Publicat de: damianion | octombrie 28, 2011

Studiu: În timpul ispitei, rațiunea poate deveni inamic

Când nevoia întâlnește ispita, rațiunea se corupe. Aceasta este concluzia unui studiu publicat recent în Psychological Studies, care arată că persoanele aflate față în față cu obiectul dorinței lor au dificultăți majore în a gândi și a analiza situația la rece.

Autorii studiului citat de Science Daily, Loran Nordgren şi Eileen Chou, au pornit cercetarea ca un efort de a rezolva o dilemă provocată de cercetările anterioare. Pe de o parte, există studii care susțin că „prezența ispitei contorsionează gândirea într-o manieră care promovează comportamentul impulsiv”, spune Nordgren. Pe de altă parte, există alte studii care indică faptul că „tentația activează un proces cognitiv de protecție, care promovează autocontrolul. Primul gând al unei persoane aflate la dietă, atunci când i se oferă o prăjitură va fi ‘sunt la cură’ / ‘nu, mulțumesc’.”

Ceea ce au descoperit Nordgren și Chou este că nici una dintre aceste tabere nu a luat în calcul un factor crucial al scenariului: necesitatea. Ce se întâmplă atunci când dorinţa se întâlneşte cu nevoia, atunci când cineva căruia chiar îi e foame îi este oferită o prăjitură. Autorii spun că această „stare viscerală”, de nevoie reală, vor influența semnificativ direcția gândurilor: fie spre control de sine, fie spre comportament impulsiv.

Cercetătorii au avut în vedere de asemenea și influența altor mecanisme cognitive, precum atenţia sau „evaluarea motivată” – ce apreciere îi este atribuită unui lucru în funcție de valoarea lui de recompensă.

Astfel, într-un experiment controlat, cercetătorii au rugat 53 de fumători să fumeze chiar înainte de a începe, în timp ce subiecților dintr-un alt grup le-au cerut să nu fumeze cu 3 ore înainte de experiment. Ambelor grupe li s-a cerut apoi să evalueze plăcerea fumatului: cât de mult contează pentru ei țigările. În a doua fază a aceluiași experiment, cercetătorii au adăugat și următoarea opțiune: subiecții se puteau abţine de la fumat, 40 de minute, și primeau 3 euro, sau puteau să fumeze pe loc și să nu primească nimic. În mod predictibil, celor care fumaseră înainte de experiment fumătorilor le-a fost mai uşor să se abţină, dar plăcerea dată de a doua ţigară a fost mai mică decât a celor care se abţinuseră trei ore înainte. Atât grupul celor care au fumat (nu simțeau nevoia), cât și a celor care s-au abținut (simțeau mai mult nevoia să fumeze) au folosit motive raționale ca să aștepte, sau ca să își îngăduie să fumeze.

„Ne gândim la ispită ca la o luptă între rațiune și pasiune și tindem să credem că cogniția servește intereselor pe termen lung, în timp ce pasiunea se ocupă de satisfacerea imediată,” spune Nordgren. Însă că acest mod de gândire nu este, de fapt, corect, susține autorul. Întradevăr nevoia sau dorinţa instigă la impulsivitate, dar în acelaşi timp ele corup și procesele cognitive care ar putea bloca un comportament impulsiv. Autorii rezumă astfel motivul pentru care angajamentul față de interese pe termen lung sau valori poate merge contra rațiunii, în timpul ispitei: când cineva care este în nevoie este ispitit, raționalizarea sucombează, iar individul nu pare să aleagă între bine și rău, ci doar între rău și rău.

www.semneletimpului.ro


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: