Publicat de: damianion | aprilie 14, 2011

Adevăr Istoric, de Nicolae Moldoveanu

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

 

PALATUL VATICANULUI

Palatul Vaticanului a fost zidit sub patronajul papei Simah (489 – 514), pe culmea Vatican. Totuşi papii au continuat să locuiască în vechiul lor palat Lateran, până în anul 1377.

 

BIBLIOTECA VATICANULUI

Biblioteca Vaticanului a fost înfiinţată de către papa Nicolae al V-lea, în anul 1453.

 

CAPELA SIXTINĂ

Capela Sixtină, a fost înfiinţată de papa Sixtus al IV-lea, care a ocupat scaunul papal între anii 1471 – 1484. Cunoscuţii pictori Rafael şi Michelangelo sunt cei care au împodobit Capela Sixtină cu arta lor.

 

MUNTELE DE PIETATE

Muntele de pietate era numele unor instituţii de credit înfiinţate de Biserica Catolică pentru ajutorarea săracilor. Cel dintâi institut de natura aceasta a fost întemeiat în anul 1468.

 

UNIVERSITĂŢILE

Universităţile sunt creaţia Evului Mediu, cam pe la jumătatea sec. al XIII lea. Prima universitate a fost înfiinţată la Paris. După modelul ei s-au înfiinţat multe universităţi în diferite oraşe ale lumii.

Sorbona (Universitatea din Paris) fondată în anul 1257, a primit numele de la capelanul lui Ludovic al IX-lea, Robert Sorbon.

În sec. al XIII-lea se generalizează titlurile de: Baccalaureus, Licentiatus, Magister, Doctor.

 

DUELUL

Duelul, a fost introdus de Biserica Catolică în sec. XI – XII. (Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Univ. vol. 2, pag. 405).

 

INDULGENTELE

Indulgenţele au fost introduse de papa Bonifaciu al VIII-lea, în sec. al XIII-lea (indulgenţe jubilare). Indulgenţele sunt nişte bilete prin care papa asigura iertarea păcatelor şi loc în rai).

 

INCHIZIŢIA

Inchiziţia, (denumirea vine de verbul latin inquirere, care înseamnă “a ancheta”) instituţie înfiinţată pentru combaterea ereziilor. A fost decretată la Sinodul din Toulouse (1229), la sfârşitul războiului împotriva albigenzilor. Episcopul era dator ca în fiecare comună să încredinţeze unui preot şi la 2-3 laici (credincioşi) cercetarea ereticilor. Dacă nu-i puteau aduce în biserică, să-i dea pe mâna autorităţilor care-i condamna la moarte.

Papa Grigorie al IX-lea a încredinţat inchiziţia Ordinului călugăresc dominican. Pentru a stoarce mărturisiri de la “eretici” se întrebuinţau torturi groaznice.

La început, inchiziţia era numai un mod de procedură penală inaugurat de papa Lucius al III-lea (1181 – 1185) şi adoptat de Inocenţiu al III-lea (1198 -1216) şi apoi de Sinodul al IV-lea Lateran.

Pedepsele aplicate erau foarte grele. Şi morţii erau scoşi din morminte şi arşi pe rug.

Referindu-se la inchiziţie, Tertulian zice: “Ferească Dumnezeu, ca o religie divină să se răzbune prin focul omenesc, ori să se plângă de suferinţele, la care le este pusă răbdarea. (Apologeticum cap. XXXVII, pag. 153).

 

HUGHENOŢI

Hughenot, vine de la cuvântul german Eidgenosen şi înseamnă “partizani juraţi”. Aşa s-au numit în Franţa urmaşii lui Calvin, care au fost măcelăriţi de catolici în noaptea sf. Bartolomeu. (1572)

 

PREDICAREA

Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu numai de către preoţi a fost decretată de Sinodul Tridentin, 1542 – 1563 – (Istoria Bisericii Universale, vol. 2, pag. 223).

 

RĂZBOAIELE RELIGIOASE

Cruciadele, au început în anul 1099 şi s-au terminat în anul 1261. Au fost patru cruciade.

Cel dintâi război religios în Europa a fost între anii 1209 – 1229 (20 de ani), purtat de catolici (Simion Manfort, a fost conducător) împotriva albigenzilor.

Războiul de 30 de ani (1618 – 1648) a fost de asemenea război religios, dus de regii iezuiţi germani Rudolf al II-lea şi apoi de succesorul său Ferdinand al II-lea, împotriva reformaţilor.

 

ORDINELE CAVALEREŞTI

în sec. al XIII lea încep ordinele cavalereşti, când pornesc marile cruciade. Spre deosebire de preoţi, cavalerii îşi însuşeau şi călăria, lupta cu sabia, etc.

Cel mai vechi Ordin cavaleresc era al “Ioaniţilor” (Cavalerii de Malta), întemeiat de nişte negustori italieni în anul 1048. Ei se numesc după capela închinată Sf. Ioan Botezătorul. Purtau manta neagră cu cruce albă.

 

MĂRTURISITORII

Creştinii din primele veacuri, care înfruntau pe cei ce îi prigoneau în mărturisirea cu curaj a credinţei drepte, erau numiţi mărturisitori. Ei se deosebeau de creştinii martiri (care mureau pentru Evanghelie) prin faptul că li se răpeau averile, erau destituiţi din diferite slujbe, fără să fie omorâţi.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: