Publicat de: damianion | noiembrie 1, 2011

Scenariu de lucru în cancelariile marilor puteri

Scenariu de lucru în cancelariile marilor puteri

Demersul atacurilor fără precedent la
adresa regalităţii, realizate de preşedintele Băsescu în ultimele luni, încep să
fie devoalate prin dezvăluiri uluitoare despre unul dintre scenariile elaborate
în laboratoarele establishment-ului marilor puteri cu privire la România şi
Bulgaria.

O posibilă revenire la monarhie a celor
două ţări este luată ca variantă de lucru pentru viitor.

Prinţul moştenitor al Regatului Unit,
Charles de Wales, care se pregăteşte să renunţe la tron în favoarea fiului său,
William, ar putea deveni viitorul rege Carol al III-lea al României. SIE şi SRI
în alertă maximă.


În 2006, Prinţul de Wales era invitat
să devină şeful unui stat pe care l-a îndrăgit: România, scria un istoric
britanic. În ultimele 6 luni, surse diplomatice au declarat pentru ZIUA de CLUJ
că scenariul principelui străin este unul – printre multe altele – care continuă
să fie discutat în mediile europene. În acelaşi timp, Casa Regală din România,
înrudită cu cea din Regatul Unit, este atacată din toate poziţiile de
preşedintele Băsescu, iar Prinţul Charles face pe Travel Chanel cel mai mare
serviciu României: îşi descoperă descendenţa comună cu Vlad Ţepeş şi vorbeşte
despre Transilvania, unde are câteva proprietăţi, ca despre o comoară unică în
Europa. Associated Press merge mai departe când vorbeşte despre legăturile
Prinţului de Wales cu fostul domnitor român: Charles devine „o miză în viitorul
României”.

Ideea unui principe străin în România
apare pentru întâia oară în 2006 şi este redată de un reputat istoric. Conform
surselor diplomatice ale ZIUA de CLUJ, posibilitatea este discutată şi acum în
mediile europene înalte. Tom Gallagher, reputatul istoric şi publicist britanic,
unul dintre specialiştii cu greutate în istoria României, nota într-un editorial
din România Liberă, pe 30 iunie 2006, că a fost adresată o invitaţie Prinţului
Charles de a „deveni şeful unui stat” pe care l-a îndrăgit, adică al
României.

Contextul era mai larg, în editorialul
intitulat „Acarul Păun european”, însă iată fraza completă: „Iar dacă, utopic
vorbind, Alteţa Sa Regală (Prinţul Charles – n. red.) ar fi decis să renunţe la
a mai aştepta ca mama sa să treacă la nefiinţă, ar fi învăţat româneşte şi ar fi
hotărât să dea curs invitaţiei de a deveni şeful unui stat pe care l-a îndrăgit
– vizitele sale regulare şi gesturile de protejare a unui patrimoniu deseori
ameninţat – poate că se dovedea în final chiar cel mai bun domnitor de care
România ar fi avut parte de la marele Carol I încoace”. (Articolul mai poate fi
găsit doar în formă tipărită, în arhiva electronică a României Libere
nemaiexistând, cu toate că apar editorialele aceluiaşi autor din ediţiile din 29
iunie şi din 2 iulie 2006. Cel din 30 iunie 2006 nu mai este de găsit niciunde,
cu nici un motor de căutare – n. red.).


Cea mai bună reclamă turistică a
României….

…este acelaşi Prinţ Charles. Duminică,
pe 30 octombrie, peste două zile, pe canalul de televiziune Travel Chanel,
într-o serie de 4 episoade, va fi difuzat filmul „Wild Charpatia” (Carpaţii
sălbatici). Filmul va fi tradus în 20 de limbi şi va putea fi vizionat în 119
ţări ale lumii. O avanpremieră a producţiei a avut loc în clubul bucureştean
Luft Lounge, în prezenţa reprezentanţilor Casei Regale a României şi a
ministrului Turismului, Elena Udrea. Producătorul principal al documentarului
este Paul Lister, alături de fundaţia pe care o conduce, The European Nature
Trust. Coproducătorul şi prezentatorul documentarului, Charlie Ottley, se
aventurează în inima munţilor Carpaţi şi a pădurilor carpatine puţin cunoscute.
Aceasta e poate ultima mare zonă sălbatică din Europa, unde trăiesc urşi, lupi
şi râşi greu de zărit, conform capital.ro. În trailer-ul filmului, Charlie
Ottley apare intervievându-l pe Prinţul Charles la reşedinţa acestuia din
Scoţia, unde Prinţul de Wales arată că prin arborele său genealogic curge şi
sângele lui Vald Ţepeş. „După ce am filmat o scenă foarte frumoasă în care am
reuşit să surprindem păsări în sălbăticie chiar lângă casa pe care Prinţul
Charles a restaurat-o în Valea Zălanului, am mers şi am vorbit cu el în Scoţia,
la casa sa de lângă Belmont. Pe drum am condus printr-o zonă de sălbăticie, unde
nu este nimic, nu sunt copaci, este foarte arid. În timpul documentarului puteţi
vedea contrastul uimitor dintre ceea ce poţi vedea în România în comparaţie cu
ce poţi vedea în Scoţia”, a declara pentru gandul.info Charlie Ottley,
prezentatorul şi coproducătorul „Wild Carpathia”.

„Iubesc la România veşnicia ei. Un lucru
atât de remarcabil. Este aproape ca în poveştile copilăriei. Oamenii de aici îşi
doresc acest sentiment de apartenenţă la ţinuturile lor. Trebuie să redescoperim
aceste trăiri, să ne reîntoarcem la ele, iar eu vreau să mă asigur că modul lor
de viaţă va dăinui”, a declarat Charles, Prinţul de Wales, un cunoscut
susţinător şi promotor al valorilor româneşti. „Arborele meu genealogic arată că
sunt descendentul lui Vlad Ţepeş, aşa că am ceva legături cu România”, mai spune
prinţul.


Associated Press: Charles este „o miză în
viitorul României”

De altfel, biroul din Londra al Associated
Press publica ieri, sub titlul „Prinţul Charles îşi clamează rudenia cu Vlad
Ţepeş”, următorul material: „Adevărul iese la iveală: Prinţul Charles este legat
de Vlad Ţepeş. Succesorul tronului britanic spune că este legat de Vlad Ţepeş,
crudul domnitor român din secolul al XV-lea, cel care a inspirat nuvela
«Dracula» (1897), a lui Bram Stoker. El a făcut aceste comentarii în show TV,
care urmează să apară pentru a-şi promova interesul în a proteja pădurile din
Transilvania. Charles spune că genealogia arată legăturile sale cu Vlad Ţepeş,
conferindu-i o miză în viitorul României. Prinţul militează de multă vreme
pentru conservarea pădurilor şi şi-a cumpărat o casă în Transilvania. Într-o
vizită de la începutul anului în România, prinţul a numit Transilvania o comoară
naţională datorită peisajelor nealterate şi a tradiţiilor agricole de
secole.”


Cu Transilvania în sânge:
stră-stră-străbunica e din zonă

„Transilvania este probabil în sângele
meu”, a afirmat Prinţul Charles, care a spus că apreciază Transilvania ca fiind
„un ţinut special”, informa Mediafax în mai 2008, cu ocazia unei vizite a
prinţului. Charles a spus că stră-stră-străbunica lui, Contesa Claudia Rhedley,
este înmormântată în Mureş, iar de la Saschiz va merge la mormântul acesteia, la
Sângeorgiu de Pădure, ca să depună flori. Prinţul Charles a spus că, dincolo de
legătura de familie, are un interes special pentru acest ţinut, mai ales pentru
zona Carpaţilor „care este aproape neatinsă”. Prin Fundaţia „Mihai Eminescu”,
Prinţul Charles finanţează restaurarea mai multor edificii arhitectonice ale
Transilvaniei, asigurând o parte dintre fondurile pentru restaurarea Palatului
Banffy din Bonţida.


Orice e posibil, dar trebuie
referendum

În opinia contemporaneistului Virgil
Ţârău, conferenţiar universitar în cadrul Catedrei de Istorie Contemporană şi
Relaţii Internaţionale de la Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii
„Babeş-Bolyai” (UBB), orice modificare a formelor de exercitare a puterii
trebuie să urmeze căile contituţionale, inclusive cele de modificare a legii
fundamentale, prin referendum. „Acum există un mecanism constituţional. Forma de
guvernământ a fost decisă în 1991 prin Constituţie şi tot acolo sunt şi
mecanismele de modificare a acesteia, însă este obligatoriu apoi referendumul. E
în puterea unui popor a-şi alege forma de guvernare, inclusiv monarhia”, a
apreciat istoricul clujean. În opinia sa, un principe străin – idee pe care o
vede drept scenarită – se înscrie aceleiaşi voinţe a poporului, prin
referendum.


Succesiunea există

Rectorul UBB, profesorul Andrei Marga,
susţine că aducerea unui principe străin s-a consumat odată şi ea a produs deja
o succesiune. „Aducerea unui principe străin în România s-a produs prin venirea
lui Carol I, care a produs deja o succesiune, aşa că nu ştiu cum s-ar ieşi din
ea”, a precizat rectorul. El a opinat însă că în România ar trebui să fie
tratată problema formei de guvernământ. „În Italia, de exemplu, a fost luată o
decizie în materie. La noi a fost amânată după 1989. Cred că ar trebui ca
România să ia o decizie în acest sens, dacă poporul vrea republică ori
monarhie”, a conchis rectorul UBB.


Case Regale înrudite

Prinţul de Wales este rudă cu Regele Mihai
I al României, care este verişor de gradul al III-lea cu Regina Elisabeta a II-a
a Regatului Unit al Marii Britanii.


Băsescu, atac din senin la
rege

Pe 22 iunie 2011, aparent fără nici un
context care să prevadă acest lucru, preşedintele Traian Băsescu ataca extrem de
virulent Casa Regală Română, într-o emisiune la B1 TV. „Continuăm să considerăm
că abdicarea Regelui Mihai a fost un mare act patriotic? Nu, a fost un mare act
de trădare a interesului naţional al României”, a afirmat Băsescu. Acesta a mai
spus că, pentru toată lumea, generalul Ion Antonescu rămâne responsabil de
holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, însă toată lumea uită că România
avea un şef de stat. „Pentru toată lumea Antonescu rămâne responsabil de
holocaustul evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, dar nimeni nu
spune că Statul Român avea un şef de stat atunci, ăsta era doar premier”, a
declarat Băsescu.

„Unora le dăm averile, iar pe alţii îi
considerăm criminali de război. Şeful de stat şi premierul, doar fiindcă unul a
fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele”,
a conchis preşedintele, referindu-se la Regele Mihai I. O a doua referire la
Regele Mihai a fost făcută de preşedintele Băsescu cu o zi înaintea împlinirii
vârstei de 90 de către Majestatea Sa, zi ce a coincis cu invitarea sa în
Parlamentul României, după mai bine de şase decenii. Preşedintele Traian Băsescu
a declarat că nu va participa la eveniment pentru că nu are motiv. În ceea ce
priveşte un eventual mesaj al şefului statului cu această ocazie, replica sa a
fost fără echivoc. „Un mesaj care să spună ce?”, s-a întrebat Băsescu. În opinia
sociologului Mircea Comşa, atacurile lui Băsescu la adresa regelui nu ţin de o
„teamă” de o eventuală restaurare monarhică. „Au fost măsurători de-a lungul
vremii, însă populaţia cu vederi pro-monarhice este limitată undeva la 10%, cu
diverse variaţii în funcţia de institutele de sondare. Deci nu cred că există o
susţinere pentru monarhie în sensul preluării puterii”, a afirmat Comşa.
Sociologul pune atacurile lui Băsescu mai degrabă pe seama raţiunilor electorale
ori „altele, care nu ţin de sociologie”. „Probabil că preşedintele nu ar vrea să
fie considerat un susţinător al monarhiei, fie sunt legate (atacurile – n. red.)
de alte considerente, ce nu ţin de sociologie”, a declarat Comşa.


Încă un atac la
regalitate

A doua zi după discursul regelui,
autointitulatul prinţ Paul de România – nerecunoscut ca atare de Casa Regală – a
continuat atacurile, într-o scrisoare deschisă: „Aţi folosit cuvinte mari şi
frumoase, unele aşezate interesant, chiar poetic, altele cu tâlc, în nişte fraze
care ar trebui să rămână în memoria acestui popor. Însă, înainte de orice, din
sumele anilor pe care v-aţi grăbit să-i socotiţi şi în care spuneţi că aţi
servit naţiunea română, trebuie să scădem cei 50 de ani de comunism în care nu
aţi făcut nimic pentru acest popor, în afară de a le transmite un Crăciun
Fericit sau un Paşte Fericit!”, scria Paul, citat de Hotnews. El este nepotul
nelegitim al Regelui Carol al II-lea – este fiul lui Carol Mircea Grigore de
Hohenzollern (fiu nelegitim al lui Carol al II-lea şi fratele vitreg al Regelui
Mihai), potrivit aceleaşi surse. De altfel, pe Băsescu şi pe Paul de România îi
mai uneşte ceva: preşedintele a botezat un copil de-al lui Paul anul
trecut…

(D.P.)

Cale regală pentru
România?


Jubileul special al împlinirii de
către Regele Mihai a vârstei patriarhale de 90 de ani a prilejuit o mare emoţie
patriotică şi a evidenţiat un consens naţional privind importanţa istorică a
Monarhiei în formarea şi consolidarea naţiunii române moderne. Boicotarea
acestei sărbători de către puterea executivă – guvern plus preşedinte – a
relevat şi o mare dezbinare istorică, cum preciza agenţia Reuters.

Preşedintele Traian Băsescu l-a atacat cu
multă vehemenţă pe Regele Mihai în ultima vreme, l-a acuzat de trădare a ţării
prin actul său de abdicare de la 1947, l-a numit slugă la ruşi. Această
atitudine anti-regală vindicativă şi agresivă a produs oprobiu în opinia
publică, dar a şi mobilizat loialiştii băsişti, care au încercat să reanimeze şi
să capitalizeze resentimentele populiste anti-monarhice pe care le credeam
îngropate de la începutul anilor ‘90. Preşedintele şi câţiva sicofanţi au trecut
apoi de la argumentele pseudo-istorice ale unei aşa-zise vinovăţii regale la
acuzaţia că Regele ar fi manipulat de jocuri politice ale opoziţiei. L-a atacat
furibund, disproporţionat pe Prinţul Duda pentru că ar submina Constituţia
României, scoţând din context nişte remarci inofensive făcute într-o emisiune de
televiziune. De unde atâta venin împotriva unui prinţ consort care a avut o
tentativă de candidatură la Preşedinţie în 2009? Chiar dacă acesta ar avea o
influenţă disproporţionată asupra regelui, de ce să rişti prin mârlănie şi lipsă
de respect faţă fostul suveran să stupefiezi marea majoritate a celor cu opţiuni
republicane? Evenimentul Zilei a lansat chiar un scenariu elucubrant privind
ziua de naştere a regelui, 25 octombrie, cum vechii duşmani ai preşedintelui ar
încerca o lovitură de stat parlamentară folosind prilejul alocuţiunii regale
către Camerele Reunite ale Parlamentului, pentru a reinstaura monarhia.
Regizorii sunt mogulul Dan Voiculescu în cârdăşie cu liberalii, care au avut
ideea şi iniţiativa invitării regelui în parlament.

Emil Hurezeanu, singurul jurnalist aflat
în suita Regelui Mihai în timpul vizitei istorice de Paşti din 1992, povestea la
Realitatea TV că în 1992 au existat propuneri venite dinspre nişte generali ca
Mihai să încerce un puci şi să preia puterea. Regele i-a refuzat politicos, din
respect pentru democraţia şi Constituţia ţării. Ştiu din surse confidenţiale
sigure că lideri politici importanţi cu vederi pro-monarhie au încercat să-l
convingă pe Mihai I de oportunitatea pregătirii Prinţului Nicolae, nepotul său,
fiul Principesei Elena, pentru destinul de prinţ moştenitor al dinastiei. Era un
proiect important care implica aducerea prinţului în România, instruirea lui
aici, naturalizarea, familiarizarea lui cu realităţile româneşti, cu poporul.
Exista un precedent, Boris Elţin. Liderul rus cu origini comuniste a luat singur
iniţiativa de a-i cere Marelui Duce Vladimir, descendent al Familiei Imperiale a
Rusiei, să-l trimită pe nepotul său să studieze la Academia Navală de la Sankt
Petersburg şi să devină un rus adevărat. Mihai sau poate membrii influenţi ai
familiei şi anturajului au fost refractari şi la acest proiect. A existat o
ipoteză lansată în mass-media că adversitatea obstinată a lui Băsescu la adresa
regelui s-ar datora accesului privilegiat al şefului statului la un document sau
mai multe recent declasificate sau încă nu din arhivele unor sevicii secrete,
fie ele FSB, fost KGB sau MI 5 sau 6 britanice, care l-ar incrimina pe rege mai
mult sau mai puţin subiectiv privind un aspect sau altul al carierei
sale.

Posibil, nici un rege nu e înger, dar nu e
destul pentru preşedinte să se pună în răspăr cu consensul importanţei istorice
a lui Mihai prin prisma actului de la 23 august 1944, în urma căruia am întors
armele împotriva Germaniei naziste, şi să sfideze respectul unanim de care se
bucură în Vest şi Est ultimul şef de stat supravieţuitor din Al Doilea Război
Mondial. Discursul regelui din faţa Parlamentului, simplu, concis, dar şi
penetrant, plin de idei politice privind marile probleme ale statului şi
societăţii româneşti a generat ecouri excepţionale în ţară şi în afara ei. Un
contestatar al regalităţii ca Ion Cristoiu scria că a fost un discurs al unui
monarh în exerciţiu, nu un mesaj jubiliar la 90 de ani, încercând astfel din nou
să întărească ipoteza unei conspiraţii politice, cu dedesubturi oculte.
Sociologul Vasile Dâncu scria că monarhia nu are nici un viitor politic în
România, e doar resuscitarea unei nostalgii identitare şi că sondajele de opinie
arată că doar 12% din romîni ar avea sentimente monarhiste.

Toată presa mondială a reflectat generos
momentul istoric, de la New York Times la Izvestia. Nu s-a mai scris atât de
mult şi pozitiv despre România într-o singură zi, de mult timp. Cotidianul Le
Monde dedica o pagină întreagă regelui numindu-l Omul Săptămânii, The Economist
de la Londra scria însă că, din nefericire, e prea puţin, prea târziu, despre
destinul tragic al unui rege nefericit aplaudat acum de membrii unei clase
politice care după Revoluţia din decembrie 1989 l-au hulit, l-au ponegrit,
despre tânărul rege ostatic al lui Antonescu, apoi al comuniştilor, care la
maturitate a fost copleşit de dominanţa matriarhală din jurul său, alienat de
tatăl său, care îi insuflase o educaţie regală, şi dăruit doar cu fete. Presa
internaţională a subliniat la unison boicotul actualei puteri al jubileului
regal. Au fost alături de rege regele şi regina Suediei, regina Spaniei, Marea
Ducesă Maria a Rusiei, regele Simeon al II-lea al Bulgariei, prinţul moştenitor
al Serbiei, Alexandru al II-lea. La dineul regal, la stânga lui Mihai a stat
Prinţesa Muna a Iordaniei din dinastia haşemită, foarte apropiată elitelor
diplomatice şi de securitate de la Washington şi Ierusalim.

Au participat la festivităţile regale mult
mai mulţi ambasadori şi diplomaţi decât anunţaseră iniţial, care au afişat
însemnele plenipotenţiare ale statutului lor de reprezentanţi oficiali ai
statelor lor. De unde frica şi panica lui Băsescu? Chiar crede sincer că Dan
Voiculescu sau chiar Călin Popescu Tăriceanu îl pot manipula pe rege în jocurile
politice ale opoziţiei? Printre cei mai influenţi sfetnici ai celui mai longeviv
cap încoronat în viaţă se află Jonathan Eyal, politolog reputat, fost profesor
la Oxford, născut în România, fluent în limba română, cel mai important
specialist britanic în afacerile politico-militare ale Europei de Est, şeful
departamentului de securitate internaţională al RUSI, institutul de geo-politică
şi strategie al forţelor armate regale britanice.

Cert este că ziua de 25 octombrie
relansează o dezbatere privind legitimitatea alternativei monarhice pentru
România şi developează pregnant incertitudinea constituţională a republicii
semi-prezidenţiale în care trăim.

Este greu să fii rege în România, scria
The Economist, dar eu cred că e foarte nesustenabil să fii şi republican, când
republica este o creaţie a statului-marionetă sovietizat care a uzurpat Regatul
României în 1947. Poate Băsescu trepidează datorită zvonurilor recente despre
reactivarea în culisele puterii euro-atlantice a scenariului unei restauraţii
monarhice în România cu vărul de gradul IV al lui Mihai, Prinţul Charles de
Wales, pe tron. Această ipoteză lansată prima oară de Tom Gallagher în 2006 are
darul să înfierbânte imaginaţia politică autohtonă şi să răstoarne clişeele
abulice ale inadecvării şi caducităţii monarhiei pentru ţara noastră. Prinţul
moştenitor al Regatului Unit al Marii Britanii ar putea deveni Regele Carol al
III-lea al României. Coincidenţă sau nu, se întâmplă ca în orele în care scriem
aceste rânduri presa britanică să dezvolte o depeşă Associated Press despre
dezvăluirea legăturii de sânge dintre Charles şi domnitorul Valahiei Vlad al
III-lea, cunoscut şi ca Ţepeş. Moştenitorul Coroanei Britanice afirmă că această
genealogie legitimează legăturile sale profunde cu România şi îi conferă o miză
în viitorul nostru. Prinţul de Wales este dedicat profund patrimoniului natural
şi istoric al României.

El a manifestat o reverenţă sensibilă faţă
de spiritualitatea noastră. A făcut mai multe pelerinaje la mănăstiri ortodoxe
din Bucovina şi Oltenia. A declarat recent că în Transilvania există o relaţie
unică şi extraordinară între ecosistemul natural şi sistemul cultural uman.
Această simbioză, a spus Alteţa Sa, este extrem de importantă pentru că oamenii
au nevoie acum, mai mult ca niciodată, de acest sens al apartenenţei,
identităţii şi comunităţii. Istoricul Doru Radosav crede că înrudirea între
sângerosul prinţ valah şi Casa de Windsor vine pe filiaţiile matrimoniale ale
nobilimii transilvane şi regalităţii maghiare. Vlad, născut la Sighişoara, a
fost căsătorit prima oară cu o prinţesă Bathory, apoi cu o membră a clanului
Szilagy, iar a treia soţie a fost o verişoară a Regelui Matei Corvin. Într-un
discurs ţinut în Anglia în aprilie 1989, Charles a criticat aspru politica lui
Ceauşescu de sistematizare a satelor, afirmând că are şi o implicare personală
pentru că strămoaşa sa, Claudina Rhedey, are mormântul la Sângeorgiu de
Pădure.


Ziarul Daily Mail scrie astăzi că
mai există o caracteristică împărtăşită de familia regală britanică cu
legendarul Vlad: o boală, porfiria, o carenţă sanguină de fier, care ar sta în
spatele mitului vampirismului. Există şi legături oculte prin genealogia
societăţilor secrete între Vlad Ţepeş, cel imortalizat ca Dracula, şi dinastiile
britanice. Sir Laurence Gardner, istoric şi genealogist scoţian, afirmă că
voievodul român a fost alături de Sigismund de Luxemburg, Împăratul
Romano-German, fondatorul Ordinului şi Curţii Dragonului Regal şi Imperial.
Creată după formarea Ordinului Templier, această fraternitate avea scopul să
unifice puterea aristocraţiei sub egida Sfântului Imperiu Romano-German
împotriva puterii pontificale a Vaticanului. Sângele albastru al Europei este
departe de a fi impotent. Ordinul Dragonului este legat direct de Consiliul
European al Prinţilor, o organizaţie de elită a nobilimii europene care a
participat la crearea think-tankului Bilderberg. Se ştie că toţi ocupanţii
fotoliului prezidenţial de la Casa Albă se înrudesc cu regalitatea engleză. Pe
site-ul infowars.com se scrie că atât John Kerry, cât şi Bush,
candidaţi la prezidenţiale în 2004, membri ai ordinului Skull and Bones, creat
la Universitatea Yale, sunt descendenţi ai lui Vlad Ţepeş. Revenind în zone mai
profane, Casa Regală a României se înrudeşte cu Dinastia Windsor pe două
direcţii. Regina Maria, bunica lui Mihai, soţia regelui Marii Uniri, Ferdinand,
a fost principesă de Edinburgh, fiica lui Alfred de Saxa – Coburg Gotha, al
doilea fiu al Împărătesei Victoria. Mama reginei noastre a fost Marea Ducesă
Maria, fata ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

Şi pe linie maternă, Mihai se trage din
Victoria. Aceasta a fost o adevărată cloşcă a monarhiilor europene. Radosav mai
crede că monarhia poate fi o soluţie pentru România datorită faptului că
dinastiile au fost primul liant al unei Europe unite, o prefigurare a Uniunii de
azi, prin natura lor de reţea, simbiotică şi rizomatică. Am mai avea nevoie de
monarhie, spune el, pentru că regele este unificator, el emană doar iubire şi
generozitate faţă de cetăţeni, nefiind produsul unui proces electoral
adversativ, atât de coroziv în România. Radosav a încheiat în legătură cu
această filieră româno-britanică: „Discursul regelui a fost de Oscar, în
continuarea nunţii foarte abil înscenate a unui adevărat urmaş la tron, a
Prinţului William, care, ca şi jubileul regal de la Bucureşti, reenergizează
ideea monarhică. În spatele ambelor evenimente se ghiceşte un marketing dinastic
măiestrit elaborat.”


Ultima oră: Printul Charles
vrea să salveze pădurile lui Dracula

Prinţul de Wales s-a alăturat unei
campanii de salvare a „pădurilor de poveste” din România, amintind tuturor că
arborele său genealogic coboară până la Vlad Ţepeş. Misterioasele păduri ale
Munţilor Carpaţi, care odinioară au inspirat legendele cu vampiri, sunt printre
ultimele zone de sălbăticie din Europa rămase virgine, notează The
Telegraph.

Mihai HUREZEANU


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: