Postat de: damianion | septembrie 6, 2012

Bunici si nepoti

Bunici si nepoti

”Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor

şi părinţii sunt slava copiilor lor.”

Proverbe 17:6

Cu mulți ani în urmă, un tânăr pe nume George McCluskey s-a căsătorit și, în curând, a avut și primul copil. Responsabilitatea pe care a simțit-o la vederea primei lui născute, o fetiță, a fost atât de mare încât tânărul soț și tată a decis să investească, în fiecare zi, o oră în rugăciune pentru familia și copiii lui. Dorința lui cea mai arzătoare era ca atât el și soția, cât și copiii ce îi va avea, să fie urmași ai Domnului. Anii au trecut și el și-a ținut promisiunea ce și-a făcut-o lui însuși de a se ruga pentru familia lui. Dar, de acum, lista se mărise, pentru că familia se mărise, tânărul nostru fiind deja bunic și, ceva mai târziu, chiar străbunic. Nepoții și strănepoții erau aduși zilnic, în timpul orei lui personale de rugăciune, înaintea Domnului. În fiecare zi, între orele 11.00 dimineața și 12.00, ora prânzului, George nu a încetat să se roage pentru următoarele trei generații ale familiei lui.

Și rezultatele nu au întârziat să apară. La timpul lor, cele două fiice ale lui George și-au predat viețile Domnului, mărturisindu-L în apa botezului. Amândouă s-au căsătorit cu bărbați care au fost implicați cu normă întreagă în lucrarea lui Dumnezeu. Cele două cupluri au avut patru fete și un băiat. Fiecare dintre fete s-a căsătorit cu câte un pastor, iar băiatul a decis și el să devină pastor. Primii doi copii a acestei generații au fost amândoi băieți. După ce au absolvit liceul, cei doi veri au ales să meargă la același colegiu și au locuit, în timpul studiilor, împreună în aceeași cameră. În timpul primilor ani de colegiu, unul dintre băieți s-a decis să meargă la seminar și a devenit pastor. Celălalt a ales o altă direcție. Fără îndoială că, acesta din urmă a simțit presiunea de a continua tradiția stabilită de ceilalți membri ai familiei dar, stăpân pe poziție, a decis să studieze psihologia. A obținut un doctorat în psihologie și a scris un mare număr de cărți pentru părinți și familii, care au devenit cărți foarte cunoscute și apreciate în domeniul psihologiei creștine. A deschis un program creștin de radio, care poate fi ascultat la peste o mie de stații de radio în fiecare zi. Numele acestuia este James Dobson.

Prin decizia de a investi o oră în fiecare zi în rugăciune pentru generațiile viitoare ale familiei lui, George McCluskey a avut un impact binecuvântat, mult dincolo de propriii lui copii.

Este mult prea bine cunoscut de către toți bunicii (și, de altfel, și de către nepoții noștri), faptul că între bunici și nepoți există o conecție specială, care este depășită (și nu întotdeauna !!!) doar de relația dintre părinți și copiii lor. Nu o dată am auzit bunici spunând cu umor : ”Dacă aș fi știut ce minunat este să fii bunic, aș fi început prin a avea… nepoți !!!” Desigur că afirmația aceasta este doar o glumă simpatică, pentru că mersul lumii și al vieții îl știm cu toții : suntem părinți și, doar apoi, bunici !    

Dar, vorbind acum de pe poziția binecuvântată de bunici, ne-am pus oare vreodată întrebarea cât de mare este impactul nostru asupra nepoților cu care ne-a dăruit Dumnezeu ? Îi influențăm noi, oare, în așa fel încât ei să devină o bucurie atât pentru părinții lor și pentru noi, cât și pentru persoanele din jurul lor, cu care ajung în contact ? Îi învățăm noi, oare, să fie respectuoși, credincioși, supuși părinților și autorităților, să-și împlinească obligațiile ce le au (în conformitate cu vârstele lor), așa încât să fie o plăcere să fii în preajma lor ? Sau doar îi răsfățăm, oferindu-le tot ce vor și apoi îi trimitem acasă la părinții lor, doar pentru a le crea acestora o durere de cap în plus ? Iată câteva întrebări care ar trebui să ne conștientizeze asupra responsabilității ce o avem în dreptul binecuvântării primite de la Domnul și anume, aceea de a vedea cu ochii noștri pe ”copiii copiilor noștri”.

Studiile și interviurile cu bunicii și nepoții au scos în evidență faptul de necontestat că nepoții au nevoie de bunici și viceversa. Întrebată de cineva dacă bunicii sunt necesari în viața nepoților, o fetiță, în sinceritatea ei copilărească, a răspuns : ”Bunicii sunt mai mult decât necesari, pentru că ei sunt singurii adulți care au întotdeauna timp pentru noi, cei mici !”

Bunicii, prin însuși faptul că există, vor influența viața nepoților lor fie spre bine, fie spre rău. Și lucrul acesta se întâmplă în timp, chiar fără să ne dăm seama. Din nefericire, progresul societății și modul în care este acum organizată structura familiei are un serios impact și asupra relațiilor dintre bunici și nepoți. Dacă veți sta de vorbă cu mai mulți copii, veți constata că un procentaj destul de redus dintre ei au o relație apropiată cu bunicii lor și aceasta nu neapărat din cauza distanțelor geografice, ci pentru că membrii familiei aleg ca relația să fie în felul acesta. Distanța emoțională și sentimentală dintre bunici și nepoți, specifică timpurilor noastre, va avea însă un impact negativ asupra dezvoltării armonioase a generațiilor viitoare. Studiile arată că tinerii care nu au avut o relație apropiată cu bunicii lor vor avea mai multe șanse să fie vulnerabili emoțional, nervoși, lipsiți de respect față de cei din jurul lor și cu un spirit scăzut de familiști. Aceștia vor fi mai expuși la a avea familii disfuncționale și chiar la a deveni delicvenți.

Iată câteva sugestii prin care bunicii pot avea un impact pozitiv asupra nepoților lor:

  • Citiți-le Biblia, spuneți-le despre Dumnezeu și vorbiți-le despre lucrurile spirituale;
  • Învățați-i importanța unei căsătorii stabile și fericite, oferindu-le un model prin propria căsnicie;
  • Nu fiți mânioși sau violenți, nu vorbiți de rău pe nimeni, dacă vreți să aveți urmași calmi, echilibrați și serioși în relațiile lor cu ceilalți;
  • Când le dați să facă ceva, urmăriți ca treaba aceea să fie făcută bine și până la capăt;
  • Jucați-vă cu ei;
  • Spuneți-le cât se poate de des că sunt iubiți ;
  • Descoperiți calitățile ce le au și nu numai defectele (și noi avem destule…)
  • Nu insistați dincolo de limite să fie eicei mai buni” ! O astfel de presiune îi poate descuraja și distanța emoțional de noi ;
  • Credeți-i și credeți în ei !
  • Povestiți cu ei. Spuneți-le atât experiențe pozitive, cât și negative din viața voastră. Veți rămâne surprinși cât de mult vor învăța din astfel de stări de vorbă…
  • Povestiți-le cum v-ați întors la Dumnezeu și ce înseamnă viața cu Dumnezeu pentru viața voastră ;
  • Spuneți-le cum a lucrat Dumnezeu în viața voastră și cum continuă să o facă, chiar dacă și voi, ca oameni, ați avut și aveți căderile voastre ;
  • Vorbiți-le despre cer și despre faptul că, fiind mai în vârstă, probabil veți pleca mai repede de pe pământ. Transmiteți-le vestea bună că, există speranța reală ca în ceruri, să fim din nou toți împreună, cu întreaga familie ;
  • Discutați cu ei și subiecte mai delicate, în special acelea care observați că îi preocupă. Învățați-i să nu le fie frică de moarte și vorbiți-le despre viața veșnică.

     Dar iată și câteva sugestii asupra a ceea ce NU ar trebui să facem niciodată ca bunici:

  • Niciodată să nu vorbiți în mod negativ sau lipsit de respect despre părinții lor, indiferent de situația în care aceștia s-ar afla. Dacă voi, ca bunici, veți disprețui pe părinții nepoților voștri, le veți transmite acest sentiment și copiilor față de părinții lor ;
  • Nu schimbați regulile pe care le-au stabilit părinții pentru copiii lor, ci respectați-le întocmai. Dacă părinții au decis ca ora 9.00 seara să fie ora de culcare, aceea să rămână și atunci când ei se vor afla în casa voastră ;
  • Dacă mama spune că Maria nu are voie să mănânce ciocolată, așa va fi și în casa bunicilor !!!
  • Nu subminați autoritatea părinților. Bunicii alunecă foarte ușor pe panta ”flexibilității” când este vorba de nepoții lor. Dar Dumnezeu a investit cu autoritatea necesară pe părinți, nu pe bunici… Știu că este greu să acceptăm lucrul acesta dar, aceasta este o decizie divină pe care va trebui să ne obișnuim să o respectăm. Și, atenție mare : Bunicilor, nu mai avem autoritate nici chiar peste copiii noștri, odată deveniți adulți și la casele lor !
  • Niciodată nu corectați un părinte în fața copiilor lui !
  • Dacă există un argument în familie, o separare sau un divorț, nu luați partea nimănui ci, mai degrabă, învățați-l pe copil să-și onoreze și respecte ambii părinți ;
  • Pentru un copil, dacă vorbiți negativ despre unul din părinții lui este ca și cum vorbiți negativ despre el însuși.   

      Din cele menționate până acum am putut să ne dăm seama foarte bine că rolul pe care bunicii îl joacă în viața nepoților este semnificativ atât pentru viața aceasta, cât și pentru cea viitoare. Facă Domnul să fim conștienți de obligațiile ce le avem față de aceste ființe plăpânde și nevinovate a căror optică și direcție în viață poate să depindă în așa o mare măsură și de noi. Rugăciunea mea este ca Domnul să facă din toți bunicii adevărate faruri de orientare și ghidare pentru generațiile viitoare dar, pentru aceasta, va trebui să nu uităm ”ora” noastră zilnică de rugăciune, așa cum a practicat-o și George McCluskey.Domnul să ne ajute la aceasta.

”Să te binecuvinteze Domnul din Sion, să vezi fericirea Ierusalimului, în toate zilele vieţii tale şi să vezi pe copiii copiilor tăi !” Psalmul 128:5-6

Sursa: “De sub finicul Deborei”, nr. 28, Septembrie 2012

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Categorii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 97 other followers

%d bloggers like this: