Publicat de: damianion | martie 11, 2010

Timpul morţii: Cum mor – şi cum ar trebui să o facă – bisericile?

Timpul morţii: Cum mor – şi cum ar trebui să o facă – bisericile?

Sursa articol/autori | Vox Vocis – Joi, 11 Martie 2010

De Vicki Brown

(ABP) – Bisericile îşi închid uşile în fiecare zi. Dar oare este moartea unei biserici ceva inevitabil? Cine poate da congregaţiilor permisiunea de a se stinge? Ar trebui enoriaşii să se simtă vinovaţi pentru închiderea porţilor bisericii lor?

Peter Bush, autor al lucrării „In Dying We are Born: The Challenge and the Hope for Congregations” („Întru moarte suntem născuţi: provocare şi speranţă pentru congregaţii”) crede că fiecare biserică trebuie „să fie pregătită să moară”, deoarece fiecare va muri într-un fel. Fiecare biserică trebuie să moară pentru „o profundă înţelegere a vieţii şi a scopului congregaţiei” sau îşi va închide uşile. Congregaţiile sunt organisme, supuse ciclului de viaţă al unui organism – naştere, creştere, stagnare şi îmbătrânire – iar acest ciclu este inevitabil, crede Bob Dale, autor al „To Dream Again, Seeds for the Future and Cultivating Perennial Churches” („A visa iar, răsaduri pentru viitor şi cultivarea bisericilor perene”).

„Lucrurile vii nu trăiesc veşnic, dar sunt unele care durează multă, multă vreme”, a spus el. Les Robinson, vicepreşedinte al interimatului pentru resurse de la Centrul de Sănătate Congregaţională, vede şi el un atare ciclu de viaţă. „Bisericile sunt instituţii umane. De ce nu ar completa şi ele acelaşi ciclu?”, s-a întrebat el.

Unii arată că şi Biblia dezvăluie astfel de scheme. Un spic de grâu trebuie să moară înainte de a putea produce o plantă şi noi seminţe, conform Ioan 12:24. Acest verset este îndeobşte interpretat prin prisma morţii lui Isus. Dar versetul are o aplicabilitate mai largă, crede Bush.

„Am tins să citim asta în corelaţie cu un individ… dar cred că se poate aplica şi unui trup compus”, a spus Bush. „Schema morţii şi a regenerării este continuă”.

Chiar şi bisericile importante ale creştinilor timpurii s-au confruntat cu moartea, a spus Glenn Akins, director executiv asociat al Asociaţiei Generale Baptiste din Virginia. Cele şapte biserici din cartea Apocalipsei a Noului Testament nu mai există, a indicat el.

Cauzele morţii

Ce pricinuieşte moartea unei biserici? Akins crede că lacunele din conducere şi negarea declinului contribuie la dispariţia unei biserici. „Când mai mulţi oameni se implică, biserica nu va muri neapărat. Dar fără o conducere adecvată, fără decizii înţelepte, ea va muri”, a spus el.

Schimbarea – sau eşecul în a ţine pasul cu ea – poate fi un factor major în moartea bisericilor.
„Bisericile iau naştere ca urmare a unei necesităţi”, a observat Jim Hill, director executiv al Convenţiei Generale Baptiste din Missouri. „În zonele de frontieră, bisericile s-au născut odată cu înflorirea comunităţilor. Dar unele dintre acele comunităţi au dispărut, iar asta nu este vina bisericii.”

Comunităţile îşi schimbă adesea complexitatea şi fondul cultural. Diferenţele între grupurile culturale şi de vârstă definesc conceptul comunităţii şi, de asemenea, determină tipul de biserică care va supravieţui.

„Multe biserici au fost înfiinţate în spiritul unei vecinătăţi… a unei comunităţi geografice”, a spus Akins. „Dificultatea apare odată cu toate schimbările culturale care au loc, nu le mai găsim ca altădată… Acele biserici care sunt „cu baza pe parohie” şi nu şi-au schimbat vreodată modelul de ministeriat nu vor reuşi.”

Închiderea sau revigorarea

Ce indicatori ar putea semnala dacă o biserică trebuie să se închidă sau să îşi regândească ministeriatul? Ce întrebări ar putea să îşi pună congregaţiile atunci când se confruntă cu schimbarea?

Bisericile cel mai frecvent folosesc indiciile tradiţionale – numărul de enoriaşi şi asistenţa săptămânală – pentru a-şi evalua succesul. Congregaţiile ar trebui să înceapă să îşi pună întrebări mai dificile îndată ce zăresc semne de declin, a insistat Hill.

Robinson a încuviinţat că acei indicatori tradiţionali captează atenţia bisericilor. „Banii, enoriaşii şi asistenţa lor sunt de obicei lucrurile care ne atrag atenţia mai întâi. Acestea sunt lucruri practice”, a afirmat el.

Dar aspectele ceva mai abstracte ale vieţii bisericii determină adesea închiderea unei biserici. „Trebuie să fim foarte clari în privinţa misiunii şi a viziunii noastre… cine suntem noi în acest loc, în acest timp, în acest moment al istoriei”, a spus Robinson.

Claritatea identităţii este un lucru critic, crede el, subliniind că congregaţiile de astăzi nu mai pot să se agaţe de viziunile pe care le aveau în anii 50 şi 60. „Nu putem realiza aşa ceva”, a spus el.

„Uneori bisericile îşi pierd identitatea sau limpezimea. Bisericile trebuie să se întrebe în privinţa unor lucruri de bază, pentru a-şi păstra identitatea limpede. Asta nu exclude automat lupta cu lucrurile practice, dar ajută congregaţia să fie aptă de a privi către viitor.”

Identitatea unei biserici poate fi exprimată în misiunile ei, a spus Dale. O înţelegere vibrantă a misiunii poate ajuta congregaţia să determine faptul necesităţii de a se închide sau de a găsi o nouă cale de a merge înainte.

„O întrebare pe care bisericile şi-o pot pune: este simţul vocaţiei, simţul misiunii noastre încă viu în acest locaş?” spune autorul.

Hill mai crede şi că congregaţiile trebuie să se concentreze în primul rând asupra misiunii. „Poate că cea mai dificilă întrebare este: există acolo oameni care au nevoie de revelări şi care nu au aşa ceva? Ne putem adapta noi ministeriatul pentru cei care nu au parte de el? Putem construi o preoţie care să ne ajute să răspundem nevoilor lor?” a afirmat el.

Şi aspectul moral este important, a notat Dale. Bisericile vor face adesea ceea ce membrii lor „cred că pot face ele”, a spus el.

Închiderea cu speranţă

Membrii şi chiar denominaţiile văd deseori închiderea unei bisericii drept un eşec. Baptiştii nu au un sistem la faţa locului, care să ajute bisericile să se pregătească de a se închide. „Trebuie să ne străduim în a ajuta bisericile să recunoască noi posibilităţi sau să le ajutăm să se închidă”, a spus Robinson.

Sărbătoarea poate diminua vina şi ajuta congregaţia să recunoască contribuţia bisericii la Împărăţia lui Dumnezeu.

„Găsiţi timp şi pentru istorisirea povestirilor. Împărtăşirea lor este o cale de a sărbători, de a privi la ministeriat ca fiind făcut întru ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem”, adaugă Robinson. „Aceasta este reuşită, nu eşec”.

Hill a fost de acord că sărbătoarea poate ajuta la vindecare, în special dacă este urmată de o renaştere. „Sărbătoriţi preoţia, trageţi concluziile despre ea, iar apoi concentraţi-vă pe naşterea unei biserici unde există una nouă cu adevărat”, a spus el.

„Trupurile mor, dar Trupul lui Hristos nu moare”, a reliefat Dale. „Poate va descreşte într-un loc, dar se va ridica în altul”.

Vicki Brown este editor asociat al Missouri Baptist Word & Way


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: