Publicat de: damianion | aprilie 9, 2011

Aghiasma, de Nicolae Moldoveanu

Adevăr Istoric

Documente şi date din Istoria Bisericii

de Nicolae Moldoveanu

AGHIASMA

Aghiasma, sau apa sfinţită. Sfinţirea apei datează, după unii autori, din sec. al III-lea, iar după alţii din sec. al IX-lea. (Eusebiu Popovici, Istoria Bis. Univ. vol. 1, pag. 424).

“Aghiasma, este un termen liturgic, însemnând “apă sfinţită” ce se dobândeşte prin binecuvântarea şi sfinţirea apei de către preot sau episcop în exercitarea aşa-numitelor “ierugii”, în care şi prin care se foloseşte puterea dată de Hristos ucenicilor Săi peste toate duhurile rele.

Prin “ierugii” se preamăreşte Dumnezeu şi se sfinţeşte atât omul, cât şi natura din jurul lui. Urmarea sau efectul lor este: îndepărtarea celui rău, apărarea de atacurile lui şi sfinţirea celor din jurul omului ca acesta să poată ajunge la mântuire, împlinirea unei “ierugii” stă în foarte strânsa legătură a pietăţii săvârşitorului cu cea a primitorului.

Săvârşitorul să fie credincios, cu inimă curată şi încrezător în ceea ce face, fiind atent la ce pronunţă, iar primitorul să fie pregătit de a primi ierugia, care de obicei se referă la lucruri, la persoane sau la diferite întâmplări din viaţa omului, pentru care se roagă Domnului.

O asemenea ierugie este şi sfinţirea apei sau aghiasma. Ea este de două feluri: aghiasma mică şi aghiasma mare.

Sfinţirea apei se ridică până la sfinţii apostoli şi este o slujbă instituită de sf. apostol Matei. Dar unde scrie aşa ceva în Noul Testament?

Scopul aghiasmei este dobândirea sănătăţii şi îndepărtarea duhurilor necurate.

Aghiasma mare se face în ziua Botezului Domnului, după liturghie, şi se întrebuinţează la stropit şi la băut în primele zile după sfinţire.

După aceea se strânge cu multă evlavie şi se păstrează mai ales în Biserică, într-un vas de metal numit “aghiasmar” şi se dă celor ce nu se învrednicesc Sfintei împărtăşanii.

Aghiasma mică se face la diferite nevoi ale credincioşilor, la ziua întâi a fiecărei luni, în ziua de “Izvorul Maicii Domnului”, la intrarea în casă nouă sau chiar la punerea temeliilor casei şi a altor situaţii despre care am pomenit mai sus.

De menţionat că ierugiile sunt aşezate de Biserică şi se deosebesc de Sfintele Taine care sunt instituite de Hristos însuşi. Apoi Sfintele Taine sunt lucrătoare prin chiar îndeplinirea lor, pe câtă vreme ierugiile au efect numai prin credinţa deplină şi mărturisitoare a primitorului şi a săvârşitorului.

În felul acesta se dă viaţă la ceea ce spune ap. Pavel la 1 Corinteni 14:26 – “Toate spre zidire să se facă.” (Aurel Savin, “Termeni liturgici tălmăciţi”, în ziarul “România Liberă”, 30 mart. 1996, pag. 2)


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: