Publicat de: damianion | mai 2, 2011

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi, MAI 2011

Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

MAI 2011

 

1 MAI   TE DISCIPLINEAZĂ DUMNEZEU?

„Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte” (Evrei 12:6)

            Corecţia făcută de Dumnezeu nu înseamnă respingere. Dezaprobarea Lui faţă de faptele tale nu înseamnă că te dezaprobă pe tine. Pentru a creşte spiritual, trebuie să înţelegi că uneori El te disciplinează. În acest timp, trebuie să te bazezi pe adevărul că El te iubeşte, altfel vei continua să te schimbi în încercarea de a-l câştiga dragostea. Problema însă este că deja ai parte de ea şi tu nu ştii! Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu (Romani 8:38-39). Aşadar:

            1) Cum ne disciplinează Dumnezeu? „Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, deci, şi pocăieşte-te!” (Apocalipsa 3:19). Să remarcăm cuvintele „Eu mustru”. Dumnezeu te va avertiza când ai depăşit linia.

            2) De ce ne disciplinează Dumnezeu? „Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar dacă sun­teţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei într-adevăr ne pedepseau pen­tru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei, roadă dătă­toare de pace a neprihănirii” (Evrei 12:7-11).

 

 

2 MAI   TREI ETAPE ÎN UMBLAREA TA CU DUMNEZEU

„Avraam a ridicat ochii” (Geneza 22:4)

            De trei ori în Biblie ni se spune: „Avraam a ridicat ochii”. Ele reprezintă trei etape ale umblării cu Dumnezeu:

            1) Când Dumnezeu ţi se descoperă. „Domnul i S-a arătat … pe când Avraam şedea la uşa cortului… Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut… s-a aplecat până la pământ. Apoi a zis: „Doamne …nu trece, rogu-Te, pe lângă robul Tău” (Geneza 18:1-3). Trebuie să existe un moment în viaţa ta când te întâlneşti cu Domnul, când îi cazi la picioare şi spui: „Am nevoie de Tine, nu trece pe lângă mine”.

            2) Când Dumnezeu îţi arată o direcţie: „Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe” (Geneza 22:4). Dumnezeu îl chema să-l ofere jertfă pe Isaac, fiul pe care îl iubea foarte mult. Ce îţi cere Dumnezeu astăzi? Spune „da” şi nu vei regreta niciodată.

            3) Când Dumnezeu îţi poartă de grijă în mod uimitor. „Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul şi l-a adus ca ardere de tot în locul fiului său” (Geneza 22:13). Să observăm că Avraam nu a spus „lehova Jireh” când berbecul a apărut pe neaşteptate. Nu, înainte să apară berbecul, înainte de a ajunge la locul de jertfă Avraam a spus: „Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:8). Credinţa declară: „înainte ca eu să am o nevoie, Dumnezeu a pregătit deja lucrul de care am nevoie”. Să vedem ce a spus Avraam: „La muntele unde Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14). Când eşti acolo unde Dumnezeu vrea să fii, El îţi va împlini orice nevoie.

 

 

3 MAI   O CONŞTIINŢĂ BUNĂ_

„Eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu inaintea lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 23:1)

            Comentând referitor la scandalul Watergate, asistentul lui Nixon, Jeb Magruder a spus Comitetului de Investigaţii a Senatului: „Am fost înşelaţi crezând că nu facem nimic rău şi când am ajuns să facem lucruri ilegale, am pierdut controlul”. Pavel vorbeşte de cei „însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:2). În vremurile Bibliei, era o practică obişnuită ca rănile să fie cauterizate cu un fier înroşit, cauzând o crustă tare. Vezi imaginea? Pavel spune: „Nu deveniţi încăpăţânaţi şi împietriţi faţă de păcat”.

            Conştiinţa ta este ca un detector de mişcare care înştiinţează când un hoţ a intrat în casă cu intenţia de a te jefui sau chiar de a te ucide. Vorbind de conştiinţă, Pavel îi spune lui Timotei: „să păstrezi credinţa şi un cuget curat pe care unii l-au pierdut, şi au căzut din credinţă” (1 Timotei 1:19). Cu alte cuvinte, păstrează-ţi conştiinţa într-o stare de funcţionare. Reacţionează la aver­tizările ei, lasă-te călăuzit de instrucţiunile ei; asigură-te că se bazează pe Scriptură tot timpul. Martin Luther a spus: „Conştiinţa mi-a fost luată prizonieră de Cuvântul lui Dumnezeu şi a merge împotriva conştiinţei sau a Scripturii nu este un lucru bun, dar nici sigur. Când te-ai dedicat cu adevărat umblării cu Dumnezeu, trebuie să adopţi şi tu formula lui Luther pentru viaţa ta: „Conştiinţa mi-a fost luată prizonieră de Cuvântul lui Dumnezeu”.

 

 

4 MAI   CARE ESTE CEL MAI MARE DAR AL TĂU?

„Avem felurite daruri” (Romani 12:6)

            Poate ai mai multe daruri, dar trebuie să-l descoperi pe cel mai mare şi să-ţi zideşti viaţa în jurul lui. David a simţit că este mai mult decât un păstor; el era un rege în devenire. Faptul că la ucis pe Goliat i-a dat o şansă de a o arăta. Dacă ar fi eşuat să o ducă la îndeplinire, s-ar fi întors la păstorirea oilor. Ce ne împiedică să vedem darul nostru cel mai mare?

            1) Concentrarea asupra slăbiciunilor noastre. În loc să ne concentrăm asupra calităţilor noastre, ascultăm de cei ce ne critică şi repetăm greşelile devenind tot mai descurajaţi. Ai grijă; cei cu care te însoţeşti fie te vor ridica, fie te vor coborî. Acest lucru este adevărat mai ales cu privire la cei ce nu apreciază suc­cesul tău, deoarece îşi aduc aminte de propria lor lipsă de succes.

            2) Invidia faţă de darurile altora. Este bine să-i apreciezi pe alţii atâta timp cât nu încerci să-i imiţi. În loc să trăieşti în umbra cuiva, stai pe umerii lor şi adună din înţelepciunea lor. Fii un Elisei; cere-i lui Dumnezeu de două ori mai mult decât are mentorul tău. Pavel vorbeşte de şapte daruri diferite: „cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie” (v. 6-8). Care este cel mai mare dar al tău? Descoperă-I, dezvoltă-l şi apoi dedică-l slujirii lui Dumnezeu!

 

 

5 MAI   ÎN FOCUL ARGINTARULUI

„El va şedea, va topi şi va curaţi argintul” (Maleahi 3:3)

            Te afli cumva în focul argintarului? Dacă este aşa nu te revolta şi nu încerca să scapi, ci stai liniştit şi lasă-l pe topitor să-şi facă treaba. Biblia spune: „El va şedea, va topi şi va curaţi argin­tul; va curaţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite”. O femeie care a citit acest verset la un studiu biblic a dorit să afle care este legătura cu umblarea ei cu Domnul, aşa că şi-a făcut o programare la un argintar. Fără a menţiona altceva decât un interes general pentru proces, ea a stat şi l-a observat pe argintar lucrând. A văzut cum ţine argintul în foc, explicându-i-se că pentru a arde toate impurităţile tre­buie să fie ţinut în mijloc unde este cel mai fierbinte. Ea l-a întrebat dacă stă în faţa focului tot timpul. „Da”, i-a răspuns el, „şi nu trebuie doar să-l ţin, dar trebuie să-l şi urmăresc. Dacă-l las în foc prea mult, se va distruge”. După ce s-a gândit la acest lucru o vreme, femeia a întrebat: „De unde ştii când s-a terminat procesul?” Zâmbind, el a răspuns: „E simplu, îmi văd faţa reflec-tându-se în el”.

            Dacă esti în focul argintarului, ţine minte:

            a) El ştie ce face, aşa că ai încredere în El;

            b) El nu va lăsa să fi distrus de împrejurări şi nu-şi va lua ochii de la tine;

            c) Când procesul s-a termi­nat, vei semăna mai mult cu Domnul Isus şi mai puţin cu vechiul tău eu. Nu este ceea ce-ţi doreşti? Nu este lucrul pentru care te-ai rugat?

 

 

6 MAI   EŞTI ÎN RĂZBOI SPIRITUAL

„Întariţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10)

            În 1917 Aqaba părea impenetrabilă. Orice armată ce se apropia de portul ei trebuia să se confrunte cu o imensă rezistenţă navală. În spatele ei se întindea un deşert sterp, fără apă, neospitalier. La est se întindea „nicovala soarelui”, nisipuri fierbinţi de-a lungul a ceea ce în prezent este astăzi graniţa dintre Arabia Saudită şi Iordan. Turcii credeau că Aqaba este imună la atacuri, dar s-au înşelat. Lawrence de Arabia a condus oarmată de cavaleri arabi prin „nico­vala soarelui”. Ei au primit şi sprijinul popoarelor băştinaşe. În 6 iulie 1917, ei au năvălit în Aqaba dinspre nord, din partea neaşteptată. Un episod culminant din filmul Lawrence de Arabia repre­zintă imaginea panoramică a arabilor, a cămilelor şi cailor lor, în frunte cu Lawrence, galopând peste armele navale care sunt complet lipsite de putere pentru a-i opri. De ce? Deoarece armele erau îndreptate în direcţia greşită! Aqaba a fost înfrântă şi stăpânirea turcă asupra Palestinei a fost zdrobită, pentru a fi înlocuită de cea britanică şi în final de poporul Israel. Turcii nu au reuşit să apere Aqaba deoarece au făcut trei greşeli: nu şi-au cunoscut duşmanul; nu au ştiut care este punctul lui cel mai slab şi nu au avut armele adecvate. Iată ce lecţii putem învăţa de aici:

            1) Trebuie să-ţi cunoşti duşmanul. Satan va sta în umbră sau chiar îşi va nega existenţa pentru a te convinge că „tu” eşti problema. Astfel te vei lupta cu trupul prin puterea trupului şi vei pierde de fiecare dată;

            2) Trebuie să-ţi cunoşti punctele cele mai slabe. Fii cinstit. Întăreşte-te înainte de atac;

            3) Cunoaşte-ţi armele. Înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu rugăciune protectivă şi părtăşie creştină, nu mai eşti o pradă pentru duşman.

 

 

7 MAI   IMPORTANTA ÎNCHINĂRII (1) 

‘Tot ce are suflare, să laude pe Domnul!” (Psalmul 150:6)

            O femeie din Kansas City a intrat într-un magazin Haagen-Dazs să-şi cumpere o îngheţată la cornet. Când se afla în magazin s-a întors la un momen dat si s-a trezit faţă în faţă cu Paul Newman, care se afla în oras pentru filmările la Mr. & Mrs. Bridge. El a spus: „Bună ziua”. Ochii lui albaştri strălucitori au făcut-o să-i tremure genunchii. A reuşit să-şi plătească îngheţata, apoi a ieşit din magazin cu inima bătându-i. Când şi-a venit în fire, şi-a dat seama că nu are cornetul de îngheţată. S-a întors în magazin şi s-a întâlnit cu Newman la intrare. „Vă căutaţi îngheţata?”, a întrebat-o el. Ea a dat din cap, neputând scoate un cuvânt. „V-aţi pus-o în geantă împreună cu restul”, a spus el zâmbind. Când a fost ultima dată când ţi-au tremurat genunchii, când pulsul ţi s-a accelerat şi când inima ta a fost copleşită de laudă la adresa lui Dumnezeu? Dacă nu-ţi aduci aminte, atunci se poate să te fi lăsat sedus de propriul interes, de treburi sau de complacerea spirituală şi cauţi împlinirea în lucruri mărunte. Compozitorul de cântări defineşte lauda ca starea de a fi „pierdut în uimire, scăldat în iubire”. Psalmistul scrie despre întreaga gamă de emoţii omeneşti, dar se concentrează asupra unei teme mai presus de celelalte: lauda. In ultimul psalm el scrie: „Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Dumnezeu în Locaşul Lui cel Sfânt, lăudaţi-L în întin­derea cerului, unde se arată puterea Lui! Lăudaţi-L pentru isprăvile Lui cele mari, lăudaţi-L, după mărimea Lui nemărginită! Lăudaţi-L cu sunet de trâmbiţă, lăudaţi-L cu alăuta şi arfa! Lăudaţi-L cu timpane şi cu jocuri, lăudaţi-L, cântând cu instrumente cu coarde şi cu cavalul. Lăudaţi-L cu chimvale sunătoare, lăudaţi-L cu chimvale zângănitoare! Tot ce are suflare, să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!” (v. 1-6).

 

 

8 mai    Importanta închinării (2)

„Veniţi să ne închinăm” (Psalmul 95:6)

            În cartea sa Good Morning, Merry Sunshine, reporterul Bob Greene de la Chicago Tribune, scrie o cronică despre primul an de viaţă al fiicei sale. Când Amanda era mică, el îşi aminteşte: „Este ceva cu care greu mă pot obişnui. Voi sta în pat citind o carte sau uitându-mă la televizor şi mă voi uita apoi la capătul patului. Acolo va fi Amanda uitându-se la mine. Se pare că am devenit unul din obiectele care o fascinează … După luni de zile în care a trebuit să merg la ea, acum ea alege să vină la mine. Nu prea ştiu cum să reacţionez. Tot ce pot să-mi dau seama este că îi place să vină şi să se uite la mine. Nu aşteaptă nimic în schimb. Mă uit şi eu la ea şi peste câteva minute se hotărăşte să meargă în sufragerie şi se târăşte până acolo”.    Simpla plăcere de a privi persoana pe care o iubim este lucrul de care ne bucurăm de fiecare dată când ne în­chinăm lui Dumnezeu şi ne încălzim în prezenţa Lui. Şi este un lucru care necesită timp, altfel nu ne vom bucura. Există un pericol în orice doctrină care se concentrează numai pe ceea ce ne dorim de la Dumnezeu şi neglijează lucrul pentru care am fost creaţi şi răscumpăraţi – închinarea înaintea Lui (Apocalipsa 4:11). Cum trebuie să ne apropiem de Dumnezeu? „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L” (Psalmul 100:4). Cât de des trebuie să-L lăudăm? „De şapte ori pe zi Te laud” (Psalmul 119:164). De ce trebuie să-L lăudăm? „Ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” (1 Petru 2:9).

 

 

9 MAI   TRECI ASTĂZI PRIN FOC?_

„Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere” (Isaia 54:17)

            Dacă ai putea vorbi cu cei trei tineri iudei despre experienţa lor cu Domnul din cuptorul cu foc, probabil ei ar descrie-o astfel: focul era peste tot. Hainele ne-au luat foc şi totuşi, în mod ui­mitor, pielea noastră a rămas neatinsă. Nu ştiam ce se întâmplă. Apoi ceva s-a mişcat în cenuşă; nu eram singuri. Deodată, din fum a apărut o persoană strălucitoare, scânteietoare! Nu I-am cunoscut numele: nu ni l-a spus niciodată. Nu a spus niciodată nimic. Dar ştiind că este acolo cu noi, ne-am liniştit. Prezenţa Lui ne-a protejat în mijlocul crizei. Nu vrem să spunem că focul s-a stins sau că nu a mai fost la fel de cald. Nu, focul încă ardea, dar puterea focului a fost eclip­sată de strălucirea prezenţei Lui.

            Nu L-am mai văzut de atunci; El a apărut numai când am avut nevoie de El. Totuşi, un lucru e sigur, privind în urmă, suntem bucuroşi că am scăpat de prezenţa regelui cel rău şi am ajuns în prezenţa Celui Neprihănit! În prezenţa Lui am învăţat că „orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere: si pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului”.

            Treci astăzi printr-o încercare de foc? Dacă e aşa, nu eşti singur – Dumnezeu este cu tine! Fii plin de curaj! Când te va scăpa, îl vei cunoaşte mai bine. te vei încrede mai mult în El si vei avea ceva de spus, iar ceilalţi te vor asculta.

 

 

10  MAI   ACCEPTĂ-TI LIMITELE

„Vă ajunge de când ocoliţi muntele acesta. Intoarceţi-vă” (Deuteronom 2:3)

            Ai o viaţă încărcată care te copleşeşte? Ca un şofer care s-a rătăcit, în loc să se oprească şi să ceară informaţii, accelerezi până rămâi fără combustibil şi sfârşeşti pe marginea drumului. Noi cităm promisiunea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13). Dar Dumnezeu nu ne promite că vom putea face tot ce ne dorim sau tot ce aşteaptă oamenii de la noi sau tot ce fac ceilalţi. Dumnezeu ne va da numai harul de a face ceea ce ne chemă El să facem. Isaia scrie: „Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:30-31). Puţine sunt lucrurile care ne umilesc la fel de mult ca eşecul. Dumnezeu ne va lăsa să înconjurăm acelaşi munte la nesfârşit până când peisajul devine atât de cunoscut încât suntem obligaţi să ne oprim şi să cerem informaţii – mai ales când ştim în inima noastră că nu suntem unde vrea Dumnezeu să fim. În Let Your Life Speak [Lasă viaţa ta să vor­bească], Parker Palmer scrie: „Am crescut într-o cultură care insista pe faptul că pot face totul; că nu am limite, că am destulă energie şi putere de dedicare; că Dumnezeu a făcut lucrurile ast­fel şi că tot ce trebuie să fac este să intru în program. Necazurile au început când am început să dau cu capul de limitările mele … sub forma eşecului”. Care este cea mai dureroasă limitare? Cea pe care nu vrei s-o recunoşti? Cea pe care nimeni nu vrei s-o vadă? Recunoaşte-o. Caută un feedback cinstit. Cere ajutorul lui Dumnezeu ca să-ţi accepţi limitele pe care El le-a pus în tine pentru binele tău.

 

 

11 MAI   PĂSTREAZĂ-TI NĂDEJDEA VIE

„Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică” (Iov 11:18)

            Speranţa este o forţă puternică. Ea determină mintea să exploreze orice unghi posibil. Ea te face să învingi orice obstacol care te înspăimântă. Ea este absolut esenţială pentru viata pe care vrea Dumnezeu să o trăieşti. Este combustibilul cu care funcţionează inima ta. Este singura dife­renţă, cea mai mare între cei ce perseverează şi cei ce renunţă. Speranţa este ceea ce face cuplurile să spună: „Da”, fără vreo garanţie şi mai târziu, după toate promisiunile încălcate, să adune cioburile şi să încerce din nou ştiind că poate fi mai bine. Este motivul pentru care com­pozitorii trec prin agonie pentru o compoziţie şi artiştii pentru o pictură, crezând că o rază a fru­museţii va străluci din strădania lor. Aşa cum bătrânul Henri Matisse chinuit de o artrită îngrozi­toare, când a fost întrebat de ce continuă să-şi mai ia în fiecare zi pensula în degetele umflate, el a răspuns: „Durerea dispare; frumuseţea rămâne”. Lucrând la pictarea Capelei Sixtine, Michelangelo a devenit atât de descurajat că a vrut să renunţe. Dar în fiecare dimineaţă speranţa l-a împins să se urce pe scară pentru a-şi încheia magnifica viziune. Speranţa a fost cea care l-a făcut pe Avraam să plece de acasă fără să ştie unde-l duce Dumnezeu. Ea l-a făcut pe Pavel să provoace autorităţile Romei. Este ceea ce i-a determinat pe proorocii Vechiului Testament să vor­bească în sala palatului! Acesta nu este optimism orb, ci credinţă focalizată şi speranţă – în Dumnezeu. „Căci Tu eşti nădejdea mea … în Tine mă încred din tinereţea mea” (Psalmul 71:5). Poţi supravieţui în urma pierderii multor lucruri, dar nu şi când ţi-ai pierdut speranţa. Nimeni nu a experimentat o pierdere mai mare decât Iov, şi totuşi, el a scris: „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică”. Aşa că păstrează-ţi vie speranţa încrezându-te în Dumnezeu!

 

 

12 MAI   UNTDELEMNUL TURNAT

„Este ca untdelemnul   turnat” (Psalmul 133:2)

            Dacă oamenii te ridică, ei pot să te şi doboare. În aprilie 1993, după ce Steve Morrow a dat golul care a adus Clubului de fotbal Arsenal cupa Angliei, coechipierii l-au aruncat în sus în semn de sărbătorire. Dar nu au reuşit să-l mai prindă şi de pe teren a fost scos un Morrow stânjenit, pe targa, cu braţul rupt şi cu mască de oxigen pe faţă.

            Psalmistul scrie: „lată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca unt­delemnul de preţ, care, turnat pe capul lui. se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie” (v. 1-3). Dumnezeu lucrează prin structuri. Untdelemnul este turnat în jos, nu în sus! Până nu vei înţelege lucrul acesta vei fi sensibil la cei care.din motive proprii, vor să-ţi spună cât de grozav eşti şi că tu trebuie să fii în centrul atenţiei. În împărăţia lui Dumnezeu nu primeşti aprobare până ce El nu te aprobă: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5).

            Pentru a face ceva însemnat pentru Dumnezeu, trebuie mai întâi să ai un lider care te inspiră, care te învaţă şi când vine vremea, vei merge şi tu după chemarea ta. Învaţă protocolul care vine împreună cu funcţia. Untdelemnul este turnat în jos!

 

 

13 MAI   SIMTE-TE CA ACASĂ. DOAMNE (1)

„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)

            Dacă nevoia noastră după o relaţie cu Dumnezeu este atât de adâncă şi constantă, de ce nu reuşim să rămânem în ea? Un motiv este că suntem convinşi că El ţine minte tot răul pe care l-am făcut şi se grăbeşte să ne judece pentru ce facem în prezent. Nu este aşa. Gândeşte-te la calităţile unui bun prieten: el te acceptă şi îşi face timp pentru tine; totdeauna pleci din prezenţa lui simţindu-te mai bine. Ceea ce apreciezi la cel mai bun prieten este exact ce-ţi oferă Dumnezeu astăzi. El vrea să rămână cu tine chiar mai mult decât vrei tu să rămâi cu El. „Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi. Rămâneţi în dragostea Mea”. Dacă am rămâne într-ade­văr în dragostea Lui, ne-am duce simţindu-ne atât de preţuiţi încât ne-am întoarce la El în fiecare zi.

            Cuvântul rămânere înseamnă „a fi acasă” în dragostea lui Dumnezeu; a fi convins de acceptarea ta ca membru al familiei Lui cu drepturi depline; a te simţi în pace, a fi hrănit şi ali­mentat de prezenţa Lui a te simţi protejat ştiind că eşti în cel mai sigur loc de pe pământ în care vei putea fi vreodată. Rămânerea se referă la cea mai bună relaţie din viaţa ta. Prin faptul că rămâi, îl cauţi, tânjeşti după El, însetezi după El, îl aştepţi, îl priveşti, îl cunoşti, îl iubeşti, îl asculţi şi I te supui. Rămânerea înseamnă mai mult din El în activităţile tale, în gândurile şi în dorinţele tale. Prea des în graba noastră de a face ceva pentru Dumnezeu nu reuşim să ne bucurăm de compania Lui. Totuşi, am fost creaţi să nu fim compleţi cu mai puţin. De aceea David a scris: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalmul 42:1).

 

 

14 MAI   SIMTE-TE CA ACASĂ. DOAMNE (2)

„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)

            Pentru a te simţi ca acasă în dragostea lui Dumnezeu, trebuie:

            1) Să-I dai Lui prima parte a zilei. Psalmistul a scris: „îmi tânjeşte trupul după Tine” (Psalmul 63:1). Dacă nu înveţi să-l dai lui Dumnezeu prima parte a zilei nu vei reuşi să ajungi la o relaţie mai profundă cu El. Trebuie să pui deoparte un timp şi un loc anume în fiecare dimineaţă pentru a putea citi şi scrie conforta­bil, pentru a putea medita, studia, vorbi cu Dumnezeu cu voce tare, şi da, pentru a plânge dacă trebuie.

            2) Să te bucuri de fiecare Cuvânt al Lui pentru tine. Primeşte ceea ce spune El ca pe o hrană, ca pe o comoară, ca pe o scrisoare de dragoste. Nu uita că citeşti pentru a te întâlni cu cineva. Scopul tău nu este informaţia, ci apropierea. Opreşte-te şi cântăreşte ce ai citit. Lasă Cuvântul să pătrundă în adâncul fiinţei tale şi aşteaptă-L să interacţioneze cu tine. El o va face!

            3) Să vorbeşti şi să asculţi o persoană, nu o forţă invizibilă. Noi îl tratăm pe Dumnezeu de parcă ar fi o forţă mistică „de undeva”. Nu, El doreşte să vorbeşti cu El cum ai vorbi cu un prieten; să-ţi asculte cererile. îngrijorările şi mulţumirile. Riscă să fii onest şi aşteaptă răspunsul Său în schimb. Pune-ţi timp deoparte pentru a sta liniştit înaintea Lui. Stai acolo până te „conectezi” la El.

            4) Să scrii gândurile şi impresiile tale; nu un jurnal sau o încercare de a scrie literatură, ci o evidenţă a umblării tale cu Dumnezeu. Împărtăşeşte-I îngrijorările tale. Cere-I înţelepciune. Lasă cererile tale scrise până vei primi călăuzire. Ţine o evidenţă a răspunsurilor Lui. Aceste practici simple se numesc „discipline” deoarece ele necesită efort – dar răsplata merită.

 

 

15 MAI   SIMTE-TE CA ACASĂ. DOAMNE (3)

„Rămâneţi în dragostea Mea” (loan 15:9)

            Dacă „rămânerea” este cheia „abundenţei”, de ce nu am ajuns la ea? Deoarece:

            1) Credem că rămânerea se bazează pe sentimentele noastre. Nu, ea se leagă de o relaţie, nu de o senza­ţie. Acest lucru poate este o uşurare, mai ales dacă crezi că trebuie să ai o stare emoţională deosebită când petreci timp cu Dumnezeu. Nu va fi totdeauna aşa şi nici nu trebuie. Înţelegem lucrul acesta din căsniciile noastre. Rămânerea este un act de credinţă. Ea spune că preţuieşti prezenţa lui Dumnezeu în viaţa ta mai mult decât senzaţiile imediate. Dacă crezi că trebuie să ai mereu sentimente puternice pentru a ştii că ai fost cu Dumnezeu, vei fi dezamăgit şi vei ajunge la concluzia „Asta nu e pentru mine”. Dar este!

            2) Noi credem că putem rămâne în Hristos fără să-L ascultăm. Domnul Isus a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămânea în dragostea Mea” (v. 10). Neascultarea provoacă o ruptură în părtăşia noastră cu Hristos. Te poţi bucura de un ser­viciu de închinare emoţionant duminica, dar dacă ai o viaţă păcătoasă în timpul săptămânii nu vei reuşi niciodată să rămâi. Una din cele mai extraordinare imagini ale unei vieţi din belşug este imaginea a ceea ce au găsit iscoadele în ţara promisă. În Biblie, strugurii, din care se face vinul, reprezintă belşugul. „Au ajuns până la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur, şi l-au dus câte doi cu ajutorul unei prăjini” (Numeri 13:23). Gândeşte-te, a fost nevoie de doi oameni ca să ducă un chiorchine de strugure. Extraordinar! Ai auzit vreodată de aşa belşug? Păstrează această imagine în minte. Adu-ţi mereu aminte că ea aparţine celor ce aud şi păzesc Cuvântul lui Dumnezeu!

 

 

16 MAI   SÂNGELE DOMNULUI ISUS_

„… Sângele … ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre” (Levilic 17:11)

            Jeffrey Ebert spune: „Când aveam cinci ani, înainte să apară centurile de siguranţă şi airbaguri la maşini, familia mea mergea spre casă cu maşina pe un drum de ţară cu sens dublu. Eu stăteam în poala mamei când o maşină condusă de un şofer beat a intrat pe contrasens şi ne-a lovit din plin. Nu am nici o amintire a acestei coliziuni. Dar îmi amintesc teama şi confuzia pe care am simţit-o când m-am văzut acoperit de sânge din creştet până în tălpi. Apoi am aflat că sângele nu era tot al meu, ci al mamei. În acea fracţiune de secundă, când lumina farurilor i-a intrat în ochi, ea şi-a încolăcit instinctiv trupul în jurul meu. Trupul ei s-a izbit de bord şi capul ei s-a zdrobit de parbriz. Ea a suportat impactul… ca eu să nu-l simt. A fost nevoie de operaţii costisitoare pentru ca mama să-şi revină”. La cruce. Domnul Isus a luat asupra lui impactul păcatului şi în momentul în care ne punem încrederea în el, sângele Lui vărsat ne împacă cu Dumnezeu. Este problema lui Dumnezeu. Biblia spune că „ochii Lui sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul, şi nu pot să privească nelegiuirea!” (Habacuc 1:13). Aşa că Dumnezeu îşi rezolvă problema aşezându-ne „în Hristos” si văzându-ne „prin sânge”. Compozitorul a scris: „Când Dumnezeu se uită la mine El nu vede ce am făcut. El vede numai sângele lui Hristos cel răstig­nit”. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Sângele … slujeşte de ispăşire pentru sufletele noastre”. Cuvântul „ispăşire” înseamnă „curăţire”. Minunat, sângele lui Isus acoperă prăpastia şi ne face una cu Dumnezeu!

17 MAI   LUPTĂ-TE PENTRU EXCELENTĂ_(Daniel 6:3)

„Daniel însă întrecea pe toate aceste căpetenii şi pe dregători, pentru că în el era un duh înalt”

            Daniel este amintit pentru trei lucruri:

            1) Şi-a susţinut principiile divine când lucrul acesta l-a dus în groapa cu lei;

            2) A ascultat Cuvântul lui Dumnezeu şi l-a învăţat;

            3) A avut o atitudine care s-a luptat pentru excelenţă în toate lucrurile. John Gardiner a spus: „Societatea care dis­preţuieşte excelenţa şi-i susţine pe instalatori pentru că aceştia au o activitate umilă, şi tolerează proasta calitate în filozofie pentru că este o activitate înălţătoare, nu va avea niciodată parte de instalatori buni, nici de o filozofie bună. Nici ţevile, nici teoriile nu vor rezista la apă”. Horace Mann a fost unul din cei mai mari educatori ai Americii. Avocat, nu profesor, el a intrat în politică în 1837 şi a devenit preşedintele Senatului statului Massachusetts. Ca vizionar, el a întrezărit mari posibilităţi pentru dezvoltarea unui sistem de educaţie publică pentru naţiune. Eforturile lui au dus la crearea primului Comitet experimental al Educaţiei. Când i s-a oferit funcţia de conducere a acestui Comitet, prietenii lui, care credeau că în carieră el va culmina la preşedinţia Statelor Unite, l-au sfătuit să refuze. Dar Mann a acceptat. El le-a spus prietenilor dezamăgiţi: „dacă titlul nu este destul de onorabil, atunci în mod clar îmi revine datoria de a-l înălţa!” Nu doar că postul avea un prestigiu scăzut, dar salariul de 1.500 de dolari pe an era doar o parte din cât ar fi câştigat ca avocat. Referitor la aceasta el a spus: „Un lucru e sigur; dacă trăiesc şi sunt sănătos, voi câştiga mai mult de 1.500 de dolari făcând binele”. Şi aşa a făcut. Prin această funcţie, el a dat statului Massachusetts un sistem de şcoli publice pe care l-au adoptat şi alte state, îmbogăţind vieţile a milioane de copii în anii care au urmat. Aşadar, luptă-te pentru excelenţă!

 

 

18 MAI   NU RIPOSTA!

„Oricui te loveşte peste obrazul drept, intoarce-i şi pe celălalt” (Matei 5:39)

            Te simţi nedreptăţit? Credeai că le pasă de tine, dar de fapt ei numai se „foloseau” de tine. Asta se întâmplă când ne punem vieţile în mâinile oamenilor. Bărbaţii şi femeile nu sunt creatori; ei nu pot face nimic din noi, ei nu pot decât să ne folosească. Tu ţi-ai plesnit copii. Ai ţipat la colegii de muncă. Strigi la şoferii care-ţi taie calea. Te cerţi din nou cu partenerul, apoi îţi verşi frustrările oricui te ascultă. Te-ai gândit vreodată că mânia este o reacţie secundară a resenti­mentului pe care l-ai lăsat să-ţi invadeze sufletul? Este greu să recunoşti, dar nu vei domina situ­aţia până nu o vei recunoaşte. Soluţia nu este să te răzbuni pe cei din jur, ci să-mergi la Dumnezeu în rugăciune şi să-L laşi pe El să te ajute. Trebuie să începi din interior înainte să se vadă şi-n exterior. Asta înseamnă să petreci timp cu Dumnezeu, să-L laşi să-ţi ierte resenti­mentele, să-ţi ia durerea, să-ţi vindece amintirile şi să te facă să iubeşti aşa cum iubeşte El. Asta este slujba lui Dumnezeu. Nu încerca să o faci fără El! De ce nu te rogi această rugăciune: „Doamne, vreau să reacţionez în dragoste, nu la mânie, în loc să fiu iute la mânie şi să ripostez, ajută-mă să am răbdare şi să întorc celălalt obraz. Astăzi lasă ca dragostea Ta să domnească în viaţa mea, de dragul lui Hristos, Amin”. Aceasta este o rugăciune la care va răspunde Dumnezeu, căci Cuvântul Său spune: „Mai pe sus de toate, să aveţi o dragoste ferbinte unii pentru alţii, căci dragostea acopere o sumedenie de păcat” (1 Petru 4:8).

 

 

19 MAI   GÂNDURILE LUI PAVEL DESPRE ISPITĂ

„Măturaţi aluatul cel vechi” (1 Corinteni 5:7)

            Pavel ne oferă patru idei pe care să le ţinem minte când vine vorba de ispită:

            1) Când credem că suntem cei maj tari suntem cei mai puţin pregătiţi pentru atac. Un om povesteşte că s-a implicat într-o relaţie. Îşi aminteşte de o discuţie pe care a avut-o cu un prieten înainte să se întâmple asta. Prietenul: „Dacă satan ar fi să te distrugă, cum crezi că ar face-o?” Bărbatul: „Pe tot felul de căi, dar este un domeniu în care nu mă va prinde”. Prietenul: „Şi care e acesta?” Bărbatul: „Relaţia mea personală. Acesta este domeniul în care sunt cât se poate de puternic”. După câţiva ani, chiar în domeniul în care el a prezis că este în siguranţă, viaţa şi căs­nicia acestui om s-au destrămat. Pavel ne avertizează: „cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12).

            2) Ceea ce pare inocent te poate distruge. Vorbind despre ispitele trupeşti, Pavel scrie: „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine” (1 Corinteni 6:12). Opreşte-te şi întreabă-te: „Lucrul acesta îmi este de folos sau mă va răni? Are puterea de a mă controla?”

            3) Cochetarea cu ispita garantează faptul că la un moment dat vei ceda. Pavel pune din nou lucrurile în balanţă: „Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?” (1 Corinteni 5:6). Pavel nu se referă la gătit, ci la trup şi sfatul lui despre păcat este acesta: „Recunoaşte-I, evită-l, elimină-l din viaţa ta!” 4) Eşecul nu te va scoate din harul lui Dumnezeu, dar îţi poate dis­truge potenţialul. Având lucrul acesta în minte, Pavel scrie: „mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat” (1 Corinteni 9:27).

 

 

20 MAI   TE SIMŢI NEADECVAT?

„Destoinicia noastră … vine de la Dumnezeu” (2 Corinteni 3:5)

            Dumnezeu nu-ţi va da o misiune care să nu presupună implicarea Lui. El ne cheamă: „nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus” (2 32 Timotei 1:9) Când Dumnezeu îţi dă ceva de făcut, El îţi dă harul de a-l face. Dar nu te aştepta să fie uşor. Dumnezeu l-a chemat pe Moise să-i spună lui Faraon să lase mâna lui de lucru să plece să se închine unui dumnezeu în care Faraon nu credea. Lui Iona i-a spus să meargă la Ninive, cea mai coruptă cetate din lume şi să le spună locuitorilor: „Pocăiţi-vă sau veţi muri!” Când l-a chemat pe Ieremia să predice unui popor încăpăţânat şi egoist care a refuzat să asculte, el a plâns atât de tare încât a ajuns cunoscut drept „proorocul plângerii”. Deci dacă te simţi nea­decvat astăzi, fără Dumnezeu – aşa şi eşti! Eroii din Biblie nu au sărit de bucurie spunând: „Nici o problemă, mă descurc!” Dar iată vestea cea bună: Dumnezeu nu ne cheamă să lucrăm pen­tru El decât cu El şi asta ne garantează succesul.

            Poate spui: „Dar nu am abilitatea necesară”. Nici o problemă: „Nu că noi prin noi înşine sun­tem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu”. Poate spui: „Dar nu am bani”. Nici o problemă: „Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (2 Corinteni 9:8). Poate spui: „Dar nu am putere”. Nici o problemă: „Pot totul în Hristos care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).

 

 

21 MAI   DISTANTA SPIRITUALĂ_

„Poporul stătea la depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu” (Exod 20:21)

            Doar Moise ştia ce înseamnă prezenţa lui Dumnezeu, cum sună vocea Lui şi cum arată slava Lui. Şi aparent, poporul se mulţumea să lase lucrurile asa. Ei i-au spus lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu” (Exod 20:19). De ce se temeau ei, că Dumnezeu ar putea să le spună ceva ce ei nu doreau să audă? Când nu ai dus la îndeplinire ultimele instrucţiuni ale lui Dumnezeu este greu să fii entuziasmat cu privire la urmă­toarele Lui instrucţiuni. Ioan scrie: „prin aceasta ştim că îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: „îl cunosc” şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El. Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus” (1 loan 2:3-6). Aşa că te mulţumeşti să fii un privitor şi să vezi cum Dumnezeu mişcă vieţile altora în loc să accepţi disciplina cerută pentru a avea şi tu o relaţie personală cu El? Vrei să ai darurile Lui şi foloasele Lui, dar nu şi angajamentul care vin odată cu ele? Dumnezeu nu vrea să fii nebun după Biblie sau după biserică sau după binecuvântările Lui. Nu, El vrea să te îndrăgosteşti de El. El nu caută o întâlnire pasageră; El caută o mireasă! El vrea un om care rămâne cu El când vremurile sunt grele. Eşti gata să-ţi pui pe deget inelul angajamentului?

 

 

22 MAI   JUGUL LUI HRISTOS_

„Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine” (Matei 11:29)

            Unora dintre noi ni se pare uşor să ne încredem în Dumnezeu pentru sănătatea noastră şi totuşi să ne îngrijorăm toată noaptea referitor la bani. Sau îi încredinţăm lui banii noştri, dar nu ne încredem în El referitor la călăuzirea paşilor noştri. Domnul Isus spune: „Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine”. Ce să învăţăm? Să învăţăm că dacă dorim să ne uşurăm povara, nu trebuie să luăm mai mult asupra noastră – ci să ne luăm un partener. Intră la jug cu Domnul şi ia exemplu de la EL Lucrând cu Dumnezeu vei primi putere, nu o vei epuiza!

            Richard Mylander scrie: „În drum spre o conferinţă în Colorado, urcam cu maşina un deal în zona dintre state, când am depăşit un tren de marfă ce mergea în aceeaşi direcţie cu o viteză mai mică. Trenul era împins pe deal în sus de două locomotive care sunau ca şi cum îşi foloseau toată puterea. Eu locuiesc la câmpie în zona de centru vest. „Aşa circulă trenurile în zonele muntoase?” m-am întrebat eu. Treptat, m-am apropiat de şirul de vagoane lung de aproape o milă. Acolo am văzut încă cinci locomotive care trăgeau trenul. În total şapte motoare! De unde vin eu, rareori văd două sau trei. Acel tren a fost o lecţie pentru mine. Eram foarte tensionat în ultima vreme. Mă simţeam obosit şi mă întrebam dacă mai rezist la presiune. Dumnezeu mi-a vorbit. Când împingi o greutate la deal cu toată puterea pe care o ai şi simţi că-ţi epuizezi ener­gia, El doreşte să ştii că El este în control, trăgând cu o putere mult mai mare decât a ta”.

 

 

 23 MAI   NAAMAN (1)

„Naaman avea mare vază dar era lepras” (2 impăraţi 5:1)

            În analizarea întâmplării despre Naaman leprosul, vom începe cu condiţia lui. „Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, … avea … mare vază … dar era lepros”. În pofida victoriilor sale trecute şi a onorurilor prezente, el avea o problemă ascunsă care nu mai putea fi tăinuită mult. Lăsată nerezolvată, ea îl va distruge în final. Găseşti vreo legătură cu tine? Astăzi poate soar­ta e de partea ta. Ai absolvit cea mai bună universitate, ai o familie bună, ai zidit o biserică sau o companie sau ai ajuns în vârful carierei tale. Totuşi, înainte să te califici pentru binecuvântări şi mai mari. Dumnezeu te va obliga să te confrunţi cu condiţia ce stă ascunsă în spatele armurii. Oameni deosebiţi în orice meserie, mai ales cei spirituali, trec prin asta. E ceea ce-i pune deo­parte. E ceea ce-i ajută să treacă puntea de la mediocru la excepţional. Fără obstacole mereu vom fi oameni obişnuiţi! Nu ne referim aici la problemele mărunte ale vieţii. Vorbim de probleme atât de copleşitoare că nu poţi dormi; lucruri care îţi dau bătăi de cap şi care îţi fac inima să bată neregulat şi să te temi că de data asta nu vei scăpa! Este lucrul pentru care te rogi în secret. Este ceea ce nu vrei să vadă lumea. Aşadar, la fel ca Naaman, faci pe superiorul şi apoi mergi acasă şi plângi pentru starea ta. Trebuie să înţelegi un lucru: Dumnezeu ne dă cele mai mari lecţii în valea vieţii. Aici înveţi să te prosterni înaintea Lui, să plângi şi să fii zdrobit. Aici te rogi: „Doamne, nu lăsa ca lucrul acesta să mă distrugă. Ocupă-Te de el prin puterea Duhului Tău”. Şi iată vestea bună: acest fel de rugăciune aduce eliberare.

 

 

24 MAI    NAAMAN (2)

„Naaman avea mare vază dar era lepros” (2 împăraţi 5:1)

            Naaman avea o problemă; o problemă unică. Amintind de această întâmplare, Domnul Isus a spus: „mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman” (Luca 4:27). Este uşor să-L crezi pe Dumnezeu pentru ceva ce l-ai văzut făcând. Dar Naaman nu numai că avea lepră, dar nimeni nu mai fusese vindecat de această boală. Eşti încercat astăzi datorită unei situaţii unice din viaţa ta, căsnicia ta sau cariera ta? Ţi-e teamă să vorbeşti despre ea pentru că nu ştii pe nimeni care să fi învins această pro­blemă? Dacă este aşa, nu te mai concentra asupra problemei şi începe să te concentrezi asupra lui Dumnezeu! Biblia spune că Naaman era un om cu „mare vază”, dar Dumnezeu avea de gând să-l facă şi mai mare. Oricând face acest lucru. El ne lasă să intrăm în situaţii neplăcute fără soluţii omeneşti. Când El doreşte să avem o mare influenţă, îngăduie deseori să ne confruntăm cu mari provocări. Aşa ne mută El de la starea de oameni care facem impresie la starea de oameni excepţionali. Dar când se întâmplă asta, ai grijă. Una din primele întrebări pe care o va pune lumea este: „Cum ai reuşit?” Lumea va începe să-ţi admire statutul şi armura, când de fapt încercarea ta te-a făcut să cazi în genunchi şi la făcut pe Dumnezeu să te transforme în persoana în care ai devenit. Înainte de a deveni excepţional, trebuie să te străduieşti să-ţi dezvolţi o cre­dinţă că Dumnezeu poate face imposibilul şi o încredere în ceea ce spune El indiferent de cir­cumstanţe.

 

 

25 MAI    NAAMAN (3)

„Naaman avea mare vază dar era lepros” (2 împăraţi 5:1)

            Când Dumnezeu îţi dă un răspuns, nu comenta şi nu gândi raţional. Fă ce spune El – şi vei ieşi basma curată. Mândria lui Naaman aproape că l-a costat viaţa. Când a părăsit casa lui Elisei, el era mânios că Elisei nu ieşise să discute personal cu el. Ci a trimis în schimb „un mesager” să-i spună să se scalde de şapte ori în apele murdare ale râului Iordan. „Nu există ape mai curate?” a întrebat Naaman simţindu-se jignit. În acel moment slujitorul lui Naaman i-a spus: „dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut?” Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: „Scaldă-te, şi vei fi curat” (v. 13). Astăzi Dumnezeu îţi pune aceeaşi întrebare. Nu ar fi mai bine să te smereşti ca să ieşi curat? Să-ţi spui povestea şi să ceri ajutor? Nu s-ar merita să rişti dezaprobarea celor neînsemnaţi pentru că ei oricum nu fac parte din planul lui Dumnezeu pentru viaţa ta? Nu lăsa ca reputaţia să stea în calea soluţiei tale. Nu lăsa ca diavolul să te amăgească spre alte râuri care nu au nici o putere să te salveze. Tot ce ai nevoie este felul de credinţă care implică curajul de a arăta nebun pentru o vreme: acea credinţă ce te ţine depen­dent de Dumnezeu când se pare că toată lumea o duce mai bine decât tine. Mergi înainte, scufundă-te în râul harului lui Dumnezeu şi rămâi acolo! Deşi ai fost insultat, deşi te simţi rănit, deşi procesul pare lipsit de noimă, deşi ai ajuns la capătul funiei şi vrei să renunţi, rămâi acolo, împlineşte Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine! Minunile sunt pentru cei ascultători, nu pentru cei doritori.

 

 

26 MAI   NAAMAN (4)

„Naaman avea mare vază dar era lepros” (2 impăraţi 5:1)

            Înainte de a părăsi întâmplarea despre Naaman, să mai remarcăm încă două lucruri:

            1) Toată lumea are nevoie de ajutor. Nu doar cei căzuţi, dar şi cei aflaţi pe culme. Să fii un ge­neral de cinci stele nu înseamnă nimic când cineva moare de lepră. „Dar nimeni nu ar asculta de cineva ca mine”, spui tu. Poate nu astăzi, dar când lucrurile se înrăutăţesc, vei fi surprins să vezi cum te ascultă. Slujeşte cum ştii mai bine şi fii pregătit cu un răspuns când vine vremea.

            2) Mâna lui Dumnezeu este asupra ta pentru a te ajuta în locul în care te-a pus. încurajarea cuiva care era suficient de aproape să înţeleagă adevărata problemă a lui Naaman, şi care apoi l-a prezentat lui Dumnezeu, a fost cea care i-a favorizat vindecarea. Când Dumnezeu te apropie de cineva şi devii părtaş la anumite informaţii, El o face pentru a fi în stare să îi dai un sfat „iscusit” (Isaia 50:4). Dumnezeu a folosit o slujnică care lucra în casa lui pentru a se apropia de Naaman. Ce s-ar fi întâmplat dacă ea nu ar mai fi vrut să facă paturile şi să spele vasele? Sau dacă s-ar fi dus să bârfească despre acea problemă? Astăzi tu ai un rol de jucat în planul lui Dumnezeu. Slujitorul care l-a provocat pe Naaman să se umilească şi să se scalde de şapte ori în râul Iordan nu are un nume în Scriptură, dar el a fost indispensabil în acest proces. La fel eşti şi tu. Puţini atleţi au mai mulţi fani decât baschetbalistul Michael Jordan. Cu toate acestea, când un reporter l-a întrebat de ce îi place ca tatăl lui să asiste la meciuri, el a răspuns: „Când este cu mine, ştiu că am măcar un fan!” Toată lumea are nevoie de încurajare. Poţi da un sfat care să schimbe viaţa cuiva!

 

 

27 MAI   REZOLVĂ-TI NEÎNŢELEGEREA

„Îndemn pe Evodia şi îndemn pe Sintichia să fie cu un gând în Domnul” (Filipeni 4:2)

            Evodia şi Sintichia erau două femei care lucrau mână în mână cu Pavel la zidirea bisericii. Totuşi, trist, singura menţionare a lor în Scriptură este că nu se puteau înţelege una cu alta. Nu este un lucru bun deoarece binecuvântarea lui Dumnezeu depinde de disponibilitatea de a ierta şi de a-ţi iubi aproapele. Domnul Isus a spus: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să ier­taţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre” (Marcu 11:24-25). Nu te poţi ruga eficient când „ai ceva împotriva cuiva”. Chiar dacă cealaltă persoană a greşit, lasă ca Dumnezeu să te folosească drept paramedic al milei Sale. Spune-i că vrei ca relaţia să fie vindecată, cere-ţi iertare şi împacă-te. Poate e nevoie de mai mult de o întoarcere radicală pentru a face ca distanţa dintre voi să dispară, dar fiecare pas pe care îl vei face va scurta drumul şi dacă păstrezi direcţia vei ajunge la timp acolo unde trebuie. Nu fă comentarii de felul „cine ce cui a făcut”. Nu te coborî la acest nivel! Arată har! I-ai cerut lui Dumnezeu să rezolve lucrurile; ei bine, asta face parte din soluţie. Da, eul tău se va revolta. Şi dacă permiţi lucrul acesta, teama de respingere te va imobiliza pe drum. Dar fă-o oricum şi vezi ce se întâmplă. Nu uita. când ierţi pe cineva, te situezi dincolo de condamnare; în acel moment Dumnezeu te poate binecuvânta. Îţi permiţi să trăieşti fără binecuvântarea Lui?

 

 

28 MAI   ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL! ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL! ÎNCREDE-TE ÎN DOMNUL!

„Tu eşti scăparea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii” (Psalmul 142:5)

Vremurile grele îi umple pe unii de energie, dar pe alţii îi paralizează. Uită-te la David. Tot ce atingea el devenea aur: Samuel l-a uns rege; l-a învins pe Goliat; Saul l-a ales muzicantul lui şi războinic: armata îl iubea şi a scris cântece despre el. Apoi viaţa lui s-a destrămat. Şi-a pierdut slujba şi căsnicia a eşuat; Samuel, fostul lui mentor a murit; cel mai bun prieten al său, Ionatan, nu a putut să-l salveze şi soldaţii lui Saul l-au hăituit până a trebuit să se ascundă într-o peşteră. La un moment dat cu toţii ajungem în peşteră! Ajungem acolo când tot sprijinul de pe pământ a dispărut. Acolo învăţăm lucruri importante despre noi înşine, lucruri pe care nu le putem învăţa altfel. Acolo Dumnezeu realizează cea mai importantă modelare a noastră după chipul lui Hristos. Acolo cele mai rele imperfecţiuni ale tale confirmă faptul că nu te mai prefaci şi tot acolo Dumnezeu îţi trimite puterea să se reverse prin slăbiciunea ta. Când David s-a rugat: „Tu eşti scă­parea mea, partea mea de moştenire pe pământul celor vii” nu avea cum să ştie că în viitor va exista o coroană pentru el sau că nu va muri în ascunzătoare. Căci din tot ce ştia el, această peşteră în care se afla acum era cel mai bun lucru pe care îl putea avea. Când eşti într-o situaţie pe care nu o poţi repara, pe care nu o poţi schimba şi din care nu poţi scăpa, încrede-te în Dumnezeu! Încrede-te în Dumnezeu! Încrede-te în Dumnezeu! Atâta vreme cât sentimentul sigu­ranţei se leagă numai de succesul tău, el este totdeauna fragil. Dar când ştii că Dumnezeu este cu tine chiar şi când ai căzut cel mai jos, vei face faţă peşterii şi vei ieşi din ea mai puternic!

 

 

29 MAI   VARSĂ-ŢI SUFLETUL ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU

„Imi vărs necazul înaintea Lui” (Psalmul 142:2)

            Învaţă să te rogi ca în psalmi. Ei cuprind întreaga gamă a emoţiilor omeneşti de la mulţumire la mânie, la teamă, la singurătate, la durere. Psalmistul nu ratează nimic când este vorba de viaţă. Nu viaţa aşa cum ne-am dori noi să fie. ci viaţa aşa cum este: „Îmi vărs necazul înaintea Lui, şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui”. El îşi varsă necazul înaintea lui Dumnezeu şi „îl simte”. Asta necesită curaj, mai ales când vrei numai să afişezi un caracter puternic. John Ortberg a scris: „Regret durerea eşecului atât de tare încât nu am mai vrut să o am şi să mai învăţ din ea. Nu m-am putut vindeca şi să merg înainte. Doream s-o îngrop atât de adânc încât nimeni să nu bănuiască măcar că există – nici măcar eu”. Îţi sună cunoscut? Biblia nu descura­jează procesul durerii, ci ne avertizează să nu rămânem blocaţi acolo. „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia” (Psalmul 30:5). Pentru a ajunge la dimineaţa bucuriei, trebuie să treci prin noaptea plânsului. FB Meyer scrie: „Sunt unii care consideră lacrimile nedemne, nesupuse, necreştine. Ei ne mângâie cu răceală, îndemnându-ne să afişăm o înfăţişare rigidă şi fără lacri­mi. Am putea foarte bine să ne întrebăm, un om care nu plânge, poate el să iubească? Părerea de rău este doar lipsă de iubire; cea mai naturală expresie a ei sunt lacrimile. Domnul Isus a plâns. Creştinii din Efes au plâns la gâtul apostolului Pavel pe care urmau să nu-l mai vadă nicio­dată. Aşa că varsă-ţi sufletul înaintea lui Dumnezeu. Este un pas vital în devenirea ta.

 

 

30 MAI   ATENŢIE LA CE VORBEŞTI (1)

            „Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:43)

            „O, nu au fost decât nişte vorbe fără conţinut. Nu mare lucru!” Greşit! Cuvintele noastre sunt mare lucru şi ele au un înţeles! „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45). Cuvintele tale au fie un impact negativ, fie unul pozitiv.

            1) Impact negativ. Ele îi pot răni pe alţii în străfundul inimii lor. „Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii” (Proverbe 12:18). Cuvintele pot zdrobi sufletul omului, lăsându-l fără curajul de a trăi. „Limba stricată zdrobeşte sufletul” (Proverbe 15:4). Cuvintele aruncate în mod necugetat între doi oameni pot distruge relaţii. „Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său” (Proverbe 11:9). Moartea emoţională şi chiar cea fizică poate rezulta în urma cuvintelor. „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii” (Proverbe 18:21).

            2) Impact pozitiv. Cuvintele tale pot aduce viaţă într-o relaţie. „Limba dulce este un pom de viaţă” (proverbe 15:4). Cuvintele potrivite pot ajuta la vin­decare unor relaţii rănite. „Cuvintele prietenoase sunt… dulci pentru suflet, şi sănătoase pentru oase” (Proverbe 16:24). Cuvintele bine alese ne pot ajuta să ne înţelegem unii pe alţii. „Dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbe 16:21). Cuvintele rostite la momentul potrivit ne pot apropia mai mult. „Un cuvânt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere din aur într-un coşuleţ din argint” (Proverbe 25:11). Ceea ce spui contează, aşa că atenţie la ce vorbeşti!

 

 

31 MAI   ATENŢIE LA CE VORBEŞTI (2)

            „Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Luca 6:45)

            Să răspundem la câteva întrebări legate de comunicare.

            1) Ce înseamnă o bună comuni­care? Este o împărtăşire onestă, cu intenţie pozitivă, în dublu sens. Nu înseamnă să „trânteşti” sau să-i dai cuiva o fărâmă din gândirea ta! Prima lege a ecologiei verbale este aceasta: gunoiul nu este biodegradabil! Se reciclează, putrezind cu timpul. „Cuvintele bârfitorului sunt ca prăji­turile: alunecă până în fundul măruntaielor” (Proverbe 18:8). Multe cuvinte îl însoţesc până în mormânt pe cel ce le-a auzit.

            2) Ce ar trebui să comunicăm? Adevărul. „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi” (Proverbe 12:22). Dar adevărul poate fi spus ca o lovitură de ciocan sau ca o mângâiere caldă a prieteniei. El trebuie comunicat după o gândire prealabilă asupra impactului. „Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi” (Proverbe 15:28). 3) Cât de mult trebuie să comunicăm? La fel de mult precum Cuvântul lui Dumnezeu, în dragoste şi înţelepciune. Copiii şi oamenii supăraţi au nevoie doar de informaţii limitate. „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbe 29:11). 4) Cum trebuie să comunicăm? „Cum” poate fi la fel de important ca „ce”, aşa că vorbeşte fiind atent la sentimentele ascultătorului. „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Proverbe 15:1). Reacţia ascultătorului este condiţionată de cuvintele tale. 5) Ai grijă când vorbeşti; este un lucru vital! „Ce bună este o vorbă spusă la vreme potriv­ită!” (Proverbe 15:23). Dacă nu eşti sigur că este momentul potrivit, aşteaptă şi roagă-te pentru înţelepciune!


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: