Publicat de: damianion | mai 10, 2011

ESTE DEPRESIA UN PĂCAT?

 Ilie, Ieremia, Psalmistul, Iona și alții. Ce au acești oameni în comun? Stări de depresie.

În accepție Nou-Testamentală, depresia are sensul de ”prea mare întristare” sau ”cei care n-au nădejde”. În Vechiul Testament, stările sunt prezentate în mod dinamic: ”am rămas singur, vreau să mor”, ”de mi-ar fi capul plin cu apă (să am lacrimi de plâns)”, ”sunt nenorocit de tot” sau ”bine fac să mă mânii până la moarte”. Nu putem caracteriza depresia acestor oameni ai lui Dumnezeu ca fiind cronică. Sunt mai degrabă simptome legate de momente dramatice în viața lor. Cert este că de fiecare dată Dumnezeu intervine împăciuitor, înțelegător și chiar își justifică acțiunile.

Probabil că orice om, sfânt sau nu, este deprimat uneori. Nu cred că Dumnezeu condamnă asemenea slăbiciuni normale condiției umane. Să nu uităm că Însuși Mântuitorul le mărturisea ucenicilor că este cuprins de o ”întristare de moarte”. Ceea ce consider că devine un păcat este căderea în necredință, sau atitudinea de a-L sfida pe Dumnezeu (nevasta lui Iov îi cerea acestuia să-L blesteme și să moară!), sau pierderea interesului pentru viață (resemnarea). În aceste cazuri, depresia capătă forme demonice și atentează la suflet!

Apostolul Pavel recunoaște că în situația limită în care ajunsese la un moment dat, ”nu mai trăgea nici o nădejde de viață” și chiar credea că va muri. Acestei stări, el nu i-a permis să-l paralizeze sau să-l demoralizeze, ci și-a păstrat credința în Dumnezeu. Ajuns într-o criză uriașă, David împreună cu oamenii lui au plâns ”până n-au mai putut”. Aceasta nu i-a împiedicat să pornească în urmărirea amaleciților pe care i-au ajuns, i-au învins și și-au recuperat familiile și posesiunile împreună cu o mare pradă.

Când este depresia un păcat? Atunci când duce la necredință, la împietrire, sau la sinucidere.

Cum poți învinge depresia? Mai întâi, hrănește-ți mintea cu făgăduințele lui Dumnezeu din Scripturi și nu cu ceea ce îți spune mintea răvășită de îndoială sau inima ”nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea”. Apoi, nu te izola în singurătate. Caută prezența și părtășia credincioșilor care îți pot fi un real suport spiritual. În fine, nu renunța la rugăciune. În Ghetsimani, confruntat cu oroarea apropierii de paharul plin de scursura nelegiuirii acumulate de milenii, Domnul Isus a recurs la rugăciune.

 Dacă se dovedește că există condiții medicale obiective (cum ar fi dezechilibrul chimic), se poate recurge la tratament, deși personal optez să apelăm mai mult și în primul rând la Dumnezeu.

Dincolo de stările normale de întristare, supărare și/sau dezamăgire pe care ni le produc împrejurările vieții, în spatele depresiei se află un duh al cărui scop este să ne distrugă. Când această stare devine acută, înseamnă că reușește. A-i da curs în detrimentul bucuriei mântuirii, bucuria care rămâne atunci când ai pierdut totul, este un păcat. Reabilitarea trece pe la stația pocăinței.

Încă mă întreb dacă Iacov chiar a scris ”Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări” (Iacov 1:2). Să se fi referit și la noi?…

http://popaspentrusuflet.wordpress.com


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: