Publicat de: damianion | aprilie 22, 2010

Suferinta, partea I

SUFERINTA

Partea I

 

 

I.  Introducere

Urmarind  cartea Iov, putem observa faptul ca nu se incearca o explicare a “ de ce-ului” suferintei, ci mai degraba se da glas suferintei care te lasa cu sentimentul unei explicatii in final. A spune ca Iov a fost desavarsit prin suferintele sale inseamna a lua derept adevarat ceea ce trebuie in prealabil demonstrat, deoarece Iov era perfect  din punct de vedere moral si religios inainte ca suferinta sa intervina in viata lui.” Ai vazut pe robul Meu Iov? “ Iov a suferit “ dupa voia lui Dumnezeu” el n-a cunoscut niciodata prefata istoriei sale.[1] In felul in care ne trateaza Tatal nostru Cel Ceresc exista lucruri  care nu au o explicatie imediata Exista manifestari providentiale inexplicabile care ne testeaza pana la exasperare si care dovedesc faptul ca rationamentul nu este decat o atitudine mentala. Biblia si simtul realitatii pe care il avem sunt de acord ca temelia vietii umane este logica nu rationala.[2] Dumnezeu nu i-a explicat niciodata lui Iov calea Sa. Iov se lupta cu probleme, una dupa alta, iar providenta ii aduce mereu probleme noi, totusi in final el spune: “ acum ochiul meu Te-a vazut” (Iov 42:5). El a vazut ca de tot ceea ce el s-a agatat in intuneric este adevarat si ca Dumnezeu  este tot ceea ce el crezuse ca este: iubitor, drept si cinstit.

II. Problema suferintei, o scurta descriere a acesteia (suferinta Iov 16:6-22)

Filosoful crestin C. S. Lewis face o distinctie intre durere si suferinta. Sub un anumit nivel de intensitate, durerea nu este resimtita, ba poate fi chiar un lucru placut intru-catva.Exista doua intelesuri ale cuvantului durere si ele trebuie deosebite:

  1. Un anumit gen de senzatie, purtata probabil de a lungul anumitor fascicule nervoase, pe care pe care pacientul o recunoaste ca atare, fie ca ii produce placere, fie ca nu (de pilda, usoara durere in picioare va fi recunoscuta ca durere, chiar daca nu ma stanjeneste catusi de putin).
  2. Orice experienta , fie in plan fizic, fie in plan mental, care ii este dezagreabila pacientului. Este de remarcat ca toate durerile de primul tip devin dureri de tipul al doilea, daca depasesc un anumit prag, foarte scazut, de intensitate, dar ca dure rile de tipul al doilea nu pot fi dureri de primul tip. Durerea de tipul al doilea este de fapt sinonima cu “suferinta”, “ angoasa”, “ chinul”, “ restristea”, sau “ nenorocirea” si in legatura cu ea se pune problema durerii.[3]

    Cand un om ajunge fata-n fata cu natura, Dumnezeu pare sa fie complet impotriva tuturor conceptiilor sale. El ingaduie in ordine cosmica lucruri refractate. Fiecare dintre noi, in zilele si in generatia noastra, indiferent daca a gandit vreodata profund sau nu, se confrunta cu urmatoarea problema descrisa in Cuvant in cartea Iov 9:1-12. Daca Dumnezeu este dragoste, de ce ingaduie ca uliul sa ucida vrabia? De ce ingaduie ca un animal sa se hraneasca cu celalalt? De li se ingaduie natiunilor sa lupte una impotriva celeilalte? Acestea nu sunt neclaritati trecatoar, ci sunt adevarate enigme, si singurul lucru pe care-l putem face este fie sa negam realitatiile, fie sa marturisim ca suntem agnostici.(A fi  agnostic inseamna  a recunoaste faptul ca exista mai mult decat  cunoastem noi sau daca o sa cunosc vreodata ceva in plus aceasta trebuie sa fie prin revelatie.).Iov se confrunta cu problema ca lucrurile nu arata cum ar trebui sa arate daca Dumnezeu ar fi Acel Dumnezeu pe care credintele implicate il obliga sa declare ca ar trebui sa fie. Prietenii lui Iov neaga realitatiile, fortele cosmice Il fac pe Dumnezeu sa para indifernt, crud si indepartat si daca esti aparatorul unui anumit crez, trebuie sa-ti inchizi ochii in fata realitatii.[4]

       A. Suferinta- un aspect  ce îşi are radacina in neascultarea omului fata de Dumnezeu.

     Suferinta implica atat durere fizica cat si durere morala. Aceasta este un semnal de alarma, un clocot in lumea din afara omului si in lumea sa interioara ce anunta ca ceva nu este bine. Necazurile si suferinta incurajeaza pe om sa caute solutia care insa este oferita numai de Dumnezeu. Se poate spune ca suferinta il impinge pe om sa-L caute pe Dumnezeu.  In providenta Sa, Dumnezeu foloseste suferinta spre binele omului, facandu-l pe om sa inteleaga ca ceva nu este bine in viata lui, directionandu-l astjel spre singura solutie favorabila oferita de El.[5]

  B. Suferinta- aspect cheie al contextului gandit de Dumnezeu pentru modelarea     copiilor  Sai.

      “ Cand sufar si stiu ca eu sunt de vina , imi pot explica suferinta; cand sufar si stiu ca nu sunt de vina, problema suferintei devine mai grea; insa atunci cand sufar si ajung sa-mi dau seama ca prietenii mei cei mai intimi cred ca eu sunt de vina, aceea este limita suferintei”[6] Biblia dovedeste ca nici credinciosul neprihanit nu este scutit de incercari, ba mai mult el este tinta incercarilor si a suferintelor, de ex. Noe, Lot..(2Pt 2:8). Cel credincios nu are explicatii intotdeauna pt ceea ce se intampla dar intotdeauna se poate baza pe increderea in Dumnezeu. Cel credincios incadrandu-se in standardele lui Dumnezeu  va intra intotdeauna in conflict cu standardele Diavolului, de aceea va fi mereu tinta incercarilor.[7] Epistola catre Evrei, in cap 12, aplica acest principiu la toti copii lui Dumnezeu. In calitate de fii “ ni se porunceste”, “ suferiti pedeapsa”(12:7), caci Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui”(12:10). Ca un Tata bun, Dumnezeu este interesat sa faca din noi oameni de caracter. Atat ap Pavel cat si Iacov dezvolta ideea ca incercarile si necazurile produc in caracterul nostru calitati ca: rabdarea, nadejdea, smerenia, intelepciunea, care ne vor face potriviti pt destinul nostru final (Romani 8:18).[8]

        C. Suferinta- concept traditional

     Este foarte important  a se constata care a fost conceptul traditional despre suferinta in [9]vremea lui Iov. Din cap 2:11 se remarca faptul ca exista ideea aceasta , ca cel in suferinta trebuie cercetat si mangaiat. Elifaz incearca sa explice situatia lui Iov apeland la experienta, la traditie dar toate acestea nu se potriveau situatiei lui Iov. Conform traditiei cel rau trebuia sa sufere(Iov 5:2-5). Elifaz cauta sa-l convinga pe Iov de greseala lui ca apoi Iov sa se intoarca la Dumnezeu (5:16) . Pe parcurs Elifaz continua acuzarea lui Iov sub motivul ca Iov ar fi impotriva lui Dumnezeu (15:13).


[1] Oswald  Chambers, Incercat pentru a lupta mai bine, Oradea, Ed. Cartea Crestina, 1996, pag 14

[2] idem pag 17

[3] Petru Murariu, Suferinta- binecuvnatare sau blestem, Teza  de licenta, 1999, pag 2

[4] idem pag 53

[5] Petru Bozian, Problema suferintei credinciosului prezentata in cartea Iov, Teza de licenta, 1993, pag 8

[6] idem pag 23

[7] Petru Bozian, Problema suferintei credincciosului prezentata in cartea Iov,  Teza de licenta, 1993, pag 10

[8] Petru Murariu, Suferinta- binecuvantare sau blestem, Teza de licenta, 1999, pag 66

[9] idem pag 15


Responses

  1. pacea Domnului,
    sunt in cautare tezei de doctorat a fratelui petru bozian (DIVERSITATEA CRESTINISMULUI PROTESTANT SI IMPERATIVUL UNITĂłII CRESTINE), am gasit rezumatul si mi s-a parut interesant. daca a-ti putea sa-mi dati vreo informatie mi-ar fi de mare folos.
    Domnul sa va binecuvinteze, marian

    • Se poate lua legatura cu dansul la adresa de e-mail: petrubozian@gmail.com
      Va doresc succes in studiul dumneavoastra!


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: