Publicat de: damianion | septembrie 21, 2009

Când trebuie sa rezolvi probleme care crezi ca nu sunt ale tale

Imagine1Când trebuie sa rezolvi probleme care crezi ca nu sunt ale tale

 

Privind in Evanghelia după Matei 14:13–36 observam un episod din timpul popularităţii Domnului Isus. Mulţimile Îl urmau pe Domnul Isus, atât pentru invatatura Sa, cat unii pentru minunile pe care El le făcea.

            Mulţimile au ieşit din cetati si L-au urmat după Domnul Isus. Datorita dragostei Sale pentru om, Mântuitorul s-a ocupat de cei care aveau nevoie de ajutorul Sau.

 

Problema nu este a ta

            La scurt timp s-a ajuns intr-o situaţie de criza. Ucenicii se pomenesc cu povara unei probleme pe care ei o sesizează imediat – versetul 15: “Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El, si I-au zis: „Locul acesta este pustiu, si vremea iatã cã a trecut; dã drumul noroadelor sã se ducã prin sate sã-si cumpere de mâncare.”

 

Problema devine a ta

            Răspunsul Domnului Isus este fi suprinzator pentru ucenicii fiindcă El le spune in versetul 16 „N-au nevoie sã plece” le-a rãspuns Isus „daţi-le voi sã mãnânce.”

            Ucenicii se vad neputincioşi in fata acestei probleme care pana la urma nu era a lor. Nu ucenicii au invitat pe acele mulţimi si nu pe ei ii urmau acei oameni. Astfel citim răspunsul lor in versetul 17 “Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini si doi peşti.”

            Iată-i pe ucenici confruntându-se cu o problema pe care Domnul a îngăduit-o in viata lor, problema care de fapt nu era a lor. Sunt zile in viata credincioşilor in care Dumnezeu îngăduie anumite probleme, care parca apar din senin si nu au o legătura directa cu credincioşii, insa aceştia sunt chemaţi sa le rezolve.

 

Problema este a LUI si EL o rezolva

            Nu trebuie sa ne pripim sa judecam astfel de situaţii, ci privind mai departe in textul Biblic dat, ajungem sa înţelegem de ce Domnul îngăduie aşa ceva – vs.18-21:  „Si El le-a zis: „Aduceţi-i aici la Mine.” Apoi a poruncit noroadelor sã sadã pe iarbã, a luat cele cinci pâini si cei doi peşti, Si-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile si le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împãrtit noroadelor. Toţi au mâncat si s-au sãturat; si s-au ridicat douãsprezece coşuri pline cu rãmãsitele de fãrãmituri. Cei ce mâncaserã, erau ca la cinci mii de bãrbati, în afarã de femei si de copii.”

            Domnul Isus a îngăduit ca ucenicii sa se confrunte cu o problema mare pentru ei, care nu era a lor, ca ei sa-si vadă limitele si neputinţa lor, insa astfel sa poată înţelege dependenta lor de Domnul si sa vadă clar ca rezolvarea problemelor este exclusiv a lui Dumnezeu. Domnul ii lasă aparent pe ucenici sa rezolve problema imensa, dar El este Acel care o rezolva.

 

Problema nu este a ta

            După aceasta experienţa binecuvântata in care ucenicii au văzut desluşit puterea Domnului Isus, Mântuitorul ii sileşte pe ucenici sa urce intr-o corabie si sa treacă de partea cealaltă a marii. In timpul calatorii lor ucenicii au parte de o alta problema – vs.24 „În timpul acesta, corabia era învãluitã de valuri în mijlocul mãrii; cãci vântul era împotrivã.”

 

Problema devine a ta

            Din nou, ucenicii se confrunta cu o problema in care au ajuns in urma faptului ca Domnul Isus i-a silit sa treacă marea – vs.22 „…Isus a silit pe ucenicii Sãi sã intre în corabie, si sã treacã înaintea Lui de partea cealaltã …”

            Înspre dimineaţa Domnul Isus venea, la ucenici, umblând pe mare. Deşii ucenicii nu-L recunosc pe Domnul, apostolul Petru are curajul sa spună in versetul 28 „Doamne” I-a rãspuns Petru „dacã esti Tu, porunceşte-mi sã vin la Tine pe ape.”

            Si iată pe apostolul Petru coborând din barca sa umble pe mare spre Domnul Isus. Insa, calatoria sa pe ape a fost una scurta fiindcă el a privit la vântul puternic si s-a temut. Cu ce problema mare se confrunta acum apostolul! Ajuns in furtuna marii fiindcă Domnul l-a silit, acum umbla pe ape fiindcă Domnul l-a chemat si in cele din urma se afunda in apa si numai face fata problemei care l-a împovărat din senin.

            Atunci când te trezeşti de pe tarm in barca si in mijlocul furtunii, iar din barca in apele învolburate nu uita ca ai acolo o mana întinsa spre tine din partea Domnului. Dar pentru aceasta trebuie sa ceri ajutorul – vs.30 „Dar, când a vãzut cã vântul era tare, s-a temut; si fiindcã începea sã se afunde, a strigat: „Doamne, scapã-mã!”

 

Problema este a LUI si EL o rezolva

            Ce face Mântuitorul când Petru isi pierde credinţa? Nu ii preda lecţii de credinţa si nici măcar nu îl mustra in prima faza, ci mai intai – vs.31 „Îndatã, Isus a întins mâna, l-a apucat, si i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

            Domnul Isus nu ii da lecţii de înot si nici nu îl mustra pe apostol când acesta se afunda in apele înverşunate ale marii, ci mai intai il salvează si ii rezolva problema după care se ocupa de educaţia lui Petru. Ce minunat sa şti ca Domnul este preocupat mai intai de salvarea ta, iar apoi vrea ca sa inveti sa ai încredere in El indiferent de probleme.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: