântul Vechiului Testament) și de porunca Domnului și Mântuitorului nostri, dată prin apostolii voștri (deci de Cuvântul Noului Testament). Cuvântul Bibliei (Vechiul și Noul Testament) este Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este singurul lucru stabil și veșnic pe care ne putem așeza și de care ne putem agăța, pentru a avea echilibru spiritual și sufletesc în lumea în care trăim. Doar el ne poate păstra o minte limpede și sănătoasă. Privește cu atenție în Matei 24:1-35 (vezi în mod special v. 35) și în Evrei 12:25-29. Sunt trei lucruri care se desprind din aceste pasaje, cu privire la cuvintele lui Cristos, ale lui Dumnezeu. 

Atunci când Domnul Isus ieșea trist din Templul din Ierusalim (El nu fusese crezut de poporul iudeu – vezi Mat. 21-23), ucenicii au încercat să-I însenineze sufletul îndreptându-i privirea spre Templu (Mat. 24:1). Prezența Templului în Ierusalim și gloria înfățișării sale erau pentru toți iudeii garanția că Dumnezeu este în control și se va îndura în vremuri dificile de poporul Lui. Răspunsul lui Isus este însă șocant pentru ucenici: „Templul va fi distrus complet” (Mat. 24:2). Acest lucru însemna pentru ucenici pur și simplu sfârșitul lumii. Dacă Templul urma să fie complet distrus, atunci oare Dumnezeu mai era în controlul lucrurilor în omenire, în controlul istoriei? Prin ceea ce Domnul Isus le-a spus în Mat. 24:1-35 El le-a arătat că tot ceea ce va fi în istoria viitoare va fi „din rău înspre mai rău”. Totul se va clătina, nimic nu va mai rămâne în picioare, nimic nu va mai oferi omului garanții de stabilitate și siguranță. Dar, în mijlocul acestei instabilități, Domnul Isus afirmă: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Mat. 24:35). Ceea ce este cu adevărat veșnic, stabil și în real echilibru este doar Cuvântul lui Cristos (cuvintele Sale). Dacă este să avem echilibru sufletesc real, atunci să ne hrănim mintea cu cuvintele lui Cristos, și ne așezăm viața pe temelia Cuvântului Său. Nu este nimic altceva așa de stabil ca și cuvintele lui Cristos (Mat. 7:24-27). Se vor arăta mulți cristoși și profeți mincinoși care par să ofere soluții pentru problemele lumii, dar ele se vor dovedi total înșelătoare. Se vor arăta tot felul de soluții psihologice care, chipurile, ar avea efecte benefice pentru cei dezechilibrați mintal; dar nu vor avea deloc efectul dorit. Doar Cuvântul lui Cristos ne poate ține în echilibru real și deplin în uraganul din această lume.

Observă și un alt lucru demn de remarcat în Mat. 24:1-35. Faptul că, deși Templul va fi distrus și tot ceea ce părea a fi stabil în lume se va clătina, Domnul Isus a știut toate acestea dinainte și i-a pregătit dinainte pe ucenicii Lui pentru ceea ce urma să se întâmple. Atunci când nimeni nu putea vedea lucrurile pe care le anticipa Cristos prin cuvintele Sale, El le-a prezentat cu o exactitate matematică. Mai mult, El le-a dat și soluțiile de a ieși din crizele care vor urma (vezi Mat. 24-25). Isus le-a spus că atunci când se vor întâmpla aceste lucruri să privească în sus (nu la soluțiile omenești și pământești), pentru că izbăvirea se apropie; ea va veni sigur din cer pentru cei credincioși Lui (Luca 21:28). Când Domnul Isus a spus ceva, cu siguranță se va împlini. O minte hrănită cu anticipările lui Cristos cu privire la viitor este o minte bine pregătită pentru a face față șocurilor viitoare.

În Evr. 12:25-29 avem o avertizare serioasă de a asculta cu mare atenție Cuvântul Domnului. De ce? Pentru că Cuvântul Lui are puterea lui Dumnezeu în el. De fapt Cuvântul lui Dumnezeu (cuvintele lui Cristos), odată rostit (rostite), va produce clătinările universului despre care am vorbit (vezi Apoc. 5-6, unde ni se arată că Domnul Isus Cristos are în mâna Lui sulul cu 7 peceți și autoritatea deplină de a-l deschide pentru ca evenimentele bulversante ale istoriei să se desfășoare în lume. El este cel care dă undă verde acestora de a se întâmpla pe pământ). Dumnezeu Însuși vrea să clatine această lume. De ce? Pentru a apărea ceea ce este veșnic – Împărăția lui Dumnezeu care nu se poate clătina. Deci, dacă cuvântul Domnului are putere de clătinare a tot ceea ce pare de neclătinat, în acest univers în care noi trăim, cu siguranță, acest Cuvânt are putere și de a zidi ceea ce este veșnic. Când ne hrănim mintea cu cuvintele lui Cristos, noi ne hrănim cu ceea ce este cu adevărat veșnic și de neclintit.

Concluzia este aceasta: hrănește-ți mintea cu cuvintele lui Cristos. Doar ele te vor ține în echlibru și îți vor da liniștea și odihna sufletească de care ai nevoie (vezi Ex. 14:13-14; Isaia 41:10; Fap. 20:32).

2.     Păstează-ți mintea curată de influențele oamenilor răi (v. 3-7)

Petru îi avertizează pe credincioși că „în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, și vor zice: „Unde este făgăduința venirii Lui?…” (v. 3-4a). Pentru a înțelege mai bine ceea ce vrea să spună Petru trebuie să privim în 2 Pet. 2, cât și în ep. lui Iuda. Aceste pasaje ne vorbesc despre unii care se vor ridica în biserică și „care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare… Mulți îi vor urma în destrăbălările lor…” (2:1-2). Prin ceea ce vor face ei, aceștia „schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru și tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân și Domn, Isus Cristos” (Iuda 4). Pericolul constă în faptul că asemenea oameni vor influența pe mulți în gândirea lor (2 Pet. 2:2). Cum ajung asemenea oameni să pervertească adevărul lui Dumnezeu? În nici un caz datorită valabilității argumentelor lor. Petru spune în mod clar că ei vor nega adevărul venirii Domnului și a zilei judecății Sale (a Zilei Domnului) pe baza unor argumente care nu pot sta în picioare. Batjocoritorii afirmă: „Căci de când au adormit părinții noștri, toate rămân așa cum erau de la începuul zidirii!” (v. 4). Dar afirmația lor este cu totul falsă pentru că ei ignoră cu bună știință istoria: „Căci înadins se fac că nu știu că odinioară erau ceruri și un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă și cu ajutorul apei și că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă” (v. 5-6). Petru se referă la faptul că batjocoritorii resping adevărul că Dumnezeu va judeca lumea pentru păcatul ei, din cauza faptului că nu ar exista nici o evidență în lume a vreunei încercări a lui Dumnezeu de a aduce judecata Lui. Nimic din istorie n-ar mărturisi despre aceasta. Ei însă înadins trec sub tăcere potopul de la începutul istoriei (Gen. 6-8), care a fost o revărsare a judecății lui Dumnezeu asupra unei lumi răzvrătite. Mărturiile potopului sunt prezente chiar în scoarța pământului, dar ele sunt ignorate cu bună știință de acești oameni.

Ce anume îi face pe asemenea oameni să ignore mărturii evidente ale lucrării lui Dumnezeu pe pământ? Nu ar trebui subestimată inteligența acestor batjocoritori. Dar, asemenea oameni țin în adâncul ființei lor dorințe și gânduri păcătoase la care țin foarte mult și din cauza lor ei își fabrică o „realitate”, un „adevăr” care să le justifice trăirea lor în păcat. Asemenea cazuri sunt extrem de multe în istorie. Pentru scopuri numai de ei știute, asemenea oameni își fabrică o realitate virtuală, o istorie care pare adevărată (dar nu este), pentru a le sluji scopurilor lor păcătoase și oculte. Când oamenii vin la Cristos și înțeleg că prin jertfa Lui ei sunt iertați de păcatele lor, ei cred în El și se bucură de iertarea lui Dumnezeu. Dar, unii dintre ei refuză ca Domnul Isus să le dea o inimă nouă, o natură nouă (duhovnicească), și astfel să trăiască pe calea sfințeniei. Ei refuză ca să-și mărturisească gândurile lor păcătoase pentru a primi curățire, din partea Domnului, de asemenea gânduri. Petru spune că, asemenea oameni, „după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească în mocirlă”” (2 Pet. 2:20-22). Cum au ajuns ca să fie biruiți din nou de păcat? Ei de fapt nu au dat libertate Domnului pentru a-i curăța și de gândurile rele și de o natură păcătoasă, și nu L-au lăsat pe Domnul să domnească în inimile lor. Mulți așa-ziși creștini pervertesc Evanghelia harului lui Dumnezeu pentru a avea apoi libertate să trăiască în păcatele lor ascunse. Ei folosesc chiar Biblia pentru a le justifica păcatele și gândurile necurate. În acest fel, ei întotdeauna privesc lumea înconjurătoare într-un mod deformat, spre distrugerea lor. Domnul Isus ne-a avertizat în mod clar: „Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” (Mat. 6:22-23). Dacă perspectiva ta asupra Evangheliei, asupra lucrării mântuitoare a lui Cristos este pervertită (întunecată) atunci, ce te mai poate salva? Absolut nimic. Dacă harul lui Dumnezeu este pervertit în gândirea ta, atunci creștinismul tău te va duce la distrugere.

Ce este de făcut? Dacă crezi că Domnul Isus Cristos este Mântuitorul tău atunci mărturisește-I Lui toate păcatele, inclusiv dorințele tale păcătoase și inclusiv gândurile tale necurate. Conform lui 1 Ioan 1:9 Dumnezeu ne asigură deplina curățire prin Cristos. Privește cu atenție la 1 Ioan 1:5-7. Ni se spune că „Vestea pe care am auzit-o de la El și pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu este Lumină”. De ce nu spune Ioan la acest moment că „Dumnezeu este dragoste”? El va spune și acest lucru în epistolă, dar nu aici în cap. 1 (vezi 1 Ioan 4:16). El ne spune, aici în cap. 1, că „Dumnzeu este Lumină”. Ceea ce vrea să ne spună Ioan aici este faptul că vestea bună de la Dumnezeu prin Cristos este posibilitatea de a trăi în părtășie cu Dumnezeu în Cristos. Putem să venim în lumina Cuvântului Său și, primul lucru care se întâmplă în această lumină este că ne putem vedea toate păcatele, toate necurățiile noastre. Când ni le vedem în lumina lui Dumnezeu, ajungem să ne scârbim de ele, să ne îngrozim de orice păcat și să le mărturisim pentru a primi o deplină curățire. Trăiește deci în lumina Cuvântului lui Dumnezeu prin Cristos. Acceptă să mărturisești orice păcat pe care îl descoperi, inclusiv gândurile și dorințele tale păcătoase. Nu cruța nimic din ceea ce vezi a fi necurat în tine, chiar dacă pare că este neimportant. Acceptă curățirea prin sângele lui Cristos de orice necurăție, de orice gând nepotrivit. Aceasta îți va da posibilitatea să umbli în părtășie cu Dumnezeu și să poți privi realitatea din această lume prin ochii Săi. Atunci vei fi în lumină. Păstrează-ți deci o minte curată de orice influență păcătoasă. Petru ne avertizează cu privire la batjocoritorii care ne-ar putea influența să avem o gândire deformată și necurată: „Voi, deci, preaiubiților, …, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirile acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria” (v. 17).  

3.     Acordă-ți gândirea cu felul de a fi și de a lucra al lui Dumnezeu (v. 8-9)

Batjocoritorii despre care vorbește Petru (v. 3-4) ignoră cu bună știință lucrările lui Dumnezeu în istorie. Dacă le-ar privi cu luare aminte (Rom. 1:19-20), dcă le-ar accepta și dacă le-ar mărturisi, cu siguranță întregul raționament pe care ei se bazează pentru a trăi în păcatele lor s-ar prăbuși. Ei și-ar da seama că nu vor avea nici o justificare de a trăi în păcat. De aceea, trebuie să medităm cu o inimă curată și cu toată seriozitatea la lucrările lui Dumnezeu. În felul acesta îți poți păstra mintea sănătoasă și poți să fii liniștit și echilibrat în furtunile vieții.

Observă pe Maria, mama Domnului Isus Cristos. Ni se spune că „Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei” (Luca 2:19). Este vorba aici despre momentul nașterii Domnului Isus în ieslea Betleemului și de faptul că păstorii au venit pentru a vedea pruncul; ei au istorisit tot ceea ce le spuseseră îngerii care li s-au arătat, despre Prunc (Lc. 2:17-18). Contează foarte mult să meditezi la ceea ce Dumnezeu lucrează (în viața ta, sau a altora). Maria, în acest fel, cu siguranță a avut tăria de a rezista tuturor loviturilor vieții, chiar și atunci când nu a înțeles motivul pentru care Dumnezeu lucra în felul în care El a lucrat. Ea a ajuns să-L vadă pe Fiul ei (pe Isus) batjocorit, răstignit și omorât pe cruce în chinuri groaznice (Ioan 19:25-27). Vă dați seama ce era în sufletul ei?! Știa că Dumnezeu, prin îngerul Său, i-a anunțat nașterea și totuși avea să vadă tabloul îngrozitor al răstignirii Sale ca „blestemat” înaintea lui Dumnezeu (vezi Gal. 3:13; Deut. 21:23). Ce lovitură mai mare decât aceasta putea primi un suflet de femeie? Și totuși, ea a rezistat în credința ei în Dumnezeu. Cum a fost posibil? Tocmai pentru că ea a învățat să mediteze la lucrările Domnului. Chiar dacă nu le-a înțeles pe deplin, totuși această meditare la ceea ce lucra Domnul i-a dat tăria de caracter de care a dat dovadă.

Psalmul 107 este un psalm minunat. El ne prezintă 4 categorii de lucrări ale lui Dumnezeu. De fiecare dată cititorul este îndemnat să laude pe Domnul pentru lucrările bunătății și pentru minunile Sale. În finalul psalmului ni se spune: „Oamenii fără prihană văd lucrul acesta și se bucură, și orice nelegiuire își închide gura! Cine este înțelept să ia seama la aceste lucruri și să fie cu luare aminte la bunătățile Domnului” (Ps. 107:42-43). Îndemnul psalmului este de a medita cu întreaga inimă la lucrările lui Dumnezeu. De ce? Pentru că, în acest fel, credinciosul își dezvoltă o înțelegere a felului de a lucra a lui Dumnezeu. Contează foarte mult să descoperi stilul lucrării Sale. În felul acesta nu vei fi înșelat de interpretarea pe care diavolul o va da lucrărilor lui Dumnezeu. Îți vei da seama de modul în care Dumnezeu va lucra și de scopurile Sale. De asemenea (vezi Ps. 107:33-41), îți vei da seama în ce mod va lucra El în viitor. Chiar dacă nu vei înțelege în totalitate felul în care Dumnezeu lucrează, îți vei da seama, prin Duhul lui Dumnezeu, de fapul că în final El își va spune ultimul cuvânt, nu cel rău. Aceasta te va întări în vremuri dificile.

Dumnezeu este implicat în istorie și mărturiile despre El sunt evidente pentru oricine crede. Dumnezeu a creat lumea prin Cuvântul Lui, a judecat lumea vinovată prin potop. Cu siguranță El va judeca din nou lumea, la sfârșitul istoriei, prin foc, așa cum El a spus prin Cuvântul Lui (v. 5-7). Când mintea noastră este deschisă la ceea ce Dumnezeu spune în Cuvântul Lui atunci nu ne vor surprinde evenimentele viitorului. Pavel spune: „Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului” (1 Tes. 5:4-5). Indiferent cât de tare se vor clătina lucrurile din lume, credincioșii adevărați vor rămâne în picioare pentru că ei cunosc bine felul de a lucra a lui Dumnezeu, chiar dacă nu le sunt clare toate detaliile intervențiilor Sale. Ei știu bine că în spatele a ceea ce se vede cu ochii fizici stă Dumnezeu care conduce întreaga istorie. Ei umblă prin credință, nu prin vedere. De aceea, ei sunt plini de încredere, indiferent de ceea ce se petrece în lume (2 Cor. 5:7-8).

http://voxdeibaptist.com

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: