Publicat de: damianion | octombrie 21, 2011

Dragă Şerban (Huidu), de Marius David

Dragă Şerban,

Nu cred că de scrisori deschise ai tu chef acum. Poate că mai mult decît tine am eu nevoie de această scrisoare. Trebuie să îmi spun mie nişte lucruri pe care le învăţ din ce ţi s-a întîmplat ţie. Nu ştiu cîtă nevoie ai de sfaturi acum, se pare că te-ai înconjurat deja de sfătuitori. Poate că alţii au nevoie de aceste sfaturi mai mult decît tine. Probabil că trebuie să îmi spun şi eu nişte lucruri cu voce tare, fiind ispitit de aceleaşi apucături pe şosea şi nu numai, ca mulţi alţii.

Ai greşit, da, dar puteam fi oricare dintre noi în locul tău. De cîte ori ne-am uitat pe telefoanele mobile, trimiţînd sms-uri “urgente” şi am virat în ultima clipă, evitînd contrasensul… sau ne-am oprit dincolo de trecere în strigătele şi înjurăturile pietonilor, sau cînd am evitat copilul care abia se vedea de după capotă în ultimul moment, numai pentru că eram cu gîndul în altă parte,  sau am intrat cu greu înapoi după o depăşire prost calculată… sau cînd ne-a luat beţia vitezei şi ne-a înşelat adrenalina…

Numai cine îşi plimbă maşina prin faţa blocului acela ia primul manivela de la cric să arunce după tine. Ştim bine toţi aceia care încărcăm mai mult de 10.000 de km pe an în bordul maşinii că numai Mîna lui Dumnezeu ni s-a aşezat pe cap de multe ori şi am scăpat noi şi nu i-am omorît pe alţii.

Poate că acum te gîndeşti, aşa cum te-ai gîndit după accidentul de schi, că te-au ajuns blestemele şi vrăjile Zăvorancei. Nu-i asta!

E altceva, poate că acum este testul dreptăţii tale. Al bărbăţiei tale. De cîteva zile nu mai poţi fi “cîrcotaş”. Nu mai ai motive şi nici mood-ul potrivit pentru asta.

La început v-am ascultat dimineţile. Televizor n-am şi probabil din pricină de “bebeluşe” nu m-aş fi învrednicit să mă uit (pe mine) în faţa televizorului. V-am ascultat şi am apreciat ascuţişul ironiei prin care amendaţi prostia, simţul autentic al umorului, dar am tresărit în disconfort atunci cînd vă mişcaţi între batjocură şi băşcălie, ca unul care port acelaşi păcat în carnea mea.

Simpatici, ce mai! Viaţa era uşoară atunci. A fost. Pînă la accidentul de schi. Probabil acela a fost un prim avertisment din partea “Ălui dă Sus” că viaţa ne-ar trebui îndreptată şi spre un alt curs decît amendarea semenilor cu orice preţ şi pentru preţ.

Oameni ca voi şi Caţavencii şi alţii asemenea au ajutat la aspirarea unor toxine din societatea românească, dar nimeni nu poate să iasă la pensie ca umorist-mătură de gunoaie intelectuale. Ceva trebuia să se întîmple, aşa cum s-a întîmplat şi cu mine şi cu alţii, ca să ne corecteze traiectoria. Ridiculizarea altora şi luatul în balon şi peste picior nu poate fi vocaţie şi nici mod de a trăi. Nu merită să-ţi cîştigi existenţa din asta pentru că… iată cît de fragilă este … existenţa. Probabil că abia de acum ai şansa să mergi drept. Prea multe opţiuni nu sînt.

Sînt sigur că îţi dai seama, cum toţi am priceput, că s-a terminat cu “cîrcoteala”. Şi să vrei să te întorci la emisiune, acum totul a devenit prea grav, prea serios, prea de tot. Exista o uşurinţă a vorbelor tale înainte de a fi fost trecut pe lîngă moarte tu însuţi, ne plăcea tuturor cum ne chemaţi în mintea copiilor, ademenindu-ne la un zîmbet chinuit de rîsu-plînsu dimineţile. S-a terminat cu asta!

Dar…

Nu s-a terminat viaţa! Viaţa ta. Celor trei care au văzut pentru ultima dată în viaţa bara ta din faţă şi numărul de Bucureşti li s-au încheiat socotelile, dar ţie … nu. N-au avut nicio vină că s-au potrivit în dreptul tău atunci, cu toate cele trei istorii din spatele lor.

Dar şi tu ai istorie la care ai dreptul….. Ai o soţie, copii, la care vrei să te întorci. Aşa îţi doresc! Din toată inima.

O spun ca unul care m-am coborît de vreo trei ori din maşină cu picioarele tremurînde, realizînd că ori muream eu, ori omoram pe alţii. Nu-ţi spun ce m-am rugat de fiecare dată în aceste moment…

Deci… viaţa merge înainte. Mi-aş dori şi eu, dacă aş fi în locul tău, să evit puşcăria, să scap cumva, aş face aproape orice măcar să îmi văd copiii crescînd…. “oricum pe morţi nu-i mai aducem înapoi”, nu-i aşa? Şi dacă aş munci pe brînci toată viaţa… numai acolo nu…. OPT ANI??????

Dragă Şerban,

Te rog din suflet să rămîi decent în toată povestea asta! Altfel toată ironia voastră inteligentă şi toate glumele voastre sărate nu sînt nimic altceva decît jeg şi vomitătură.

Ştiu că îţi plăteşti deja prostia şi orgoliul de “mercedesar” cu nopţile nedormite de atunci încoace. Ştiu că s-ar putea să dormi jumătăţi de nopţi de aici înainte şi pedeapsa conştiinţei îţi va fi mai mare decît cea a tribunalului, dar…. rămîi decent şi nu-i lăsa pe avocaţi să te ducă la şmecherii, să te ademească cu sforării juridice.

Mai important poate decît să stai lîngă copiii tăi în cei cîţiva ani… este să te poţi uita în ochii fiului tău peste ceva vreme cu demnitate şi să-i spui: “am greşit, tati, dar am plătit … “

Nu te lăsa făcut de rîs, scăpînd ca un laş prin certificate, adeverinţe, hîrtiuţe, permise, decizii, hotărîri şi contracte. Nu te acoperi acum cu celuloză. Hîrtiile sînt un bun acoperămînt numai pentru o vreme.

Sper ca în toată vîltoarea asta, chiar dacă simţul umorului îţi este interzis acum, să îţi păstrezi bunul simţ. Chiar dacă nu scapi de condamnarea tribunalului, Doamne fereşte, fă în aşa fel încît să nu îţi atragi dispreţul copiilor şi al soţiei. Merită lîngă ei un bărbat adevărat nu un clown jalnic, care scînceşte cînd trebuie să-şi plătească datoriile.

Îţi ţin pumnii şi spun o rugăciune pentru nopţile tale nedormite,

Cu toată compasiunea,

Pastor Marius David Cruceru

PS.  Am încercat să evit lozincile şi îndemnurile amvonarde…. totuşi nu pot scăpa de un gînd: nopţile liniştite de acum încolo nu le vei putea cumpăra de la farmacie, există totuşi o soluţie. Din greşeală, într-o clipă de neatenţie, de nebunie, pe şoseaua aceea s-a vărsat sînge nevinovat şi tu ai fost acolo. Numai un alt Sînge Nevinovat poate spăla sîngele acela de pe conştiinţa ta, “sîngele Lui, care ne spală de orice păcat”. Scuze! Defect profesional! Mă opresc aici.

http://mariuscruceru.ro


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: