Publicat de: damianion | noiembrie 1, 2011

„Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să ia parte la celebrarea vârstei de 90 de ani a regelui Mihai”

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a refuzat să ia parte la celebrarea vârstei
de 90 de ani a regelui Mihai, cel mai important român recunoscut ca atare în
Europa, şi singurul rege ortodox în viaţă. Abia când lumea s-a întrebat dacă nu
cumva ierarhia a făcut pact cu puterea, Patriarhia a anunţat  că discută cu cei
de la Casa Regală o eventuală invitaţie la 8 noiembrie, de Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavril. Vom vedea…

Între timp însă, s-a întâmplat ceva care a spulberat orice îndoială cu
privire la direcţia politică agreată de capii pământeşti ai Bisericii Ortodoxe
Române. Ceva care a spulberat orice îndoială şi în privinţa formei pe care o va
lua îndelung predicata Mişcare Populară, camuflajul de vreme rea al PDL-ului cel
căzut în sondaje.

La slujba de canonizare a lui Andrei Şaguna de la Sibiu, Traian Băsescu a
ţinut un discurs în biserică. Gestul, cu totul şi cu totul neobişnuit, încalcă
flagrant ritualul ortodox. Iar faptul s-a întâmplat în prezenţa patriarhului
Daniel şi a membrilor Sinodului, fără ca nimeni să protesteze. Cu alte cuvinte,
ierarhia BOR a blagoslovit sâmbătă, prin speech-ul lui Traian Băsescu, tentativa
PDL-ului de a se da de trei ori peste cap ca să se piardă urma eşecului de la
guvernare şi de a înşela publicul că a devenit altceva. Pe scurt, noua republică
va mirosi a tămâie sau nu va fi deloc.

Necazul este că totul a început, continuă şi probabil se va finaliza cu o
impostură. Regele Mihai a fost uns monarh în 1927, iar această taină a Bisericii
îi conferă prerogative religioase pe care nici abdicarea forţată, nici originala
noastră republică nu le poate şterge. Aşa cum explica teologul Dan Ciachir,
regele Mihai este episcop al treburilor din afară şi membru de onoare al
Sinodului. El are dreptul să intre prin uşile împărăteşti, să se împărtăşească
precum preoţii, fără linguriţă, şi el este cel care trebuie să înmâneze
episcopilor nou-instalaţi cârja episcopală. Fostul patriarh Teoctist, după o
perioadă de ezitare, când l-a lăsat pe Pimen să se ocupe de vizitele regelui în
ţară, a ţinut în 1997 o slujbă la Patriarhie, în care l-a tratat pe regele Mihai
potrivit vechilor sale prerogative monarhice, recunoscându-le astfel ca
actuale.

Dar acum marea nevoie de credibilitate în care se află Traian Băsescu, l-a
făcut să-şi îndrepte atenţia spre Biserică – cea mai populară instituţie din
România. Impostor, preşedintele republicii falimentare râvneşte la scaunul
regelui din drepta altarului. Numai că “aiasta nu se poate”.

Mulţi dintre ortodocşi au îndurat vreme de douăzeci de ani oprobiul celor
care reproşau, pe bună dreptate, colaboraţionismul înaltei ierarhii ortodoxe cu
regimul comunist. Mulţi dintre ortodocşi au simţit cum li se urcă sângele în cap
de ruşine pentru refuzul BOR de a retroceda proprietăţile greco-catolice,
însuşite prin politica de învrăjbire a regimului comunist. Mulţi dintre noi au
înghiţit în sec când ierarhii BOR şi-au negociat cu politicienii cei mai blamaţi
ai neamului secretizarea dosarelor lor de Securitate, sub cuvânt că trădarea
celui pe care îl spovedeşti este o problemă internă a Bisericii.

Privim cu toţii sideraţi, cum în fiecare an, minunatul cult al sfinţilor se
transformă în incantaţie magică şi păgână la marile pelerinaje legate de moaşte.
Privim unii dintre noi, şocaţi, programele proaste ale Trinitas care transformă
ortodoxia într-o poamă acră şi desuetă deşi Patriarhia aruncă bani pentru ea cu
duiumul, iar învăţăturile Sfinţilor Părinţi ghidează mari şcoli occidentale de
psihologie. Ne întrebăm mulţi dintre noi, indignaţi, cum se poate ca statul să
scutească de impozite o instituţie care vrea să construiască replica religioasă
a Casei Poporului cea ordonată de Ceauşescu. Aşteptăm cu toţii o reacţie, cât de
diplomată, cât de subţire faţă de imigraţia îngrijorătoare a semenilor noştri,
care fug în patru zări, numai să scape din văgăuna care a devenit România
declarată “majoritar ortodoxă”.

Iar acest comportament nu este nou pentru ierarhia formală a Bisericii
Ortodoxe Române. Vreme de jumătate de secol, românii s-au obişnuit că Biserica
Ortodoxă Română nu se va ridica pentru ei, s-au obişnuit că dacă statul ateu
şi/sau corupt se pregăteşte să le facă rău, nu Biserica Ortodoxă Română va fi
cea care va protesta, ci o vor face, dacă vor putea şi cum vor putea, cei de la
posturile de radio occidentale, Europa Liberă, BBC sau Vocea Americii. “Capul
plecat, sabia nu-l taie”, acesta a fost sloganul BOR vreme de multe decenii, iar
credincioşii roagă acum în zadar înalta ierarhie să-i canonizeze pe sfinţii
închisorii de la Aiud.

Românii şi principala lor Biserică au trecut prin “iadul cel mai de jos” în
vremea comuniştilor. Compromisurile de atunci ale ierarhiei puteau fi explicate
de riscurile enorme pe care şi le asuma orice oponent: martiraj imediat în anii
50, izolare şi control absolut mai târziu.

Dar acum nu există nici o scuză. Discursul lui Traian Băsescu în catedrala de
la Sibiu, ţinut cu încălcarea canoanelor în prezenţa Sinodului, spune limpede
că marele om de afaceri, fost mitropolit al Moldovei, actual patriarh, a vândut
biserica Cezarului. A vândut-o fără să fie obligat să o facă şi a vândut-o
ieftin.  Traian Băsescu nu mai are nimic de poruncit şi nimic de oferit.

Ca întotdeauna însă, pentru orice situaţie limită există o soluţie. BOR are
vreme până la 8 noiembrie să-şi spele obrazul şi să audă cocoşul Sfîntului
Petru.

http://voxpublica.realitatea.net


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: