Publicat de: damianion | ianuarie 4, 2011

TOT INAINTE! de Rodica Botan

TOT INAINTE!

     Asta era un salut al pionierilor de pe vremea comunistilor. Ce stiam noi copii…ca ne asteapta fericirea comunista?!
Dar astazi cugetind la trecerea anului (din nou) am tras concluzia ca lozinca asta nu e rea de loc .
     Ce facem noi la sfirsit de an? Imi amintesc de pe vremea cind eram in Romania citi oameni erau facuti crita inainte de ora 12…Aici nu-i vad ca toata lumea merge cu masina…aud doar ambulantele si pompierii. Altii, mai treji si mai constiinciosi, fac planuri de viitor. Dintre cei care iau hotariri noi pentru anul nou, am citit ca majoritatea uita de planurile de viitor si hotaririle luate dupa numai 15 zile. Atunci…se mai merita sa facem  planuri la sfirsit de an si inceput de an nou?
     Un lucru este absolut sigur. Uitindu-ne mereu inapoi nu este o solutie chiar daca trecutul are in el ascunse multe impliniri. Poate ca niciodata nu vom mai atinge acele momente- ce sa facem acuma sa pierdem restul vietii disperati pentru ca nu putem aduce trecutul inapoi? Sau poate trecutul ascunde multa durere. Merita sa raminem paralizati de durere pentru restul vietii? Ajutam pe cineva cu ceva? Sau…poate trecutul ascunde regrete…Nu…in viata nu poti sta pe loc. Iti iei lectiile de la viata si continui.
     Un exemplu minunat este Apostolul Pavel. Un om de succes in societatea evreiasca de atunci, care a studiat la picioarele lui Gamaliel. Era atit de plin de rivna pentru Lege ca era unul dintre cei care persecutau crestinii. A participat chiar la omorirea lui Stefan – primul martir. Si apoi Pavel…se intilneste cu Christos. Imi imaginez regretele lui Pavel…dar …el nu se asaza jos si ramine un neputincios pentru restul vietii…ci uitind ce era in urma se arunca spre viitor…si Dumnezeu ajunge sa-l foloseasca intr-un mod minunat pentru mintuirea multora.
     Pentru cei care participa la alergari…pentru cei care sint in competitie la Olimpice – ei stiu ca atunci cind alearga nu isi pot permite sa se uite inapoi sau pe de laturi sa vada daca nu-i depaseste cineva…In momentul cind se uita in alta parte decit la linia de sosire, isi pierd concentratia si isi pierd premiul pentru care alearga. Merita oare sa ne uitam inapoi?
     Inca un an a trecut. Nu stiu ce a reprezentat pentru voi anul 2010… Biruinte? Durere? Remuscari?…Orice ar fi – trebuie sa invatam sa ne uitam numai inainte. Tinta noastra este Isus Christos…El este scopul si premiul alergarii noastre…Asa ca…frati si prieteni…asta este lozinca mea pentru anul care vine – si v-o imprumut si voua…Inainte!!!

Rodica Botan


Responses

  1. multumesc pentru articol
    ana
    anatatarandras.wordpress.com

    to God be the glory


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: