Publicat de: damianion | august 28, 2009

Datina, obicei, comportament

Cum este comportamentul tau?

Mtatei 15:1-20

 

Pornim de la premiza ca stim: voia lui Dumnezeu pentru noi, ca Dumenezeu urmaraste comportamentul nostru, ca Dumnezeu are asteptari de la noi, ca vom fi judecati de Dumnezeu.

Pericole:   

  • De a ne cerceta comportamentul si de a nu-l schimba unde este nevoie.
  • De a nu cerceta propriul comportament, insa judecam comportamentul gresit al altora.
  • De a ne complace intr-un comportament care nu este dupa voia lui Dumnezeu.

 

Comentatorii Biblici afirma ca de la capitolul 14 pana la sfarsitul Evangheliei, Matei relateaza evenimentele exact in ordinea in care s-au intamplat. In capitolul 15 sunt prezentate: mai intai, desele certuri ale fariseilor si a carturarilor – vs.1-20, care anticipeaza actul respingerii lui Mesia de catre Israel; apoi credinta femeii canaanite – vs.21-28, care arata vestirea Evangheliei catre neamuri, in  epoca actuala; in final, vindecarea marilor multimi – vs.29-31 si hranirea celor 4.000 – vs.32-39.

 

Intamplarea cu fariseii si carturarii din Mt.15:1-20 vine exact intr-un moment al cresterii popularitatii Domnului Isus. Dupa moartea lui Ioan Botezatorul, este relatata o lucrare in profunzimea ei facuta de Mesia. Inmultirea painilor, umblarea pe mare, vindecarea bolnavilor = toate acestea au condus spre afirmatia: ,,Cu adevarat, Tu esti Fiul lui Dumnezeu!” – 14:33

 

 

I.      Obsevarea datinei despre care Domnul Isus amintea in textul Biblic:

  1. Domnul Isus Cristos i-a judecat pe Farisei pentru tradiţiile lor religioase! La vremea aceea, tradiţiile religioase erau doar nişte tradiţii orale. Mult mai târziu, respectivele tradiţii au fost redate în Talmud şi în Cabala! Astăzi, Cabala şi Talmudul alcătuiesc numeroase volume. Domnul Isus i-a numit ipocriţi pe Farisei , care au o religie de mascaradă, dar în realitate fiind nişte falsificatori necredincioşi!
  2. Misticismul ocult şi magia se întâlnesc la tot pasul în Cabala!
    Judith Weill, profesoara de misticism evreiesc a declarat că magia este profund inradacinată în tradiţia evreiască (Cabala), dar evreii sunt reticenţi la acest lucru şi chiar preferă să nu se refere la ea ca magie! (MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 88, (2000).)
  3. Gershom Scholem, profesor de Kabbalah la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a recunoscut că, Cabala conţine o mare cantitate de magie neagră şi vrăjitorie, despre care a explicat că implică invocarea puterilor diavoleşti pentru a perturba ordinea naturală a lucrurilor. (.MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 88, (2000).)
    Profesorul Scholem a declarat deasemenea că există diavoli supuşi Talmudului; în Cabala acei demoni sunt numiţi shedim Yehuda’im. MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 91, (2000).
  4. De aceea le-a spus Domnul Isus fariseilor:
    Ioan 8:44 Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.
  5. Cabala ca şi Talmudul, conţine blasfemii vizând strict persoana Domnului Isus Cristos: spre exemplificare, în Zohar III, 282a, Cabala se referă la Isus Cristos ca la un cîine care-şi are sălaşul în noroi, printre viermi! MICHAEL A. HOFFMAN, JUDAISM’S STRANGE GODS, at p. 92, (2000).
  6. Unii comentatori Biblici afirma ca există o paralelă clară între tradiţiile fariseilor din vechime şi cele moderne Romano-Catolice. Adăugarea tradiţiei la Cuvântul Lui Dumnezeu este revoltă împotriva poruncii lui Dumnezeu, de a nu se adăuga nimic sau scoate nimic din cuvintele Sale.
  7. Domnul Isus şi-a avertizat discipolii să se păzească de doctrinele liderilor religioşi ai vremii! Domnul compara învăţătura acestor farisei cu un aluat. Doar cu puţin „aluat” al omului s-au făcut reguli care au lucrat, în mintea omului, spre coruperea întregii învăţături a Lui Dumnezeu.
  8. Tradiţia omului cere tot felul de lucruri pentru a câştiga mântuirea. Cu toate acestea, Mântuirea se obţine prin Harul Lui Dumnezeu, prin credinţă în lucrarea completă a Domnului Isus Cristos, care a plătit pentru toate păcatele noastre pe cruce!

 

II.    CONCEPTIA IUDAICA DESPRE PACAT SI NEPRIHANIRE  – Matei 5: 20 

A.    CINE ERAU CARTURARII SI FARISEII ?

  • CARTURARII:
    • Aparitia fariseilor:

–          In perioada cucerii lui Alexandru Macedon.

–          Grecii nu-si ascundeau intentia de a-i rupe pe evrei de traditiile si obiceiurile lor. In aceste conditii, apar fariseii, ca o reactie de protest a celor credinciosi fata de aceasta tendinta de compromis a poporului. Scopul urmarit de farisei era acela de a pastra integritatea religioasa si nationala a poporului.

–          Cuvantul “fariseu” semnifica in limba ebraica “separat”, aratand spre atitudinea lor fata de spiritul lumesc de atunci, respectiv fata de incercarea de elenizare a poporului.

  • Pe vremea Mantuitorului, acest grup de credinciosi cu o religiozitate deosebita era constituit intr-un partid care numara aproximativ 6000 de membri. La inceputul ei, miscarea fariseica a fost un element benefic pentru natiunea iudaica, o miscare cu efecte pozitive si care urmarea scopuri inalte.
  • Pe parcurs insa, scopurile bune au degenerat atat de mult incat, pe vremea Mantuitorului, El a fost nevoit sa-i mustre cu toata asprimea in repetate randuri , din cauza decaderii lor morale, in ciuda aparentei lor religiozitati. Pe vremea Domnului Christos, fariseii reprezentau gruparea religioaza cea mai numeroasa si cea mai influenta.
  • Imbracamintea fariseilor avea ceva caracteristic, pentru a putea fi recunoscuti de departe:

–          Hainele lor erau lungi si aveau ciucuri.

–          Filacteriile erau late ( benzi de pergament pe care erau scrise fragmente din Lege si pe care evreii le purtau intr-o mica cutie fixata, fie pe frunte, fie pe brate ).

 

Fariseii:

  • erau comentatorii oficiali ai Torei (Legea),
  • puteau proveni din orice patura a poporului,
  • hirotonirea lor se facea dupa varsta de 30-40 ani,
  • primeau titlul de „RABBI” = maestru, rabin, in aramaica „RABBONI” = maestrul meu
  • lucrarile lor:

–          MIDRAS (comentariul scris al VT ” sec. II i.Hr.)

–          TALMUDUL (comentarii asupra legii ” sec. V d.Hr.)

  • in timpul Mantuitorului ocupatia lor era: interpretarea cazuistica a legii (cazuistica = incercarea rezolvarii cazurilor de constiinta prin solutii subtile)

 

  • FARISEII:
    • denumirea lor este cunoscuta inca din sec. II i.Hr. cand s-au desprins din grupa „evlaviosilor” ” o grupare care reprezenta adevarata evlavie iudaica;
    • numele lor exprima o atitudine religioasa: PÖRUSIM = cei despartiti;
    • tagma lor se compunea din patura preoteasca si laica ” in special comercianti si meseriasi;
    • in vremea lui Domnului Isus erau doi rabini farisei:

–          HILLEL si SHAMMAI (anul 20 i.H r.)

–          Mai tarziu a aparut renumitul GAMALIEL (anul 30 d.Hr.)

  • fariseii au ridicat in jurul poporului un „perete protector” al traditiilor umane.

 

B.     CONCEPTIA IUDAICA DESPRE PACAT

  • IMPLINIREA LITERII LEGII
    • In timpul Domnului Hristos se da prioritate literii Legii in locul spiritului ei.
    • Pacat = calcarea oricarei prescriptii fariseice!
    • Centrul vietii natiunii era: Legea si Sinagoga (erau vreo 480 pe vremea apostolilor)
    • Fariseii cinsteau Tora si de aceea au tras o linie de demarcatie intre Lege si pacat: Linia de demarcatie o formeaza comentariul Torei, care punea capat pacatuirii; Au ridicat un perete protector care sa-l inconjoare pe individ, ferindu-l de pacatuire.
    • In timpul Mantuitorului erau cunoscute 613 reguli: 248 porunci pozitive ” 365 interdictii.
    • Acest perete protector al traditiei a acoperit complet legea, asezand-o in plan secundar. Legea a fost dizolvata in ordonante individualiste ale regulilor fariseice.

> CARE ERAU PACATELE SOCOTITE MARI SI GRELE?                                                             – Shammai a ingaduit consumarea oului, ouat in Sabat; Hillel a interzis categoric                                   – era discutie pe tema: vineri seara cum sa te rogi ” in picioare sau pe genunchi?                               – era dezbatuta problema aprinderii focului in Sabat…                                                                                – de asemenea, problema ingrijirii bolnavului in Sabat                                                                           – au ajuns, insa, de acord intr-o problema: in Sabat se poate merge cel mult 993 m!!!                      – intr-o zi de Sabat nu puteai sa te privesti intr-o oglinda ca nu cumva sa-ti vezi un fir alb de par, in barba sau in cap si sa fi tentat sa-l smulgi caci ar fi insemnat o munca.                                                  – nu se puteau purta dinti falsi, sau proteza fiindca daca cadeau intr-o zi de Sabat se risca sa se faca o lucrare interzisa … etc 

  • Aceste prescriptii umane daca erau calcate se considera pacat, dar spiritul Legii era ignorat.           – era importanta datina batranilor ” Matei 15: 1-9                                                                           – evlavia fariseica era numai formala si exterioara.

 

C.    CONCEPTIA IUDAICA DESPRE NEPRIHANIRE – FARISEII SUSTINEAU: 

  1. Neprihanirea este o atitudine exterioara. Rezulta de aici ca se poate obtine omeneste – cu sfortari omenesti!
  2. Conceptia lor despre neprihanire era cuprinsa in urmatoarea filozofie – Temelia existentei lumii o constituie:  Tora – serviciul divin – activitatea caritativa (mila). 

D.    CONCEPTUL DESPRE NEPRIHANIRE IN TIMPUL LUI DOMNULUI ISUS                                    – Neprihanirea = evlavia fariseica: formala si exterioara.                                                                            – Pazirea migaloasa a Sabatului, a prescriptiilor cu caracter igienic, de doua ori pe saptamana – post (luni si joi), zeciuiala din toate, milostenii in mod public, etc.                                                                – Prescriptiile celor batrani = prescriptiile lui Dumnezeu!                                                                                   – Cine este socotit drept, neprihanit? ” Cine nu este in contradictie cu Legea ” comentariul!          – Exemplu: termenul „CORBAN” – Marcu 7: 11 = adus aproape, consacrat, jertfit; intotdeauna se referea la un dar adus lui Dumnezeu.                                                                                   – Un lucru asupra caruia se rostea „Corban” era scos din folosinta lui initiala, si nu se putea folosi la orice; ramanea persoanei respective dar nu-l folosea in scop personal.                                 

E.     NOTIUNEA DE “FARISEISM”                                                                                                                            – Evlavia fariseilor a ajuns in impasul legalismului: a devenit fara continut, superficiala si goala o evlavie aparenta, afisata, fatarnica, fara un continut moral corespunzator.                                  – Un tipar rigid fariseic: nu cautau spiritul Legii, ci se cramponau de litera ei, au refuzat persoana Domnului Hristos, modul Lui de viata si invataturile Lui .                                                                – Ei insa se considerau oameni corecti, neprihaniti 

F.     PERICOLUL UNEI VIETI RELIGIOASE FORMALE

Viata religioasa formala s-a manifestat in 3 probleme:

1. INCREDEREA IN TEMPLUL DOMNULUI  –  Ieremia 7: 4                                                                        – O alipire fanatica de Templu, Biserica…                                                                                                       – O participare formala la templu, la ceremonii, o inchinare exterioara: din cauza formalismului a fost lepadata casa ” v. 14                                                                                                                    – in VT: „degeaba ziceti Templul Domnului…” IAR in NT: „nu orisicine Imi zice: Doamne, Doamne…” 

2. INCREDEREA IN JERTFE  –  Ieremia 7: 21-23                                                                                 – „Ascultarea face mai mult decat jertfele..”  (1 Samuel 15: 22)
            – Jertfele au devenit o simpla formalitate, fara sa se caute insemnatatea spirituala. 

3. INCREDEREA IN LEGALISM  –  Ieremia 7: 9-10                                                                             – Pe motivul explicarii Legii, introduceau cate o regula pentru orice problema”Is.28: 10
       Legalistul asa rezolva si astazi toate problemele: sa introducem o noua regula!
            – Cel care corespundea noilor reguli era socotit drept, fara prihana
            – Oare aceasta sa insemne neprihanire?

MESAJUL DOMNULUI ISUS privitor la contextul fariseilor:                                                                     – „DACA NEPRIHANIREA VOASTRA NU VA INTRECE…”

 

!!!

  • Miscarea fariseica a inceput sa decada intr-o extrema nedorita, facand greseli poate mai grave decat acelea impotriva carora luptau. Aceasta alunecare a idealurilor fariseice L-a determinat pe Domnul sa-i mustre de multe ori foarte aspru:

 

“Vai de voi, carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi dati zeciuilala din izma, din marar si din chimen si lasati nefacute cele mai insemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila si credinciosia. Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati nefacute.”     

Matei 23:23

 

 

III.           TRADITIA EVREIASCA IN MIDRAS SI TALMUD

a.      MIDRAS (comentariul scris al VT ” sec. II i.Hr.)

  • Midraş (מ ד ר ש)este o culegere de peste 60 de comentarii, povestiri, eseuri etice aranjate după ordinea cărţilor Tora, Profeţi şi Scrieri.

 

b.      TALMUDUL (comentarii asupra legii ” sec. V d.Hr.) contine Misna si Gemara:

* Misna (este legea orala, scrisa ca sa nu fie pierduta. MISNA se ocupa de toate aspectele vieti. Etica parintilor, este o colectie de zicale, fiind parte integrala de MISNA.) & Gemara (iluminiaza legea evreiasca, si relateaza principile legi la situati contemporane, prin discuti legale de caracter logic.):

– „zeraim”, legi despre rugaciuni,  legi agriculturale,anumite  legi de drepturi civile.

„moed” legile de sabat , festivale si sarbatori.

„nasim” legi despre casatorii si divorturi.

„nezikin” legea civila si criminala, legile despre functionarea curtilor de judecata.

„kedosim” legi despre sacrificiu, legi legate de templu, si legile dietare de kasrut.

„tohorot” legi legate de ritualul puritati, si de relatiile intime intre un barbat si o nevasta.

 

c.       Talmudul Babilonian = “studiu” (cel acceptat de Sinagogile evreiesti) este o carte cu obiceiurile si invaturi sacre in credinta lor. Fragmentele cenzurate sunt sunt stiute doar de rabinii, carturarii si un cerc cat mai restrans.

 

  • Despre toti oamenii si restul popoarelor

–          „Dumnezeu a măsurat pământul şi a dat ovreilor pe goimi (adică pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”.

–          „Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogăţi enorm, pentru că toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”.

–          „Precum oamenii domnesc asupra animalelor, aşa şi ovreii trebuie să domnească asupra celorlalte naţii ale pământului”.

–          „Mesia va da imperiul lumii ovreilor, cărora vor servi şi se vor supune toate popoarele”.

 

  • Despre relatia unui evreu cu goii (ne-evrei)

–          „Este permis să despoi pe un goi” (După Maimonide, preceptul biblic „să nu furi” în*seamnă „să nu furi pe nici un om, adică pe nici un ovrei” – goimii nefiind oameni.)

–          „Este oprit să dai goiului un lucru pe care dânsul la pierdut. Cel ce dă unui goi obiectul pierdut, nu va găsi iertare înaintea lui Dumnezeu”.

–          „Tot ovreiul, care a găsit vreun lucru, trebuie să-l restituie stăpânului. Această prescripţie se aplică numai în cazul când e vorba de un iudeu care a pierdut ceva. Dacă lucrul este al unui Akum, ovreiul care l-a găsit nu este obligat să i-l mai dea; ba, ce e mai mult, este un păcat mare să restitui ceva unui Akum. Se face o excepţie când se restituie obiectul pierdut, pentru ca neovreii să zică: Ovreii sunt oameni de treabă”.

–          „Este oprit să împrumuţi pe goimi, fără camătă”.

–          „Dumnezeu a poruncit să practici cămătăria faţă de un goi şi să nu-i împrumuţi bani, decât numai dacă consimte să plătească dobândă; – astfel ca, în loc să-l ajuţi, săi faci pagubă, chiar când îţi este trebuin*cios…. însă, faţă de un Israelit, asemenea procedare nu este permisă”.

–          „Este permis să împrumuţi, cu camătă, pe un Akum pentru că este o faptă plăcută lui Dumnezeu să iei dobândă nedreaptă de la un Akum”.

–          „Căsătoriile ne-ovreilor nu aduc după ele nici o obligaţie. Viaţa lor e legată ca aceea a cailor.

–          De asemenea, copiii n-au nici o legătură de fami*lie cu părinţii lor, – şi când pă*rinţii şi copiii trec la judaism, fiul poate să se însoare cu mama sa”.

–          „E permis evreului să abuzeze şi să dezonoreze o femeie necredincioasă”.

 

  • Despre robie

–          „Talmudul, ca şi dreptul roman, despoaie pe rob de orice personalitate şi îl asi*milează cu o simplă proprietate… Constituţia mozaică recunoaşte două feluri de sclavi, care n-au nici aceleaşi drepturi, nici aceeaşi poziţie: robul iudeu şi robul străin. Această deosebire, este formală în Biblie; dar ea reiese, cu mai multă precizie, în Talmud”

–          „Ovreii sunt oameni,… pe când goimii sunt porci”.

–          „Ne-ovreii sunt câini şi măgari”.

 

  • Despre sotia evreiului

– „Omul poate să uzeze de femeia sa, aşa cum îi place, – ca de o bucată de carne ce o cumpără de la măcelar”.

 

* Despre caritate

– „Omul caritabil nu există pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel”

– “Este oprit să ai milă de un idolatru. Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape să moară, nu trebuie să-l scapi”.
– “Dacă cineva vede un goi, aproape să moară, să-l ucidă…”
– Dacă un goi se găseşte lângă un puţ să-l azvârle înăuntru; iar, dacă este o scară în puţ, s-o tragă afară… şi să astupe intrarea puţului, cu o piatră, zicând: „fac aceasta pentru ca vitele mele să nu cadă înăuntru”.

 

  • Despre crestini
    – „Trebuie să smulgi inima goiului şi să omori pe cel mai bun dintre creştini.”
    – „Cel ce varsă sângele unui goi, duce o jertfă lui Dumnezeu”

 

d.      Rabini importanti:

  • În Talmud mai găsim şi cuvintele rabinului Hillel: “Mai multă carne – mai mulţi viermi; mai multă bogăţie – mai multă grijă; mai multe femei – mai multă vrăjitorie; mai multe concubine – mai multă desfrânare; mai mulţi sclavi – mai multă tâlhărie. Dar mai multă Lege înseamnă mai multă viaţă; mai mult studiu înseamnă mai multă înţelepciune; mai multă sfătuire înseamnă mai multă claritate; mai multă sfinţenie înseamnă mai multă pace”.
  • Inţeleptul învăţător Akabya ben Mahalalei sfătuieşte: “Ţineţi minte trei lucruri şi veţi scăpa de chinurile nedreptăţii: să ştiţi de unde veniţi, să ştiţi încotro mergeţi şi să ştiţi în faţa cui va trebui să daţi strictă socoteală despre voi înşivă”.
  • Gamaliel, de la care invata viitorul apostol Pavel.

  

IV.            Studiul Textului – Matei 15:1-20

  • Vs.1-2 = carturarii si fariseii nu renuntau la eforturile lor de a-L prinde in cursa pe Domnul Isus.

a.   Astfel o delegatie a acestora a venit special de la Ierusalim, acuzandu-i pe ucenici de necuratie, pentru faptul ca mancau fara sa se spele pe maini, incalcand astfel datinile batranilor.

b.      Ce se intelegea prin ideea de curat si necurat si ce intelegeau fariseii prin spalare?

  • Conceptul de curat si necurat isi are originea in Vechiul Testament – Lev.11:46-47, Deut.23:13.
  • Necuratia de care erau acuzati ucenicii, era doar o chestiune ceremoniala.
  • De exemplu, daca cineva se atingea de un mort sau manca anumite lucruri, se contamina pe plan ceremonial. Cu alte cuvinte, nu mai corespundea din punct de vedere ritualist pentru a se inchina lui Dumnezeu. Legea Domnului spunea ca cel cauza sa se supuna unui ritual de curatire.

c.       Este de remarcat faptul ca batranii au adaugat datinile lor la ritualul de curatire:

  • Ei insistau ca un iudeu, inainte de a putea manca, sa se supuna unui proces minutios de spalare, nu doar a mainilor, ci si a bratelor, pana la coate.
  • Daca evreul mergea la piata trebuie sa faca o baie ceremoniala

Astfel, fariseii i-au criticat pe ucenici, nu fiindca ar fi incalcat ideea de curat a Vechiului Testament, ci pentru faptul de a nu fi executat toate operatiunile minutioase implicate in procesul de spalare prescris de datina iudaica.

*    Vs.3-6 = Domnul Isus le-a amintit criticilor Sai ca ei sunt aceia care au calcat porunca lui Dumnezeu si nu doar o datina a oamenilor.

  1. Legea poruncea oamenilor sa-i cinsteasca pe parinti si chiar sa-i sprijine financiar, daca era nevoie.
  2. Insa, carturarii si fariseii (precum si multi altii) nu erau dispusi sa-si cheltuiasca banii pentru intretinerea parintilor lor batrani.
  • Prin urmare, au conceput o datina, care sa le dea posibilitatea sa scape de responsabilitatea parintilor.
  • Cand erau rugati de parinti sa-i ajute, nu aveau decat sa recite cuvintele: ,,Orice bani disponibili care ar putea fi folositi la intretinerea voastra, au fost consacrati lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca nu pot sa vi-i dau voua.”
  • Dupa ce era recitata formula inventata, cei in cauza erau considerati absolviti de responsabilitatea financiara fata de parintii lor.
  • Recurgand la aceasta siretenie, ei anulau Cuvantul lui Dumnezeu, care le spunea sa aiba grija de parintii lor.

 

  • Vs.7-9 = Prin aceste denaturari mestesugite ale Cuvantului, cei care le foloseau, implineau profetia rostita de Isaia 29:13.

a.      “Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mã cinsteste cu gura si cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, si frica pe care o are de Mine, nu este decât o învãtãturã de datinã omeneascã.”

b.     Inchinarea lor nu valora nimic, pentru ca ei acordau mai mare insemnatate datinilor oamenilor, decat Cuvantului lui Dumnezeu – Lc.11:39.

  • Vs.10-11 = Intorcandu-Se spre multime, Domnul Isus a facut o afirmatie de o extraordinara semnificatie:

a.   El a declarat ca nu ceea ce intra in gura il intineaza pe om, ci mai degraba ceea ce iese din gura Lui.

b.   Este un mesaj nou fiindca in cadrul codului levitic, ceea ce intra pe gura cuiva il putea intina.

  • De exemplu, nu aveau voie sa manance peste decat daca aveau solzi si aripioare.
  • Dumnezeu daduse instructiuni minutoase pentru alimente curate si necurate.

c.       Acum Datatorul Legii a deschis calea pentru abrogarea intregului sistem de intinare ceremoniala.

  • Domnul Isus a afirmat ca hrana pe care ucenicii au consumat-o cu mainile nespalate nu i-a intainat.
  • In schimb, fatarnicia carturarilor si a fariseilor reprezenta ceea ce intineaza pe om

 

  • Vs.12-14 = Cand ucenicii Domnului I-au dat de stire ca fariseii au fost ofensati de condamnarea Domnului, Mantuitorul a raspuns:

a.   Comparandu-i cu plantele care nu au fost sadite in mod divin.

  • Carturarii, fariseii si invataturile lor aveau sa fie, la un moment dat, smulsi – adica nimicitit.

b.   Domnul i-a numit ,,calauze oarbe”.

  • Desi se dadeau autoritati in privinta lucrurilor spirituale, ei erau orbi cu privire la realitatile spirituale.

 

  • Vs.15 = Ucenicii au fost zguduiti de aceasta rastunare valorica a tot ce fusesera ei invatati cu privire la alimentele curate si cele necurate.

a.   Pentru ucenici aceste lucruri insemnau o parabola, o prezentare intr-o forma nedeslusita.

b.   Petru cere Domnului o explicatie.

 

  • Vs.16-17 = Domnul Si-a exprimat mai intai mirarea fata de faptul ca ucenicilor le venea greu sa ainteleaga. Apoi le-a explicat ca adevarata intinare este de natura morala, nu fizica.

a.   Alimentele comestibile nu sunt, in ele insele, curate sau necurate.

b.   In fapt, nici un lucru material nu este rau in el insusi.

c.       1Tim.4:4-5 ,, Cãci orice fãpturã a lui Dumnezeu este bunã: si nimic nu este de lepãdat, dacã se ia cu multumiri; pentru cã este sfintit prin Cuvântul lui Dumnezeu ti prin rugãciune.”

 

  • Vs.18 = Daca hrana nu intineaza, atunci ce intineaza? Domnul Isus raspunde la aceasta intrebare: ,,… ce iese din gura vine din inima si aceea spurca pe om.”
  • Aceasta parte a naturii morale a omului se manifesta prin ganduri necurate, care se materializeaza apoi in cuvinte pacatoase, la randul lor, urmate de fapte rele.

 

  • Vs.19-20 = Unele din lucrurile care il intineaza pe om sunt: gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele.

a.   Cv. grec folosit pentru “hula” inseamna “blasfemie”, insa si“vorbirea de rau a altora”

b.      Fariseii si carturarii erau extrem de atenti cu privire la respectarea minutioasa a ceremonialurilor de spalare a mainilor in timp ce viata lor launtrica era murdara.

c.       Ei se ocupau de lucrurile marunte, dar neglijau lucrurile de importanta majora.

  • De exemplu, ei au fost in stare sa critice esecul ucenicilor in respectarea datinile neinspirate ale batranilor (care nu erau de la Dumnezeu), in schimb, ei nu s-au sfiit sa se faca vinovati de o sumedenie de pacate si sa  puna la cale a omorarii Fiului lui Dumnezeu.

 

CONCLUZII:

1.   Mai intai este Cuvantul lui Dumnezeu.

2.   Din dorinta omului de a nu respecta Cuvantul Domnului, omul isi da o invatatura care:

  • sa implineasca firea lui,
  • sa nu ii ceara sa faca mai mult de fire – adica a renunta la sine pentru voia lui Dumnezeu.
  • Datinile fariseilor sunt concrete.

3.   Trairea in datina inventata de om duce la desfintarea Cuvantului Domnului si la condamnarea pe care o face Dumnezeu pentru cei care urmeaza datina omeneasca.

4.   Dumnezeu binecuvanteaza pe credinciosii Lui.


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: